Sarutul unei fete ma facea sa simt ceva ce niciun baiat n-a reusit

24 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cum imi dau seama daca sunt lesbiana sau bisexuala?

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Experienta sexuala cu o femeie

Spre deosebire de alte femei care au trecut prin aceeasi experienta, eu nu pot sa zic ca atunci cand eram mica ma jucam doar cu baietii si cu masinutele. Dimpotriva, aveam multi prieteni, atat baieti, cat si fete. Pana pe la varsta de 15-16 ani, nu mi-am pus absolut niciodata intrebari in legatura cu orientarea mea sexuala, pentru ca in perioada aceea (a liceului in general) am avut suficienti iubiti, ca orice fata de varsta mea. Asadar, totul decurgea normal.

Mai tarziu, mi-am inceput si viata sexuala. Evident, nu a fost asa cum ma asteptam. Am crezut ca problema sunt eu si m-am gandit ca poate cu urmatorul va fi mai bine, insa nu a fost mai bine nici cu cel care a urmat, nici cu urmatorul dupa el si tot asa. Treptat, a inceput sa mi se “acreasca” de baieti, nu imi placea sa fiu sarutata, sa fiu tinuta de mana. Cu alte cuvinte, desi am incercat in repetate randuri sa imi mentin un iubit stabil, sfarseam tot timpul prin a ramane amici.

Intre timp, am inceput sa fiu mai atenta la comportamentul feminin, la frumusetea femeii in general si, mai ales, la faptul ca ma simteam mai in largul meu langa o persoana de sex feminin, in timp ce pe baieti ii priveam, in cel mai bun caz, ca pe niste amici.

Intr-un fel, liceul a fost perioada teribilismului. Mergeam la petreceri si acolo inevitabil ne sarutam noi intre noi, fetele. Am inceput sa imi pun intrebari in momentul in care am constatat ca nu sunt indiferenta la sarutul altei fete si ca, mai mult decat atat, simteam ceva ce niciun baiat nu ma facuse sa simt pana in momentul acela. A urmat apoi un eveniment care m-a facut sa ma indoiesc profund de mine si de ceea ce simt.

In acea perioada (aveam vreo 18-19 ani), ma imprietenisem cu o fata despre care ulterior am aflat ca este bisexuala, deoarece nu s-a sfiit sa afirme acest lucru. Am fost la o petrecere la care era si ea invitata. Dupa terminarea petrecerii, urma sa dormim impreuna peste noapte, impreuna cu alte persoane, in acelasi apartament. Noi trebuia sa dormim in acelasi pat. Am discutat generalitati si, la un moment dat, am simtit ca ea se apropie foarte mult de mine si ca, in cele din urma, ma saruta.

M-am panicat foarte tare si, desi puteam sa ma impotrivesc, nu am facut-o. De ce? Pentru ca era o senzatie incomparabila cu ceea ce simtisem pana in momentul respectiv cu oricare alt baiat. Am lasat-o sa continue si asta a fost prima experienta care nu s-a rezumat la un simplu sarut cu o fata. Am ajuns sa imi pun mii de intrebari ca sa inteleg ceea ce se intampla cu mine, dar nu am reusit. Nu am vrut sa accept adevarul, evident, dar va spun din proprie experienta ca te poti impotrivi oricui, mai putin sentimentelor tale.

In acea perioada mi-a placut foarte mult de un tip. Cu el, pot sa zic ca am avut o relatie (care, din pacate, s-a sfarsit prost pentru mine), dar a fost doar un fel in care incercam sa ma amagesc ca ceea ce simt cand sunt cu o fata e trecator.

Timpul a trecut, eu am intrat la facultate si asa m-am mutat dintr-un oras mic (unde toata lumea cunoaste pe toata lumea), intr-un oras in care poti sa fii ce vrei si sa faci orice, pentru ca ceilalti sunt prea preocupati de problemele lor ca sa le mai observe si pe ale tale. Aici, avansurile masculine si baietii in general au ajuns sa-mi fie cu adevarat indiferenti, incercam sa-i resping pe toti cat mai politicos cu putinta. Dar stiam si simteam ca nu voi avea liniste pana in momentul in care voi intalni fata care sa ma ajute sa trec peste situatia confuza in care ma aflam.

Si asa, am cunoscut-o pe EA (pentru ca fiecare persoana care a trecut prin aceste momente a cunoscut-o pe “ea” la un moment dat). In ceea ce ma priveste, ceea ce am simtit cand am vazut-o prima oara a fost pur si simplu un sentiment de nedescris. Incercam sa nu ma mai uit la ea, ma uitam pe pereti, pe tavan, oriunde, dar sfarseam tot privind-o. A contat foarte mult si faptul ca, fiind colege de facultate, ne vedeam destul de des. Eu fiind o tipa foarte sociabila, am ajuns in cele din urma sa ma imprietenesc cu ea, in sensul ca vorbeam, mai ieseam la o tigara, aveam fiecare numarul de telefon al celeilalte.

A venit si ziua in care am ajuns la concluzia ca eu chiar o iubesc si ca nu mai am niciun dubiu in acest sens. Dar, ca sa incerc sa imi scot acest lucru din cap, am hotarat sa imi gasesc un iubit. Si l-am gasit. Intamplator sau nu, este baiatul ideal din multe puncte de vedere, se comporta foarte frumos cu toata lumea si, mai mult decat atat, o cunoaste si pe ea. Orice fata in locul meu ar fi mai mult decat multumita. Pacat insa ca eu nu simt pentru el nici macar un sfert din ce simte el pentru mine.

Ea chiar m-a felicitat si a zis ca se bucura pentru mine. N-am mai simtit niciodata o amaraciune asa de mare ca cea de atunci. Mai mult decat atat, in timp ce discutam cu ea intr-o zi, mi-a zis ca de anul viitor vrea sa renunte la facultate si sa inceapa sa studieze la distanta. Asta, pentru ca vrea sa se mute in alt oras, sa faca altceva (face aceasta facultate mai mult din placere, nu pentru ca ar vrea sa profeseze in domeniu pe viitor). Parca imi cazuse cerul in cap. Si cred ca daca mi-ar fi cazut, m-as fi simtit mai bine fata de cum m-am simtit dupa aceasta discutie.

Am discutat cu un amic care s-a dovedit foarte intelegator si care mi-a zis ca fie este doar o faza, fie sunt bisexuala (avand in vedere ca mi-a placut si de barbati in trecut). Pot sa zic ca am norocul de a ma fi nascut intr-o famile destul de permisiva, asa ca, daca le-as spune parintilor mei, sunt convinsa ca ar ramane oarecum mirati, dar m-ar accepta in cele din urma. Prietenii mei, de asemenea, m-ar sprijini pentru ca s-au dovedit a fi de multe ori foarte deschisi la minte in legatura cu multe alte subiecte (printre care si acesta).

Problema mea cea mai mare este insa faptul ca sunt indragostita de o fata cu care nu voi reusi niciodata sa am o relatie (nu am intrebat-o daca e hetero sau nu, dar faptul ca are o relatie cu un tip vorbeste de la sine, am uitat sa mentionez acest aspect). Orice as face, nu pot sa mi-o scot din cap si stiu ca asta nu imi va aduce decat suferinta la un moment dat.

Partea a doua este ca am un iubit care tine la mine, dar pe care nu il iubesc. Stau cu el doar ca sa nu ma mai gandesc la ea. Imi este frica sa nu ajung sa il urasc sau sa il ranesc la un moment dat din cauza frustrarilor mele, iar acesta este ultimul lucru din lume pe care mi-l doresc, fiindca este un baiat extraordinar si nu merita asta. As da orice sa pot gasi o solutie, dar probabil ca altceva nu am de facut decat sa incerc zi de zi sa nu ma mai gandesc la ea, cu toate ca probabil rezultatul va fi exact invers.

In viata mea si in mintea mea este un haos total si nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta situatie care, in definitiv, nu este decat o iubire care nu va fi niciodata impartasita. Sfatul meu pentru toate celelalte femei care trec prin situatii asemanatoare sau nu sunt sigure de orientarea lor sexuala (sfat pe care totodata mi-l dau si mie) este sa accepte ceea ce sunt, pentru ca luptand impotriva curentului, ai foarte mari sanse sa mori inecat.

Acceptarea este primul pas spre linistea sufleteasca, iar in ceea ce priveste relatia cu divinitatea, Dumnezeu stie ca pe Pamant se intampla lucruri cu adevarat rele, pentru ca iubirea (desi este o iubire intre doua persoane de acelasi sex) este ceva frumos, nu un pacat.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 24 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 4:27 pm

O poveste emotionanta. Am o intrebare, insa… ce simti pentru prietenul tau? Spui ca nu-l iubesti dar nu spui cum sau ce anume simti cand te saruta sau cand sunteti intimi? Si spui ca ti-a placut de barbati in trecut dar la inceput mentionezi ca partea sexuala n-a mers niciodata cu un baiat.

Nu iti cer sa te etichetezi intr-un fel anume dar sunt convinsa ca sunt multe femei care se simt confuze si ‘trase’ in ambele parti si cred ca ar fi util pentru ele sa auda si de la altcineva cum este.

Oricum, trebuie sa-ti spun — si cred ca stii asta — ca nu e corect fata de el sa-l amagesti. Asta se aplica in orice relatie, si orientarea sexuala e irelevanta. Daca nu il iubesti si stii ca relatia nu o sa dureze, atunci trebuie sa-i dai drumul sa gaseasca pe cineva care sa-l iubeasca cu adevarat. De suferit va suferi si de ranit ai sa-l ranesti (chiar si fara sa vrei) dar cu cat astepti mai mult, cu atat mai greu o sa-i fie.

Mult succes si tine-ne la curent.

2 Lia C.C. la 12:10 am

@ALEXANDRA: Nu am mentionat ce simt fata de prietenul meu cand ma saruta sau in intimitate deoarece adevarul este ca nu simt absolut nimic. In cel mai bun caz, indiferenta. Totul este ca un automatism din partea mea (tot ce tine de desfasurarea unei relatii normale dintre o persoana de sex feminin si una de sex masculin) si inca ma intreb cum de nu isi da seama. Mereu zic ca: “ar trebui sa fac asta”, dar nu ma mai gandesc daca asta ma face fericita cu adevarat sau nu. Si motivul pentru care continui sa am o relatie cu el este pentru ca suntem ca yin si yang, el este cel care imi ofera momentan echilibru si stabilitate in viata. Desi, repet, singurul sentiment pe care il am fata de el e un respect profund. Sunt cu el si cu gandul la ea. In fiecare zi ma intreb daca sa continui sau nu relatia asta pentru ca simt ca nu mai pot sa il trag si pe el dupa mine. Ne vom desparti in curand, asta e clar. El va fi cu alta fata, iar eu in continuare, doar cu gandul la ea si nimic mai mult.
Merci pentru vorbele bune !

3 Alexandra (admin) la 9:09 am

Lia, parerea mea e ca trebuie sa iei o decizie cat mai curand si ca ai o responsabilitate sa faci ce-i mai bine pentru el. E atat de greu sa fii cu cineva si sa simti ca de fapt persoana respectiva nu te iubeste suficient cat sa vrea sa fie cu tine cu adevarat, ti-o spun din experienta. E foarte dureros si e mai bine sa ai curajul sa pui punct relatiei mai repede, sa il eliberezi si sa nu-i dai sperante degeaba. Succes si tine-ne la curent.

4 alexandra la 11:12 pm

Lia, sa stii ca si mie mi s-a intamplat la fel… Si ma gandesc la ea mereu, nu pot sa mi-o scot din cap. Am fost cu multi baieti, am incercat sa mi-o scot din minte, dar nu pot nu reusesc… Chiar nu stiu ce sa fac, daca poti sa ma ajuti cumva, cu un sfat, ceva…

5 LIA C.C. la 11:54 pm

Ii cer scuze pentru intarziere. Se pare ca previziunule mele cele mai sumbre s-au adeverit. Eu m-am despartit de el, am ajuns sa il detest intr-un final, nici macar nu ne mai vorbim, iar cu ea, am ramas prietena. Ea ma cataloga ca fiind cea mai buna prietena a ei. La inceput nu m-a bucurat deloc statutul asta, dar apoi, am realizat ca asa e de fapt cel mai bine si nu are rost sa ma amarasc singura. Mi-a luat ceva ca sa mi-o scot din cap si am reusit. Parerea mea e ca ar trebui sa faci orice, mai putin sa continui o relatie cu un baiat fata de care nu ai sentimente. Iar cu ea, nu stiu, depinde cat este de deschisa la minte -in cazul asta poti sa dai cartile pe fata… Daca nu, las-o balta si nu-i mai zi nimic, pentru ca s-ar putea sa te alegi cu…mai nimic, asta ca sa nu mai mentionez de reactiile negative. Succes !

6 A.P. la 10:59 pm

Stiu foarte bine cat de grele sunt tranzitiile – poti sa citesti povestea mea, dar daca asta e adevarata ta natura nu cred ca are rost sa te impotrivesti. S-ar putea ca intr-o zi sa cunosti o “ea” care sa nu fie straight si care sa te vrea. Ce se va intampla atunci? Cu cat va trece mai mult timp pana la acel moment, cu atat este mai posibil ca suferinta ce o vei provoca sa fie mai mare. Imi imaginez ca e groaznic de greu sa stai cu tine si sa cauti raspuns la o astfel de intrebare, dar tie iti vei face cel mai mult bine cand vei sti…

7 tatiana la 6:35 am

Buna! frumoasa povestea si foarte emotionanta. Sunt si eu intr-o situatie ceva asemanatoare dar totusi mai complicata. Nasol sa stai cu o persoana si sa nu simti nimic pentru aceasta persoana. Tu poti mai usor fata de mine sa te hotarasti pe cine sa alegi, pe el sau pe ea…(eu sunt casatorita si am doi copii). Sfatul meu e sa alegi pe cine iti spune inima, ca altfel vei avea de suferit (iti spun din experienta). Cantareste-ti sentimentele si vezi de care parte sunt mai puternice, de cea feminina sau cea masculina si hotaraste-te alaturi de cine vrei sa traiesti fericita si implinita, de el sau de ea. Nu te cunosc, nu ma cunosti dar, crede-ma, iti spun ca la o prietena, daca nu iei hotararea care trebuie, daca nu faci ce-ti spune inima, iti va fi foarte greu…iti doresc numai bine si mult curaj in a-ti recunoaste sentimentele.

8 a&c la 5:17 pm

Buna! Suntem o pereche de fete si suntem in vizita la Bucuresti, si din coincidenta am nimerit pe situl asta cautind un bar sa iesim la un pahar si sa vedem care e situatia homosexuala/lesbiana in Romania. Una din noi e nascuta in Romania si a doua spaniola. In vara ne-am casatorit in Spania. Ne-a emotionat istoria ta, si noi avem istoriile noastre si, daca am reusit sa trecem peste bariera societatii pentru ca traim in alta tara mai emancipata din punct de vedere al respectului human, inca ne mai luptam cu barierele familiale, una mai mult decit alta, si cred ca evident care dintre noi mai mult. Cu toate ca dragostea e foarte importanta, credem ca in cazul tau ar fi important sa poti experimenta o situatie de libertate in afara de Romania, intr-un loc unde poti saruta o femeie pe strada fara frica. Sunt enorm de multe locuri in lume si chiar si agentii de voiaj pentru homosexuali, locuri de vacanta etc. unde ai putea sa petreci citeva saptamani, sa te regasesti cu tine, sa vezi cupluri de femei care se comporta normal. Mentalitatea care ni s-a transmis prin sange ne face sa ne gandim ca a te indragosti de o femeie este trecator. Te putem asigura ca viata care o avem e exactamente viata pe care ne-au invatat ca era posibil numai cu un barbat. Din toate punctele de vedere – si intr-adevar toate punctele de vedere – avem o viata tot atit de normala si asemanatoare ca si orice cuplu heterosexual. Tatiana are dreptate, mergi unde iti spune inima. Iti dorim sa fii fericita cu ceea ce decizi.

9 Alexandra (admin) la 5:21 pm

Am vrea sa auzim si povestile voastre individuale… cand aveti timp. Vor fi de mare folos si altor femei :)

10 andre la 8:30 pm

Hey, sfatul meu ii sa stai singura o perioada, si sa iti dai seama de ce anume “esti” si cum anume vrei sa-ti traiesti viata. Cat despre povestea ta, sunt multe fete care se indragostesc de tipe hetero, si sufera la fel de mult. Aici ar trebui sa-ti pui tu niste limite, zic eu, pentru ca a te indragostii de o fata hetero=direct suferinta. Take care si sper sa gasesti o cale prin care o sa iti poti trai viata cat mai ok, egal ce sexualitate ai.

11 Lia C.C. la 12:40 am

@Alexandra: Momentan sunt plecata din tara (revin in ianuarie) si mi s-ar parea o dovada de imaturitate din partea mea sa ne despartim printr-un e-mail sau la telefon. Cand ma voi intoarce, dupa cum am spus, voi face acest pas, oferindu-i o explicatie partiala, pentru ca, este de la sine inteles ca adevarul nu i-l pot spune. Merci inca o data pentru sustinere !

@A.P.: Am citit povestea ta si sincer, optimismul tau si voia ta buna-cel putin la final, mi-au adus zambetul pe buze!:) “S-ar putea ca intr-o zi sa cunosti o -ea-care sa nu fie straight si care sa te vrea…”,din pacate, cred ca mai am mult timp de asteptat pana atunci, asa ca,am de gand sa fac ceva constructiv cu viata mea si sa fac toate lucrurile care inainte imi faceau placere,dar de care am uitat,sau sa imi revad vechii prieteni..nu stiu ! Succes si tie si la judecand dupa cat esti de optimista,sunt convinsa ca o vei gasi in curand pe cea care sa iti fie alaturi !

@Tatiana: Tatiana, sincer iti zic ca nu as vrea sa fiu in locul tau (pe de-o parte-pentru ca esti casatorita si ai copii si aspectul familial nu e deloc de neglijat in povestea ta), dar pe de alta parte, mi-as dori atat de mult sa fiu in locul tau…(cel putin tu ai parte de dragoste din partea femeii iubite) Este clar ca as alege-o pe ea de 1ooo de ori.Daca asta este menirea mea,eu pot sa zic ca am acceptat-o,dar nici nu pot sa ma duc la ea si sa-i zic. Cand joci totul pe o carte, ori pierzi, ori castigi. Eu in situatia asta, prefer sa traiesc cel putin inca un timp in ambiguitate. Nu iti doresc succes, pentru ca nu cred ca e cazul, ci intelepciune-mai degraba, ca sa alegi ceea ce trebuie si te face fericita !

@a&c: Chiar daca m-as duce in alta tara si as intalni 1000 de femei, tot degeaba ar fi, din moment ce persoana respectiva imi ocupa fiecare coltisor al mintii si al inimii:) Oricum, cand o sa fiu mai stabila din punct de vedere financiar, poate o sa fac si asta ! Nu imi pasa de prejudecatile oamenilor (doar de ale ei, in caz ca le are), problema se afla in mine. De ales, repet, as alege-o pe ea. Dar ma indoiesc ca alegerea ar fi reciproca. Mult noroc si fericire in casnicie si pe viitor !

@andre: Stau oarecum singura momentan si faptul ca am plecat din tara ma ajuta foarte mult. Dar stii proverbul :”Inimii nu-i poti poruncii.” Totusi, poate eu o sa-i pot poruncii inimii mele de acum inainte ! Toate cele bune si tie !

12 Alexandra (admin) la 9:52 am

oferindu-i o explicatie partiala, pentru ca, este de la sine inteles ca adevarul nu i-l pot spune

Este absolut decizia ta cat si ce sa-i spui. Eu personal am ales sa-i spun adevarul complet prietenului meu cand ne-am despartit. Am vrut sa stie ca faptul ca sunt lesbiana e motivul pentru care nu mai putem fi impreuna (chiar daca nu era nicio femeie in scena la momentul respectiv) pentru ca nu am vrut sa creada ca e vina lui, ca m-a dezamagit, ca nu e suficient de bun/iubitor, etc, ca exista ceva ce ar fi putut sa faca ca sa previna despartirea. Nu am vrut sa mearga mai departe in viata cu indoieli legate de el insusi pentru ca orientarea mea sexuala n-are nimic de-a face cu el.

13 eu la 4:46 pm

Buna! Mai fetelor, tare mi-ar placea daca nu ati mai suferi atat, ci mai bine v-ati bucura ca totusi ati avut o relatie cu femeia pe care o iubeati.
Eu, de exemplu, am cunoascut o tipa, ma duceam mereu la ea la munca pentru ca o placeam si inca o plac. Asta s-a intamplat de curand, zambete, priviri, una alta, are prieten dar mi-a zis ca e ceva asa… sa fie, nu vrea nimic serios cu el. Dar de cateva zile se uita cam urat la mine, imi evita privirile, ma priveste pe ascuns, in concluzie, nu-mi mai da aceeasi atentie ca inainte. Si asta pentru ca, cred eu, ca si-a dat seama ca o plac si poate nu se simte bine in prezenta mea.
N-am avut nicio relatie cu o femeie pana acum, de aceea va spun ca ar trebui sa fiti fericite pentru ca s-a ”intamplat” sa aveti. O plac mult, m-am indragostit de ea, dar ce folos?! Simt ca o deranjeaza prezenta mea, asa ca am zis ca nu voi mai calca pe acolo prea curand. Azi a fost ultima zi… Unde or fi fetele singure?

14 Io la 11:41 am

@eu: Buna, interesanta situatia ta dar de ce vrei sa renunti asa usor? De ce nu o inviti la o cafea si sa vorbiti sincer si clar despre voi, ignorand si fugind nu se rezolva nimic din contra, creeaza dubii, frustrari! Eu cred ca daca persoana respectiva ti-a raspuns la flirt inseamna ca te place la randul ei, dar poate e timida si indecisa, de asta acum iti evita privirile ori asteapta sa faci tu pasul decisiv, deci Curaj! Succes!

15 eu la 4:53 am

Buna IO. Am stat de vorba cu ea la o cafea , m-a intrebat ce am, ca nu sunt eu cica mi-e rau!? :) ). Sa zicem si asta. Am vb despre serviciul ei, despre sarbatori, relatia ei, dar nu mi s-a parut ca ar fi asa incantata ca avem o conversatie. In fine… nu stiu ce sa mai cred…
Iti poti da seama ca fiind si novice, nu am curaj sa ma avanturez mai mult, daca fac o greseala? Daca e hetero? Poate din simpatie imi zambea. Oricum daca ar fi interesat-o de mine, ar fi putut demonstra. I-am lasat o portita prin care ar fi tinut legatura mai stransa. M-am saturat sa imi placa numai de tipe de-astea cu prieteni, ca in final toate sunt la fel, nu vor, le e teama, ba mai dau zvon si prin tara.
Pana la Craciun nu voi mai trece pe acolo, poate doar cand nu e tura ei. Vreau sa imi revin putin, am fost foarte stresata in ultima perioada din cauza ei.
Cand se apropia de mine sau ii vedeam privirea sincer va spun ca tremuram pana la degetul mic de la picior si imi batea inima de parca o aveam in ceafa, asa simteam, imi crestea si tensiunea. Sunt foarte emotiva si poate de-asta de multe ori reactionez nu prea ”linistit”.
Acum, daca mai aveti ceva sa imi spuneti, eu va ascult. Chiar as vrea sa aud sfaturi, orice numai sa trec peste.

16 Io la 9:40 am

Buna, Eu! De cat timp si in ce context ai cunoscut pers respectiva? In conversatiile vostre vorbiti numai despre ea sau si despre tine? I-ai spus orientarea ta sexuala?

17 eu la 5:32 am

Buna, am cunoscut-o unde lucreaza, cam de o luna si ceva, vorbeam si despre ea, dar mai putin despre mine si asta probabil pentru ca nu o intereseaza vreun aspect din viata mea.
Si acum sa-ti raspund la cealalta intrebare: tu ai spune asa la oricine ce orientare ai??? Nu e chiar asa usor, avand in vedere ca mai are si colege si nu as vrea sa afle toti. Si oricum daca ai citit, am spus ca se intampla ceva cu ea, dar am observat ca si cu restul, cred ca s-au prins de ceva, ca ma cam ignora in ultima vreme si se uita asa mai ciudat pe mine.
Oricum mi-am luat gandul, desi ieri ma gandeam sa ii trimit azi un buchet de trandafiri, dar cu ce folos?! Sa cheltui bani aiurea, sa imi irosesc timpul si sa se gandeasca instantaneu ca sunt de la vreun admirator-barbat??? N-are sens, cel mai bun lucru pe care il voi face e sa nu ma mai duc pe acolo o vreme, ca dupa aia sa ii vad reactia cand voi reveni.
Ma simt atat de dezamagita, ma hranesc numai cu lucruri marute. O sa ma oblig sa nu mai privesc nici o femeie cu alti ochi decat cum ar trebui.

18 Io la 9:56 am

Buna! Tocmai de aceea te-am intrebat anterior daca discutiile voastre implica si persoana ta nu doar numai a ei, asta insemna ca exista oarecum un interes din partea cealalta! Foarte frumos e gestul pe care voiai sa il faci, dar asigura-te mai intai daca si ea simte la fel pentru tine, pentru ca altfel risti sa cazi in penibil mai ales daca ai observat ca si celelalte colege ale ei se uita ciudat la tine si ca tipa a inceput sa te evite!
Am observat ca raspunsurile pe care le cautai reflecta in ceea ce ai scris, deci cum ai spus si tu, detaseaza-te o periodata de persoana aceasta, analizeaza situatia intr-un mod obiectiv apoi in functie de rezulatatul la care ai ajuns, in functie de ceea ce iti doresti, ai sa te decizi ce vei face in viitor!

19 eu la 12:27 pm

Sunt sigura ca nu simte nimic pentru mine, de aceea nu mai vreau sa o vad, nu mai fac nici un gest frumos, nimic. Nu stiu cum fac de ma agat numai de astfel de fete. Ce ar trebui sa fac? Sa strig in gura mare ”Hei, toate fetele care sunt lesbi sa vina la mine”?! :) In fine..mersi mult ca citesti ce scriu. Te pup :*

20 Io la 12:41 pm

Atunci renunta de tot si incearca sa iti indrepti atentia la alte persoane! Nu, nu trebuie sa strigi in gura mare, doar sa fii atenta in jurul tau, sa fii o buna observatoare!

21 eu la 6:19 pm

Partea cu observatoarea… nu prea sunt buna observatoare pentru fetele care cauta altceva. Nu imi pot da seama care este lesbiana. As vrea sa sa am chestia asta, macar sa stiu catre cine sa ma indrept :P . Ei da asta este, astpt poate se va ivi vreodata cineva, daca nu imi iau gandul :p

22 Io la 6:24 pm

Eh totul se invata, trebuie multa practica :) ) Cu siguranta ai sa intalnesti pe cineva, fii optimista, gandeste positiv ai incredere in tine si persoana mult visata va aparea, important e sa o si recunosti!!!

23 Lia C.C. la 9:35 pm

Io , se pare ca atat eu, cat si cealalta eu avem aceeasi problema:) cel putin acum la inceput, nu este asa de usor sa recunosti persoanele care se afla in aceeasi barca cu tine:)

24 Io la 7:26 am

Buna Lia! Nimic in viata nu este usor, numai ca vroiam sa spun ca sa recunosti o pers care are aceeasi orientare sexuala ca si tine sau care e predispusa e nevoie de perseverenta, sa fii o buna observatoare a indicilor corporali, care sunt mult mai importanti decat cuvintele, o buna interpretare a acestora si bineinteles imprejurarea in care are loc un astfel de comportament!
Apoi, bineinteles comunicarea care este vitala in orice tip de relatie!