M-am simtit prima data atrasa de o femeie la 16 ani

11 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Prima experienta sexuala cu o femeie

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

Eu mi-am dat seama ca sunt lesbiana la varsta de 16 ani. Ma simteam ciudat de bine, prea bine in prezenta femeilor, si le admiram, imi placea sa ma uit la fete si simteam ceva ciudat cand stateam aproape de amice de-ale mele. Aveam cateodata si imagini in minte, cu mine sarutandu-ma cu fete, dar asta venea pe plan secundar. In primul rand era vorba despre atractia mea emotionala fata de ele. Dupa cum spunea cineva, iubesc femeile cu mintea, nu cu … altceva.

Am inceput sa imi pun intrebari legate de sexualitatea mea. Dar a fost mai mult ca o certitudine, decat o stare de ambiguitate. Stiam in sinea mea ca sunt lesbiana, dar ma invarteam in jurul problemei, nevrand sa accept asta. Plus ca mai era si chestiunea legata de credinta. De ceea ce spune Dumnezeu despre sentimentele/dorintele mele neobisnuite. M-am simtit incredibil de vinovata mult timp, si am crezut ca sunt anormala. Am avut niste sentimente foarte controversate la inceput. Si asta tocmai pentru ca nu ma acceptam pe mine insami. Nu imi acceptam adevarata esenta.

Atunci, eram nefericita incercand sa ma fac sa cred ca imi plac baietii. Parca faceam tot posibilul sa ma schimb. Pe scurt, ma simteam foarte vinovata si ma simteam mereu nelalocul meu. M-am simtit prima data atrasa de o femeie la 16 ani. Atunci a fost prima data si atunci am constientizat aceasta atractie. Ce am simtit? Pai ma uitam fascinata la fata respectiva, imi placea sa o ascult, avea o personalitate interesanta.

Imi placea sa o privesc, sa ma uit la fiecare miscare a ei, si imi doream sa stau mereu in prezenta ei, sa o ating pur si simplu. Unicul gest pe care l-am facut eu a fost sa o mangai pe fata si pe par. Imi amintesc ca avea un par foarte frumos, negru, lung, des. Moment in care m-a mangaiat si ea pe fata, si pe urma pe maini si ne-am imbratisat. Eram teribil de infricosata si emotionata. Apoi, dupa mult timp, am indraznit, pana la urma sa o sarut scurt pe buze.

In tot timpul acesta aveam amandoua ochii inchisi si nu ne-am spus absolut nici un cuvant. Nimic. Cred ca eram atat de speriate amandoua, incat nici ea nu a indraznit probabil sa spuna o vorba. Nu s-a intamplat nimic mai mult decat atingeri si imbratisari atunci in seara aceea. A fost surprinzator ca ea a fost foarte receptiva. Cred ca am avut mare noroc cu ea. Putea sa ma fi respins. Acela a fost primul meu moment intim cu o fata, si imi amintesc mereu cu mare placere si emotie. A fost totul intens si acele clipe au avut o incarcatura emotionala si fizica foarte puternica. Si fiind si primul, probabil ca impactul a fost cu atat mai mare.

Mi-am lamurit intrebarile si indoielile in timp. Si m-am acceptat pe mine insami in timp. Am renuntat sa ma mai mint, pana la urma. Am reuntat sa mai fiu lasa, si sa ma chinui singura, crezand ca as fi fericita langa un barbat, sau sacrificandu-ma, doar de dragul asa-zisei normalitati. A durat cativa ani, mai exact 4 ani pana cand am renuntat sa mai incerc sa caut linistea si implinirea sufleteasca acolo unde nu e de gasit. Deci de la 16 pana la 20 de ani a durat procesul meu de lamurire (sau mai bine spus de autoconvingere) ca sa ii zic asa.

Concluzia la care am ajuns a fost ca am pierdut mult timp incercand sa fiu cu baieti, cautandu-mi bucuria in locul nepotrivit. Pur si simplu, am hotarat, dupa acesti ani, ca gata, e de ajuns, nu se mai poate sa mai fiu ipocrita, sau sa ma mint pe mine insami. Mi-a ajuns. In consecinta, mi-am luat inima in dinti, mi-am facut curajul care mi-a lipsit, si mi-am vazut adevarata identitate si am inceput sa actionez in consecinta. Sa ies cu femei si sa caut o relatie.

Ca urmare a concluziei la care am ajuns, am luat deciziile urmatoare: de a-mi cauta o relatie, de a le spune prietenilor cei mai apropiati despre orientarea mea sexuala, si de a ajuta alte persoane care sunt nesigure si au nevoie de un sfat. Da, a existat cel putin un conflict intre aspectele legate de sexualitatea mea si anumite valori si principii personale. Singurul care imi vine in minte acuma este cel legat de Dumnezeu. Ma speria faptul ca se bateau cap in cap ceea ce scria in Biblie cu ceea ce simteam/doream eu. Eram o persoana mai credincioasa sa zic, si ma simteam foarte rau, gandindu-ma ca fac ceva ce e impotriva Lui. Dar am trecut peste asta. Atunci gandeam asa. Pana intr-un anumit moment, am avut frica asta.

Da, am avut experiente sexuale cu femei. Prima experienta sexuala a fost la 20 de ani. A fost frumos, ce sa spun. Ea a fost o persoana tandra si atenta si totul a decurs bine. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu asta e scopul acestei relatari. Mai important de mentionat mi se pare ceea ce simteam eu in interior, nu actul sexual in sine. Inauntrul meu, simteam ca in sfarsit am gasit ce cautam. Parca ma simteam in locul potrivit. Inchideam ochii si o sarutam si imi lipeam fruntea de a ei, si o strangeam in brate si stateam atat de aproape de ea si ma simteam perfect.

Era o femeie cu ochii albastri si parul saten scurt. O cunosteam de un timp. Totul a pornit de la faptul ca am acceptat sa merg la ea acasa. Si dupa mai multe ore de discutii, ea a venit spre mine si m-a mangaiat pe spate mai intai. Stateam jos pe covor, turceste, si vorbeam despre picturi. Mi-a aratat niste picturi si niste desene facute de cineva. Apoi m-a luat de maini si m-a sarutat.

Ea era foarte linistita si sigura de ea in miscari. Eu tremuram si imi transpirau mainile de emotie. Dupa mai multe saruturi am mers in dormitor si acolo stiti ce s-a intamplat. Atunci s-a incheiat asteptarea aceea. In momentul in care s-a materializat si aspectul ce tinea de partea fizica, atunci m-am simtit completa. Nu injumatatita, nu ca atunci cand aveam parte de pesudo-bucurie, ci m-am simtit in sfarsit bine.

Da, le-am spus unora dintre cei dragi adevarul. Nu toti cunoscutii meu stiu. Doar o mica parte din ei. Cei carora le-am spus, au luat-o extraordinar de bine. Au fost incantati si bucurosi pentru mine. Prietena mea cea mai buna zambea. Cand i-am spus prima data, a zambit, si m-a intrebat senina, Dar de unde stii ca nu esti BI? Eu cred ca esti confuza, si ca esti de fapt BI. Dar ea s-a convins in timp ca nu sunt bisexuala, si ca nu a fost o faza trecatoare, atractia mea pentru femei.

Apoi, cand mai aveam intalniri cu femei si nu stiam cu ce sa ma imbrac, o sunam pe cea mai buna prietena si o intrebam ce parere are. Ea m-a sustinut mult, si ma sustine. Dar au trebuit sa treaca anii, pana sa am curajul sa ii spun, chiar si ei. Desi stiam ca imi este prietena cu adevarat, totusi, i-am spus despre orientarea mea sexuala abia dupa 5 ani de prietenie. Nu voiam sa risc. Majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti pentru un asemenea adevar. Nu am avut nici o reactie negativa. Si asta tocmai pentru ca am evitat sa le spun celor care stiu ca ar reactiona urat/violent.

Referitor la regrete. Da, am regrete. Multe. Daca as putea, as schimba felul in care au decurs lucrurile. As face asa: nu as mai pierde cativa ani pana mi-as accepta trairile sufletesti si orientarea sexuala, nu as mai incerca sa am relatii cu barbati, crezand ca asta o sa ma faca sa nu ma mai gandesc la cine sunt, ce vreau, orientarea mea, dorintele mele, planurile mele de viitor etc.

Eu imi doresc o familie, cu o femeie. Imi doresc si un copil dupa cativa ani. Viata mea acum arata in felul urmator: Am o relatie cu o femeie, am un loc de munca cat de cat bun, la serviciu le-am spus unora dintre colegi (nu recomand sa spuneti la serviciu ca sunteti lesbiene pentru ca se complica lucrurile si nu are rost). Nu cred ca e necesar sa fiu, eu personal out, sa stie toata lumea, pentru ca mai mult imi complic viata. Dupa ce am avut o perioda de curaj exacerbat, am realizat ca tot degeaba, si oamenii nu ajung sa ma accepte, doar pentru ca sunt eu foarte convinsa si mereu dornica sa le explic cum e cu a fi gay/lesbi si bla bla. Ei raman tot acolo unde vor sa ramana. Tot in aceeasi sfera a mintii lor raman.

In Romania, degeaba le spui si incerci sa schimbi, si faci mici gesturi care crezi ca de fapt conteaza. E inutil. Ei doar te barfesc, iti inchid usi, se uita nu stiu cum la tine si atat. Nimic bun nu iese din asta. Nu e la fel in alte tari. Difera totusi de Romania. De exemplu, ca mi-am amintit acuma, cand am fost in alta tara, in concediu, eram in stare sa spun oricui ca sunt lesbiana, i-am spus chiar si taximetristului care m-a dus de la hotel la aeroport, si nu a avut o problema cu asta. Nici macar nu i-am vazut sa strambe din nas. Nici macar atat.

Altor oameni carora le-am spus (printre care si unui angajat de la un hotel care se tot dadea la mine, i-am mai spus si unui tip de la un muzeu, care tot asa imi facea avansuri) si au avut o reactie foarte buna: au zambit si s-au retras. Dar nu au devenit nesimtiti. Asta niciodata. Si chiar nu m-am sfiit sa spun despre orientarea mea sexuala. Au o atitudine foarte diferita fata de romani.

Unei femei care trece prin acest proces, si are nelamuriri, indoieli, frici, care isi pune la indoiala propria orientare sexuala, i-as spune urmatorul lucru: Sa nu amani mai mult decat esti capabila sa regreti. Lasa lucrurile sa decurga normal, nu te limita, nu te ingradi, nu iti chinui sufletul ani de zile, crezand ca poti deveni normala, si ca te poti integra intr-o anumita societate. Asta o sa iti aduca numai suferinta.

Fii sincera cu tine insati, si nu te impiedica de tot felul de false motive, asa cum am facut eu. Nu e nimic mai dureros decat sa vezi ca a trecut timpul si ca viata ta ar fi putut altfel. Fa lucrurile pe care vrei sa le faci, in momentul in care vrei. Nu lasa sa treaca pe langa tine. Si daca esti o femeie casatorita (sau daca ai si copii), nu te gandi ca nu ai putea sa renunti, sau ca nu ai putea sa il ranesti pe sotul tau. Lui, daca ii pasa cu adevarat de tine, o sa iti dea drumul sa iti cauti o femeie cu care sa ai o relatie si sa fii fericita.

Nimeni nu iti da un premiu pentru a fi o Martira, pentru anii pierduti, pentru momentele de suferinte (pe care le vei avea, pentru ca stand langa un barbat si tanjind dupa altceva e foarte greu). Ca o ultima recomandare: Nu te multumi cu ce iti da viata, sau ce iti dau altii. Ia tu! Cauta tu ce vrei sa ai!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 11 comentarii }

1 Ivona la 5:57 pm

Daca te-as vedea acum te-as strange in brate, asexuat. Esti atat de pozitiva, clara si pe undeva induiosatoare in ce scrii despre tine ca zambesc de una singura citind, cum zambesti cand incepe o ploaie calduta de vara dupa o zi torida. :)

2 Samira la 12:45 pm

Multumesc pentru comentariu Ivona. Ma bucur ca ai gasit placut ceea ce am scris eu. Dupa cum ai vazut, ti-am lasat un comentariu spunandu-ti ca si mie mi-a placut enorm povestea ta, si m-a miscat realmente. Plus ca stilul tau de a scrie este foarte captivant.

3 asimplewoman la 6:30 pm

Te-am recunoscut prin scris…foarte bine redactat, demn de o potentiala jurnalista de calibru. :-) …mereu voi spune ca emani prea putina sensibilitate pe cata cred ca ai defapt dar asta e una din reguli in jurnalism, si un fel de a te exprima pe tine insati :-) ), si canalizarea continutului spre obiectivitate si cateva indrumari, sfaturi binevenite pentru aspirante, ezitante, camuflate, etc in privinta propriei sexualitati….

Poate voi scrie si eu…

4 Samira la 12:48 pm

Multumesc Asimplewoman. Cunoscandu-te, e o onoare sa primesc o apreciere din partea ta. Nu credeam ca o sa ma recunosti, ca o sa iti dai seama ca asta e povestea mea. Dar doua din multele tale calitati este ca ai un ochi ager, si un simt fin de observatie(fin ca un fir alb de ata) ca intotdeauna.

5 Ivona la 8:07 am

Mai putin explicit pentru ca acum pata a fost, mai mult sau mai putin stearsa, imi reiterez scuzele fata de tine, Samira.

A fost un act ratat de al meu de care m-am ingrozit eu insami imediat dupa ce am lovit butonul “publicare”. :)

6 stefania la 3:35 pm

esti un povestitor frumos :D

7 raluca la 9:45 pm

o poveste foarte frumoasa, ma bucur ca gandesti asa de pozitiv si esti sigura pe tine.Eu insa sunt foarte confuza:( dar nu lucru stiu sigur ca am niste sentimente foarte puterinice pentru o fata dar din pacate o relatie cu ea iese din orice discutie pentru ca ei ii plac baietii. :( (

8 Anonim la 11:02 am

Raluca, daca te simti confuza, cauta sa iti risipesti nelamuririle incercand sa cunosti alte fete. Nu trebuie sa te concentrezi numai pe acea fata de care iti place. Din moment ce ea este hetero si nu da nici cel mai mic semn ca ar interesa-o acest aspect, eu zic sa iti vezi de viata ta, sa incerci sa cunosti pe altcineva. Cineva care e sigura de orientarea ei, si te poate conduce. Mult noroc iti doresc. Si sa aud de bine din partea ta.

9 Cathy la 11:30 am

Superb! Ai putea sa te apuci sa scrii o carte cu un subiect la alegere (cum ma chinui si eu de ceva vreme). O poveste geniala. Cred ca pretul pe care l-ai platit (4 ani) merita in cele din urma pentru ca te-ai acceptat pe tine insati si stii ca ai o viata sa te bucuri de dragostea unei femei. :3

10 akerama la 6:23 am

bravo,si eu sunt intro relatie cu o fat de 7 ani ,si nu neam inselat niciodata,si sunt mindra de mine ,nu ma intereseaza de lume sau de altceva,doar clipele cind sunt cu ea si o tin in brate ,simt ca se opresc toate ceasurile si suntem numai noi pe aceasta lume ,o iubesc enorm si ea eate ratiunea mea de a gindi este totul ,

11 nkara la 9:21 pm

nici nu va puteti imagina cat bine imi face sa citesc povestile voastre,mai ales pe a ta,samira.incredibil cat de sigura si….libera te simti.efectiv ma incalzesc pe dinauntru si imi dau mai mult curaj…sper ca intr-o zi o sa fiu si eu in stare sa ma accept asa cum sunt,sa nu-mi mai fie frica,sa nu-mi pese ce o sa creada toti ceilalti din viata mea si sa-mi traiesc viata .va pooop si salut pe toate