Sunt lesbiana si m-am casatorit cu o femeie. Acum viata mea are sens

35 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Indragostita de prietena cea mai buna

De unde sa incep? Eram intr-o relatie de lunga durata cu un barbat cum multe femei si-ar putea dori pana cand intr-o noapte am sarutat-o pe cea mai buna prietena a mea si din acel moment nimic n-a mai fost la fel. Eram colege de facultate si petreceam foarte mult timp impreuna. Legatura dintre noi devenea din ce in ce mai puternica iar setimentele mele fata de ea din ce in ce mai profunde.

Asa au inceput ani de intrebari si cautari, de incercari de a o convinge sa fie iubita mea in timp ce ea incerca sa fim in continuare doar prietene. Duceam o viata dubla. Voiam sa fiu cu ea dar continuam relatia cu iubitul meu si foarte mult timp m-am intrebat de ce mi se intamplau toate astea, am suferit enorm, am pierdut directia si echilibrul vietii mele asa cum o stiam si privind in retrospectiva i-am facut sa sufere si pe el si pe ea.

Ma simteam prinsa intr-o capcana, nu ma regaseam in nici una din aceste relatii asa ca am fugit in strainatate cu scuza unui job bun. Din pacate distantele nu ajuta prea mult, intrebarile le porti cu tine si mi-a luat mult timp pana sa-mi fac curaj sa explorez ambientul lesbian.

Experientele pe care le-am avut nu au fost prea fericite, imi imaginam relatiile intre femei mult mai cordiale, mai deschise, mai tandre, in schimb m-am intalnit cu un ambient destul de dur unde prima sexul si relatiile frugale. Am inceput sa ma intreb daca avea rost sa urmez drumul acesta, daca era ceea ce cautam, daca nu fusese doar ea cea care deschisese aceasta usa si daca nu era cazul sa inchei acest capitol.

Iubitul meu inca locuia in Romania asa ca poate era timpul sa ma intorc si sa renunt la fantezii. Dar tocmai cand am renuntat sa caut, atunci EA a aparut. Si iubirea si curajul ei m-au convins ca merita sa dau ce am mai bun. Dupa sase luni ne-am mutat impreuna in Spania (locuiam in tari diferite la patru ore de avion una de cealalta), si am inceput sa construim o viata impreuna.

Nu a fost usor sa ne gasim slujbe, un apartament, eu nu vorbeam limba dar eram indragostite si nimic nu ne putea sta in cale. Patru ani mai tarziu ne-am casatorit, familiile noastre se cunosc si dupa socul initial, mai ales pentru parintii ei foarte catolici, lucurile au intrat pe un fagas normal. Au inteles ca suntem un cuplu ca oricare altul cu bucurii, tristeti, probleme si acum ne intelegem foarte bine, ne sfatuim, petrecem in fiecare an cateva zile de vacanta impreuna.

Pastele acesta vom face o calatorie in Maramures, e prima lor vizita in Romania. Pana si bunicul meu de 92 de ani a venit la nunta, a zis ca natura mai face si greseli dar ca e bucuros sa ma vada fericita. Nu a inteles ce inseamna sa fii lesbiana dar m-a acceptat si a vazut ca acesta e drumul meu.

Viata mea a capatat sens, culoare si in sfarsit am gasit sensul suferintelor si intrebarilor imposibile de acum aproape zece ani. Mutumesc tuturor celor care m-au ajutat, suportat si in special celor doi ex care imi sunt aproape si imi sunt prieteni in continuare si mai ales un imens TE IUBESC ALE!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 35 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 10:42 am

Nemaipomenita poveste, ma bucur pentru voi :) . Aproape ca mi-au dat lacrimile cand am citit urmatorul pasaj:

Pana si bunicul meu de 92 de ani a venit la nunta, a zis ca natura mai face si greseli dar ca e bucuros sa ma vada fericita.

2 Raluca la 12:32 pm

Merci Alexandra. Ma bucur sa pot contribui cu o poveste cu final fericit:)
Bunicul inca mai spera sa redevin hetero, nu a inteles prea bine ce inseamna lesbianismul desi i-am trimis materiale de la Accept pentru ca voia sa inteleaga, sa citeasca, sa se informeze :) . Si daca el la varsta lui, fost militar si mai ales foarte bolnav si in fata marilor intrebari dinainte de pasul final m-a putut accepta cred ca orice e posibil. Daca te poti pune in locul persoanei respective si vezi fericirea lor si nu te inchistezi in a crede ca gresesc, ca e o faza, ca e pacat si altele asemenea esti pe drumul cel bun in a vedea persoana si nu doar “orientarea” ei.

3 Mon la 10:46 am

wow…
ma bucur pentru tine!!!iti doresc numai bucurii si impliniri, si sa ai parte de ea pt toata viata ta!

4 alice la 11:24 am

E minunat!!!

5 eu la 12:19 pm

Bravo ..ma bucur pentru voi..sper sa fiti fericite si sa va iubiti..:*

6 nobody... la 12:28 pm

ce frumoasa poveste…multa fericire va doresc! Ma bucur sa stiu ca esti din Maramures daca nu ma insel?! si eu tot din judetul MM sunt, chiar sunt incredibil de frumoase aici sarbatorile de Paste. Numai bine !

7 Raluca la 2:09 pm

Imi pare rau sa te dezamagesc, nu sunt din Maramures…am vrut ca parintii lui Ale sa aiba o experienta cat mai autentica si am hotarat sa mergem in Maramures mai ales ca eu nu am fost niciodata pe acolo. Asa ca de abia astept sa descoperim impreuna un Paste autentic.

8 ioana la 2:19 pm

Incredibil! Foarte frumoasa povestea ta. Iar familiile voastre pot fi date ca exemplu. Va urez succes in continuare si numai fericire :)

9 alexa la 4:18 pm

Foarte frumos In sfarsit o poveste cu final fericit pentruca intadevar pasul facut cu casatoria e un pas mare si totodata o recunoastre a relatiei voastre si in acelasi timp o acceptare de catre cei apropiati. Pot spune ca toata viata am cautat asa ceva dar dupa cum ai zis am dat peste o lume dura unde sexul e pe primul loc . Deci ma bucur pt voi. Sunteti un caz fericit MULT NOROC

10 mihaela la 6:20 pm

Frumos, foarte frumos :) Ma bucura povestea ta, din toate punctele de vedere, poate si pentru ca o parte din drumul tau coincide cumva cu al meu, poate si pentru ca si eu vreau sa ma casatoresc cu iubita mea. Mi-as dori ca asta sa se poata aici, sa nu trebuiasca sa emigram pentru asta…

11 lp la 6:26 am

wow….ce frumos! felicitari din tot sufletul! sa aveti parte de iubire si fericire!

12 Hany la 10:35 am

Buna….iti multumesc pt aceasta poveste, care a venit in viata mea in cel mai potrivit moment…:(

13 Raluca la 11:55 am

In cel mai potrivit moment dar cu fatza asta trista?? Daca te pot ajuta cu ceva sunt numai urechi…si multa tastatura:)

14 Hany la 2:15 pm

Multumesc frumos… In viata mea acum se afla singuratatea si acest fapt mi se datoreaza…dar, prefer singuratatea decat complezenta. Undeva mai departe sau mai aproape, se afla femeia care se v-a simti completa alaturi de mine, iar eu, hmm…completa alaturi de ea. Poate ca-mi doresc prea mult. Ps: multumesc :)

15 alina la 12:20 pm

am citit comentul tau…am vazut ca esti trista… tu astepti fata potrivita dar de ce nu incerci sa cauti si tu…poate o gasesti mai repede :*

16 Mire la 9:11 am

Buna Hany.eu cred ca singuratatea nu ie buna.nu stiu daca acum iesti singura sau nu,dar daca vrei ne putem cunoaste.sper sa-mi raspunzi.

17 allebarim la 11:10 pm

foarte frumoasa poveste de dragoste sper si eu ca intr-o buna zi sa reusesc sa fac acest pas cu iubita mea care este din maramures. nu ai nimic de pierdut daca mergi acolo ,sarbatorile acolo sunt mai mult decat frumoase si garantat ca nu vei avea regrete. Va doresc toata fericiriea din lume.MULT SUCCES

18 venividivici la 8:33 pm

Murim… ca mâine
MAGDA ISANOS

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

19 alice la 7:10 pm

Dumnezeule, nu am mai citit Mgda Isanos de un veac. Scrie niste versuri care-ti merg direct la inima. Mi-a amintit de vremea adolescentei cand ma uitam la fete fara sa ma doara in cot de lume pe urma m-am prostit! Oh,cata ignoranta!
Multumesc! Ce frumoasa primavara!

20 venividivici la 7:25 pm

“La inceput a fost Cuvantul”…
Cuvantul da forta celor mai ascunse trairi ale noastre, le contureaza, le da forma si pe urma le intipareste in sufletele altora.
Am citit o poveste minunata..dincolo de cuvinte nu e fictiune, sunt suflete si asta este minunat!

Ma bucur Alice ca postarea mea ti-a trezit amintiri placute.

21 alina la 12:22 pm

imi place povestea voastra…cand le-ati spus parintilor ce reactii au avut??
cat timp le-a luat pana sa va inteleaga?
si eu am o relatie de 2 ani cu o alta fata dar inca nu am avut curaj sa le spun parintilor….:(

22 Raluca la 8:57 pm

Norocul meu e ca parintii mei sunt foarte liberali, mama mi-a spus ca sunt prea multe lucruri cu adevarat triste in lume ca sa se ia cu manile de cap pentru ca m-am indragostit de o femeie. I-am spus cam dupa un an dupa ce m-am mutat cu Ale in Spania. Cu tata nu am avut o discutie, a aflat si a acceptat pur si simplu si acum ma intreaba de fiecare data daca suntem bine si cand ii vizitam, daca vin singura in vizita se mira! Bunicului i-a spus fratele meu intr-un mare exces de zel,el si-a facut o cruce mare, a certat-o pe mama ca nu i-a spus ea insasi si dupa vreo 6 luni a venit la nunta. Inca mai sperà ca o sa fiu “normala” -heterosexuala- candva.
Nepotului meu de 6 ani cand am incercat sa-i explic ca exista si cupluri de fete si ca m-am casatorit cu o femeie mi-a spus ca asta nu e normal si a incheiat discutia si mi-am dat seama ca nu are in jurul lui absolut nici o referinta de genul acesta, ca nu poate intelege ce iese din schema traditionala pe care o vede si experimenteaza. Celalalt nepot de 8 ani a vazut intr-o poza ca ma sarutam cu o fata si a fost foarte mirat:).
Parintii lui Ale sunt foarte catolici(merg la biserica in fiecare duminica) asa ca le-a fost foarte greu sa accepte ca unica lor fiica e cu o femeie.Tatal ei nu i-a vorbit o perioada si s-au invinovatit pentru ca undeva, cumva trebuiau sa fi gresit, au cautat sa o convinga sa renunte dar cand au inteles ca ne iubim cu adevarat ne-au acceptat. Acum in fiecare an mergem in vacanta cateva zile impreuna si ne intelegem foarte bine.
Depinde cat de sincera vrei/poti sa fii cu tine insati si cu familia ta. Ascuzand o parte din tine te va face sa te indepartezi de ei si iti va cea disconfort pentru ca nu poti povesti lucruri importante despre/pentru tine. Eu am trait-o si nu mi-a placut deloc sa dau raspunsuri vagi, in doi peri ca sa eschivez interbari normale despre ce am am mai facut, care mai e viata mea. E un proces complicat pentru parinti sa accepte aceasta noua dimensiune a ta , de multe ori e mai simplu sa negi evidenta. Iti urez intelepciune si curaj si sper sa gasesti raspunsul la dilema ta cat mai repede

23 carla la 5:36 pm

Ma bucur ca nu sunt singura casatorita de pe aici:))Noi ne-am casatorit in Belgia,ea fiind de acolo,diferenta fiind ca ai ei,mai ales tatal ei,m-au agreat pe loc:)Intre timp,ne-am mutat in africa de sud,unde pot spune ca ne-am gasit locul,fericirea.Nu as fi crezut ca voi ajunge aici,dar nu regret niciun pas facut.sa va fie bine,dragelor:)

24 Raluca la 9:05 pm

Salut Carla,

Facem un club al casatoritelor;)?Sunt foarte curioasa cum vezi tu Africa de Sud unde paradoxal au casatorie gay(nu CP civil partnership ca in UK) dar si corrective rape(lesbiene care sunt violate pt orientare lor sexuala de catre barbati care vor sa le “vindece”). Cum se vad temele astea de acolo?

25 Ella la 5:26 pm

Cat de frumos….imi dau lacrimile, felicitari ! Sa fiti fericite :)

26 Marius la 11:07 am

Interesanta povestea ta mi-a placut mult modul tau de a fi si ca nu te lasi asa usor batuta.

Mi-am schimbat opinia in legatura cu lesbienele. La inceput credeam ca ele se cupleaza impreuna doar ca urasc barbatii. Dar de fapt ele sunt mai atrase alte femei nu ca ar uri barbatii doar ca accepta un barbat ca un amic.

Sa fii fericita in Spania cu sotia ta.

27 Raluca la 9:43 pm

Multumesc Marius de urari si ma bucur ca ai inteles un pic mai bine lesbienele. Nu e vorba de a uri barbatii ci de a-ti place la fel de mult ca si lor femeile, cu amicii barbati e chiar amuzant sa comentam diverse “aparitii”.

28 Alexxia la 9:18 pm

foarte frumoasa.. nu am cuvinte sa descriu …

29 Ady la 7:10 pm

E bine sa afli ca mai exista si povesti cu final fericit.Ma bucura faptul ca am putut sa cunosc povestea ta care-mi demonstreaza ca exista si miracole.Ca exista speranta.Este frumos…foarte frumos si ma bucur pt voi doua.

30 Raluca la 10:29 am

Merci Ady. Exista si povesti cu final fericit si surprizele vin cand deja nu le mai astepti. Si daca si eu care tratam subiectul cu mult cinism am ajuns sa cred din nou in iubirea romantica orice este posibil. Trebuie doar sa ramai deschisa si sa crezi ca e posibil.

31 Ioana la 8:23 pm

Felicitari si tie si lui Ale pt curajul vostru.Eu cred ca in povestea voastra se descrie visul oricarui cuplu de lesbiene care se iubesc si care doresc sa traiasca o viata impreuna.

Va doresc multa fericire!

32 ony la 4:09 pm

Woaw..asta da poveste:*…felicitari, sa aveti parte numai de lucururi frumoase ,le meritati .M.am emotionat foarte mult cand am citit frumoasa poveste de dragoste.Iubiti,va mult ..

33 afost la 4:39 am

minunat, ma bucur din tot sufletul pentru voi!
Inteleg altfel anumite lucruri. Chiar se poate…incredibil! Parca ai aprins o scanteie in viitorul pe care-l intrevedeam sumbru ca pe interiorul unui cavou.

34 Beatrix la 12:18 pm

Buna, intradevar povestea este extraordinara, mi-au dat lacrimile…si eu am o relatie cu o fata de 6 ani de zile si o iubesc foarte mult…parintii mei au acceptat faptul ca sunt lesbi, dar parintii ei nu stiu despre relatia noastra ( ei ma considera cea mai buna prietena a ei ) si asta ma doare, parintii mei sunt mai tineri decat ai ei….eu am 25 de ani, iar mama si tata 43 de ani…asa ca nu e o diferenta mare…dar ai ei au deja peste 65 de ani si ii este frica sa le spuna…..eu totusi as dori sa o iau de sotie si as dori sa stiu cum trebuie sa procedez si ce trebuie sa fac ca sa ma casatoresc cu ea in Spania…pentru ca la noi in Romania nu am nici o sansa……Astept sfaturile voastre…Mersi…

35 Raluca la 8:54 pm

Buna Beatrix,

Imi pare rau ca nu ti-am raspuns mai devreme, am avut o vara plina. Nu e chiar asa simplu cum pare sa te casatoresti, trebuie ca macar una din cele doua persoane sa fie rezidenta in Spania, sa fie inscrisa in sistemul social, sa plateasca taxe, sa fie inscrisa la primarie etc, etc. In plus daca nu locuiti in Spania chiar daca sunteti casatorite drepturile date de legea spaniola se aplica doar pentru rezidentii permanenti si nu au validitate in alte tari. Ne gandeam sa ne mutam la Londra dar din pacate casatoria gay nu este recunoscuta(in UK au doar CP civil partnership) asa ca ar trebui sa “ne casatorim/legalizam” din nou ca sa beneficiem de drepturile acordate cuplurilor de acelasi sex. Asa ca oricat suna de bine ca idee casatoria, ca si drept legal, are o aplicabilitate destul de restransa.E cam dulce-amarui gustul victoriei in campul drepturilor civile. Sa speram ca nu pentru mult timp…
Eu sper sa va iubiti mult in continuare si sa gasiti drumul vostru care sa va implineasca, e mai important decat o hartie care va declara oficial casatorite. Noi si acum dupa un an de la casatorie inca mai zicem iubita mea in loc de sotia mea, asta pentru ca documentul asta nu a schimbat nimic din ceea ce suntem una pentru cealalta si nu ne simtim impovarate in vreu fel de conventiile cuplului casatorit, suntem un cuplu cu bune si rele care trebuie sa isi gaseasca drumul zi de zi si sa munceasca sa se mentina vie iubirea si respectul. Si asta e partea cea mai complicata intr-o relatie de lunga durata.