Sunt casatorita dar vreau sa fiu libera sa iubesc femei si mi-e teama

10 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Sincer nici nu stiu cum sa incep. Am intrat pe acest site pentru a ma descarca pentru ca daca nu o fac simt ca am sa explodez. Sunt lesbiana de cand ma stiu si sunt sigura de asta. Imi recunosc asta mie insami doar ca imi este foarte greu sa recunosc si public.

Imi este rusine si foarte frica de cum ar reactiona lumea din jurul meu daca ar afla adevarul. De parinti imi este cel mai tare frica desi sunt convinsa ca nu ar fi impotriva pentru ca sunt destul de tineri (40-42ani) si nu sunt incuiati deloc dar mi-e teama de restul lumii care ma cunoste.

Crescand intr-un oras mic, ma cunosc multi si pe mine si pe familia mea si nu vreau sa ii fac de rusine. Am 23 de ani si toata viata mea am avut relatii doar cu barbati si inca cu multi barbati doar pentru a ascunde adevarul pe care il stiam doar eu si pentru ca odata mi-a spus o prietena “tu de ce nu umbli cu nimeni? esti pe invers?”.

Din ziua aceea am inceput sa umblu cu baieti si sa ii schimb ca pe ciorapi. Relatile mele cu baietii erau de scurta durata, in general ma combinam cu baieti care erau din alt oras tocmai ca sa nu fie nevoie sa ma vad des cu ei. Intodeauna am facut tot ce mi-a stat in putere sa nu dau de inteles ca imi plac fetele.

Imi pare sincer rau ca am fost in stare sa fac orice pentru ca, cu cat simteam nevoia de a avea o relatie cu o fata cu atat faceam greseala mare de a incerca sa sting aceasta nevoie.

Cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost ca m-am casatorit si am plecat din tara crezand ca cu aceasta voi rezolva totul, da nu a fost asa. Au trecut aproape 3 ani de cand m-am casatorit si pe zi ce trece simt ca nu mai suport sa stau cu el desi stiu ca ma iubeste foarte mult si imi doresc sa il pot iubi si eu dar nevoia de libertate si de a putea iubi neconditionat o femeie este din ce in ce mai mare.

Uneori imi vine sa imi fac bagajele si pur si simplu sa dispar, sa nu stie nimeni nimic de mine, dar nu vreau sa il fac sa sufere si in plus nu as avea niciodata curajul sa ii spun adevarul.

Cand vine la mine si ma atinge sau ma saruta imi vine sa urlu, sa plang, sa ii spun sa ia mana de pe mine ca nu il mai suport, dar ma rabd si tac. La inceput nu eram asa, ma lasa rece orice si stiam sa ma prefac in prezenta lui dar acum nu stiu ce se intampla, nu mai pot sa fac fata situatiei.

Precis o sa credeti ca sunt nebuna ca am putut face o asemenea gresala si ca imi bat joc de sentimentele unui om nevinovat, nu-i nimic! Si eu cred la fel, cateodata imi este si scarba de mine.

Nici nu va puteti imagina cat de mult imi doresc sa pot iubi fara prejudecati, uneori fara sa imi dau seama raman blocata cu privirea la o fata, o masor din priviri daca imi si zambeste ma simt ca in al nouale cer, am impresia ca as fi in stare sa ma indragostesc de orice fata doar sa fie fata si sa nu fie baiat si ca toate fetele sunt ca si mine.

Poate de aceea ca nu am avut nimic serios cu nici o fata, am avut doar niste saruturi din joaca care mie mi-au pus capac. De atunci am impresia ca toti prietenii stiu ca sunt lesbiana dar nimeni nu mi-a zis nimic. Sau poate ca toate astea au fost doar in mintea mea?

Poate ca nu am cunoscut iubirea adevarata si poate nu o voi cunoaste niciodata pentru ca imi este frica de consecinte, dar as da orice pentru o zi sa pot sa ma simt libera sa fac ce vreau. Uneori cand stau noaptea in pat ma gandesc la cum ar fi daca as recunoaste ca sunt lesbiana dar cu cat ma gandesc mai mult cu atat imi este frica si mai tare si imi doresc sa nu ma fi nascut.

Toti care ma cunosc spun ca sunt o fire puternica, ca nu ma las doborata de nimeni si nimic, da, este adevarat si nici nu sunt genul care sa isi arate sentimentele sau sa plang fata de cineva, nu, niciodata! Nici nu ma prea deschid fata de o persoana, doar asa putin, cat e necesar. Chiar si in aceasta poveste am o retinere sa spun totul si poate asta e problema cu mine.

Va pun o intrebare. Daca voi ati fi in locul meu cu dorinte contradictorii (adica vreau sa spun tuturor ca sunt lesbiana dar imi e frica sa spun adevarul) ce ati face?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 10 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 9:18 am

Dee, imagineaza-ti restul vietii alaturi de sotul tau dar tanjind mereu dupa femei. E clar ca abia tolerezi sexul cu el si e foarte probabil ca foarte curand sa ajungi sa nu il mai suporti deloc. Te condamni singura la o viata de nefericire si mai grav il condamni si pe el. Si doar o viata ai de trait!

Inteleg cat de mult iti este de teama dar viata ti-a dat sansa sa pleci din tara, sa pleci departe de familia ta, e o sansa pe care majoritatea femeilor lesbiene de acasa nu o au. In locul tau eu as lua-o cu ambele maini pentru ca e mult mai usor sa poti fi cine esti cu adevarat cand esti departe de familia ta. De departe ii protejezi si pe ei si pe tine insati.

As cauta in primul rand o comunitate lesbi in orasul unde locuiesti. Nu trebuie sa recunosti public nimic, INCA, sotul tau nu trebuie sa stie. Dar cauta sa socializezi cu alte femei gay. S-ar putea ca astfel de intalnire sa-ti dea curajul de care ai nevoie sa faci schimbarile necesare din viata ta.

Si tine minte, cei dragi daca te iubesc cu adevarat se vor obisnui cu ideea, te vor iubi la fel de mult. Dar trebuie sa te accepti tu pe tine insati intai! E viata ta si ai dreptul sa fii fericita alaturi de o femeie, ai dreptul sa iti imparti viata cu ea, sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi de ea, sa mergi cu ea de mana pe strada si sa iti construiesti o viata alaturi de ea. E dreptul tau! Nu uita asta!

2 Mo la 9:51 am

wow.cat de mult ma regasesc in povestea ta ..poate o sa vina timpu’ in care cei gasi pe cineva cu care sa te simti bine in pielea ta!!iti doresc multa bafta si tot binele din lume!

3 antonia la 9:20 pm

da este destul de greu pt tine ca pers,deoarece este o lupta a ta stiu cum e sa te regasesti,pt ca si pt mine la inceput n-a fost f usor ,dar cei care te iubesc cu adevarat,te vor intelege si poate chiar te vor ajuta sa gasesti ceea ce cauti, atentie cu cine vb sa nu iti pierzi curajul pe care il ai sau mai ai o alegere sa te minti pe tine si cat pe restul dar nu poti trai asa la infinit pt ca stiu ce inseamna cum a zis si alexandra ,ai face bine sa iti gasesti oameni de incredere ,iti doresc sa ai curajul,sa te descoperi pe tine ca persoana ,daca doresti sa vb cu cineva de incredere poate te pot ajuta,o fac cu mare placere iti doresc numai bine

4 jalyl la 5:43 am

M-au trecut fiorii…Traieste-ti viata asa cum ti-o doresti…..ca doar una ai….grija mare…

5 Ordinary Girl la 2:45 pm

M.au trecut fiori la paragraful “Uneori imi vine sa imi fac bagajele si pur si simplu sa dispar, sa nu stie nimeni nimic de mine, dar nu vreau sa il fac sa sufere si in plus nu as avea niciodata curajul sa ii spun adevarul.” . Asta imi vine si mie sa fac de vreo 2 ani incoace…ma regasesc mult in “povestea” ta, diferenta fiind ca eu ma voi casatori vara viitoare si nu stiu drept sa spun dupa 6 ani de relatie cu el, ce caut eu in viata mea. Totusi ai norocul ca esti in alta tara si te poti feri de familie..eu locuesc intr’un orasel micut P.nt si aici nu prea poti ascunde nimic….Multa bafta iti doresc din tot sufletul.

P.S. Poate Alexandra (admin) o sa aprobe totusi ideea de a ne putea lasa adresele de e’mail sau de facebook, pe site…am socializa mult mai bine, pentru ca cele care nu vor sa fie vazute vor avea ID-uri pe care apropiatii nu le cunosc.

6 Alexandra (admin) la 4:23 pm

Ordinary Girl, vezi ca avem club de membri acum, vezi linkul cu detalii deasupra formularului de comentarii.

7 Ana la 6:21 pm

Sfatul meu e sa nu te mai chinui asa, ma regasesc foarte mult in povestea ta, Si eu am incercat 6 ani de zile sa am relatii cu barbati si am fost mereu nefericita. Mi-am dat seama acum 2 saptamani ca nu mai vreau sa traiesc asa si mi-am luat inima in piept sa incep o noua viata asa cum o vreau eu nu cum o vor altii pentru mine. Si stii ceva ? Niciodata nu am fost mai fericita. Si desi nu sunt indragostita si nu am pe nimeni in viata mea doar faptul ca ma simt libera si mi-am creeat libertatea sa pot iubi asa cum vreau eu pe o “EA” nu pe un el ma face mai fericita decat am fost in 3 relatii si 1000 de aventuri care le-am avut cu ei. Si sincer nu ii mai vreau si shtiu ca nu o sa regret niciodata alegerea mea. E pacat sa nu fii curajoasa. Te vei simti eliberata daca vei face schimbari radicale in viata ta. Accepta-te si vei fi fericita, shtiu pe pielea mea.

8 Dya la 7:34 pm

Este dureros prin ce treci si sincer nu stiu cat timp vei rezista asa, pt ca nu cred ca poti la infinit sa iti refuzi sansa de a fi fericita, sa iti ascunzi impulsurile si trairile.Sa nu ajungi sa faci chestii extreme in urma deprimarii prin care e clar ca treci acum.Stiu ca te simti prinsa si simti ca nu poti iesi din aceasta situatie, dar cineva va trebui sacrificat, ori te sacrifici tu si toata viata o vei trai asa, fara a atinge vreodata fericirea de a fi tu insuti, ori il sacrifici pe el, ii spui ca vrei sa va despartiti, o sa sufere, dar apoi o sa-si refaca viata, si toata lumea va fi fericita.
Pare simplu, stiu insa ca nu e, pentru ca si eu trec prin acelasi lucru.Alegerea e insa a ta.

9 carmen la 2:53 pm

Buna sunt casatorita am chiar si copii dar de cand ma stiu tot asa m-am simtit si eu ca tine nu stiu cum sa-i spun lui adica sotului imi e mila si de cei 2 copii ai mei dar cu venirea mea in spania credeam ca voi trece peste toate gandurile care ma macina de cand ma stiu, dar nu nu nu, tot asa ma simt si nu am curajul sa-i spun sotului pentru ca este o persoana buna dar daca se poate sa vorbesc cu cineva care mi-ar fi de ajutor sentimental. Nu am facut-o niciodata cu vreo femeie desi mi-as dori, dar cine stie poate asa imi e scris sa sufar in tacere va pup fetelor iar voi cele care sunteti curajoase nu taceti spuneti tot ca asa este mai bine.

10 dee la 4:59 pm

Va multumesc pentru toate comentariile lasate,acum chiar nu ma simt singura.
Imi spuneti ca am noroc ca sunt intr-o alta tara si ca ar trebui sa incerc sa cunosc alte pers ca si mine?ei bine,nu este chiar asa de usor pentru ca sotul meu este atat de gelos incat ma controleaza mereu chiar din aceasta cauza nu am mai putut intra pe acest site sa verific daca mi s-a publicat povestea asa ca este cam greu sa fac acest lucru,daca ar fi dupa el as sta toata ziua inchisa in casa,ma bucur ca s-a schimbat putin de cand am ajuns in tara.
De vreo 1 sapt m-am intors in tara in concediu si parca simt mult mai mult nevoia de a cunoaste fata-n fata persoane ca si mine,defap cunosc doar imi e teama sa ma imprietenesc cu ele din cauza faptului sa nu se afle adevarul meu dar cateodata parca nici nu ma intereseaza acest lucru,doar de cand ma aflu acasa simt acest lucru.
nici eu nu mai stiu ce se intampla cu mine,sunt atat de bulversata parca nu ma mai recunosc.
Sper sa pot avea curajul sa pun odata un punct si sa ma hotarasc pe care drum am sa merg mai departe.
Va multumesc inca odata pt sfaturile tuturor,chiar a insemnat mult pentru mine cuvintele voastre si mi-as dori sa va cunosc mai bine
Poate intr-o zi se va intampla si acest lucru,dar pana atunci sa fiti iubite :*