Sunt transgender, sunt un baiat care nu a avut norocul sa se nasca

14 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Transgen, transsexual si atractia fata de femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Buna din nou fetelor! Am mai scris aici intr-o vreme cand viata mea era mai colorata si credeam ca cineva ma iubeste. Am scris despre sinceritate si curaj, despre tarie si speranta. Azi scriu despre durere si plang. Stiu ca unele lucruri vor trece sau se vor estompa, dar nu am nevoie de clisee si truisme ci de intelegere, pentru ca eu traiesc in prezent, acest prezent ucigator de crud.

Si stiu ca textul meu este incoerent, poate nici macar nu va fi publicat, dar simteam nevoia sa imi strig durerea undeva inainte sa imi rupa pielea. Azi sunt nimic, desi candva, nu demult, dar parca in alta viata, eu am fost soarele cuiva. Ea mi-a dat nume, ea m-a nascut in cuvant, ea m-a pus pe cerul lumii ei si m-a facut gigantic si vital. Ea imi spunea soare si azi ma sting cand o aud caci stiu ca minte.

Femeia care ma facea sa uit ca nu sunt decat suflet a murit. Nu o mai recunosc pe cea care imi spune te iubesc dupa ce a murdarit cuvintele astea cu numele unui strain. Erau doua cuvinte asa cum eram doar noi doi in lumea noastra in care imi mangaia barba si imi spunea ca am brate de barbat, in care ii tineam sufletul in palme si ii ridicam calcaiele pe umerii mei sa atinga stelele. Iubirea mea e rastignita pe muntele indoielii si in golul din sufletul meu s-a cuibarit un ghem de ura si spini.

Si nu inteleg pentru ce sa mai traiesc cand fiecare cursa se termina atunci cand ma impiedic de o tradare. Desi de multe ori ma gandesc la lucrurile frumoase care mi s-au intamplat, viata mea a fost un sir de frustrari si de dureri adanci.

Sunt un baiat care nu a avut norocul sa se nasca. Sunt transgender sau transsexual. Nu am dat niciodata nimanui iluzia ca as fi altfel. Intotdeauna m-am purtat ca un baiat si acum ma chinui sa spun adevarul familiei mele orbite care se minte. Dar azi nu mai stiu sa privesc spre viitor ca inainte. Azi am nevoie de un umar pe care sa plang, chiar si virtual. Azi ma opresc sa rasuflu si sa-mi ling ranile aici, pentru ca sunt prea ranit sa continuu asa.

Azi, cand aflu ca iubita mea m-a tradat, si nu o data, cand tot viitorul pe care mi-l puteam imagina numai alaturi de ea se transforma in aceeiasi carare aspra, ingusta, rece si intunecata ca si pana acum, fara nicio carja, fara nicio lumina, fara niciun om alaturi, ma simt mai pierdut ca niciodata. Lucruri pe care sarutarile si vorbele ei le faceau sa dispara se prabusesc acum peste mine cu greutatea unei avalanse.

Ma simt uneori invizibil si nu exista nimeni care sa fie tras la raspundere si nimeni care sa repare greseala. Pentru oameni defecti ca mine exista metode de a ne petici, ca pe niste papusi uzate de carpa, dar noi nu vom fi niciodata intregi.

Azi sunt un nimeni, caci cine stie cine sunt eu in sufletul meu ca sa poata spune ca ma iubeste pe MINE, cel adevarat? Cine ma vede? Daca mor, eu nu voi avea nici macar o cruce cu numele meu.

Parintii mei nu ma cunosc. Ma simt orfan si anonim. Si oricat de saraca sau de orfana ai fi, tu ai macar un nume, averea ta de neinstrainat in fata mortii, lucru pe care il iei cu tine in vesnicie. Eu nu am nici macar un nume, nu a suflat nimeni viata peste neputinta mea sa-mi spuna: fiule. Eu sunt dezamagirea si rusinea familiei mele. A venit vremea sa imi cer dreptul la viata MEA si ma simt nedrept pentru asta.

Voi spulbera iluzii si voi aduce numai durere, pentru ca sunt fiul care a venit prea tarziu. Si povara acestui adevar pe care nu as dori sa o impart cu nimeni se cere azi impartita cu oameni pe care ii iubesc. Si daca traiesc, sunt doar un fiu risipit, o ramura fara rod. Eu nu voi avea copii si daca voi avea, eu nu voi fi tatal fiului meu si asta ma face meschin.

Privesc cu ciuda si invidie la altii si mi se intuneca sufletul de la atata neputinta. Eu nici macar nu exist si cand voi petici corpul asta indeajuns incat sa ma accepte legea, eu voi fi tot un om la mana a doua. Sunt o durere vie si voi umbla ca un strigoi intr-o zdreanta de trup tot restul vietii mele.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 14 comentarii }

1 Dohy la 4:22 pm

Dumnezeule, tu ai nevoie neeaparat de un psiholog..chiar m-au speriat cuvintele tale.Sinceră sa fiu..pur si simplu mi s-a ridicat parul cand am vazut ca vorbesti de moarte.Orice ar fi draga mea viata merge inainte..pt k e f frumoasa chiar daca in unele parti este umbrita de anumite necazuri ale vietii!

2 mirib la 4:31 pm

am citit cu lacrimi in ochi aceasta situatie si este exact situatia in care ma aflu eu nu am fost inteles niciodata nici de parinti nici de cei din jur iar iubita m-a inselat de curand am iertat-o dar nu pot trece cu vederea asa ceva chiar daca nu imi va fi ingaduit ma poti gasi pe facebook sa mai vorbim pentru ca de mult caut sa vorbesc cu cineva care intelege si are aceasi gandire si vede viata in acelasi mod ca si tine sper sa iei legatura cu mine si sa mai vb frate te pup daca nu mai vb bafta in viata si capul sus nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare

3 Alexandra (admin) la 8:38 am

Mirib, esti in clubul de membri? Atunci autorul te poate gasi acolo ca sa conversati mai liber.

4 Octavian la 9:03 am

Mirib, te caut de la prima postare pe site’ul asta cand mi-ai dat comment. Esti in clubul de membri de pe facebook, si daca da, ai alt username? Nu am gasit pe nimeni cu numele asta. Te rog, macar temporar, sa-ti modifici numele pe fb sa pot da de tine.
Datorita Alexandrei si acestui site am luat legatura cu 6 baieti asa ca noi in ultimele luni.

5 Cathy la 4:44 pm

Capul sus. Asa cum ai descris cum soarele era de partea ta in trecut, nu lasa furtuna sa te tina in casa. Ia o umbrela si strabate prezentul si viitorul pana soarele se iveste din nou, pentru ca el se iveste mereu.

6 ionela la 8:25 pm

Uite,nu mai fi trist,pentru ca totul se va rezolva..ai sa vezi tu ca soarele va rasari si pe strada ta ca altadata

7 Andrei la 10:36 pm

si eu ma regasesc f mult in ce ai scris…ma doare pt tine…si eu am trecut si trec prin asta zi de zi…sunt pesimist…dar aici am sa ti spun k o sa fie bine…si persoana care te iubeste pt cum esti nu ai gasit o inca…aceasta ce a fost cu tine si te -a tradat…ea a fost iluzia vietii tale…imi pare rau pt tine si eu am trecut prin ceva de genul recent…dar am gasit ‘femeia ce ma cauta’ era in fata mea…nu m-am uitat mai atent si in alte parti…pt ca la fel ca si tine imi facusem planuri si imi imaginam viitorul ‘perfect’ cu fosta…pn m-a tradat cu prietenii mei…cu toti…mi-a facut mult rau…nu am sa inteleg niciodata cum un OM poate sa se schimbe asa radical…acea persoana pt care dadeai tot si in care te incredeai care te facea sa iubesti si cik erai iubit…sa te urasca asa? facerea de bine ”legenda lui Oedip” nu?:) so common leave the B*&tch and the probs aside , try to live ur life!

8 Alex la 9:22 am

Fratioare, nu mai fi asa emolău ca impreuna o sa facem tot ce ne sta in puteri sa ajungem la ce stim ca suntem.. Parintii vor intelege si ei cu timpul ca nu au incotro, iar pe cruce fii sigur ca va scrie numele tau, dar asta peste vreo 60-70 de ani asa. Dracul nu e chiar asa de negru, dar cum noi suntem niste pesimisti innascuti, il vedem mai negru decat e. Nu ai voie sa ma lasi singur, cum nici eu nu am voie sa te las pe tine! Viata e frumoasa ma!

9 RefinedDemon la 3:19 pm

“Nimeni nu a spus ca viata e usoara, ci merita traita.”

10 mirib la 11:41 am

in sfarsit am reusit sa iau legatura cu persoanele asemanatoare mie v-am pupat pe toti vb pe mess fratilor:*

11 Lp la 2:52 am

my cher octavian da ti doua palme si revino ti! k ma urc in masina si vin eu personal sa ti dau educatie. si poate raspunzi si tu la telefon. dragul meu eu ti am zis de o tona de timp ce ai de facut. ti am zis k esti prea bun pt secolul asta si k meriti tot ce i mai bun. te pupacesc capul sus! viata merita traita:) trust me been there done that;)

12 Arsena la 8:50 pm

Wow, atat de mult baudelaireianism!…
Mie personal mi-a placut mult cum ai scris si ce ai scris, esti foarte expresiv/a, plin/a de informatii vizuale foarte sugestive, deci lasa mucii de-o-parte, nu mai da nici apa la soricioi si pune mana de scrie mai mult!
Asta sa faci, sa mai scrii! Ai un foarte bun motiv sa fii optimist- scrii bine si ai forta, chiar daca acum suferi si se regaseste in fiecare cuvant.
Uite, eu astept inca ceva interesant scris de tine, poate dupa ce iti mai revii putin :)
Bafta.

13 Chris la 9:34 pm

Doamne cati transsexuali si eu care credeam ca amicul meu e singurul …in fine bafta tuturor !!cu vointa,visele pot deveni realitate

14 Andy la 9:36 pm

Fii mai optimist…si nu te da batut asa usor …totusi exista metode prin care-ti poti trai viata asa cum vrei….bafta