Sunt casatorita, am doi copii dar cred ca sunt lesbiana. Ce sa fac?

29 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cum imi dau seama daca sunt lesbiana sau bisexuala?

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Nici nu stiu cum sa incep povestea mea. Am 31 de ani si pana nu demult (cam cu 2 ani in urma) ma consideram o femeie implinita pe plan familial. Implinita datorita faptului ca am un sot care ma iubeste si 2 copii frumosi. Eram nu neaparat familia perfecta, dar eram fericiti cu toate bunele si relele din viata de zi cu zi si de cuplu.

Dar intr-o zi totul s-a schimbat. Credeam ca ma cunosc pe mine insami si ca imi cunosc limitele pina in momentul in care mi-am dat seama ca m-am indragostit, si nu de sotul meu (din nou), si nici macar de un alt barbat (un alt EL), ci de o EA, o femeie. La inceput mi-a fost greu sa accept ca poate fi adevarat, ca mi se intampla mie lucrurile astea, ca iubesc iar, si nu numai ca iubesc, dar ca iubesc o femeie.

Si au inceput intrebarile si framintarile, si “de ce?”, “de ce ea?”, “de ce acum?”, “de ce mi se intampla tocmai mie?” si pot continua la nesfarsit cu atatia de “de ce?”. Au urmat bineinteles zile si nopti pline de framintari si de nelinisti, “Ce sa fac eu cu ceea ce simt?”, “Sa-i zic ei sau sa nu-i zic?”.

Intr-un final mi-am luat inima in dinti si i-am marturisit ceea ce simt. Nu stiu ce reactie asteptam din partea ei, dar sigur nu cea pe care a avut-o. Probabil ma asteptam sa rada de mine, sa ma respinga. In orice caz nu ma asteptam sa-mi zica ca nu i se pare nimic ciudat si ca de fapt si ea simte ceva si trece oarecum prin toate acele stari prin care trec si eu, sau ca de fapt trecuse prin aceleasi stari dar a acceptat mai usor totul, fara sa-si puna atatea intrebari.

Nu m-a respins nici macar o clipa, nu a fugit de mine, ba chiar m-a ajutat si m-a incurajat sa accept ca sunt capabila sa iubesc din nou, chiar daca e vorba de o femeie. Eram fericita in preajma ei, de cate ori o vedeam zambeam (fara motiv poate pentru unii), ma bucuram de fiecare minut petrecut cu ea, si chiar daca pare greu de crezut nu a fost nimic intre noi (fizic vorbind). Nu a existat nici o atingere, nici un sarut, dar a fost prima femeie cu care am avut “curajul” sa ma visez in ipostaze mai intime.

Si totul s-a naruit intr-o zi in care mi-a zis ca nu poate fi nimic intre noi. Am inceput sa trec iar printr-o perioada proasta. Nu am inteles de ce m-a incurajat ca apoi sa-mi taie aripile asa deodata? Si am fost nevoita sa reiau procesul de acceptare, dar in sens invers, sa-mi inabusesc sentimentele mele pt ea. A fost greu, ingrozitor chiar, mai ales ca datorita circumstantelor ne vedeam zilnic. Am uitat sa zic ca si ea e casatorita si e mama a 2 copii, iar copiii ei sunt colegi de clasa cu unul dintre copiii mei.

Dupa ce am invatat sa imi accept si sa imi exprim sentimentele a trebuit sa mi le pun bine intr-un colt al sufletului meu si sa ma prefac ca nu exista. Si asa am reusit ceva mai important mi-am castigat o prietena (care acum e cea mai buna prietena a mea). Desi din cand in cand aceste sentimente inca isi arata coltii si ies la suprafata incerc sa le tin sub control pentru ca nu vreau sa o pierd pe prietena mea.

Doar ca nu s-a terminat totul aici. Mi-am zis atunci ca viata mi-a dat o lectie, o palma ca sa ma trezesc si sa vad ca mai am multe de invatat despre mine. Doar ca nu stiam care era lectia, dar in curand am aflat-o (cel putin asa cred). Si m-a bulversat total. Nu stiu ce a declansat toata povestea cu ea, dar m-a schimbat total.

Pana in momentul respectiv nu mi-am pus niciodata la indoiala sexualitatea. Eram hetero si nici macar o clipa nu m-am gandit altfel la o femeie. Insa dupa ce mi-am stapinit sentimentele pentru ea am realizat cu stupoare ca ma atrag femeile, ca incep sa le privesc cu alti ochi. La inceput am negat totul, am inteles ca pot iubi din nou (chiar daca o femeie) dar nu puteam sa inteleg de ce ma atrag femeile. Si am intrat intr-o stare de confuzie totala din care sincer inca nu am iesit.

Am inceput sa-mi pun la indoiala sexualitatea de care eram atat de sigura pina acum. Stau si ma intreb unde ma “incadrez” in momentul de fata? A fost socant pentru mine sa imi dau seama ca am preferinte in materie de femei, ca ma atrag un anumit gen. Merg pe strada sau la plaja si nu ma pot abtine sa nu privesc admirativ femeile in timp ce barbatii imi sunt indiferenti. Ii mai privesc si pe ei doar asa, pentru aparente, ca sa nu atrag atentia sotului meu ca ma uit doar la femei.

Relatia dintre mine si sotul meu s-a schimbat total. Am devenit rece, nu suport sa ma atinga, sa ma sarute, iar relatiile noastre intime sunt tot mai rare si sincer, mai mult din obligatie, pentru ca nu-mi mai provoaca nici o placere. Normal ca el si-a dat seama ca ceva nu mai e in regula, banuieste ca am pe cineva si imi cere mereu sa-i zic adevarul. Dar e un adevar pe care nu pot sa il zic pentru ca nu cred ca l-ar suporta.

Acum va intreb pe voi, ce parere aveti? Eu inca sunt confuza. A iesit oare la suprafata o latura a mea care a fost mereu acolo si nu am vrut sa o vad? La inceput mi-am zis ca e doar un capriciu de femeie maritata si a carei relatie a intrat in monotonie, dar cu timpul mi-am dat seama ca nu e doar un capriciu. Mi-am zis ca mai e doar un pas sa fiu sigura de mine, sa incerc sa gasesc pe cineva cu care sa ajung si in intimitate, dar imi e teama. Teama de ce voi descoperi, teama ca imi va place, teama ca viata mea se va schimba total, teama de multe lucruri.

Mai mult, mi se pare dificil sa gasesc pe cineva. E greu sa-ti dai seama cine e de partea cealalta a baricadei. Stiu ca aparentele inseala mult si ca oricine poate fi (vecina, vanzatoarea de la magazin, educatoarea copiilor…). Simt ca viata mea a devenit o minciuna. In primul rand m-am mintit pe mine (lucru pe care acum incerc sa nu-l mai fac). Apoi ii mint pe cei apropiati, pe sotul meu in special si stiu ca nu merita. E un om bun, un sot cum multe femei si l-ar dori si care ma iubeste, dar nu ma mai simt fericita si implinita alaturi de el. Acum il privesc ca un amic, ne intelegem si ne completam de minune pe anumite planuri, dar suntem un dezastru pe plan sentimental (din vina mea bineinteles).

Stiu ca trebuie sa-mi pun o ordine in viata dar nu stiu cu ce sa incep. Sa plec? Sa las in urma toti anii astia pe care i-am avut cu el si tot ce am cladit impreuna? Asta ar insemna ca sunt egoista? Sau sa raman, sa ma sacrific, ca deh, asa ar fi normal, ca cei doi copii sa creasca cu ambii parinti? Este atat de greu de luat o decizie. E teama ca nu stiu ce va fi dupa. Daca dau cu piciorul la ceva ce am deja si voi regreta apoi? Sau daca e mai bine sa dau piept cu adevarul din mintea mea si din inima mea?

Va sarut pe toate cele care ati avut rabdarea sa cititi si povestea mea si placerea sa va spuneti parerea si eventual sa-mi dati un sfat oricat de mic. Si mai zic un lucru, le admir pe cele care au avut puterea sa ia o decizie la momentul potrivit, care au trecut peste prejudecati si probabil ca acum se simt implinite si mai fericite.FELICITARI!!!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 29 comentarii }

1 carla la 7:13 pm

Buna!Nu e cazul sa te framanti atat.Sau sa zicem ca framantarile acestea sunt firesti in situatia data.Ia lucrurile ca atare,chiar daca ele contravin regulilor in care ai crescut/trait pana la varsta aceasta.Pe de alta parte,pana sa ajungi la o decizie finala in privinta viitorului tau,ar fi bine sa treci si pragul fizic al unei relatii cu o femeie.La nivel afectiv,spiritual,lucrurile pot fi extrem de frumoase,dar o experienta fizica te poate lamuri pe deplin daca este ceea ce cauti.E adevarat ca e mai greu sa “ghicesti” cine si ce orientare are,dar sunt site-uri,grupuri,unde poti cunoaste fete/femei.Legat de faptul ca ai o familie..au mai fost cazuri,nu vei fi prima care isi schimba radical viata.Faptul ca iti plac femeile nu iti afecteaza calitatea de umana..nu afecteaza calitatea umana in general.Nu te grabi…da timp timpului si vei gasi pe cineva cu care vei vibra la unison.

2 lorelei la 9:22 am

buna…
e un pic cam greu sa nu ma framint ..sa nu-mi pun atatea intrebari…si din pacate vad departe ziua in care voi gasi raspunsurile la aceste intrebari (daca le voi gasi)…si sa stii ca povestea mea mai are o continuare,care m-a uimit si pe mine(poate mai mult decat faptul ca am ajuns sa o iubesc pe ea)…si mereu ma gandesc ca viata se joaca cu mine…ca ma incearca…ca ma pregaste pt ceva,dar pt ce oare?
dar asa cum ai zis si tu…incerc sa-i dau timp timpului desi uneori am senzatia ca acest timp mi se cam termina

3 carla la 1:13 pm

Timpul nu se termina:)Se termina rabdarea:))Hai fruntea sus,bucura-te ca simti ceea ce simti,ca inca ti se mai zbat fluturii in stomac,etc.Vei sti ce ai de facut la momentul potrivit,crede-ma!

4 lorelei la 1:01 pm

jejeje…probabil ai dreptate si se termina rabdarea…mai mult rabdarea lui decat a mea cred.
si da …in fiecare zi imi repet ca trebuie sa tin fruntea sus si sa ma bucur de lucrurile bune din viata mea…
si imi repet “zambeste!maine poate fi mai rau!!!”

5 carla la 2:39 pm

:) )) daca te iubeste, are si rabdare. Se autodisciplineaza;) Macar la nivel ideal:) Treaba cu amanta e un pic hazlie:)) Eu as zice sa nu te arunci in pat cu prima venita, ca s-ar putea sa fie un mare fiasco. Ai rabdare si vei cunoaste pe cineva care sa-ti merite si sentimentele si atingerile. Crede-ma, am trecut si eu pe acolo, si ce bine ca nu m-am grabit :)

6 Cathy la 7:36 am

Uneori ma intreb de ce lumea isi descopera adevarata sexualitate mai devreme sau mai tarziu. Iti strica toate planurile, te ia pe nepregatite. Conteaza ce e dupa, pentru ca in principiu vei descoperii ceva mai mult decat minunat.

E normal ceea ce simti, marea majoritate a femeilor au cunoscut marea de sentimente si intrebari pe care si tu, draga mea, ai facut cunostinta cu ele. Nu cred ca pot sa iti spun “Fa ceea ce crezi ca e mai bine.” pentru ca nu ne-ai fi cerut o mana de ajutor daca ai fii stiut. Cantareste tot si gandeste-te daca poti renunta la tot, pentru a fii cu o femeie. Poti de asemenea, sa vorbesti cu sotul tau si in functie de reactia lui (daca te va intelege) poti hotara mai departe.

Nu cred ca te-am ajutat aproape deloc, dar.. Toate cele bune. Tine-ne la curent!

7 lorelei la 9:42 am

vezi tu draga cathy si eu m-am intrebat de ce acum mi se intampla astea?de ce cand eram “implinita”?de ce abia acum descopar adevarul asta despre mine si nu acum 10 ani cand poate ar fi fost mai simplu(sau poate ca nu)…sau sa nu ma duc cu 10 ani in urma ci mai aproape de prezent…de ce nu a fost nici un semn dupa ce am facut primul copil si l-am facut si pe al doilea?in fine..nu vreau sa incep sa scriu aici chiar toate intrebarile si framintarile mele ca nu m-as mai dezlipi de calculator cred…
iar in ceea ce priveste o discutie cu el…o vad imposibila…cel putin in sensul in care sa-i zic adevarul…vede ,simte si chiar stie(ca i-am zis)ca nu mai sunt fericita,dar imi cere explicatii mereu si mereu…si il inteleg,are atata dreptate sa o faca dar nu am puterea sa-i zic mai mult…uneori ma urasc pe mine pt asta ca nu-mi place ca sufera,ma doare sa vad ca sufera…
si asa revin la problema cu egoismul…cum zicea alexandra parerile pot fi impartite…poate are dreptate cand zice ca sunt egoista ca stau cu el si nu il las sa plece sa isi gaseasca fericirea alaturi de altcineva…dar eu nu il tin linga mine…i-am zis ca daca simte nevoia si doreste este liber ca eu momentan nu ii pot oferi nimic mai mult decat ceea ce avem acum(in prezent)…daca plec eu atunci iar sunt egoista probabil ca ma gandesc doar la mine…la un moment dat i-am zis ca vreau o despartire,dar cum nu am putut sa-i zic adevaratul motiv mi-a zis ca sunt lasa,ca fug de probleme in loc sa dau piept cu ele…poate ca are dreptate …mereu am fost(sau asa am crezut) o persoana puternica,dar toate astea m-au facut sa ma simt atat de slaba…
oricum multumesc pt intelegere si oricand imi vine bine un sfat ,o vorba buna…

8 Alexandra (admin) la 9:40 am

Esti intr-o situatie foarte dificila si este normal sa iti pui atatea intrebari, sa-ti fie teama si sa nu stii ce decizie sa iei atunci cand cea pe care ti-o doresti cel mai mult (sa renunti la tot si sa vezi cum e o relatie alaturi de o femeie) i-ar afecta pe cei dragi. Si chiar daca nu gasesti o femeie cu care sa ai o relatie, eu cred ferm ca mai bine singura dar impacata cu tine insati, cu adevarul tau personal, decat intr-o casnicie nefericita unde nu poti fi tu insati.

Orice schimbare majora in viata provoaca teama, teama de necunoscut, de ce vei afla, de a pierde, de a lua decizia gresita. Dar daca ti-a fost dat sa treci prin aceasta experienta acum cu un anume motiv? Eu cred ca putem gasi o semnificatie la tot ce ni se intampla. Daca ti s-a intamplat sa te confrunti tocmai acum cu decizia si problema asta tocmai ca sa nu mai pierzi niste ani pana sa te descoperi pe tine insati?

Eu nu am copii si deci nu te pot intelege cu adevarat, numai o alta mama poate face lucrul asta. Dar eu ca si copil cred ca as fi preferat ca parintii mei sa fie fericiti separat decat nefericiti impreuna, avandu-i zi de zi alaturi pe amandoi simtind ca nu se mai iubesc. Daca sunteti amici buni inseamna ca poate puteti avea o relatie de amicitie separata si in afara casniciei.

Referitor la egoism, parerile sunt sigur impartite, dar egoist ar fi si sa stai alaturi de sotul tau din obligatie si nu din iubire, rapindu-i sansa de a cauta pe cineva care il iubeste cu adevarat. El simte cu siguranta schimbarea in tine, simte ca nu esti fericita si asta cu siguranta il face si pe el nefericit. Nu poti sa te fortezi sa simti pentru el ce ar trebui sa simta o sotie. Sentimentele nu functioneaza astfel si odata pierdute, sentimentele nu revin. Planurile de la inceputul vietii nu se potrivesc mereu cu ce are viata pus deoparte pentru noi.

Sau daca e mai bine sa dau piept cu adevarul din mintea mea si din inima mea?

Totul s-a schimbat pentru tine si pentru familia ta, totul. Schimbarile s-au produs deja in tine, ireversivibil. Ce ramane de facut e sa iei decizii in concordanta cu aceste schimbari. Singura cale e inainte, nu inapoi. Viata ti-a adus intrebarile astea in viata ta acum cu un motiv anume, e responsabilitatea ta sa cauti raspunsurile, si nu sa le maturi sub pres cu teama.

Orice ai decide insa, sa stii ca noi toate aici suntem alaturi de tine. Nu e o decizie usoara si nimeni aici nu te va judeca in vreun fel sau altul, indiferent de ce alegi sa faci.

9 Blue la 11:07 am

Eu zic sa nu faci vreo mutarte radicala in raport cu canicia ta, pana nu te lamuresti pe deplin ce simti cu adevarat. Ceea ce spun, desi nu suna bine, este sa nu spui nimanui, sa salvezi in continuare aparentele si sa iti faci o amanta cu care sa incerci o relatie fizica. Eu cred ca pana nu faci dragoste cu o femeie, nu vei sti cu adevarat cine/ce esti.

10 lorelei la 12:57 pm

ceea ce-mi spui tu e realitatea…e viata mea din ultimele luni..nu-i spun nimic..incerc din rasputeri sa pastrez aparentele si tocmai datorita faptului ca nu sunt inca ferm convinsa de ceea ce se intampla cu mine nu am luat nici o hotarare in privinta casniciei noastre…mi se pare un pic mai greu chestia cu amanta…e greu de gasit asa ceva..cel putin asa mi se pare pt ca ma gandesc ca nu pot avea o relatie fizica cu cineva doar ca sa fie…ma gandesc ca daca e asa nu cred ca ar exista nici o placere(fara sentimente nu se poate face dragoste) si nu stiu cat m-ar ajuta sa ma lamuresc…
dar sa stii ca e o idee pe care oricum o aveam in minte si nu renunt la ea…daca si cand va fi va voi spune…
pupici

11 blue la 3:34 pm

Spui ca iti e greu sa ai o relatie fizica fara sa existe sentimente? Pai sentimentele pot veni si in urma unei relatii fizice. Totul este sa fie cu o femeie care iti place, care sa te atraga. Spui ca e greu sa iti faci o amanta? O sa iti spun ce am mai spus unei fete acum cateva zile. Fa un experiment, fa-ti un cont fictiv pe facebook, cauta 2-300 de fete care iti plac, la intamplare si trimite-le un mesaj de dragoste (poate fi chiar destul de indraznet si cu detalii sexuale deocheate) ca si cum ai fi o admiratoare secreta din anturajul lor. O sa fii surprinsa cate vor fi curioase si dornice sa stie cine esti si eventual sa te intalneasca ulterior desi se dau straight convinse. Chiar sunt multe.

12 carla la 3:47 pm

Mda,sau nimeresti un tip cu cont fictiv,care se da drept tipa si o sa iei o mare teapa.Fa ce crezi mai bine,important este sa fii tu…

13 blue la 6:26 pm

Baietii care au asemenea fantezii, isi fac de obicei conturi ostentative, care sa iasa in evidenta. Mi-e greu sa cred ca are vreunul rabdare sa isi faca un cont al unei presupese fete straight in speranta ca il va aborda la un moment dat o tipa. Nu functioneaza asa. E improbabil sa iti iei teapa abordand o fata care are un album de poze convingatoare si care nu da de inteles ca ar cauta o relatie cu alta fata.

14 lorelei la 10:00 am

sunteti tare haioase fetelor…dar totusi spuneti lucrurilor pe nume…va zic sincer ca de cand am intrat aici (pe acest site) si am citit atatea povesti si atatea comentarii si pareri ma simt oarecum mai linistita,mai impacata cu mine insami…nu inseamna ca viata mea familiara e mai buna(nici pe departe)…se inrautateste pe zi ce trece ,dar nu am puterea (sau nebunia )de ai spune adevarul…poate intr-o zi imi voi lua inima in dinti si o voi face chiar daca inseamna sa-l distrug…
in ceea ce priveste amanta…poate ca voi incerca si varianta ta draga blue…si daca te nimeresc pe tine oare ce zici?(hahahahaha)

15 blue la 3:42 pm

Un barbat accepta mult mai usor faptul ca sotia lui s-a indragostit de o alta femeie decat de un alt barbat. Nu se simte la fel de jignit, pt ca daca e vorba de alta femeie nu simte ca ar concura pe acelasi segment. Se simte mult mai ofensat daca ii dai de inteles ca ai gasit un alt barbat cu care sa-l inlocuiesti. Multi barbati chiar sunt in stare sa accepte o relatie a sotiei cu o alta femeie, sa-i accepte viata dubla si sa continue casnicia, daca si ea vrea asta.
Si da, mi-ar placea sa ma nimeresti pe mine. :P

16 Cathy la 5:41 pm

Blue puncteaza din nou. Si totusi.. sotul tau este un om minunat, de ce sa continui sa ii ascunzi? Te iubeste, iti este alaturi, macar atat merita si el sa stie, chiar daca va iesi sau nu un lucru bun. Poti folosi ca prim pas sfatul lui Blue.

17 Zaza la 6:08 pm

Eu mereu mi-am spus ca in viata cel mai bine este sa-ti asculti inima. Ea stie cel mai bine pe ce drum intalnesti fericirea….Degeaba ne punem intrebari de genul “De ce eu? De ce acum? De ce simt asta?” ca oricum raspunsurile nu le gasim si se intampla fara voia noastra. Cert este ca fericita nu vei fi fara sa iei decizie…si cred ca decizia nu consta in a ramane langa sot si pe de alta parte sa simti ca nici nu mai poate sa te atinga pentru ca nu iti aduce placere. Nu se va sfarsii decat prin a face din viata ta o farsa haotica unde totul duce spre mai rau. Sinceritatea este de cele mai multe ori cheia spre succes si un adevar conteaza mai mult decat 1000 de minciuni spuse in incercarea de a proteja pe celalalt.

Iti urez succes si sper sa iasa totul bine.

18 lorelei la 10:15 am

e greu sa fiu sincera intr-o situatia ca asta …am fost la un moment dat si de atunci imi zic ca am avut un moment de nebunie…si a fost doar o mica parte din adevar si nu l-a acceptat bine (si nu il pot condamna)…am avut “tupeul” sa-i zic ca m-am indragostit de alta persoana fara sa mentionez de cine si bineinteles fara sa-i mentionez un lucru important,ca acea persoana e de fapt o EA….nu a putut sa citeasca dincolo de cuvinte si a crezut si in continuare crede ca e un el…daca vreodata i-a trecut prin minte (fugitiv) ideea ca ar fi o ea cred ca a respins-o fara sa-i dea importanta….
ma doare tare ca il mint…urasc minciuna …urasc viata care o am acum…o farsa totala plina de aparente…nefericit el…nefericita eu…si imi vei spune probabil ca deja am raspunsurile in mintea mea dar nu vreau sa le vad…poate ca le am dar cred ca imi e teama sa iau o decizie atat de “drastica”…dupa atatia ani alaturi de el nu imi pot imagina viata fara el…poate fi mai buna …poate fi mai rea…
si uite asa e mintea mea…ocupata mereu de tot felul de ganduri si intrebari care de multe ori intra in contradictie unele cu celelalte…si ma intreb :o are innebunesc?

19 lorelei la 10:12 am

draga blue…stiu ca ai dreptate in privinta barbatilor ,doar ca nu toti sunt capabili sa accepte asa ceva…depinde foarte mult si de educatia pe care au primit-o si de mediul in care au crescut…depinde de mai multi factori…si cunoscandu-l pe el stiu ca intra in categoria celor care nu ar accepta.
si sa stii ca ma gandeam la ideea ta si nu cred ca e asa de rea…si poate chiar voi reusi sa te “nimeresc” din multitudinea de conturi existente….. imi vine si sa rad ca asta inseamna o misiune (aproape) imposibila… :P

20 carla la 12:17 pm

:) Hm,succes in cautari!

21 lorelei la 8:38 am

inca nu le-am inceput….dar mersi oricum…:)

22 Blue la 12:46 pm

Sa ne tii la curent cu felul cum merge experimentul. :)

23 lorelei la 2:46 pm

promit solemn ca asa voi face (va voi tine la curent).. :P

24 Blondybabe la 2:31 pm

Daca as fi fost cu 10ani mai mare si singura , probabil nici nu as fi stat pe ganduri si as fi incercat sa te cunosc mai bine. Sa nu mai vorbesc ca am fi rezolvat si problema cu copii, chiar imi doresc copii din tot sufletul. Hahaha.

Lasand glumitele la o parte , nu ii spune sotului tau de tine. Nu inca, cauta un suflet cu care poti sa te simti tu. Nu cauta doar o relatie sexuala pentru ca o sa iasa un mare fiasco. Eu de exemplu, chiar daca sunt lesbiana nu ma pot imagina in pantalonii oricui fara sa cunosc cu adevarat persoana aceea. Multitudinea de sentimente e cheia ca totul sa para atat de magic, nu neg si atractia sexuala are rolul ei. Nu se numeste sexul frumos degeaba :D

Adevarul e ca nici nu pot sa imi dau seama cat de dificila e situatia multor femei care sunt in situatia aceasta. Frica ca sa nu fie ceva temporar, frica de rude( asta chiar e dificil de explicat in opinia mea, ma refer in raport cu situatia care e..sot , copii iar acum, brusc femei). Daca chiar crezi ca o sa se intample vre-o data sa te accepti 100% fara sa te doara macar in cot de parerea celolalti si sa ai ca obiectiv fericirea ta, si nu mi se pare egoist. E viata ta, tu o sa o traiesti. Nu vecinul , nu vecina.

Legat de copii , ma gandesc ca inca sunt mici. Nu o sa ii afecteze asa prea mult acum si in opnia mea nici pe viitor. Din contra, mi se pare ca o sa le oferi o viziune mai deschisa asupra vietii si poate mai multe raspunsuri decat restul. Totusi, e Romania si adevarul e ca imi e frica cum ar degenera lucrurile daca cumva s-ar ajunge in instanta pentru custodia copiilor (asta dpinde de cum o sa accepte sotul tau situatia) . Iar asta cred ca ar fi mai mult ca o lovitura grea pentru oricine, sa nu uitam ca stilul asta de viata este unul “anormal, deviat, pervers, s.a.m.d” in opinia majoritatii.

Tot odata, legat de cautat-ul pe internet cred ca singura varianta ar fi forum-urile unde ai putea sa iti faci un cont si sa vezi . Poate, poate cineva e acolo . Un suflet bun si cald care iti poate oferi ceea ce cauti cu adevarat. Iti doresc tot succesul din lume si toata puterea! Daca o sa te accepti fi pregatita mai intai sa se deschida “portile iadului “, iar mai apoi linistea sufleteasca!
Sa ne mai tii la curent, suntem aici pentru tine!

25 lorelei la 9:25 am

iti multumesc pt cuvintele frumoase…adevarul e ca sunt intr-o lupta continua…se pare ca eu am acceptat ceea ce “mi se intampla”…am acceptat adevarul…mai greu cu ceilalti…e o situatie “urata” si e greu cand cel de langa tine iti cere explicatii dupa explicatii ca sa inteleaga ce ti se intampla si tu sa nu i le poti da…deja devine o situatie insuportabila(pt amindoi)..ma gandesc ca sunt multe femei in aceeasi situatie ca mine si sincer imi pare rau pt ele ca stiu cum sufera ca e greu sa te imparti ,sa alegi(tu,copiii familia…sotul…)…dar sa stii ca sunt multe care au dramul de curaj necesar pt a lasa totul in urma si incearca sa fie fericite …chiar de curand am stat de vb cu o prietena care a trecut deja prin ce trec eu acum si am ramas uimita de povestea ei…si mereu imi spune ca ii e “mila” de mine cand se gandeste prin cate mai am de trecut,ca sunt abia la inceputul unui drum lung si anevoios (imi vorbeste din experienta proprie)…si mai rau e ca nu e fericita nici in ziua de azi…dar totusi ce o fi fericirea??

ps. chiar daca ai cu 10 ani mai putin decat ai vrea si chiar daca nu esti singura sa stii ca nu imi strica o prietena cu care sa mai vorbesc deschis si fara teama de a fi judecata :) .unde te pot gasi oare? pupici

26 SHARM la 8:02 pm

Lorelei, parfum de tei, grea povara in sufletul tau..Ne intelegem perfect, pentru ca fiecare avem colivia ei si vedem viata printre zabrele…Sunt multe de spus vis-a vis de dorinte, iluzii , diferenta intre imagine si realitate..renuntari,curajul de a alege..
Din povestea ta reiese ca nu-l mai iubesti, chiar daca esti macinata de dorul de a cunoaste femeia sufletului tau..
Aici iti pun o intrebare directa : ai curaj sa alegi?Tinand cont de faptul ca nu-ti mai iubesti sotul ( nu ma leg de ce simti fata de femei ), divortezi? asa se pune problema la 31 de ani..te eliberezi de acest chin..il eliberezi si pe el..copiii, ca in orice divort, iau calea unui parinte etc..la rece, poti sa o faci? de aici trebuie sa pornesti si sa incepi sa-ti dai raspunsuri..Daca poti sa tai nodul gordian si sa alegi sa respiri din nou, va fi ca si cum privesti colivia din exterior.. nu poate fi descrisa senzatia de usurare pe care o ai cand in sfarsit, nu mai este minciuna, nu mai sunt clisee, s-a terminat cu calvarul..poti sa o faci?
Care este diferenta intre a te desparti acum de el, ca sa te linistesti si a te desparti de el in situatia in care intalnesti femeia dorita ?( banuiesc ca daca o intalnesti, asta ar fi alegerea ta..nu prea te vad genul “joc dublu”).
Eu cred ca intuiesc de ce nu poti sa pui punctul pe i : pe de o parte este respectul fata de o casnicie care pana la momentul “x” a fost ok, respectul fata de un om de care stii ca a fost bun cu tine si iti este greu sa-l ranesti,copiii a caror viata se va schimba radical, si nu iti este usor sa accepti ca tu esti cauza acestor schimbari , iar pe de alta parte necunoscutul..nu stii cum va fi viata ta , nu ai alternativa care sa-ti dea putere sa te desprinzi..
Deosebirea intre tine si mine este varsta..la 31 de ani poti alege mai usor…nisipul din clepsidra parca este antigravitational, de abia nimereste gaura de scurgere..sau secunda e mai dilatata, ia-o cum vrei, dar mesajul e acelasi..
Ai timp, chiar daca revelatia este dureroasa si ti-a zdruncinat sufletul ..
Lorelei, fa-ti ordine in bucataria sufletului , dupa care treci in sufragerie si primeste invitati.. eu asa vad din avion: nu cred ca ai avea puterea sa ai o relatie intima cu o femeie si in acelasi timp sa deschizi usa casei si sa privesti in ochi un om care te-a iubit sau sa intri in contact cu inocenta copiilor..eu , sincer nu as putea..din respect pentru mine in primul rand..tu faci cum crezi..tinem aproape, Sharm

27 Arsena la 5:42 pm

Doamne, sarmanica de tine! Nici nu mai indraznesc sa spun ceva… Poate doar:
BAFTA!

28 craciunita la 8:48 pm

Lorelei .

M-a impresionat mult povestea ta poate pentru ca traiesc una similara. Partenera mea e divortata de un barbat care a plecat cu alta si are doi copii , de 10 si 12 ani. Au fost etape si etape dar acum e totul bine si traim toti 4 sub acelasi acoperis. Ducem o viata dubla in exterior, parinti , rude , anumiti cunoscuti mai mult pentru copii, si asta e partea cea mai grea. Dar suntem foarte fericite. Eu nu am avut niciodata o relatie cu o femeie inainte sa o cunosc desi am simtit de mica ca sunt mai diferita ,Cu barbatii nu a mers niciodata desi am avut relatii de pana la 4 ani. Am plecat tot timpul fara sa stiu neaparat de ce. Am plecat din tara de 7 ani , aici am cunoscut-o pe ea si adevarul e ca m-as vedea greu intr-o astefel de relatie in tara. Dar lucrurile se misca, noi miscam lucrurile.Iti doresc numai bine si sa nu iti fie teama de adevar , cu timpul lucrurile se aranjeaza.

29 Zaraza la 10:47 pm

Lorelei Am citit povestea ta si-am ramas muta! Nu stiu ce-ti poate schimba orientarea sexuala tocmai acum cand ai deja doi copii? Chiar nu ti-ai dat seama pana acum , ca esti altfel, ca simti altfel fericirea? Scuza-ma! Nu vreau sa te ranesc , departe de mine gandul acesta. Stiu ca esti confuza, poate c-a venit un pic de plafonare in relatia ta si nu-ti poti aduna gandurile si sentimentele. Dar mi se pare ca tocmai vrei sa faci un gest necugetat si s-o iei pe un drum mult mai anevoios. Eu te-as sfatui sa ai rabdare pentru familia ta, dincolo de baricada poate fi o fericire castigata greu cu multe esecuri. Am avut o prietena ca tine, cu doi copii si care se indragostise de mine, eu eram casatorita, imi iubeam sotul ,si-l iubesc si-n ziua de astazi, am avut rabdare cu ea, i-am ascultat povestea si i-am aratat ca nu era decat un capriciu de-a ei ,ca eu nu-i pot oferi nimic si ca-i prea tarziu sa faca pasul cu doi copii alaturi si-un sot iubitor si ca acel sot ii poate oferi si-o dragoste mult mai mare decat i-as oferi eu si plus c-ar avea si respectul celor din jur si-a copiilor mult mai tarziu. Anii au trecut, copiii sunt mari si-a trecut de pragul acela cu orientarea sexuala findca sotul s-a lasat de prejudecati si-a facut-o fericita, cred ca intelegi ce vreau sa spun.Acum imi multumeste c-am avut rabdare cu ea si i-am dat un sfat bun pentru ca era doar un capriciu si-o dorinta de moment. Suntem prietene in continuare si doar atat. Si acum imi spune ca nu mai simte nici o atractie fata de femei. Asa ca gandeste-te la cei mai bun pentru tine, fericirea ta, daca va fi fericire, va fi nefericirea celor din jur si mai ales a copiilor tai caci vor fi stigmatizati toata viata.