Primul sarut cu o fata si am sfarsit punandu-mi la indoiala sexualitatea

7 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cum imi dau seama daca sunt lesbiana sau bisexuala?

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Adolescenta

Poate ca ar trebui sa ma prezint in prima faza. Nu stiu exact ce sunt… lesbiana, sau bisexuala… de fapt, imi este oarecum greu sa pronunt cuvintele astea stiind ca m-ar putea caracteriza pe mine. Nu stiu daca pot spune ca am depasit asa-zisa faza de negare, dar tinand cont ca scriu acum, aici, cred ca un pas e deja facut. Poate ca ma ajuta cat de cat sa imi descarc frustrarile prin litere. Sunt tanara, poate prea tanara sa fiu atat de confuza in ceea ce ma priveste.

Am 16 ani si totul a inceput acum 2 ani — cand m-am simtit prima data atrasa de fete. Nu de una in special. Ci de ele in general. Mi se pareau frumoase si nu era un sentiment de admiratie. Era pur si simplu atractie. Atunci priveam chestia asta ca pe ceva… normal, adica nu imi puneam intrebari, cu atat mai putin nu ma informam.

Relatiile mele cu baieti, nu au fost multe si nici nu m-au lasat profund impresionata. Daca incheiam relatia, totul ramanea in trecut. Niciodata nu tin minte sa fii plans dupa vreun tip. Ceea ce cu adevarat m-a pus pe ganduri, insa, a fost primul sarut cu o fata.

Pot spune ca am facut-o mai mult pentru a le dovedi celorlalti cat de tare sunt, insa am sfarsit prin a-mi pune la indoiala sexualitatea. Ba chiar, mai tarziu, m-am si indragostit de o prietena buna, care era hetero (si inca mai este), insa careia i-am spus de sentimentele pe care le aveam. Nu stiu exact de ce am facut-o dar… o parte din mine spera si inca spera la o poveste din asta de dragoste.

Din cauza ei am suferit cum nu am facut-o niciodata pentru vreun baiat. A trecut si asta. Insa tot continui sa ma indragostesc de alte fete, fara voia mea, si parca baietii nu ma mai atrag. Bineinteles ca… sunt absolut singura pe drumul asta al auto-cunoasterii, insa am nevoie de cineva. Incerc sa ma leg de orice ajutor sau informatie pe care o gasesc, insa parca sunt prea putine.

Parintii ii elimin automat din categoria asta, pentru ca sunt absolut sigura de reactia lor, pe care nu vreau sa o aud sau sa o vad. Prietenii nu au cum sa ma ajute, decat sa imi ofere un anumit suport. Insa din perspectiva lor e doar o faza, deci nu mai vreau sa discut cu ei pe tema asta. Imi doresc atat de mult sa vad luminita aia de la capatul tunelului, insa… mi-e teama ca am prea mult de mers pana la ea…

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 7 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 10:10 am

Raspunsuri legate de cum esti — lesbiana sau bisexuala — nu am pentru tine, tu esti singura care le poate gasi. Pot doar sa-ti spun ca persoanele (complet) heterosexuale nu isi pun niciodata la indoiala sexualitatea. O femeie hetero nu se intreaba niciodata de ce imi plac barbatii. Odata ce ai inceput sa-ti pui intrebari, ai pornit pe un drum, si inseamna ca exista ceva la tine ce trebuie descoperit. Dar ai rabdare, raspunsurile vor veni in timp. Atat iti spun, sa ai curajul sa fii tu insati si sa traiesti viata care te face fericita, oricare ar fi aceea.

2 Anonim la 11:09 pm

Poate ca ar trebui sa incepi drumul asta lung al autocunoasterii cu parintii tai, sa afli de ce au format o familie (dragoste, sex sau alte motive), de ce te-au adus pe tine pe lume, s-ar putea sa ai surprize. Nu de alta, dar sa nu-ti incepi viata pornind de la niste premise gresite.

3 Deea la 10:55 am

Drumul spre autocunoastere poate fi dificil, trebuie sa iti pastrezi increderea in tine, in decizile si alegerile tale…in sufletul tau si dorintele tale. Ai putea fi surprinsa de reactia parintiilor, pentru ca pana la urma ei sunt persoanele ce se presupune ca te iubesc cel mai mult… Insa da, trebuie sa simti o anumita incredere in ei. Cu timpul vei gasi si persoane ce te vor intelege si nu vor pune la indoiala sentimentele tale, iar daca ai nevoie de sprijin in aceasta comunitate, sigur vei gasi femei dornice sa te asculte, sa te indrume cat pot de bine…pentru ca pana la urma noi stim cel mai bine prin ce treci, dar nu iti pierde speranta, luminita nu e asa departe..

4 B. la 9:40 pm

Multumesc pentru sfaturi… si chiar sper ca intr-un final sa-mi gasesc fericirea alaturi de o persoana, fie ea femeie, sau barbat :) . Pentru ca iubirea inseamna mai mult decat atat.

5 ro la 10:13 pm

Ce treaba au parintii? ca stiu sau nu, e in al 2-lea plan…daca tu vei gasi ceea ce ai nevoie, o sa fii ok si, ai tai la fel…sa te sustina cineva. Oricine ar fi parinte sau prieten, trebuie doar sa vrea…cine te iubeste, invata sa te cunoasca dintr-o singura privire si accepta fara da sau ba deciziile tale. Nu e nimic ciudat sa fii atrasa de o femeie. Pentru mine chiar nu e. Iubesc o femeie si, chiar daca asta nu e ceea ce cauti, macar viata cu toti anii pe care ni-i ofera, o posibilitate sa le incercam pe toate ne-o da… apoi ne ramane noua decizia. Si eu am vazut tunelul lung si intunecat dar, cand ajungi la capat si te bucuri de lumina, totul ramane o amintire scurta si incet incet dispare…chiar daca la capatul tunelului gasesti un trans! Apoi sunt destui care sa procreeze lumea si multi copii care se nasc zi de zi si ar vrea chiar si o mama lesbi, mama sa fie..pup

6 Paula la 5:38 pm

Salut!
Parca citesc povestea mea.
Eu sunt ceva mai in varsta, am 37 de ani, si abia la 33 am avut curajul pe care tu l-ai avut la 16.
Am avut si eu prieteni, 7 bucatele, langa care m-am simtit bine dar lipsea…ceva.
Mergand pe strada nu admiram barbatii ci femeile. M-am simtit atrasa si de cateva din anturajul meu. Eram destul de confuza in privinta sentimentelor mele. Ceea ce simte-am in suflet era doar o simpla curozitate sau era..ceea ce pe atunci nu aveam curajul sa mi-l recunosc nici macar mie. Eram speriata.
Am avut “norocul” sa ma indragostesc de o prietena buna care,desi avea prieten,mi-a raspuns sentimentelor.Am avut o relatie frumoasa si furtunoasa de 1,5 ani. Ea a fost cea care a rupt relatie iar eu am suferit mult.Mi-a trecut si de 2 ani sunt cu o alta femeie pe care o iubesc.
Prietenii m-au acceptat asa cum sunt,sunt defapt aceeasi pe care au cunoscut-o inainte de a afla ca sunt gay (nu imi place cuvantul lesbiana,parca m-as injura).
Parinti m-au acceptat. Tatal meu nu mi-a spus nici o vorba pozitiva sau negativa.Mama ,in schimb,a acceptat mai greu.Nici acum nu ii este usor dar discutam “subiectul” mai lejer.
Cat despre restul lumii?Ma doare in cot de parerea lor.Nu ma bat in piept dar nici nu neg..
Capul sus fetito, nu este dracul chiar asa de negru pe cat pare.
Sfatul meu?
Sa iti cauti o femeie care isi doreste acelasi lucru ca si tine.
Vorbeste cu femei gay pe net si asculta si povestile lor si printre ele o sa o gasesti si pe a ta.
Cel mai important sa nu disperi si sa nu te arunci cu capul inainte in orice relatie (sunt destule aventuriere care iti promit marea cu sarea).

7 Violeta la 6:56 pm

paula, nu stiu daca pe autoarea povestii de mai sus ai ajutat-o cu cele spuse de tine,dar pe mine sigur m-a influentat mesajul tau lasat:) Iti multumesc,eu sunt abia la inceput de drum si m-ai facut sa gandesc pozitiv cand ai spus: “Capul sus fetito, nu este dracul chiar asa de negru pe cat pare”!