Parintii mei stiu ca sunt lesbiana dar iubesc pe ascuns pe prietena mamei mele

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cine stie ca sunt lesbiana?

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Povestea mea ma are in prim plan pe mine si pe una dintre prietenele mamei mele. Sa incep cu inceputul. Parintii mei stiu ca sunt lesbiana si sunt de acord cu acest lucru. Au aflat cand aveam 17 ani. Cum au aflat?

Intr-o duminica cand eram toti acasa, i-am chemat in living pentru o discutie si atunci le-am spus. Reactia? Mama a fost putin socata dar a spus ca daca eu sunt fericita asa, pe ea nu o intereseaza altceva. De tata nici nu mai vorbesc, el este foarte deschis la minte si cuvintele lui au fost “Tot timpul mi-am dorit sa vad doua femei impreuna, dar nu am crezut ca va fi fata mea una dintre ele. Daca tu asta vrei, eu te sustin”.

Dupa terminarea liceului am hotarat sa mai astept un an pana la facultate si am plecat in Italia pentru ca tatal meu muncea acolo. Dupa aceea am plecat in Franta la matusa mea, urmata de Anglia la o verisoara, deci am calatorit timp de un an de zile.

Intre timp mama mea s-a impretenit cu o noua vecina. Ea are multe prietene dar cu aceasta femeie se intelegea mult mai bine si imi vorbea de ea tot timpul la telefon (are 28 de ani). Imi spunea cat este de buna la suflet si de treaba si chestii de genul. Imi doream sa o cunosc, nu pentru ca incepeam sa o plac din povestile mamei doar pentru ca nu credeam ca mai exista persoane cu suflet mare.

In ziua in care trebuia sa ajung acasa, mama si toate neamurile, vecinii, prietenii au dat o mica petrecere la noi acasa. Cand am ajuns acasa, mama mi-a prezentat-o pe cea mai buna prietena al ei. Cand am vazut-o! Boom! Am ramas blocata de frumusetea ei, nu vazusem nicio femeie asa de frumoasa pana atunci.

Mama a observat ca ceva nu este in regula cu mine si m-a tras deoparte sa imi spuna sa nu cumva sa ma dau la ea ca e casatorita si are un copil, dar eu nu ma puteam abtine, cand eram in prajma ei pur si simplu o masuram din priviri. Sunt o persoana care nu se lasa batuta si obtin mereu ceea ce vreau.

Toata seara am stat si am povestit cu ea, i-am cunoscut si sotul si copilul. Cand venea la mama eram si eu prezenta si faceam ce faceam doar ca sa ii dau de inteles ca o plac, dar degeaba, nu isi dadea seama sau nu vroia.

Intr-o duminica cand a venit si tata acasa am facut un gratar in curte cu toti vecinii si era si ea prezenta, atunci fara sa ezit am luat-o deoparte si i-am spus ce simt pentru ea, nu mai puteam sa ma abtin in preajma ei si o doream foarte mult. Reactia ei a fost surprinzatoare, m-a sarutat. Inima imi batea atat de tare, ma luase ameteala si nici nu mai stiam ce sa mai zic, am fost foarte incantata de gestul ei.

Dupa aceasta intamplare am inceput sa ne vedem pe ascuns, pentru ca eu nu vroiam sa o supar pe mama. In plus, si ea este casatorita, are si un copil si nu vroiam sa ii distrug familia, vroiam doar sa o pot iubi. Faceam orice sa fiu mereu langa ea, am dat la facultate la noi in oras doar sa nu plec departe de ea, nu puteam sa rezist sa nu o vad zi de zi.

O iubesc atat de mult incat simt ca mi-as da si viata pentru fericirea ei si stiu ca si ea ma iubeste dar are un sot si un copil si din aceasta cauza nu putem fi impreuna pentru totdeauna. Dar ne traim povestea de iubire pe ascuns si chiar si asa ma simt implinita si fericita cu ea, chiar daca nu pot sa o iau in brate si sa o sarut oricand si oriunde.

In concluzie, sa nu va fie frica nicodata sa faceti primul pas pentru ca daca nu o faceti voi, poate nu o face nici ea si riscati sa lasati iubirea sa treaca pe langa voi.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 ro' la 12:34 pm

ce poveste frumoasa :) e adevarat ca uneori curajul e ingredientul esential. bafta in continuare,nimic nu e imposibil.. de acord cu tine are sot si copil dar timpul zboara si intr-o zi va fi inevitabila o alegere, nu acum..dar in ani si ani devine o exigenta, numai bine va urez, pupa

2 tesoro mio la 9:07 pm

foarte frumos…asa ceva am trait si eu,te inteleg perfect…

3 Madaa - eM la 10:18 pm

wow :o .
m’a lasat masca cand am citit reactia ei!chiar ma asteptam la o cu totul alta reactie.
foarte frumoasa povestea.
ar fi bine pentru mine sa urmez sfatul pe care l’ai dat. :) :D

4 antonia la 11:34 am

Da stiu ce inseamna asta pt ca in aceasi situatie sunt si eu dar la mine a fost totul altfel, pt ca eu chiar simt ce simt pt ea, am avut curajul sa spun dar reactia ei a fost sa imi zica si eu tin la tine dar orientarea mea este alta. Are sot si un copil nu as putea niciodata sa imi fac fericirea pe nefericirea altuia, dar ce sa fac dati-mi un sfat. Deoarece este tot timpul in mintea mea. I-am zis si ei, o evit numai sa nu im fac rau cand o vad, dar si cand nu o vad imi este f greu
gandul meu este mereu la ea, am uitat sa specific ea mai zis sa ramanem f bune prietene dar pentru mine este greu sa o privesc ca o amica pentru ca simt ceva mult mai mult pentru ea.

5 Zaza la 5:48 pm

Ce nu as da sa fi scris tu povestea asta la sfarsitul anului trecut cand din proprie prostie si timiditate nu i-am zis si stia ca o plac si ca ma atrage si era evident ca era ceva reciproc insa nici una din noi nu a avut curajul sa faca un pas. Ea este maritata si ii era si mai greu dar totusi desi nu eram prietene, asadar ne vedeam la locul ei de munca drept client si …. iti dai seama ca era atat de greu pentru ea sa faca un pas mai si totusi imi lasa semne… felul cum ma privea, atentia acordata… si eu eram ca un stalp in fata ei. Cand o vedeam, ramaneam blocata. Eram fascinata de-a dreptul de tot ce o facea pe ea sa fie ea si nu puteam scoate vorbele alea pe gura…Orice vorba….In rest cand ne priveam, avea loc cea mai clara comunicare intre noi amandoua. O cunosteam fara sa o cunosc cu adevarat…si vice-versa…Eram fascinata si STIU! Sunt sigura ca este marea dragoste a vietii mele. Ca fapt divers faptul ca nu am uitat-o si ca simt ca “povestea” asta inca nu a luat sfarsit.

I-am zis ce simt…intr-un e-mail. Eram deja departe de ea, plecata in orasul meu natal. Stiam ca este o prostie insa ca si tine nu mai puteam sa tin, sa nu stie. Stiam ca aveam sa primesc un NU! Si asa a fost… A zis ca nu a simtit la fel insa ce am trait nu poate fi contestat. STIU ce am dus in cateva luni. Suspect a fost ca nu am primit raspuns a doua zi cum ma asteptasem. Adica sa fiu mai exacta…in aceeasi zi pt. ca i-am scris dimineata cand eram terminata de tristete, remuscari ca am avut atatea sanse sa fiu cu ea si sa ii zic cat am avut sansa sa o am in fata mea si nu am facut nimic decat sa ascult de timiditate. A zis ca nu a simtit la fel insa nu am crezut asta…In plus sunt ceva afaceri ce o leaga de sot si asta mai este un motiv. Si este riscant….stiu ca a pus in balanta tot.

Faza ciudata ca sa continui…este ca am asteptat 2 zile sa primesc raspuns de la ea…Eu stiam ca ea intra pe mail de la munca si era zi de lucru si totusi nu era nimic acolo… Am tras concluzia ca a stat si a gandit tot si mnoh…eu nu eram langa ea…si sa se complice cu tot…o inteleg. Insa azi INCA ma mai gandesc si stiu ca nu am sa o uit in veci vecilor….si stii ce? Nici nu vreau…Nu vreau! Vreau sa pastrez credinta si speranta ca in curand am sa ma intorc sa o vad si atunci am sa imi dau seama. Am acest “dar” de a putea sa ii citesc adevaratele sentimente si ea pe ale mele asa ca orice tentativa de “nu imi pasa” este data deja esecului…si in cazut meu la fel.

Asa este…nu este nimic gresit in a iubi. Asadar daca cineva se identifica sau nu stie ce sa faca. SPUNE-I totul…nu rata sansa poate sa iti fi intalnit iubirea la care inima ta a tanjit atata amar de vreme