Viata de lesbiana implica multa singuratate si suferinta

21 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Adolescenta

In primul rand, as vrea sa vin in intampinare cu un salut pentru toate fetele si femeile de pe acest site, fete cu aceeasi suferinta, caci din povestile citite pana acum am observat multa tristete, dezamagire, obsesie si drama.

Varsta mea e una frageda pentru unii, voi implini in curand 19 ani, dar viata m-a dezvoltat mult prea devreme. Pe scurt, de la 14 ani ma descurc singura financiar, tatal meu fiind mort de vreo 13 ani, iar mama, hm, la casa ei. Nu judec eu.

Intrebari despre sexualitatea mea am inceput sa-mi pun de pe vremea cand nici nu stiam ce e aia. Dintotdeauna am avut un sentiment mult mai placut in jurul persoanelor de sex feminin (si mult mai mature fata de mine).

Prima data cand am avut sentimente fata de o femeie a fost prin clasa a 6-a, era o profesoara (cred ca majoritatii dintre noi ni s-a intamplat asta). Pana pe la acea varsta mi-a fost frica sa-mi recunosc si mie asta.

Dupa ceva vreme, a urmat o dragoste mai intensa fata de o femeie din alt oras. Ne-am cunoscut la o nunta, iar relatia a prins contur. Desi nu a durat, pentru mine a fost o lectie importanta de viata. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca iubesc femeia si tot ce tine de ea.

Aproape de 17 ani, am “comis-o”, cum s-ar spune. A fost o dragoste obsesiva din partea amandurora, o relatie frumoasa, zbuciumata, trista. Intr-un final, dragostea mea devenise ochiul meu spre viata, asa ca am incercat sa evadez, deoarece nu-mi place sa fiu prinsa in lanturi de nimeni.

Incerca din toate puterile ei sa ma faca sa depind doar de ceea ce putea EA sa-mi ofere, asa ca am evadat. Am reusit sa ma pun pe picioare si sa fiu independenta financiar si asa o sa raman, caci stiu bine ce inseamna nesiguranta zilei de maine. Dupa ceva vreme m-am intors la ea, probabil pentru ca o iubeam prea mult si asta mi-a dictat sufletul in acel moment.

Dupa ce m-am intors, mi-am dat seama cu adevarat ca nu va mai fi niciodata ce a fost la inceput. Vorba aia, ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust. Am evadat din nou, cu toate ca a pus mii de presiuni pe capul meu si a incercat in fel si chip sa ma intoarca din drum. Dar gata, renuntasem si o luasem pe drumul meu, nu m-am mai intors.

Dupa cateva luni de “abstinenta sufleteasca”, am incercat sa imi caut pe cineva cu care sa comunic, sa incerc sa ii ofer sentimentele mele si sa ii impartasesc trairile. Pentru moment, am gandit ca am gasit ceea ce cautam (nu vreau sa dau detalii despre persoana in cauza). Dar si aici a intervenit “tragedia”. Eram atat de trista si suparata pana s-o intalnesc, apoi am incercat sa ma apropii de ea (poate prea mult), deschizandu-mi sufletul mult mai mult decat era cazul.

Am gresit, pentru ca acum am ramas din nou singura si trista, asa cum mi-am obisnuit sufletul de-a lungul experientelor mele. Sunt constienta ca viata noastra, a lesbienelor e mult mai zbuciumata decat a celor hetero, dar parca e prea multa suferinta.

Nu prea am oameni in jurul meu carora sa le pese cu adevarat de persoana mea, insa cei pe care ii am sunt adevarate comori pentru mine. Cu mama tin legatura doar pentru fratii mei. Tin legatura cu ei pentru ca nu vreau ca si cei mici sa aiba o viata ca a mea si vreau sa ii ajut financiar si sufleteste cat de mult pot eu.

Apoi, bunica din partea tatalui pot spune ca e averea mea (pana pe la 9 ani am fost crescuta de ea), cu toate ca nu am inteles nici eu de ce nu am fost crescuta de mama, asa cum era si normal. In fine.

Bunica e singura care imi este aproape cu tot ce poate ea, dar uneori, cand sunt in preajma ei, am un sentiment de vinovatie. As vrea sa stie cine sunt cu adevarat, dar in acelasi timp nu as vrea sa ii distrug visele. Sunt momente in care imi spune ca vrea sa ma vada casatorita si la casa mea, iar eu nu ii raspund nicicum.

Ma intreb cum ar accepta situatia asta? Ma macina ca nu pot vorbi cu nimeni despre ce e cu mine, ma simt pe alta lume de la ultima experienta pe care am avut-o si simt nevoia sa vorbesc toate astea si cu bunica mea, oare ma va intelege?

Acum, dupa toate astea ma simt de parca as fi ultimul om, cu toate ca sunt o fire foarte optimista de obicei. Mi-as dori enorm de mult ca persoana pe care o iubesc sa imi mai dea o sansa sa dovedesc ca ma pot schimba pentru ceva real. Poate pentru o dragoste in adevaratul sens al cuvantului. Oare ce carare sa urmez?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 21 comentarii }

1 C.S.G la 4:58 pm

STII CE MI-AS DORI ACUM? sa spun in fata tuturor ca DA , TE IUBESC! si imi doresc sa fiu alaturi de tine si nu uita ca intr-o zi mi-am propus sa o fac…
Doamne , cata tristete reiese din cuvintele tale.
si nu-ti imaginezi cat m-ai intristat prin tot ce-ai scris
“”"Aproape de 17 ani, am “comis-o”, cum s-ar spune. A fost o dragoste obsesiva din partea amandurora, o relatie frumoasa, zbuciumata, trista. Intr-un final, dragostea mea devenise ochiul meu spre viata, asa ca am incercat sa evadez, deoarece nu-mi place sa fiu prinsa in lanturi de nimeni.”"”
oare cum poti spune asa ceva?eu nu ti-am vrut decat binele si ti-l vreau in continuare!stii bine ca orice problema vei intampina iti voi fi alaturi sufleteste si cum vrei tu!!!

Te iubesc cu toata fiinta mea , din adancul sufletului meu si iti multumesc ca existi (chiar daca nu esti langa mine) sper ca intr-o zi aceasta situatie sa se schimbe!

2 claudia_ana92 la 7:45 pm

draga mea , sunt unele lucruri care nu au fost facute la timpul lor si acum chiar nu isi mai au rostul….
acum totul e-n zadar!nu mai vreau , nu mai pot …e prea mult tot ce m-i sa intamplat in ultima vreme.tu , din sufletul meu nu vei iesi niciodata dar acum nu pot sa ma intorc.poate candva ma voi intoarce.ca te iubesc prea mult…nu iti promit nimic si nici nu vreau sa iti faci iluzii in privinta “relatie noastre”…
sa ai grija de tine.si da , chiar mi-am schimbat nr de telefon pentru ca “deocamdata” nu vreau sa mai am de-aface cu trecutul meu…!!!
sa ai grija de tine si ……… v-om mai vorbi!

3 alina la 5:56 pm

oare cu ce sa incep???eu sunt mama,si fata ma aceepta pt ca iubesc femeia,deci,nu as vrea sa-ti dau un sfat gresit in privinta bunici.nu stiu in ce masura este deschisa la vorba si intelegere,asta numai tu poti stii si poti decide daca ii vei spune de tine.asa am facut si eu cu fata mea.dar in privinta ceealalta,cu siguranta vei gasi persoana potrivita,eu am 36 de ani si inca stiu si sper ca tot am sa-mi gasesc pe cineva sa ma iubeasca si sa-i pot oferii dragostea ce o am.cert este ca trebuie sa avem incredere in noi si trebuie sa luptam cu viata.eu iti doresc sanatate ca e ceea mai mare avere,ca restul vin toate.cu tot dragul stima si respect,alina.

4 claudia_ana92 la 7:47 pm

multumesc pentru gandurile frumoase care m-i le transmiti!bunica mea chiar daca are (multi ani inaintea mea) este o femeie deschisa la mine…nu e impotriva relatiilor de genul asta … doar ca nu stiu cum ar accepta ideea ca si eu fac parte din aceasta comunitate…
oricum iti multumesc ptr sfat!
sa …..FII IUBITA!

5 tina la 6:57 pm

ma impresionat povestea ta suntem de aceiasi varsta si eu miam luat viata in maini cum sar spune tot de la 14 ani din todeauna am stiut ce vreau si cine sunt numai ca nu am avut curajul sa o zic si la altii ..si cum spui tu ca viata lesbienelor e plina de tristete si alte alea cate fete hetro fericite 100/100 intr-o relatie ai vazut?sincer eu nu prea an vazut .cu toti avem si zile bune si zile rele asta nu trebuie sa te descurajeze din contra esti tanara capus sus mergi mai departe,cat despre bunica ta nu stiu ce sati zic poate sa inteleaga poate sa nu na risca si tu daca te iubeste cea ce sunt convinsa ca o face va intelege daca nu asta e sa nu cezi ca nu te iubeste doar ca na stii tu cum sunt batrani din ziua de azi ,oricum mult succes in viata .

6 claudia_ana92 la 10:45 am

multumesc….cred ca mi-am gasit puterea sa spun CE SUNT!
si ma simt implinita ca am ajuns la punct-ul asta!
sa fii iubita!

7 claudia_ana92 la 7:47 pm

Tina , am vazut “n” femei hetero fericite…si “n” femei lesbiene fericite…iubirea exista intr-o oarecare masura in tot ce facem.chiar si atunci cand incepem o relatie , nu suntem compatibile cu persoana in fapt si totusi exista acel “foc de paie” care arde la inceput…noi numim asta iubire.da , e tot iubire,o iubire mai putin intensa si de o scurta durata,dar asta nu inseamna ca nu e iubire.DACA 2 PERSOANE SE DESPART , asta nu inseamna ca nu s-au iubit.doar atat le-a fost dat sa se iubeasca.orice in viata , are un sfarsit (din nefericire)…!
“zile bune si rele” avem…toti traim bucuriile si tristetile vietii insa nu sunt genul de persoana care ma las’ ushor batuta!
in acelasi timp sunt constienta ca in viata v-or fi multe dezamagiri , tristeti , pierderi dar si …iubiri …

8 C.S.G la 10:48 am

ANUTZO , vei ajunge tot la vorbele mele.si iti v-a parea rau ca urmezi o femeie care nu stie sa te respecte pe tine si care nu are nimic in sufletul ei ptr tine!NU UITA ca asa s-a intamplat de fiecare data , si tot in bratele mele te-ai aruncat cand ai fost dezamagita !!!!
T.I.M

9 claudia_ana92 la 11:22 am

GATAAA….gata cu confesiunile:)
vedem ce ne rezerva viitorul…
sa fii … iubita!

10 Sharm la 2:30 pm

Cred ca trebuie sa intervin…Claudia, ai dreptate..cand intr-o relatie apar cioburi, te tai tot timpul si sangerezi si nu mai merge si, Gata…dupa care iti tiuie golul in cap, in suflet, si bate rau de tot vantul prin tine,si vrei sa spui cuiva, si nu ai cui..si totusi exista ceva in noi care ne da putere si nu stiu cum se face, dar mergem poticnit la inceput, dar mergem inainte..Esti puternica, ai forta de a cauta un nou inceput si de a nu ramane cu fata spre trecut..Spuneam cuiva foarte drag ca :” trecutul iti mananca energia prin durere, regrete si suferinta, iar viitorul iti mananca energia prin necunoscut, prin frica de ce va fi..si nu mai ai energie suficienta pentru prezent’..asta ar fi pe scurt filozofia japoneza..adica traieste clipa..Esti optimista..este o arma excelenta ca sa rezisti..iti spun din proprie experienta.. ai sa-ti gasesti si sufletul potrivit, dar pesemne inca nu iti este destinat..poate mai trebuie sa parcurgi ceva drum, sa fii o rotita in angrenajul universal, sa joci un rol in viata altora fara a avea pe cineva special in viata ta..Dar, eu am invatat ceva si cred fara drept de apel : nimic nu e intamplator in viata asta..nu degeaba ai intalnit oamenii pe care i-ai intalnit, te-au imbogatit spiritual, ai invatat sa suferi si sa iubesti, nu degeaba ai avut o situatie grea materiala, te-a determinat sa lupti (bravo tie pentru puterea de supravietuitor) si sa ai independenta financiara..toate au avut un rost si ti-au dat forta..ai devenit puternica..nu degeaba ai venit printre noi..ca si tine, scrisul, destainuirile mi-au facut bine..m-au detensionat..Am postat pe wall un mesaj postmortem “Am invatat”-Paler..citeste-l si ai sa-i simti forta si filosofia vietii..Nimeni nu sufera de singuratate , decat daca fuge de oameni..Tu ai venit printre noi, cele care suntem ..mie imi place sa spun…mai deosebite si ca feeling, si ca perceptie ..Sunt convinsa ca ai sa te impiedici de un suflet virtual foarte frumos si..continuarea ti-o las tie..repet :NIMIC NU E INTAMPLATOR..iubeste-o pe bunica ta in continuare, nu are sens sa-i spui culisele sufletului tau, iubeste-o si lasa lucrurile sa mearga de la sine..Cu fata inainte, soldat si mentine pasul..Ne mai auzim..Cu drag,Sharm

11 claudia_ana92 la 1:03 pm

multumesc.sfatul tau chiar imi este de folos!in legatura cu bunica mea , ai mare dreptate (cum imi spunea si cineva….) nu are rost sa arunc povara sufletului meu in spatele ei…daca am eu o suferintza in sensul asta , cu sigurantza nu e vina ei su nu merita sa sufere si ea!acum tot ce imi doresc e sa ma schimb , sa fac fapte bune , sa iubesc tot ce e frumos in jurul meu si sa respect oamenii (care merita)…si nu in ultimul rand sa ma rog la Dumnezeu sa ma ierte pentru tot ce-am facut pana acum…da , sunt constienta ca voi gasi si persoana potrivita pentru mine…sau poate ca deja e intalnita dar … tre sa las timpul sa treaca…

NIMIC NU E INTAMPLATOR , intra-devar!!!! am citit si eu cartea asta si am ramas placut surprinsa…
multumesc ptr sfat , si sa fii iubita!!!!
vorbim…

12 mary la 8:19 pm

imi pare rau pt voi doua…si viata mea e asemanatoare cu viata ta…momentan doar am rabdare desi am 16 ani am ajuns sa gandesc ca una de 20.viata ma schimbat asa de mult de cand parintii s au despartit de cand aveam doar 5 anisori.mama a suferit mult iar eu pe langa ea.am ajuns acum sa am eu grija de ea in loc sa fie invers.cat despre orentarea mea sexuala nu pot spune decat ca si eu ma simt la fel de singura stiind ca nimeni din jurul meu nu ma va intelege si nici nu vreau sa aiba de suferit reputatia mea.nu gasesc fata potrivita si imi plac fetele care privesc cu alti ochi viata,mai mature…insa am o viata inainte si stiu ca poate acolo undeva e si persoana care ma asteapta…toate cele bune:*

13 claudia_ana92 la 1:06 pm

draga mea , toate vin la timpul lor…si cand tie scris sa vina! daca grabim situatia (oricare ar; fi ea) avem mari sanse sa distrugem tot… cel putin asa m-i s-a demonstrat pana acum
capul sus , ai timp sa traiesti , sa iubesti …si multe altele

Sa fii … iubita!

14 contesina_miki la 1:03 pm

trist…

15 anka la 5:47 pm

m-a impresionat povestea ta si ai dovedit ca esti f.optimista,puternica cu capu sus si f.matura ptr varsta ta si ma bucur ca esti f.optimista ca ajuta f.mult…sigur ca vei intalni intr-o zi pe aleasa ta si treb sa ai rabdare….o vorba asa zice “mai bine tarziu decat niciodata”.mult succes iti doresc.

16 claudia_ana92 la 10:04 am

nu ma mai grabesc in nimic…astept doar sa vad ce-mi ofera “Destinul” . si (poate)…ce-i al meu e pus deoparte:)
sa fii … iubita

17 Tea la 9:25 am

Am citit cam tot ce s-a scris pana acum, mai toate povestile sunt triste. Credem ca fericirea si implinirea sta intr-o relatie sau intr-un om. Nu e asa. Implinirile vin fara asteptari, daruirea iti inalta spiritul cand nu astepti acelasi lucru. Esecurile de aici vin, din asteptari, daca eu ti-am dat, vreau sa imi dai si tu cel putin egal cu ce am dat eu…nasol! Nu primesc, caut in alta parte, sau nu mai caut deloc, si uite ce tristete este in sufletul meu…Eu zic ca nivelul de intelegere, ne duce catre asta. Cu cat suntem mai sus, cu atat vederea lucrurilor este mai limpede. Implinirea vine din ceea ce faci, si esti multumita de lucrul facut. Ce mai conteaza ca nu vine inapoi ce am dat? Si cata energie risipesc cautand in fiecare sa ma regasesc, cand de fapt ma am tot timpul? Prea mult dramatism, iubirea nu tine de obsesiile fiecaruia, ci de fricile noastre.

18 claudia_ana92 la 10:03 am

ai mare dreptate in ce zici…de aici vine “dezamagirea”…ca asteptam sa n-i se intoarca cu aceeasi moneda!
am gresit o data din puct-ul asta de vedere si nu vreau s-o mai fac.am grabit lucrurile , am vrut prea multe intr-un timp prea scurt si … s-a distrus totul!
acum , cu rabdare , mergem inainte! NU STIM NICIODATA CE NE OFERA ZIUA DE MAINE…
sa fii …iubita!

19 LivArabish la 11:49 am

Buna, eu am 19 ani si sunt lesbi de cand ma stiu, m-am nascut cu dorinta asta in mine fata de femei! Cert este ca nu e cazul sa dramatizam, indiferent de ce se intampla suntem tot oameni si avem dreptul sa ne traim viata asa cum vrem noi! Tatal meu e judecator si acum un an imi era teama sa ii dezvalui orientarea mea sexuala din cauza ca stiu ca lucreaza cu sistemul din romania si de teama ca nu voi fi inteleasa, sunt singura la parinti si nu vroiam sa imi dezamagesc parintii, dar am constatat ca e om foarte deschis! La fel si mama. Ai mei ma sustin imi sunt alaturi si acelasi sfat va dau si voua : traiti-va viata! Mai sunt si relatii esuate, asta e, suntem tineri, nici daca am vrea sa mearga ceva nu ar merge, pentru ca inca nu suntem noi pregatiti pentru ceva foarte serios! Nu cred ca viata de lesbiana implica singuratate si tristete, eu sunt mandra ca sunt lesbi! O arat de fiecare data cand am ocazia, toti o stiu si nu are de ce sa imi fie jena! Imi place sa-mi traiesc viata, ma arat asa cum sunt! Si anume un om deosebit! Toti suntem deosebiti : hetero, lesbi, transexuali si tot asa. Lumea cauta sa te judece oricum ai da-o! Asa ca…Nu-ti face griji, trateaza totul cu mai multa indiferenta si traieste-ti viata mai mult! ;) Te pup!

20 claudia_ana92 la 3:06 pm

multumesc.viata mi-o traiesc din plin….
dar la partea sentimentala , mai putin pot trata cu indiferenta!
sa fii … iubita!

21 C.S la 8:52 pm

iubesc mainile si ochii tai , si ii iert daca au fost clipe in care n-au stiut ce sa-mi spuna.care n-au putut sa-mi dea atat cat am vrut , atat cat poate doru-mi cere in dragoste , in indoiala….in deznadejdea unei clipe , iti iubesc mainile si ochii…. Si le iert nevruta vina ca prea tarziu imi venira in cale si SPER CURAND SA NU SE DUCA….