Visul meu e sa devin barbat dar ma gandesc la sinucidere

16 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Transgen, transsexual si atractia fata de femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

Nu sunt lesbi, sunt doar trans sau FTM (female to male transition). Nu am facut niciun tratament, nicio operatie, iar pentru cei care nu ma cunosc sau ma vad pe strada, arat ca un barbat cel putin 90%.

Putini stiu adevarata mea poveste, dar majoritatea ma stiu asa cum par, asa cum am tupeul sa arat ca simt si, desi traiesc intr-o comunitate mica, in spatiul ex-comunist romanesc, nu ma judeca nimeni. Peste tot pe unde am fost sau am locuit (si credeti-ma, am fost in multe tari), nu am avut probleme prea mari sa ma adaptez, iar lumea din jur, chiar si cei care au aflat in final povestea mea si ce sunt de fapt (in acte sunt inca fata, pentru ca nu le-am schimbat), m-au respectat mereu pentru ceea ce sunt.

Am gasit un truc: daca faci lumea sa te iubeasca pentru ceea ce esti si nu pentru cum arati sau te imbraci, daca le oferi ajutor prin ceea ce poti face pentru ei, daca esti simpatic si ai glume despre orice, eu cred ca te vei descurca mereu, oriunde. Din doi oameni, unul incruntat, iar celalalt zambitor, pe care il vei alege?

Povestea mea este cat se poate de lunga, dar nu prea as vrea sa ma arunc asa tare in ea, pentru ca ma regasesc destul de usor in multe dintre povestile voastre. Diferenta insa dintre cei din comunitatea LGB si transsexuali e ca cei din urma nu se vor simti niciodata lesbi, gay sau bi.

Eu unul sunt barbat, sunt asa cum simt, cum gandesc. Imi aduc aminte ca, atunci cand eram mic si aveam poate doar cativa anisori, papusile nu erau preferatele mele, le vedeam ca pe niste simple jucarii si aveam alte preocupari fata de consoartele mele, fetitele.

Da, si pentru mine viata a fost un calvar pana la liceu, atunci cand m-am hotarat sa imi iau soarta in maini. Atat timp cat mama mea a avut drepturi asupra mea si ma imbraca ea, ma aranja ea, incercam sa imi imaginez ca sunt un travestit. Ma simteam obligat, rusinat, traiam un cosmar.

Cand eram afara cu toti copiii, eram egali, nu faceam diferente la jocuri, copilaria era frumoasa atunci, afara, la joaca, nu era ca acum. Am avut noroc ca parintii erau ocupati cu serviciul, iar noi cu joaca. Nu a dat nimeni mare atentie acestor lucruri, pana mai tarziu.

Cand am ajuns la liceu, deja ma imbracam baieteste de ani buni. Ma rugam de mama tot timpul sa ma tunda cu diverse motive: ca nu suport parul lung, ca e prea cald, ca am paduchi, orice, refuzam sa fiu femeie desi trebuia sa ma prefac de multe ori, mai ales cand veneau rudele la noi. Mai am doua surori, dar m-am ascuns mereu dupa ele si am facut ce am vrut.

Pana la urma, in clasa a noua, am cunoscut o fata, apoi alta si apoi altele. Ma luau ca pe un baiat. Se saturau repede de mine, multe stateau cu mine doar din curiozitate, ca sa vada daca chiar e adevarat ceea ce se zice despre mine, lucru pentru care am suferit si sufar inca.

Acum sufar, dar din alte motive: iubesc cu foc, desi am trecut prin cinci relatii serioase. La varsta mea de 26 de ani, iubesc o fata mai mica cu 7 ani si poate ca diferenta e mare, dar, dupa cum se spune, dragostea nu cunoaste diferente. Lucrul asta ma pune pe ganduri: oare e dragoste ceea ce simt eu? Oare ea simte la fel ca si mine?

Cateodata simt ca vreau sa mor, sa ma sinucid, pentru ca nu am raspunsuri si m-am saturat sa vorbesc singur. De ce trebuie sa doara atat? Oare e doar in subconstientul meu? Avem un an si ceva impreuna, am avut relatii si mai lungi de atat, care ar fi trebuit sa ma caleasca. Nu m-au calit, am trecut peste toate cu tentative de sinucidere. Am avut noroc cu familia, care ma sustine in tot ce fac.

Ulterior, ai mei au inteles tot, au ales intre a ma pierde de tot sau a ma accepta, dar nici acum nu cred ca au acceptat gandul asta in totalitate. Am suferit mult din cauza multora si sunt poate ca sunt prapastios, poate ca dramatizez, dar cateodata nici eu nu mai inteleg ce se intampla. De ce sunt asa? De ce Dumnezeu m-a facut asa? Aud la televizor si citesc peste tot numai lucruri urate despre cei ca mine si cred ca, daca ma nasteam in perioada Inchizitiei, m-ar fi ars pe rug.

Revenind la problema mea de existenta: pana acum, visul meu era sa fiu barbat pana la capat si sa plec din tara asta care nu ma vrea, desi se pare ca si aici se poate face o operatie. Cu toate astea, nu se poate trece asa usor prin tribunal sau psiholog, pentru a face macar actele, asa incat sa nu se mai uite nimeni chioras la mine din cauza unor hartii care contin un nume diferit fata de cum ar trebui sa arat.

Visul acesta al meu de a deveni barbat e alimentat de ideea ca as putea sa il fac sa devina realitate pentru fiinta pe care o iubesc, nu? Pentru persoana de langa mine, pentru iubita mea care acum nu stiu ce face, dar cert e ca viata mea e a ei, ca innebunesc fara ea. Dragostea e asa de grea, mi-e teama ca daca o pierd, am sa mor. Chiar si cand ma cert cu iubita mea, nu pot sa o las.

Poate ca e mai mica si are alte lucruri in cap, dar mi-e frica ca ma va parasi pentru un baiat normal, asa cum au facut toate in trecut. Mi-a aratat insa de atatea ori ca nu ma va lasa niciodata si simt ca ea e totul pentru mine, e aleasa si vreau sa fiu cu ea pana mor.

Cum se face insa ca atunci cand ne certam, ea pune la suflet si nu ma cauta cu orele, ma lasa in agonie, ma lasa sa-mi fac rau si ma chinuie? De ce o persoana care iti spune ca te iubeste intr-o secunda, te uraste in minutul doi? Apoi ii pare rau, isi cere iertare, ma impaca, ma iubeste, dar eu cu ce gresesc? I-am dat tot si inca ii dau, am lasat de la mine cat am putut, dar ea nu vrea sa fie inteleasa si nici sa inteleaga.

De ce simt eu atat de mult? Nu stiu, simt ca mi urca sangele in cap, ca imi vine sa-mi zbor creierii si de asta si scriu aici, pentru ca ma simt singur si prost, pentru ca nu cred ca m-ar intelege niciun alt forum sau doctor de discutii in cuplu mai bine ca aici. Ma tem ca o sa ma lase asa cum m-au lasat toate si eu nu mai scap de data asta, pentru ca, desi incerc sa par puternic in fata ei, am sa clachez si am sa-mi iau viata.

M-am gandit enorm si inca ma gandesc la asta. Nu inteleg ce rost am eu, nu pot sa o iau de la capat, sa caut iar pe altcineva, nu mai vreau. Ori ma opresc aici, ori merg mai departe cu ea, dar daca ea nu mai vrea? Stiu ca va ajunge sa citeasca aici, e un bun consilier pentru altii, dar nu si pentru mine, pentru ca pe mine nu ma asculta nimeni, nici macar ea.

Daca eu nu voi mai fi, nu stiu ce se va alege de ea in urma mea. Oricum, indiferent ce vrea sa faca cu mine, inca mai am rabdare si sper ca o sa primesc de la ea un raspuns sincer, pentru ca nu poate sa ma lase asa, ca prostul. Poate cel putin sa imi spuna concret “Adio!” si sa nu ma mai amageasca ca va trece cu scuze uitate, pentru ca nu mai sunt copil. Nu mai pot sa ma joc de-a nervii intinsi la maxim.

Imi pare rau daca va retin din spatiul site-ului cu povestea mea penibila. Eu sunt un las pentru ca nu mai pot lupta, chiar nu mai am vlaga, ar trebui sa las in urma tot, pentru ca nu pot sa o las sa fie libera decat asa. M-am uitat pe site-uri de specialiate ca sa uit de moarte si, in loc sa-mi treaca, am gasit metode mai rapide ca sa ma omor; nu e asta un semn? Daca sunt nebun, de ce nu sunt inchis?

Sunt un bun sfatuitor pentru altii, insa pentru mine sunt poate prea josnic. Ea ma face intr-o secunda bun, in urmatoarea rau, asa ca ce sa fac, sa o parasesc eu inainte, ca sa nu mai suferim asa de mult? Sa-i dau voie sa faca ce vrea si sa ma inchid in mine si sa o mint ca sunt bine, iar cand ii e lumea mai draga sa-mi iau gatul? Sau sa sufar in continuare singur? O iubesc foarte mult si, desi va fi rau, per ansamblu situatia va fi mai buna pentru ea.

Parintii ei ma urasc, considera ca le-am stricat fata. Ce rost are iubirea daca nu vine atunci cand ai nevoie? Imi cer scuze inca o data, iertare, iubita mea, daca vezi asta. Cred ca va fi tarziu, m-am saturat sa ma vad si sa te vad cum ne chinuim reciproc, dar vina e a mea, pentru ca daca nu eram, nu se intampla nimic rau in viata ta!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 16 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 1:53 pm

Andi, imi cer scuze pentru intarzierea cu care iti public povestea. Vreau sa-ti spun ca nu esti singur, mai avem aici pe site inca cativa baieti nascuti in corp de fata cu care poate poti vorbi. Vezi detaliile legate de clubul nostru secret.

Cert e ca ai toata viata inainte iar viata are sens si atunci cand nu o imparti cu un iubit/o iubita dar numai tu poti gasi sensul vietii tale. Eu cred cu toata fiinta mea ca suntem cu totii in primul rand indivizi, avem viata noastra si scopul nostru in viata. Nu cred ca suntem meniti sa fim jumatate de cuplu, sa fim jumatate de ceva. Ne nastem si murim singuri deci de ce ar fi rostul nostru sa ne contopim cu cineva pe viata?? Deci chiar si atunci cand relatiile noastre de dragoste se destrama, ne avem pe noi insine si exista o lume intreaga care poate primi dragostea noastra. Nu e la fel dar nu e o existenta lipsita de sens.

Te intrebi care e rostul tau? Numai tu poti raspunde dar gandeste-te bine, poate scopul tau e sa oferi sprijin moral si emotional pe altii ca tine! Poate rostul tau e sa fii curajos si sa infrunti viata asa cum iesi, mandru de cine esti tocmai ca sa fii exemplu pentru urmatoarele generatii de persoane transgen. Care e rostul tau? Viata te intreaba iar tu trebuie sa raspunzi. Iar raspunsul NU este sinuciderea.

Referitor la relatia ta, inteleg cat o iubesti pe iubita ta dar privind din exterior pot spune ca mi se pare ca te-ai pierdut cu totul in relatia asta… ti-ai pierdut identitatea, traiesti pentru ea si reactionezi la tot ce face si zice. Nu e o relatie sanatoasa una in care nu ai bariere emotionale sanatoase, una in care nu poti spune “Stop, ma doare!”, una in care dai si dai si te multumesti cu firmituri in schimb.

Nu-ti imaginezi cum e viata fara ea? Toata lumea simte asta cand o relatie se duce de rapa si aproape toata lumea ajunge sa iubeasca din nou — asta daca isi acorda sansa de a-si deschide inima din nou catre altcineva.

Te rog nu renunta la viata. Esti frumos asa cum esti si aici esti acceptat exact asa cum esti.

2 Laura la 1:58 pm

Viata e cel mai frumos lucru de care dispune un om, daca ai fost creat pe acest pamint-inseamna ca ai o menire aparte, ai venit cu un scop si mai devreme sau mai tirziu, vei afla care e el. Nu e vina ta ca te-ai nascut intr-un corp de femeie, nu vei rezolva nimic cu idei sinucigase sau stari depresive.(desi te inteleg perfect, mai toata viata mea sunt in depresie, din mai multe motive) Trebuie sa lupti, sa incerci sa faci ceva, primul pas ar fi sa muncesti, pentru a face rost de bani (sau poate ii ai deja), ca sa urmezi un tratament hormonal si o operatie de schimbare a sexului, daca simti ca acest lucru te va face fericit. In plus, ai pentru cine lupta-pentru iubita ta. Nu-ti fie frica sa o pierzi, daca iti este predestinata, vei fi cu ea, daca nu-inseamna ca asa a trebuit sa fie. Cred ca fiecare om are un suflet pereche pe acest pamint, si el apare in viata ta cind te astepti mai putin. Bafta.

3 afost la 3:31 pm

Andi, suntem persoane straine, poate nu ne vom cunoaste niciodata, dar iti spun ca de la un om la alt om: cunoaste-te mai profund de natura sexuala, tu, omul care ar vrea sa faca ceva pentru altii, care poate sa aduca usor un zambet pe chipul altcuiva; omul care se intreaba adesea despre dumnezeu, omul care se gandeste daca moartea chiar aduce pace, omul care simte ca cel mai de pret lucru in viata asta este iubirea.
Prietenei tale nu ii este usor, realizezi asta. Iti trebuie multa responsabilitate, si ea are doar 19 ani. O relatie de lunga durata are nevoie pe langa atractie, de intelegere si sprijin reciproc. Altfel te amagesti.
Gaseste-ti un punct de sprijin in ceva ce depinde numai de tine, cum ar fi un serviciu, o cariera; gandeste-te la parintii tai care te-au spijinit mereu. Iubirea e cu durere, de cand e lumea si pamantul.
Tu, si toti ceilalti care diferim de majoritatea trebuie intai sa ne acceptam noi insine, sa trecem peste bariera de “cum trebuie” si sa pretuim “ceea ce este”.
Stiu ca nu este usor, dar nimeni nu o va face in locul nostru. esti o persoana libera si puterea ta o gasesti in libertate, a fi tu insuti.
Nu te mai gandi la sinucidere, gandeste-te la faptul ca, bune si rele, alcatuiesc lumea asta asa cum o stim. Mereu va exista un moment viitor cand te vei bucura ca nu ai renuntat la viata!

4 Mirib la 5:17 pm

Bine ai venit in lumea noastra. Citeam povestea ta si uitasem sa respir, la un moment dat mi-am publicat si eu povestea pe site. Adevarul e ca nimeni nu te poate incuraja, numai tu te poti incuraja singur, daca m-as fi nascut intr-o alta tara cu o alta gandire si cu alta situatie financiara mi-as fi facut operatia de schimbare de sex. Asa, in Romania mi-e imposibil si stau si sufar in tacere ca si tine, nu esti singur nu uita mai sunt multi ca tine dar in Romania suntem printre putinii care rezistam psihic.

Atat iti zic, nu ceda si incearca sa fii tu cel care esti, eu una sunt tot femeie si ma impac cu gandul ca asa o sa fiu mereu pentru ca mi-e imposibil sa fac in Romania ceea ce as vrea, chiar daca in proportie de 99% sunt baiat. La prima vedere ma accept asa deoarece cu asta raman fiind imposibil sa fac ceva provenind dintr-o familie care ma considera lesbi si care cred ca e suficient cat i-am facut de ras, cand realitatea e cu totul alta si sunt FTM, asa cum esti si tu nici eu nu m-am jucat niciodata cu papusile, nici eu nu am purtat o fusta, nici eu nu suport parul lung, nici eu nu arat ca o fata dar te gandesti ca e frumos pentru ca lumea ar fi prea perfecta fara cei ca noi, pentru ca noi facem diferenta

5 Zaza la 9:22 pm

Dragul meu Andi,

Tot ce faci, trebuie facut pentru tine. Daca ai noroc ca ea sa fie acolo in toata perioada asta a ta de schimbare, atunci este si mai bine, insa nu gasi toata motivarea ta in simplul fapt ca ai o relatie care din pacate ca in toate cazurile de tot soiul, gay, lesbi…hetero, se poate destrama la un moment dat. Intreaba-te ce ai sa faci atunci? Daca apuci sa faci operatia care am auzit ca este gratuita nu? Daca faci operatia de schimbare de sex si esti inca in perioada de operatii si modificari corporale si relatia ta cu ea se destrama ce ai sa faci? Ai sa te sinucizi pentru asta?

Nu este o solutie dragul meu. Pe cat de egoist suna ca in primul rand trebuie sa te faci pe tine fericit, pe atat de egoist NU ESTE.
Tu esti intr-o situatie dificila, dar nu pe plan fizic cat emotional si mental.
Imi pare ca ai niste depresii grave dn cauza trairilor pe care uneori trebuie sa le privesti din ansamblu.
Remember that you are not alone.

Uite eu am o prietena FOARTE buna in Africa de sud. O cheama Catherine si este de fapt un el. Sufletul este o ea… insa corpul este de barbat. A fost ani de zile depresiva, la fel a incercat sa se sinucida de multe ori si colac peste pupaza tatal ei a murit si mama ei a dat vina pe ea pentru ca parese din cauza “conditiei ei fizice” el a suferit foarte mult si a facut ceva la inima.
Tampenii daca ma intrebi pe mine.

Ai tai te sustin…cat de cat…dar dragul meu, esti ceea ce simti, nu ceea ce vor altii sa fii sau ce cred ei ca ar trebui sa fii.
Lasa gandurile sinucigase la usa si incepe o noua etapa a vietii tale cu ganduri pozitive. Fa tot ceea ce ai tu nevoie sa faci ca sa te simti bine in pielea ta si nu iti mai pune intrebarea “De ce eu?” pentru ca raspuns nu ai sa gasesti niciunde. Cel mai bine este sa te impaci cu ideea ca esti asa si sa actionezi cat poti. Ai sansa sa schimbi totul si sa devi ceea ce stii ca ar fi trebuit sa fii de la bun inceput. Fa-o fara sa conteze ce spune lumea din jur si mai ales daca iubita te iubeste atunci te va sprijinii tot drumul. Daca nu… ai timp o viata intreaga sa intalnesti persoana care sa te iubeasca asa cum trebuie.

6 ro' la 11:17 pm

salut andy! intradevar nu esti singur, dar tu de fapt te simti. toti suntem buni sa dam sfaturi la altii dar mai rar le aplicam noua insine, poate de fapt si de drept e modul nostru de a vedea lucrurile si incercam sa ii invatam pe altii sa le vada si ei ca noi sperand ca le va fi de folos. suntem subiectivi, tot ce trece prin noi lasa o farama. daca as fi scris eu povestea ta? ce m-ai sfatui sa fac? oare chiar sa fie adevarat ca moartea aduce liniste? si eu m-am intrebat si altii, cred ca de am pune o lista ar bate recorduri..m-am convins in sinea mea, dupa o perioada mai neagra, ca de nu s-a intors nimeni din morti sa imi zica cum e dincolo mai bine raman aici, macar stiu ce infrunt :)

e obositor sa incepi mereu de la zero dar pana nu lasi in urma tot ce a fost nu vei putea merge inainte. nu acumula tot ca nu faci avere, ce a durut a durut atunci cand a fost acum ai doar o problema: iubita ta :) esti dependent!! poate ceva te-a facut sa o vrei cu atata disperare(poate relatiile care au esuat, poate unde ai zis de data asta va merge, e ea si basta), dar cand stai cu cineva nu trebuie sa simti frica si mai ales frica de a pierde(o). toti ne mai certam, ne mai lasam, ne mai impacam…nu e o tragedie..poate au facut-o ai mei , poate o fac ai tai…poate o facem noi. daca ai ei nu te vor nu e vina ta ca vor alt ginere(daca erai negru ce te bagai la albit??).

din cate am inteles nu ai probleme cu cei din jur, deci te-ai ambientat bine, duci o viata aproape normala singura problema e ca vrei o femeie care sa te iubeasca si de firul asta atarna viata ta. atarna si a mea, la fel de riscant si cand am constientizat(mi-o zicea si ea ca persoana mea nu mai exista pt mine)in fine asta dupa mai bine de 6 ani,am inceput sa ma gandesc si sa ma pun din nou pe platou..zi de zi, chiar daca eram langa ea sau nu dadeam prioritate si exigentelor mele si am realizat ca de fapt erau lucruri pe care mi le negasem singura, la care renuntasem pur si simplu si devenisem o UMBRA FARA CARACTRER, GOALA SI AM LUAT-O DE LA CAPAT INCEPAND DE LA MINE.

femeile vor pe cineva cu caracter, trebuie sa ai ceva sa le atraga, trebuie sa o faci sa fie innebunita dupa tine pt ceea ce esti, sa ai pasiunile tale in care poate i-ar place sa te urmeze.daca ajungi sa plangi zi de zi normal ca nu mai vezi nimc bun nici tu in tine si nici intre voi doi. tu fa alea o mie de lucruri pe care le faceai cand s-a indragostit de tine si las-o sa te ajunga din urma! tu deja iti vezi nevasta acasa, stai sa se vada si ea ca o si sperii asa, ii dai prea multa responsabilitate: ori ea ori moartea, vorba aia are 19 ani.

daca te grabesti nu faci nimic, daca e pentru tine te va cauta mereu. cu ce sens ai intrat in viata ei(ca nu poti zice ca e vina ei ca a intrat in a ta)? crezi ca ea e bucuroasa ca tu suferi? poate se omoara inaintea ta, la ce folos? tu alegi Andy, in asta poti fi egoist sau nu! sa te gandesti doar la tine ca nu vrei sa mai suferi si ca nu vrei sa traiesti o alta despartire sau sa te gandesti la tot si la toti(oare merita sa te piarda careva?).

te imbratisez ca pe un frate, mi-ar fi placut sa te cunosc, gandeste-te bine si nu fi egoist, parerea mea. mai da un semn de viata din cand in cand, bafta

7 Vision la 7:45 am

Salut. Nu am reusit sa citesc toata poveste pentru ca sunt la servici dar promit sa o citesc imediat ce ajung acasa. Poate te linistesc cateva povesti postate aici de mine si alti membrii ai comunitatii,le gasesti in sectiunea lor. Le poti citi, ai sa vezi ca nu esti singur,si ferindu ma sa vorbesc in numele celorlati,o sa-ti spun o parere cat mai subiectiva. Nu m-am gandit niciodata la sinucidere chiar daca viata pe care o duc e duplicitara.

Da,sunt un om cu 2 fete, fizic, moral insa sufleteste sunt eu insumi. Aici imi permit sa ma simt eu, sa ma simt in largul meu. Fiecare a trecut prin deceptii in dragoste sau amagiri, dar personal, iti dau un sfat prietenesc, femeile sunt amagitoare. Nu ma incred in femei decat dupa lungi perioade de timp in care sa si castige respectul meu. Iubirea e efemera, atata timp cat nu vine din partea ambelilor parteneri, totul este egal cu zero. Cat despre relatia cu parintii, vreau sa-ti spun ceva. O mama stie tot ce se intampla cu copilul ei dar mai grav este ca nu incearca sa inteleaga si nici nu apeleaza la un specialist ca sa-i explice ceea ce ea numeste “comportament deviat”.

Eu am incercat sa evit orice fel de discutii pe tema asta pentru parintii mei care sunt oameni obisnuiti, cu o mentalitate conservatoare si am in continuare convingerea ca se va isca un scandal de proportii iar eu tocmai asta incerc sa fac, sa-l evit. Sinuciderea nu este o optiune inteleapta, mai ales la varsta ta, gandeste mai profund si vezi daca merita pretul asta viata ta. E o decizie care iti apartine si pe care daca ai luat-o, nu se mai repara, mortul nu se mai trezeste. Este pacat sa nu-ti apreciezi adevaratii tai prieteni, sa devii indiferent la jignirile altora, cel putin aparent indiferent, respecta-te pe tine, cere-ti cel mai mult de la tine, stabileste-ti cele mai inalte teluri in viata caci altfel vei ramane acolo jos, innabusit de durere si cu ganduri suicidale in continuare.

Mai bine ia-ti prietenii, fa o escapada la mare de o saptamana, inchide-ti telefoanele si pur si simplu distreaza-te, relaxeaza-te, incarca-ti bateriile iar cand te intorci acasa vei fi un om mai puternic. De fiecare data cand iti vin in minte ganduri care te intristeaza, schimba-ti gandul la altceva si refuza sa mai revii asupra ce iti face rau. Gaseste-ti un hobby care sa te preocupe, ia-ti un animal de companie si un job. Sa auzim de bine.
Cu drag,
Cata

8 love lp la 2:47 am

hello!! hello people….hello my bbypui!
Da ne-am certat! si se intampla cam des in ultimul timp! un lucru trebuie sa stii : ti-am jurat ca nu te las, ca o sa fiu alaturi de tine si o sa te iubesc pana cand nu o sa mai am aer si o sa ma tin de promisiune!!
Stii ca sunt copil prost, stii ca spun lucruri de care apoi imi pare rau, stii ca nu mai am rabdare, stii ca imi lipsesti si ca distanta ne omoara pe amandoi! tu esti ocupat cu serviciul eu cu scoala! Nu vreau sa te pierd! asa cum a spus cineva intr-un comentariu mai sus! inaitea ta mor eu ! te ador si tu stii asta! sunt cea mai fericita persoana de pe fata pamantului cand sunt cu tine! vreau sa-mi petrec restul zilelor doar cu tine si numai cu tine! vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata alaturi de tine! sa ma alint si sa zambesc cand deschid ochii si te vad langa minE! sa adorm ca un bebelus in bratele tale ! sa ma aperi de rele si sa ne bucuram impreuna de bine! vreau sa-ti demostrez in fiecare secunda ca te iubesc! vreau sa te vezi prin ochii mei! vreau sa intelegi o data pt totdeauna ca eu sunt pentru tine si tu esti pentru mine! vreau sa nu ne mai certam! vreau sa ne fie bine! vreau sa ma ajuti sa fiu cum vrei tu! vreau sa ma ajuti sa fiu ca la inceput!
si pentru tot ceilalti care ne-au citit povestea de pe site si stiu cine suntem va spun inca o data ca eu, Lp il iubesc pe Andy mai mult decat orice pe lumea asta e totul pentru mine si nu sunt numai vorbe! asta simt din prima clipa cand l-am vazut si asta o sa simt mereu….si nu-mi pasa de lume ,de religie, de familie…de nimeni doar de el! si ma urasc pe mine pt faptul ca de multe ori il fac sa sufere ,dar nu e cu intentie ….fiecare are in el o parte mai rea care la nervi se activeaza! si nu zic ca imi place sa-l vad ca sufera NU NU ! dar pur si simplu cand ne certam nu mai sunt eu ! cand ne certam uit tot…uit cat ma iubeste si cat il iubesc, uit cate face pentru mine! as vrea sa ma stapanesc dar nu pot ! as vrea sa-mi stapanesc lacrimile dar nu pot! acum plang ,dar inca nu e prea tarziu! inca mai am o sansa! nu ne este frica de moarte ne este frica ca acolo Dincolo …poate nu ne mai intalnim!
as vrea sa scriu iar Va pupa Lp tastand de langa iubitul ei ….dar akm el e departe…:(
dar totusi
te iubesc pui!!! vrei sa te casatoresti cu mine?:d

9 andryrandy la 3:22 am

te iubesc pui!multumesc tuturor pt vb frum si pt sustinere!

10 ssimona la 11:26 am

Buna.
Toate cuvintele astea frumoase de mai sus pe care ii le spune iubita lui Andy le aud si eu zi de zi din partea iubitei mele si eu sunt in aceiasi situatie..imi era frica ca o sa-mi pierd iubita ca o sa ma lase pt un baiat, si dupa un an jumate m-a lasat pt unul cu care a stat o sapt, iar dupa doua saptamani s-a intors la mine..eu nu vroiam sa o mai accept in viata mea desi pana la urma am facut-o pt ca muream de dorul ei…am iertat-o pt ca mi-a explicat de ce a facut asta..desi si acu cand ma gandesc ca am iertat-o cateodata imi pare rau si ma enervez..am si acum momente cand zic ca iar o sa ma lase pt vreun baiat desi imi jura in continuu ca nu ma va mai lasa vreodata pt nimeni si ca si ea a suferit mult cand m-a parasit si ca nu a fost fericita…a facut-o pt ca vroia ca lumea sa vada ca este cu un baiat deoarece existau zvonuri cum ca noi am fi impreuna ( nimeni nu stie ca suntem ) si este asa de greu sa te ascunzi..noi locuim intr-un oras foarte mic..Nu am crezut niciodata ca ma va lasa pt un baiat,iar dupa ce s-a intamplat am suferit mult si acum stiu,indiferent ce se va intampla nu voi mai avea ganduri de sinucidere viata merge mai departe cu bune si rele..stiu ca si ea ma iubeste mult,dar nu se stie poate candva ma va lasa iar…Deocamdata suntem impreuna si ne este foarte bine. :*

11 Andy la 11:54 pm

se pare ca ”iubita mea” m-a parasit in cele din urma…tot pe mine a dat vina…ma rog…poveste lunga…nu inteleg nici in ziua de azi cum se poate schimba un om asa 180 de grade…in fine…am gasit persoana care ma iubeste neconditionat…si nu trebuie sa cersesc iubire si atentie … am trecut peste ca un ‘erou’ dupa nopti de plans si ganduri negre…akm pot spune k sunt fericit! multumesc tuturor pt sprijin…si dak mai apare LP pe aici orice ar zice urat la adresa mea va rog ignorati-o…am ajuns de la ”andry puiul ei la andreea” acum…si nu mai sunt barbatul cel mai bun sunt o ”cu**va” akm;) hmmm…f multe de pov…asta in alta editie de scandal cancanism:))

12 Lp la 2:44 am

ai devenit in ochii mei un nimic dupa ce te ai indragostit de alta si nu ai avut curajul sa mi zici in fata . tot ce a urmat au sentimentele si actiunile unei femei ranite in inima si n orgoliu. acum imi pare rau. dar nu pot sa timpul inapoi! am gresit amandoi si nu poti nega asta. important e ca am trecut peste tot ce a fost si acum ne vedem fiecare de viata noastra. ;)

13 Andy Powell la 8:13 pm

nu cred ca are rost sa scrii tu asa ceva aici sa te dai ranita cand defapt ai ranit…si m-ai ranit…de ce nu spui ce ai facut tu in tot acest timp? ai bocit dupa mn in paturile altora? chiar nu ti-e rusine sa te dai cu basma curata aici unde eu imi am locul pe siteul unde sunt oameni ca mine parasiti de femei ca tine kr nu vor stii niciodata ce vor? te ai folosit de mine…si cu asta am incheiat…o dai cu prieteneli cu toti ca mine pe net sa spuna alex si octavian cine esti mai bine?sau sa spun eu? chiar lasa teatrul…ar fi bine sa reformulezi ce ai scris aici ultima data…nu sa ma faci pe mn un om de nimic k nu eu te am parasit si am alergat la o alta direct in intimitati…aminteste-ti cate mi-ai facut de cand ai plecat…km poti sa dormi? nu ti doresc raul…dar macar recunoaste in fata tuturor aici intre cei ca mine k nu eu am fkt ce scrii tu mai sus! eu te am lasat? sau tu???atat!

14 Alexandra (admin) la 8:40 am

Am publicat comentariul asta ca sa fie ambele puncte de vedere expuse dar va rog sa continuati discutia pe privat. Multumesc de intelegere.

15 tina la 8:18 pm

da ar fi mai bn pentru voi doi sa continuati discutia pe privt .pana atunci e bn ca intrun final ai renuntat la ganduriile sinucigase andy fii incontinuare barbat meri mai departe da nu rani e aiurea tare succes

16 Andy la 9:54 pm

Imi pare rau pentru ce ti se intampla…e foarte trist…si eu sunt transsexual….si iubesc si eu….bafta..