As vrea ca parintii mei sa inteleaga ca a fi lesbiana nu e o alegere

4 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cine stie ca sunt lesbiana?

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Necunoscut

Povestea mea incepe simplu: cand sunt la serviciu, neg ca sunt lesbiana din motivele pe care le stim toate deja. In viata de zi cu zi insa sunt eu, persoana care iubeste si care are nevoie, la randul ei, de iubire si tandrete din partea unei fete.

Desi parintii stiu de orientarea mea sexuala si incearca mereu sa “imi bage mintile in cap”, nu au sanse pentru ca eu nu imi pot schimba aceste sentimente si trairi. Fiecare persoana are dreptul la viata si la intimitate fara sa fie judecata sau acuzata de alti oameni. In orasul in care locuiesc, adica Timisoara, minoritatea gay/lesbi/bi este foarte raspandita, dar anumiti indivizi sau individe mai arunca din cand in cand priviri cu ura si ranchiuna.

Nu cred ca orientarea sexuala ar trebui afisata pe frunte sau ca ar putea fi o bariera in a lega prietenii. Am o prietena, am amice, am multe cunostinte, dar majoritatea sunt din lumea LGBT pentru ca aici ma simt bine, sunt in largul meu si prefer sa am putini prieteni, dar care sa fie de calitate si care sa inteleaga sau sa gandeasca exact ca si mine.

Incerc de foarte mult timp sa imi fac mama sa accepte alegerea mea pentru simplul fapt ca inseamna foarte mult pentru mine si pentru ca as vrea sa fie mai deschisa. Uneori insa, cand vine vorba de relatie sau de o persoana din viata mea, incearca sa sugereze ca o relatie e facuta sa fie formata din sot si sotie, din barbat si femeie. Asta, in viziunea mea, e greu de conceput, daca nu imposibil, insa asa este si pentru mama mea cand vine vorba sa accepte viata mea personala.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 4 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 1:18 pm

Multumim pentru poveste bestiutza. Ma bucur ca esti impacata cu tine insati. Nu cred, insa, ca poti sa o “faci” pe mama ta sa accepte… asta depinde numai de ea. Si e trist, dar e posibil sa nu se intample niciodata.

2 Sandra la 3:51 pm

Stim prea bine ca in Banat, ura, barfa, indivia e la “cote maxime”. Si eu sunt de pe langa Timisoara, deci stiu prea bine cum sta treaba cu prietenii, mai ales in asa “situatii speciale”. Parintii ne vor binele dar ei nu stiu ca binele care-l vad ei, nu e cel care il vrem noi. Eu de fiecare data cand bat apropoul cu mama despre asta si acceptare, uneori zice da, alteori ba. Uneori nu stiu incotro sa o apuc dar stiu sigur, ca indiferent cat de mult o iubesc si ma iubeste, candva ma va accepta pt ca am trecut prin multe si amandoua vrem sa ne vedem fericite :) Nu am fost niciodata asa de optimista cum sunt acum, dar am speranta ca intr-o buna zi, pentru toti si toate ca noi in situatia asta, va fii bine :) Ai grija de tine

3 venividivici la 7:42 pm

Faptul ca parintii tai stiu deja de orientarea ta, este un pas URIAS pentru tine. Faptul ca inca incearca sa “iti bage mintile in cap” este, dupa parerea mea, o atitudine absolut normala din partea lor. Este lupta dintre ceea ce simt si isi doresc pentru tine (respectiv ca te iubesc si ca vor sa te vada fericita) pe de alta parte insa, se lovesc de conditiile impuse de societatea romaneasca.

Parintii in general isi doresc ca fetele lor sa se casatoreasca cu un baiat bun, iubitor, sa le nasca nepoti s.a.m.d.
Schimbarile care apar in viata noastra necesita timp pentru acceptare si acomodare. La tine ACCEPTAREA exista, parintii tai mai au nevoie doar de ACOMODARE.

4 Hany la 9:16 am

Buna… si eu sunt din Timisoara. Prietenele mele sunt majoritatea ca mine si ca voi. Sarbatorim impreuna toate evenimetele importante pt noi, exista respect si incredere in relatiile noastre de prietenie. Sase ani se implinesc in august de cand ma aflu in acest grup:). Sunt constienta ca exista si oamenii cu rele intentii, dar noi evitam contactul cu astfel de persoane. Cred ca esti o persoana care poate evita compania persoanelor care nu au principile tale. Parintii tai cu siguranta vor realiza ca fericirea ta este alaturi de o femeie, dar, trebuie sa treaca timpul pentru a se diminua din soc/durere… iti doresc sa ai multa rabdare…:)