Voiam sa-i spun prietenei mele cele mai bune ca o iubesc

8 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cine stie ca sunt lesbiana?

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Indragostita de prietena cea mai buna

Imi amintesc prima mea… atractie (daca se poate numi asa) fata de o femeie. Aveam vreo 5-6 anisori iar ea era prietena parintilor mei. De cum am vazut-o am placut-o, era aranjata si frumoasa. I-am luat mana in mana mea si m-am asezat jos, langa scaunul ei. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa-i sarut mana (desi acum imi e rusine sa recunosc asta) si am mai facut asta de vreo 3-4 ori pana cand m-au luat parintii de acolo.

Apoi a urmat scoala generala. Imi placeau fetele, dar explicatia mea era ca probabil imi place felul lor de a fi, de a se purta, cum se imbraca. In liceu a urmat perioada intalnirilor cu baietii. Era mare chin pe capul meu sa ma intalnesc cu ei. Stiam ca asta trebuie sa fac, ca asta e normal. Sa ii las sa ma sarute era un si mai mare chin pentru mine. Imi era scarba si ciuda ca trebuie sa fac asta.

Prima data in pat cu un tip a fost un cosmar. Tot ce vroiam era sa se termine cat mai repede ca sa pot fugi. Dar experienta a fost urmata de altele. Credeam ca nu gasesc baiatul potrivit. Simteam ca era ceva in neregula cu mine. Au urmat intalniri cu tipi de care nu eram atrasa, evident, si la sfarsit ramaneam amici. Mi se parea din ce in ce mai bizar ce se intampla.

La 19 ani m-am indragostit prima data de o fata, mai exact de prietena mea cea mai buna. Am negat vehement fata de mine insami ca se poate intampla asta iar educatia religioasa ma facea sa ma simt ca ultimul om de pe pamant. Simteam ca o tradez. In perioada aia m-am intalnit cu cat mai multi tipi ca sa ma conving singura ca sunt hetero. Dar mai mult de un sarut, si ala fortat, nu voiam. Prietena mea era in alt oras, ne vedeam foarte rar, dar vorbeam mult la telefon.

Mi-a zis la un moment dat ca are prieten si din clipa aia nu am mai putut nega ce simteam pentru ea. Mi se pusese un nod in gat si tot ce vroiam sa fac era sa-i spun ca o iubesc. Evident ca n-am facut asta dar in vara aia am mers la ea pentru 2 saptamani.

Ieseam in oras cu ea si bineinteles cu iubitul ei. De cate ori punea mana pe ea sau o saruta imi starnea un val de gelozie. Ii vorbeam foarte urat tipului, il uram din toate puterile, ne certam mai tot timpul. Ah! si prietena mea imi povestea si ce fac ei in pat, imi cerea chiar si sfaturi.

Probabil ca lucrul cel mai greu pentru noi e sa recunoastem fata de noi insene ca suntem gay. Refuzi la inceput sa te gandesti ca poti fi asa, apoi vine perioada in care te indragostesti si nu mai poti tine ascuns faptul ca tu nu esti cum ar vrea lumea din jur. Prima persoana careia i-am spus ca m-am indragostit de o fata a fost sora mea. Mi-a spus ca o sa-mi treaca, de parca aveam o boala, si ca in timp o sa dispara atractia. Si asta am sperat si eu.

Primul sarut cu o fata a fost… incredibil. M-a facut sa-mi dau seama ca da, sunt gay, sunt atrasa de femei si nu am cum sa schimb asta. A fost primul sarut din viata mea la care nu am simtit scarba ci a fost exact ce vroiam sa fac in momentul ala. La 22 de ani m-am indragostit de o femeie incredibila, au fost cele mai fericite luni din viata mea. Nu mi-a mai pasat de nimeni si de nimic. A fost prima data cand i-am spus cuiva te iubesc si ii repetam asta de zeci de ori pe zi, zambeam tot timpul, puteam face orice.

Stiam doar ca EA exista si EA ma iubea. Asta imi era de ajuns. I-am spus si surorii mele care nu a acceptat-o. Ne certam foarte des pe tema asta, dar nu-mi pasa. Incearca sa ma convinga pe partea religioasa ca e rau ce fac eu, ca femeia trebuie sa fie cu un barbat, asa e de cand lumea. Nu am inteles niciodata de ce iubirea pe care o simti cu toata fiinta ta e un lucru rau.

Mi-am facut curaj si i-am mai spus celui mai bun prieten care m-a inteles si mi-a fost alaturi dandu-mi sfaturi cand aveam nevoie, ceea ce intr-un fel m-a surprins. Asteptam cumva alta reactie, de respingere. I-am spus si verisoarei mele. Nu a acceptat sa vorbim despre asta, dar m-a acceptat. A urmat cea mai buna prietena a mea, de care fusesem indragostita. A socat-o vestea intr-un fel, dar relatia noastra nu s-a schimbat. Imi mai facea doar semn cand vedea cate o tipa draguta, lucru care ma amuza foarte mult.

Alte persoane nu mai stiu, mi-e frica de reactia lor, desi pana acum, in afara de sora mea, toti au reactionat bine. Au urmat intrebarile cand?, cum?, de ce?, esti sigura ca nu e doar o faza?, dar au acceptat toti. Parintilor mei nu am de gand sa le spun. Mama e o persoana foarte religioasa si nici nu vreau sa ma gandesc ce ar face daca ar afla.

Cred ca e important sa ai persoane carora sa le ceri spirjinul, e un proces destul de dificil, pe langa faptul ca trebuie sa te accepti pe tine ca fiind… putin altfel decat considera societatea in care traim ca trebuie sa fii. Trebuie sa fii pregatita si pentru reactia celor din jur, daca va fi cazul. Si un alt lucru important e sa gasesti persoane ca tine.

In fiecare oras exista comunitati gay. Nu spun ca trebuie neaparat sa faci parte din acea comunitate, ci doar sa gasesti o persoana care a avut o experienta cam ca a ta ca sa nu te simti ciudat. Asa ma simteam eu pana sa gasesc alte persoane gay, ca o ciudatenie careia nu-i plac barbatii.

In capul meu erau aceleasi intrebari, de ce eu nu sunt ca toti ceilalti?, de ce tocmai eu?, desi a durat un timp pana am acceptat ca sunt gay (desi etichetele precum gay, lesbiana, imi sunt antipatice — nu am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa fii catalogat, la ce folosesc?) sunt fericita ca am ajuns sa ma cunosc. Asta sunt eu.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 8 comentarii }

1 cecilia la 3:46 pm

Te sfatuiesc sa nu te simti stinjenita de loc. Mergi inainte. Ai vazut ca nu s-a putut nimic in relatia cu barbat, fa ce iti spune sufletul. Nu trebuie sa iti fie rusine. Mamei tale chiar daca nu ii povestesti situatia tot v-a afla. Dar nu ai ce sa faci. Iubeste ce simti.

2 alina la 12:32 pm

Buna Cecilia, multumesc pentru sfaturi. Am renuntat la barbati acum ceva vreme, desi inca mai flirtrez cu ei cand sunt prietenii mei de fata, dar nimic mai mult. Si am descoperit ca am succes la fete. Asta era cheia :) ).
Mamei mele deocamdata nu am de gand sa-i spun, inca nu sunt stabila financiar si nu vreau probleme, plus ca nu am o relatie stabila cu cineva in momentul asta.
O zi buna. :)

3 Julia la 7:57 am

Anul trecut, am tras cu ochiul la filmele ce urmau sa fie difuzate la Gay Fest si am gasit un film “Can’t think straight”. Imi place foarte mult filmul si simti ca iti transmite fiori.. In cazul in care nu l-ai vazut, ti-l recomand :) . E un film de dragoste intre femei, pentru femei :) . Tchuss

4 deea la 12:25 am

As vrea sa fiu asa puternica ca si tine iubesc si eu o fiina incredibil de minunata dar nu ma simt pregatita ca sa fac pasul acesta si sa le spun parintilor mei despre mine …

5 alina la 11:07 am

Dar nu trebuie sa faci nimic de genul asta pana nu te simti pregatita. Unui parinte ii e destul de dificil sa inteleaga ca tu iubesti o femeie. Si, pana nu gasesti momentul potrivit, eu spun sa eviti discutia asta.
Deja la mine au inceput discutii de genu “si tu cand te mariti?”, “de ce nu ai prieten?”. Raspunsul meu e foarte simplu: nu am timp. :D

6 Deea la 3:23 pm

Nu trebuie inca sa te gandesti sa le spui parintiilor, mai ales daca nu te simti pregatita pentru eventuale explicatii. Iubeste aceea femeie, ai curaj sa i te destainui ei, sa traiesti alaturi de ea clipe minunate, sa iubesti, iar cand vei fi mai stapana pe tine vei putea vorbesti deschis si altora despre sentimentele tale.

7 Blonda la 4:15 pm

Am trecut si eu cam prin aceleasi lucruri ca si tine. Iubesc nebuneste, dar imi e imposibil sa le spun parintilor. Asa ca incerc sa traiesc clipa si sa nu imi fac prea multe griji. Da exista comunitati gay, din pacate eu nu stiu daca la mine in oras exista asa ceva, mi-ar placea sa mai cunosc oameni.

8 Deea la 3:31 pm

In fiecare oras sunt persoane gay, se poate sa fie oficial un club de genul sau doar se strang in cv pub la discutii :P si mai sunt si persoanale ce nu sunt asa implicate in comunitate, insa traiesc aceleasi povesti de dragoste, doar ca stau mai retrasi. Sper sa gasesti, daca ai nevoie de ajutor, ma poti intreba.