Iubesc un barbat dar ma macina gandul ca sunt bisexuala

4 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Am barbat dar sunt indragostita de o femeie

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

Sunt bisexuala. Sau cel putin asa cred. Spun asta, pentru ca imi plac femeile. Dar iubesc un barbat. Prima experienta neplacuta cu barbatii a fost la o varsta extrem de frageda. Regret si acum faptul ca am ascuns atata timp problema, si cu atat mai mult cu cat mi-am mintit tatal.

L-am mintit atunci, iar peste un an, acesta a incetat din viata. Mama mea nu stie, nici nu as putea sa ii spun vreodata, pentru ca si ea a trecut prin aceeasi trauma, la o varsta mai inaintata, ce e drept, dar nu as vrea sa sufere pentru acest lucru, are destule probleme ca sa ii mai incarc constiinta cu asa ceva.

Cu toate acestea, cand am mai crescut, am fost indragostita de baieti. Dar am avut o prietena, care mereu spunea despre cat de curioasa e sa saruti o fata (acest lucru se intampla pe la 12 ani), iar cu cat inaintam in varsta, ideile ei erau tot mai interesante, as putea sa zic.

Undeva in subconstient, incepuse si mie sa-mi placa sa ma uit dupa fete pe strada. Nu stiu acum ea daca si-a gasit orientarea sexuala, pentru ca am pierdut legatura, dar stiu ca a avut pana la urma ceva experiente cu femei.

Pe la 16 ani, am avut prima experienta sexuala cu un baiat. Devreme, pot sa spun, si sincer, imi pare rau acum ca am facut acel lucru, dar nu mai pot schimba nimic. Au trecut multe relatii, aventuri, si experiente neplacute.

Am avut o relatie stabila, care nu a functionat, si alte relatii de scurta durata, care au ajuns sa-mi genereze o scarba pentru barbati. Scarba pentru ca aveau impresia ca pentru ei o femeie ar trebui sa faca orice, ca nici o femeie nu are dreptul sa ii refuze. Primisem o replica de genul “Orice fata ar vrea sa fie in locul tau”, lucru care m-a facut sa urasc acea persoana, pentru ca nimeni nu avea dreptul sa imi spuna daca vreau sau nu o relatie sexuala cu o persoana. Desigur, au fost si alti factori, unul din cel mai importanti fiind egoismul lor.

In aceasi perioada de timp, incepuse sa ma atraga femeile. M-am indragostit prima data de o fata la 17 ani. A durat o perioada de vreo jumatate de an pana sa imi dau seama; au inceput frustrarile, negarea, acceptarea. Nu s-a intamplat nimic, chiar daca e probabil sa fie si ea lesbiana, dar nu am avut curajul. Oricum, era ceva imposibil.

Nu am spus nimanui, pentru ca pur si simplu nu aveam cui. Mama mea e plecata din tara de cand am avut 16 ani, si am pastrat tare greu legatura cu ea, si ceea ce as fi vrut sa ii spun, nu puteam sa ii spun trimitand un email. Totusi, sunt sigura ca ar fi inteles si m-ar fi putut ajuta intr-un fel.

La 19 ani am cunoscut un baiat. Nu aveam chef de alte relatii, in nici un caz cu un baiat. Totusi, curiozitatea m-a impins sa il cunosc. Stiam ca era indragostit de mine, am aflat de la acea prietena de care spuneam mai sus, si am zis ca pot sa incerc, oricum aveam in plan sa parasesc orasul definitiv (pentru facultate si mai apoi job) si chiar daca nu iesea nimic, nu aveam sa il revad.

Relatia a pornit rapid, ne-am cunoscut, si intr-o luna eram cuplati, iar la scurt timp, ne-am inceput viata sexuala, si tot intr-un timp la fel de scurt, ne-am mutat impreuna. Pot sa spun ca modul in care ma face sa ma simt, nu a reusit nici un baiat pana atunci, si spre rusinea mea, am “incercat” destui… Ma inteleg perfect cu el, in toate privintele, si il iubesc foarte mult.

Stie ca am fost indragostita de o fata, i-am spus cand ne-am cunoscut, sa nu se astepte la prea multe de la mine, pentru ca o iubeam in acel moment pe ea. M-a acceptat asa, cu conditia sa renunt la ea. Am renuntat, pentru ca mi-am dat si eu seama ca ceea ce avem noi doi e ceva special.

Stiu ca ceea ce am simtit pentru acea fata, nu a fost un “moft” sau ceva asemanator, pentru ca si acum ma uit dupa fete pe strada, si m-am mai indragostit de o fata intre timp, la care evident am renuntat repede pentru ca am ce imi trebuie acasa.

Dupa ce am inceput relatia, am renuntat de tot la ideea de “bi”, insa el, intr-un mod tare ciudat, a reusit sa imi restrarneasca curiozitatea in ceea ce priveste o relatie cu o femeie. In acelasi timp, imi spune ca nu ar putea vreodata sa ma imparta cu nimeni.

Ma “chinuie” mult, dar il iubesc, nu voi renunta la el pentru o curiozitate care s-ar putea pana la urma sa nu fie mai mult decat ceea ce am (si cel mai probabil ca nu va fi mai mult, pentru ca daca nu iubesti, o simpla experienta sexuala, chiar si cu o femeie, imi pare la fel de fada ca si cea cu un barbat).

In acelasi timp, ma macina gandul, curiozitatea ca nu voi stii cum e sa fi cu o femeie. Desigur, e probabil si vesnica intrebare “o fi el sau exista ceva mai bun?”. In acelasi timp, ma gandesc ca el e exact ce mi-am dorit, ca nici o alta femeie nu ar putea sa fie mai buna ca el, si dupa 3 ani de relatie, am hotarat sa ne casatorim, iar in 30 iulie anul acesta avem nunta.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 4 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 5:29 pm

Povestea ta este foarte asemanatoare cu povestea mea. Si eu aveam o relatie fericita cu un barbat (desi nu eram complet implinita) dar ma macina gandul ca poate locul meu e langa o femeie.

Ma “chinuie” mult, dar il iubesc, nu voi renunta la el pentru o curiozitate care s-ar putea pana la urma sa nu fie mai mult decat ceea ce am (si cel mai probabil ca nu va fi mai mult, pentru ca daca nu iubesti, o simpla experienta sexuala, chiar si cu o femeie, imi pare la fel de fada ca si cea cu un barbat).

Si daca nu e doar o curiozitate? Si daca poate te indragostesti de o femeie si ce ai cu ea e cu mult mai special decat ce ai cu acest barbat? Nu cred ca e o coincidenta ca iti scrii povestea cu mai putin de o luna inainte de nunta. E clar ca intrebarile astea te macina si cred ca te vor macina mult timp dupa casatorie!

Din pacate raspunsul nu e unul simplu si implica risc si alegere. Eu am riscat si am renuntat la EL al meu desi m-am temut ca fac o greseala, ca n-am sa mai gasesc pe nimeni ca el, barbat sau femeie, ca poate de fapt nu sunt lesbiana si ca totul o prostie in capul meu. Dar riscul a meritat pentru ca m-am lamurit in final ca da, sunt lesbiana si da, m-am indragostit nebuneste de o femeie si mi-am dat seama ca viata langa o femeie, pentru mine, e infinit mai implinita decat cea alaturi de un barbat.

Eu nu am rupt relatia pentru o relatie sexuala, si nici n-am cautat sa am una de curiozitate pentru ca nu e firea mea. Dar am fost deschisa la ce mi-a oferit noua viata si m-am indragostit de o femeie.

Numai tu poti alege (si crede-ma, e vorba de o alegere si de un risc mare). Nu le poti avea pe amandoua! Parerea mea e ca gandurile legate de “oare cum e sa fii cu o femeie” (sexual si ca relatie) te vor chinui si de acum inainte, casatoria cu el nu le va pune capat. Dar noi suntem alaturi de tine orice ai alege pentru ca nu e usor si nu esti singura in situatia asta!

2 andryrandy la 11:57 pm

gandul acesta n-o sa-ti treaca prea usor…si cred ca niciodata pana nu vei vedea cum e…nu-ti spun sa-ti inseli iubitul…nici sa-i dai bataie sa cauti o fata cu care sa fii…vei vedea si vei trai ce-i pus pentru tine e pus deoparte dar daca te casatoresti si-i vei frange inima lui…pt ca te iubeste sincer…si tu il iubesti…oare chiar e dragoste sau doar simpatie respect …pt ca a fost primul mai tandru sau mai atent? sau doar te simti indatorata lui? …
gandeste-te bine…nu e asa simplu…vei suferi toata viata sacrificand iubirea ta?

3 ioana la 8:24 am

Alexandra are dreptate. Intrebarile si macinarile continua dupa casatorie, asa cum mi se intampla si mie. Si, deocamdata, din pacate, nu am curajul sa risc. Dar ma macina din ce in ce mai intes treaba asta si crede-ma ca e infernal (atat pentru el cat si pentru mine).

Mult succes si fericire, orice decizie iei.

4 deejayc la 5:55 pm

Alegerea am facut-o de mult, pentru ca altfel nu as fi mers atat de departe. Stiu ca gandul ma va macina, dar in acelasi timp stiu ca ceea ce am e ceea ce imi doresc. Ma gandesc ca sunt intr-o situatie asemanatoare cu a femeilor care sa casatoresc cu primul barbat pe care il cunosc…si ca in gandul lor va exista intotdeauna intrebarea…oare nu exista ceva mai bun?