Tac si ma rog ca fiica mea lesbiana sa devina heterosexuala din nou

8 comentarii

Din categoria: Ea e lesbiana>Fiica mea e lesbiana si nu o pot accepta

Traiesc acelasi cosmar ca si restul parintilor care au scris aici pana acum. Am avut de curand o discutie cu minunata mea fata, care mi-a spus ca e interesata doar de femei. Timp de cinci ani a avut o relatie cu un barbat extraordinar, dar s-au despartit acum doi ani.

Eu nu pot renunta sa sper ca isi va reveni… pur si simplu nu pot sa ii accept viata asta. Eu stiu ca nu s-a nascut lesbiana. Prietenii ei apropiati cica ii spun ca e in regula sa aiba orientarea asta, dar eu nu sunt de acord.

Stiu ca am ranit-o si ca ar vrea sa o sprijin in hotararea ei, dar nu pot. Nu ma impotrivesc fatis si nu ma cert cu ea pe tema asta, pur si simplu tac si ma rog sa se trezeasca la un moment dat. Simt ca intre noi doua exista un zid si nu stiu cum sa il depasesc. Va rog sa ma ajutati?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 8 comentarii }

1 Emma la 5:00 pm

Zidul dintre dumneavoastra si fiica este bazat pe neacceptarea ideii ca ea nueste cum ati fi dorit dvs. sa fie. Fiecare om se naste pentru a fi el insusi nu pentru a trai dupa cum vor altii. Chiar daca este vorba de parinti alegem sa ii dezamagim pentru a fi fericiti. Va felicit ca aveti o fiica ca ea pentru ca a avut curajul sa va spuna chiar daca ar fi fost riscul sa va piarda. Daca vreti sa spargeti “zidul” dintre ea si dvs nu aveti decat sa acceptati si sa fiti alaturi de ea. Nu cred ca va renunta la fericirea ei pentru o mica neintelegere peste care puteti trece. Cel mai bun lucru pt dvs si pentru fiica dvs este sa incercati sa o ascultati si sa o acceptati asa cum este. Succes!

2 andreea la 9:09 pm

Buna ziua, sunt oarecum in aceeasi situatie ca si dvs, numai ca eu suspectez ca e cu o fata… Am incercat sa vorbesc cu ea, dar nu imi comunica absolut nimic… Este tot timpul cu o prietena de-a ei, vorbesc mereu, raman tot timpul una la alta. Cum ati aflat? Eu una as vrea sa stiu ceva concret, sa pot sa o inteleg, sa putem vorbi despre asta….

3 Alexandra (admin) la 10:48 am

E foarte bine ca vreti sa o intelegeti si vreti sa puteti vorbi despre asta dar e probabil ca fiica dvs sa fie foarte speriata de reactia mamei sale.

Pot sa va intreb, ce reactie credeti ca veti avea daca ea va confirma faptul ca are o iubita? Ce atitudine ati avea daca aflati ca fiica dvs e cu adevarat gay?

4 Ana la 1:59 am

Doamnelor, eu nu sunt mama inca dar sunt o fiica care la un moment dat a inceput sa vorbeasca cu mama ei, am trecut peste teama de a fi alungata. Oricum si mama suspecta ceva la mine si norocul meu ca discutiile au aparut in acest sens intre noi dupa ce mama mea a vrut sa intaleaga un documnetar de la discovery…in mintea ei erau multe intrebari la care nu gasea raspunsuri simple de gen: “nu alegi sa fii gay”. Am inceput sa vorbim de la un documentar era curioasa, adica banuia ceva si la mine dar nici ea nu a avut curajul sa ma intrebe cum nici eu nu eram pregatita sa ii spun acest lucru, dar cand ziua a venit a fost o bomba totala pentru ea si mia spus ca se astepta la asa ceva dar spera sa nu fie adevarat…de atunci au trecut mai bine de 2 ani de zile si nu de putine ori mi-a spus ca nu imi poate accepta orientarea si ca spera ca intr-o zi sa gasesc un barbat cu care sa duc o viata “normala”; plus ca nu de putine ori mia repetat fraza ca daca voi avea o relatie cu o fata sa nu ma astept sa fie la fel de calduroasa cu ea ca daca ar fi un tip, si am intales-o, dar pentru aia mama mi-a ramas cel mai sfant prieten din lume, ne-a unit si mai mult relatia dintre mama si fica, am inceput sa vorbim si mai deschis una cu cealalta.

Sunt lucruri in viata pe care nu le poti accepta dar e vorba de copilul vostru la care i-ati dat viata si e speriat sa vina se va spuna: “stii mama eu sunt lesbiana” pentru ca lumea inca nu e destul de educata din punctul asta de vedere si e deja etichetata de “lumea normala” chiar credeti ca are nevoie sa fie pusa la zid si de parintii?? Copilul vostru nu a omorat pe nimeni, nu a jefuit pe nimeni, nu a chinuit pe cineva, nu face absolut nimic gresit, ci doar IUBESTE.

5 Zaza la 11:11 pm

Eu va recunosc ca nu inteleg cum un parinte nu intelege ca fata sau baiatul lui/ei alege sa iubeasca o persoana de acelasi sex.

Am sa incep prin a va intreba: De ce aveti impresia ca aceasta orientare a fetei, are in primul rand legatura cu dumneavoastra?
De ce voi parintii credeti ca aveti dreptul sa faceti acest lucru, un lucru personal?
Nu va are in calcul…nu il traiti voi!

Si mama mea este la fel.
A aflat, a intrebat daca este adevarat. A avut sansa sa imi repete ca este un pacat, ca nu intelege. Eu am incercat sa ii explic pentru ca sunt constienta ca este un lucru nou pentru ea…Am incercat sa o inteleg ca poate pentru un timp nu o sa ii fie usor…Asa este ea. Mai greu accepta un lucru care ii poate rani copilul. Insa cand trec ani si tace, tace, tace si mai are si initiativa de a imi spune ca poate ar trebui sa imi iau un barbat, stiind ca sunt lesbi….pe mine ma aduce in prag de disperare.

Dumneavoastra nu puteti accepta…Insa la ea va ganditi? Ea prin ce trece? A avut un om caruia sa i se destainuie cand a descoperit ca are o orientare sexuala condamnata ca fiind un pacat de catre toti oamenii din jurul ei, de catre biserica, stat …acum mai vine si mama din urma sa ii inchida usa in nas ca nu poate sa accepte.

Va ganditi ca ea poate a trebuit sa treaca SINGURA prin toate etapele acceptarii. Ca poate nu a avut nici un suport moral si ca a reusit sa ajunga la acceptare de una singura. Poate a plans stiind ce consecinte aduce cu sine acceptarea ca se simte atrasa de alte femei. Ca poate sa urat pe sine stiind ca poate va va dezamagii si nimeni nu a fost langa ea sa ii spuna ca lesbianismul nu este o alegere.

Ce om ar alege sa fie intr-un fel in care este urat de toti din jurul lui? Ce om ar alege sa nu poata sa isi exprime dragostea fata de persoana iubita in plina strada precum un cuplu hetero? Ce om ar alege sa isi asume riscul ca poate fi discriminat de propria familie in loc sa fie macar acela locul in care ea sa se simta sustinuta si iubita indiferent de cum iubeste si pe cine?

Ce om aveti impresia ca este fiica dumneavostra?

Nu este o alegere draga doamna! ASA SE NASTE! As vrea sa ii pun si eu intrebarile astea mamei mele daca nu ar face precum faceti si dumneavostra…SA TACA si iar sa taca fara o sansa sa ii explic ca eu sunt fiica ei indiferent ce si pe cine iubesc. As vrea sa stiu ca mama imi este cea mai buna prietena si nu sa ma cert cu ea…nu sa am intre noi un zid al tacerii. Nu sa imi impun felul de a fii prin nervozitate iscata din incapacitatea mamei de a ma accepta.

Poate EU sunt un exemplu pentru cum gandeste si fata dumneavostra si poate incercati mai mult de data asta ca sa nu ajungeti unde am ajuns si eu cu mama.
Nu este viata dumneavostra de trait…este a ei si daca asa este fericita, admirati in ea capacitatea si puterea cu care a putut sa treaca peste prostia umana de a accepta si forma aceasta de dragoste.

Un lucru este cert…Ei nu ii este usor, dar nici dumneavostra. Problema nu vine din partea ei ci din a dumneavoastra.

6 izabella la 5:14 pm

eu sunt lezbiana si inca sunt casatorita am doi copii dar dupa 10 anii de casatorie mi-am descoperit orientarea sexuala acum traiesc cu fata respectiva …traiesc in casa cu parintii ei si cu fiica mea …vad si ma doare ca mama ei nu e de acord dar totusi sper sa poata accepta intr-un final ….o iubesc si ma iubeste iar faptul ca nu avem o locuinta a noastra e o problema….trebuie sa indur toate …nu am ce face …;sper ca o data sa poata intelege parintii ca fericirea copiilor e mai presus de orice ..

7 Anonim la 6:30 pm

eu le-as intreba pe toate mamele de fete gay…..daca nu ar fi vorba de fiica dvs?, daca ar fi o prietena, o vecina, o ruda, o colega de munca, o persoana normala care intr-un fel sau altul face parte din viata dvs?…….v-ati schimba atitudinea fata de ea? ati judeca-o, ati respinge-o? nu cred……intr-adevar, exista cazuri in care o persoana e atat de religioasa incat nu poate accepta abateri de la asha zisele reguli bisericesti……dar voi mamelor, care scrieti si cititi pe acest site, cu siguranta nu sunteti asa……ceea ce va deranjeazaa in mod special este societatea si gura lumii…..le vreti binele fiicelor dumneavoastra, dar stiti cum e este lumea, cat de rea poate fi, si vreti sa va feriti fiicele de critici si prejudecati…….dar ce nu va dati seama ca prin comportamentul vostru, nu le ajutati, ci vrand, nevrand va alaturati taberei adverse si va raniti fiicele mult mai mult

incercati sa va analizati propriile pacate…….cat de mult respectati biserica si credinta?……..asa e cu “pacatele” astea…….lumea trebuie adaptata……acum 50 de ani erai judecat daca nu te maritai virgina (de ce nu va judecati fiicele pt asta? ca vad ca relatiile cu barbati le-ati putut accepta)………si exemplele pot continua

totul se reduce la gura lumii……da dvs nu traiti cu lumea…..ci traiti cu familia intr-o societatea unde fiecare traieste dupa bunul plac…….lumii ii place sa vorbeasca…….nu va speriati de barfe…..ca acestea vin si trec……cat vor putea arata cu degetul?…..dacaa o sustineti, la un moment dat toti vor accepta

indreptati-va caatre apropiatii fiicelor dvs si intrebati-i pe ei de ce le apreciaza….si poate veti fi uimita ca felul lor de a fi lasa o amprenta mai vizibila in inimile celorlalti decat orice alegere pe care le vor face in viata lor

8 Irina la 1:12 pm

Dupa cum mereu repet, nu sunt lesbiana.
Ma intreb, citindu-va: oare in orientarea sexuala consta valoarea unui om? Dupa asta il apreciem? Faptul ca respectivul om – barbat sau femeie, homosexual sau heterosexual- este un om cinstit, muncitor, demn, bun, inteligent, sanatos, generos, creativ, sincer, nu are importanta? Oare e atat de greu sa intre in balanta si aceste lucruri? Nu de alta, dar daca e sa judecam un heterosexual, dupa aceste criterii l-am judeca, nu? Asa ca nu pricep nicicum de ce e asa greu sa se ia in considerare si toate aceste considerente. Eu nu zic ca e usor sa accepti. Zic doar ca nu e imposibil si nu e nici dracu’ chiar asa de negru, cum s-ar zice mai popular.