Vreau sa evadez din viata mea de heterosexuala casatorita

9 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Am barbat dar sunt indragostita de o femeie

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

Buna, din intamplare am dar peste acest site si am citit povestirile atator fete, care se pare ca trec cam prin aceleasi probleme ca si mine.

Am 25 de ani si de trei ani sunt casatorita cu un baiat. De la 18 ani am negat faptul ca sunt lesbiana. Am facut o retrospectiva si mi-am dat seama ca prima data cand m-am simtit atrasa de o fata a fost cand eram prin clasa a 7-a, avand deci cam 13 ani. Atunci nu mi-am dat seama de ce aveam acele sentimente atat de puternice pentru profesoara de franceza (era recent iesita din facultate, tanara si frumoasa).

Imi aduc aminte ca de abia asteptam sa o vad, iar franceza ma pasiona. Prima data cand mi-am pus intrebari in privinta sexualitatii mele a fost la 18 ani, cand m-am indragostit si mi-am dat seama. Pe atunci, lucram la un hotel si a trebuit sa imi impart camera timp de 4 luni cu o fata. Ea avea pe atunci 30 de ani. Nu am cautat sa ma indragostesc de ea, dar pur si simplu s-a intamplat.

M-am luptat cu sentimentele mele, am negat ca as putea sa fiu lesbiana. Sezonul de lucru se teminase si drumurile nostre s-au despartit. Cred ca vreo luna sau doua am suferit ca nu am mai putut nici macar sa o vad, dar cu timpul am uitat.

Pe la 19 ani am cunoscut un baiat. Dupa doi ani ne-am casatorit si adevarul este ca nu m-au mai atras femeile. M-am casatorit din dragoste, nu din alte motive. Pana acum ceva timp, totul era ok dar de ceva timp am inceput sa ma reindragostesc de femei. Pe sotul meu il iubesc, dar nu ma mai atrage. Nu inteleg de ce el este atat de bun cu mine si de ce ma iubeste. Eu nu il iubesc in aceeasi masura.

Daca s-ar fi comportat urat cu mine, as fi avut motive sa ma gandesc la alte persoane. Dar nu, el este un sot perfect, multe fete si-ar fi dorit sa fie cu el. Nu m-as putea desparti de el, ar insemna sa intru pe contrasensul vietii, mai ales ca familia nu ar accepta niciodata sexualitatea mea.

Uneori simt ca as vrea sa evadez din viata asta care este atat de dificila. Mi-ar placea sa plec undeva departe, unde sa nu ma cunoasca nimeni si sa fiu ceea ce sunt. Dar nu cred ca este posibil, nu as putea sa le fac asa ceva celor care ma iubesc.

Probabil ca nu vor afla niciodata despre aceasta latura a mea. Am sa incerc sa merg inainte si sa traiesc drumul pe care l-am ales. Acum, ca impartasesc cu voi aceste ganduri, ma simt mai bine, putin mai liber stiind ca exista persoane ca si mine.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 9 comentarii }

1 miruna la 10:22 pm

offf..:((( e trista pvestea ta si e trist faptul ca incerci sa te resemnezi si sa continui asa pe drumul pe care esti…eu zic sa reflectezi un pic asupra vietii tale si sa fii si un pic mai egoista,ca la urma urmei o viata avem si asta scurta! ;) ma rog acum nu are rost sa tulburi apele dar daca va aparea EA si te vei indragosti nebuneste de ea ce vei face,cum vei face? ;) te pup!sa fii iubita!

2 Alexandra (admin) la 11:17 am

Parte din raspunsul pe care tocmai l-am adaugat la alta poveste cred ca ti se potriveste bine si tie. Citeste-l te rog aici.

In plus as vrea sa-ti spun, nu crezi ca ramanand in continuare pe acest drum il nedreptatesti pe sotul tau? El merita sa fie cu cineva care il iubeste si care il doreste asa cum iubeste si doreste si el la randul lui. Nu te judeca nimeni ca nu mai simti aceste lucruri pentru el, ele nu pot fi pastrate cu forta si nici din simt de datorie. Asa e viata, cateodata casniciile si relatiile nu sunt menite sa dureze, nu e vina nimanui. Dar daca stii ca nu mai simti astfel pentru el, nu mai bine ii redai libertatea ca sa-si caute fericirea adevarata alaturi de altcineva? Chiar daca va suferi o perioada, e spre binele lui si al tau.

3 Arsena la 1:16 pm

Total de acord!

4 belle la 7:37 am

buna..parerea mea e ca pe langa faptul ca tu singura iti faci rau mai devreme sau mai tarziu o sa ii faci si lui. daca dupa 3 ani sentimentele tale s-au terminat,mai tarziu cum o sa traiesti.ok,sa spunem ca t sacrifici tu pentru toti.toata lumea happy joy joy,timpul o sa treaca si tu nu o sa ai parte de implinire sufleteasca,dintr-un motiv sau altul o sa apara divergente in familie si tu o sa te gandesti mereu daca traiesti cu sufletul tau,cu inima ta.eu mi-am lasat relatie de aproape 3 ani cumulati cu un barbat pentru femeia pe care o iubesc…nu te mai gandii la altii..gandeste-te la tine..numai te gandii la viitor,gandeste-te la prezent..mult succes.pupi

5 Arsena la 1:29 pm

Citind poveste ta imi dau seama ca sunt intr-o situatie asemanatoare, dar culmea e ca eu sunt cu o femeie- o femeie minunata si frumoasa. Fiind mai cu simtul dreptatii in dinti de cand ma stiu m-a intrigat ideea ca nu ar fi la fel de ok social sa fii cu o femeie, astfel ca tocmai asta am si facut- am iesit cu femei…multe.
Insa dupa atata lupta cu cei din jur si alte provocari pe care le am castigat spre lauda orgoliului meu….acum sunt in situatia ca dupa ce m-am obisnuit cu alt mod de viata, sa incep o viata mult prea normala si acceptatata…si sa o fac pe ea sa sufere desi nu merita si nu are absolut nici o vina ca eu am experimentat pana acum din teribilism sau din cauza faptului ca sunt mai rebela, asa incat am ajuns sa ma regasesc in acest mod de viata.
Dar acum nu pot schimba trecutul…din pacate, asa tot ce am de facut este sa fiu sincera cu ea- ceea ce este cumplit. Adica stiu ca trebuie sa o ranesc si stiu ca ea nu are nici o vina pentru aceasta situatie…poate doar ca iubeste pe cine nu trebuie. De o saptamana tot imi repet ce sa fac, cum sa-i spun si intr-adevar usor nu e. Dar nu am de ales.
In cazul meu nu-mi fac griji cu familia, ca nu poate decat sa se bucure……..
Avand in vedere ca nici eu nu as sti ce sa fac in situatia ta, nu-ti pot da sfaturi, dar pot sa-ti urez BAFTA multa!

6 sufletmik la 10:33 pm

buna tuturor ,in primul rand as vrea sa va multumesc pentru acest site ..foarte interesant sa stii unde gasesti raspunsuri la ceea ce te “doare”ai toate astea de la persoane care cu adevarat isi pun sufletul in randuri ,
La fel as vrea sa fac si eu ,am mai multe probleme in legatura cu ceea ce sunt,bine,problema nu ar fi doar cu mine deoarece am reusit sa cunosc la 24 de ani ,doar ca au altii grija nimic din ceea ce vreau eu sa nu fie realizabil ,asadar prima problema poate ca la majoritatea ar fi intelegerea sexualitatii ,deci parintii care cu jint au “inteles” ideea ca sunt lesbiana ,si de atunci am pierdut cam totul in fata lor .Apoi a fost obigativitatea de a sta cu un baiat fata de care eu nu simt nimik si nu suntem nici makar casatoriti sau ceva ,dar el totusi crede ca sunt a lui ,doar pt ca ai mei il indragesc ,cum e posibil asta ? cum e sa stai mereu sa visezi altceva si ca nu poti fi ceea ce esti cu adevarat dar totusi trebuie sa fii ce vor parintii ,apoi am nevoie de un real ajutor in a invatata sa scap de mediul asta ,imi doresc altceva ,visez altceva si simt ca pe zi ce trece ma distrug in a fi ce vreau sa fiu cu adevarat ,nu stiu de unde so iau .. am iubita si am avut de care el nu stia apoi a aflat ..am avt odata indrazneala sa le spun si alor mei si sa lasat cu scandal mare si cu ura de care va povesteam la inceput
ma doare ca nu vad o cale sa ies ,sa fiu ceea ce vreau sa fiu cu adevarat sa ma lasa toata lumea asta in pace ..simt ca ma strange deja cu lantul ….ma simt un nimeni sa spun ce vreau

7 Ionela la 6:03 pm

De ce trebuie intodeauna sa-i punem pe iei pe locul I? Si noi contam…poate par egoista dar asta este adevarul…trebuie sa te gandesti ca femeia nu poate fi fericita doar langa un BARBAT..poate fi fericita si langa o FEMEIE..tot ce conteaza este acea afectiune si iubire pe care o dai si pe care o primesti.

Iar pentru tn sufletmik…acum ma adresez catre tine…”sufletmik” nu e cel mai corect nume pentru tine…cred ca se potrivea mult mai bine “SufletMare” pentru ca,chiar ai un suflet mare… pentru ca ai foarte multa durere in sufletul ,in inima ta…
Ti-am putut simti durerea…si sper ca vei trece…iar despre parintii tai…daca nu sunt de acord, tu fa doar ce-ti spune inima…pentru ca nu poti alege sa ii faci pe ei fericiti cand tu defapt suferi neincetat..daca parintii te iubesc te iubesc asa cum esti tu …nu uita si TU contezi…

8 Maria la 10:59 pm

Trista povestea ta. Dar cum nu ai amintit de copii ma gandesc ca nu aveti inca, deci cam asta ar fi momentul sa te gandesti la tine si la ceilalti. Gandeste-te,daca in viitor te vei indragosti de o ea si vei vrea sa fi cu ea, nu va fi mai greu pt ca pe la restul familiei va mai fi si un copil care poate va intelege poate nu. Oricum iti doresc sa fi fericita indiferent de viata pe care vei alege sa o traiesti incontinuare.

9 Cecilia la 9:38 pm

Eu cred ca, cea mai buna este comunicarea, spune-i sotului tau ceea ce simti cu adevarat,sau experimenteaza sexul c-o femeie,numai asa poti sa-ti dai seama daca este ceia ce tu iti doresti. O cunostinta de-a mea a avut aceleasi probleme ca tine, se simtea atrasa mai mult de femei,insa n-a fost capabila cand a fost momentul sa faca dragoste cu vreo una. Se simtea murdara si pacatoasa. In schimb daca o sa-ti placa nu are rost sa stai langa un sot pe care sa-l minti ca esti fericita cand nu esti si sa te indragostesti mai tarziu de-o femeie si sa ai si copii pe care sa sa te sacrifici sa-i cresti alaturi de tatal lor cu pretul nefericirii tale. Deci intai experimenteaza si apoi fa pasul,nu sari in gol ca s-ar putea sa regreti mai tarziu.,