Oare imi pot schimba orientarea sexuala prin relatii cu barbati?

6 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

Eu sunt Tom (asa mi se zice printre cunostinte) si de vreo doua zile stau numai pe site-ul tau si nu ma mai satur. De regula sunt un om singuratic, nu vorbesc despre mine, iar in anturajul meu nu am pe nimeni care sa aibe vreo inclinatie gay sau macar sa simpatizeze cu persoanele de genul asta. De aceea site-ul mi se pare ca o gura de aer, ca o conversatie continua, de mult dorita, eliberatoare, lamuritoare despre ce ma framanta, ce as vrea sa aflu, ce as vrea sa aud. Dar mai ales am vazut, inca o data, ca nu sunt singura.

Tot baietoasa sunt si eu, tot profa de religie mi-a placut prima data, apoi cea de psihologie (care, de altfel, mi-a fost aproape psiholog cam tot liceul). Bineinteles ca simteam si vedeam ca sunt mai diferita inca de atunci, din liceu, sau poate chiar mai devreme de liceu, dar fiind o persoana prea introvertita si mult prea autoanalitica am pus felul meu de a fi pe seama unei maturizari precoce.

Un moment foarte ciudat si comic, in acelasi timp, a fost in clasa a 12-a cand una din colegele de clasa m-a intrebat odata, pe mess, cu foarte multa jena, daca sunt gay. Bineinteles ca am ras de m-am prapadit la intrebarea ei (cu toate ca in mintea mea era un permanent “Dar daca totusi…”) si i-am zis ca nu sunt, si ca ce o face sa ma intreba asta. Raspunsul ei a fost foarte clar: eram foarte retrasa, tinuta mea de zi cu zi nu era deloc feminina si nu ma vazuse vreodata cu vreun baiat sau vorbind cu interes despre vreun baiat. Si era adevarat!!

Tot intr-a 12-a am cunoscut o fata de care (mai tarziu, mi-am dat seama de asta) ma atasasem mult prea tare. In acea perioada nu luam deloc in considerare faptul ca e posibil sa fiu gay sau cel putin bi, de aceea relatia mea cu ea nu a fost decat de prietenie, cu toate ca ma simteam atrasa de ea din toate punctele de vedere, ma simteam dependenta de ea. Ne-am sprijinit reciproc in perioada examenelor de bac, apoi de admitere la facultate. Prin anul 2 deja se simtea ruptura dintre noi, fiind in orase diferite cu facultatea.

In perioada facultatii, cu cat trecea timpul, incepeam sa-mi dau seama din ce in ce mai mult de felul cum sunt. Tin minte ca in anul 3 m-am simtit, pentru prima data constient, puternic atrasa sexual de o alta fata si atunci a fost confirmarea. Bineinteles ca m-am speriat de mine, ca am negat, m-am izolat de oameni. Ieseam cu baieti mai mult ca sa ma conving ca ma insel in constatarea mea. Incercasem sa vorbesc cu sora-mea despre toate astea dar cand am vazut ca ma ia in ras am renuntat.

Terminasem facultatea si chinul dinauntrul meu era in toi. Ceea ce m-a ajutat sa ma destind psihic a fost o conferinta de 2 saptamani in strainatate, unde, printre persoanele venite din diferite tari ale Europei, am cunoscut o fata, ceva mai in varsta ca mine, de care m-am indragostit de-a binelea. Au urmat cam 2 ani in care am tinut legatura intens cu ea, ne-am mai intalnit in persoana dar de putine ori.

Sentimentul de stabilitate si continuitate pe care l-am trait a fost grozav si, desi nu a fost efectiv o relatie, nu pot spune ca nu m-am simtit ca fiind in una. Acum nu mai suntem la fel de apropriate ca atunci dar inca tinem legatura. In timp ce scriu randurile astea imi dau seama ca noi am pornit de la a fi prietene, apoi iubite, apoi din nou si/sau in continuare prietene.

Recunosc insa ca inca imi pun probleme privind orientarea mea. Ma gandesc la cum va evolua viata mea in felul asta, intampin si inca ma astept la foarte multa singuratate. Am 26 de ani si ai mei se asteapta sa-mi intemeiez o familie. Ma gandesc ca poate reusesc sa depasesc totusi modul asta de a fi prin legaturi cu barbati, cu toate ca pana acum toate au fost sortite esecului.

Ca ironie, nu de mult, am cunoscut pe cineva, un tip, de care, surprinzator, chiar imi placea. Am iesit cu el vreo luna, dupa care el a decis sa incheie relatia fara nici un motiv, in aparenta. La scurt timp am aflat ca si el era gay/bi si se indragostise de un alt barbat. Experienta asta parca a fost ca o alta confirmare sau ca o intarire a ceea ce sunt si, dupa lungi procese, am hotarat din nou sa vorbesc cu sora-mea.

Ajunsesem din nou in punctul unde nu mai puteam tine in mine, unde eu nu-mi mai puteam oferi raspunsuri la tot ce ma macina. Si asa i-am zis. Ea nu uitase de prima mea incercare de a-i vorbi si m-am bucurat. De asemenea atitudinea ei a fost surprinzator de placuta si de mare ajutor. Ea e singura care stie, si, acum, si voi impreuna cu ea.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 6 comentarii }

1 fernanda.. la 7:49 pm

BUNA TOM!! sa sti k ma regasesc printre multe randuri din povestea ta…eu sincer imi doresc pentru tine,, si mai mult iti sugerez sa iti urmezi sufletu. sa te indrepti exact acolo unde carariile sufletului iti poate confirma pana intr-un final ce orientare ai…iti spun din propria experienta k o femeie iubeste mult mult mai intens decat un barbat o femeie e ca un trandafir cazut in noapte care isi aduce aminte de trecutu despicat de-o dragoste seducatoare care totul ……

2 Tom la 5:36 pm

Multumesc, Fernanda, pentru incurajare!! ;)

3 Alexandra (admin) la 9:40 am

Tom, multumim mult pentru poveste :) .

Ce spui tu ca ai fost atrasa de un tip care s-a dovedit a fi gay este o situatie surprinzator de comuna! Cunosc personal multe femei lesbi care au fost in relatii de scurta sau de lunga durata cu un barbat care e si el gay — numai ca la momentul respectiv nu si-au dat seama nici unul de asta (si momentul constientizarii variaza de la relatie la relatie, se poate intampla in cadrul relatiei sau la o anumita perioada dupa aceea).

Mai mult, cazul meu este un astfel de caz. Prietenul meu cu care am fost 3 ani de zile si caruia i-am zis cand ne-am despartit motivul adevarat era complet anti-homosexualitate, nu voia sa auda, zicea intr-una ca nu e posibil asa ceva, ca nu crede in lesbianism, ca e anormal! Ei, 2 ani mai tarziu a ajuns la concluzia ca ii plac barbatii. Mai mult, el a fost cel care a initiat prima experienta sexuala cu un barbat, deci nu a fost “corupt” de altcineva… Ciudata viata asta, nu? Dar intr-un fel aceste cazuri au o logica a lor…

Recunosc insa ca inca imi pun probleme privind orientarea mea. Ma gandesc la cum va evolua viata mea in felul asta, intampin si inca ma astept la foarte multa singuratate. Am 26 de ani si ai mei se asteapta sa-mi intemeiez o familie. Ma gandesc ca poate reusesc sa depasesc totusi modul asta de a fi prin legaturi cu barbati, cu toate ca pana acum toate au fost sortite esecului.

Presiunea familiei, a societatii, presiunea de a te conforma majoritatii este greu de suportat. Mai mult, ca lesbiana procentul de posibili parteneri se reduce dramatic la doar acele femei care iubesc alte femei, deci e normal sa te temi ca ai sa ramai singura. Dar ce e mai rau? Sa traiesti o viata falsa, o minciuna alaturi de un barbat sau sa traiesti adevarul tau chiar daca esti singura?

Eu stiu ce as prefera si spun mereu “mai bine singura daca sa las vreodata un barbat sa ma mai atinga”. Dar adevarul e ca trebuie sa faci ce iti spune inima, daca reusesti sa fii cu adevarat fericita alaturi de un barbat heterosexual, atunci e minunat! Cate persoane gay nu si-ar dori sa poata face asta… dar buba tocmai asta e, ca nu pot fi cu adevarat fericite decat alaturi de o persoana de acelasi sex! Insa numai tu poti decide ce anume vrei sa faci.

Mai e o varianta pentru femeile lesbi, prea putin mentionata, dar comuna in tari cu homofobie accentuata si anume sa incepi o familie alaturi de un barbat gay (care sa fie, ideal, prieten bun). Asa, doi indivizi homosexuali gasesc acoperire sub umbrela casatoriei (institutie universal acceptata), pot avea copii si familie (lucru pe care majoritatea oamenilor si-l doresc si care e mai dificil pentru un cuplu gay/lesbi) si au libertatea de a avea relatii cu persoane de acelasi sex fara sa raspunda la intrebarile incomode ale celor din jur.

Sigur, nu e o situatie ideala si sunt multi oameni care nu ar putea trai cu un astfel de aranjament (eu cel putin stiu ca nu as putea!) dar asta nu inseamna ca nu e o solutie posibila si des pusa in practica!

4 Tom la 10:53 pm

Da, ultima variant nu as accepta-o nici eu…
Sa stii ca sfatul tau, pe care l’am citit la una din povestile de aici, de a petrece ceva timp in compania altor lesbiene e bun. Deocamdata nu am cum sa o fac direct, dar simplul fapt ca mai stau pe aici, mai citesc cate un comentariu sau vreo poveste a altor fete in aceeasi situatie sau cu o experienta mai bogata e de mare ajutor, nu neaparat pentru a-mi clarifica in totalitate propriile nelamuriri ci, mai mult, in a-mi ridica cat de cat stima de sine, a crede din nou in mine, a gasi un mod de a continua procesul asta al vietii fara a deranja sau leza pe ceilalti.

Singuratatea de care pomeneai in comentariul tau nu e chiar un aspect de care sa ma sperii (in general eu sunt un om singuratic) si, la fel cum ai zis si tu, mai bine singura decat cu cineva pe care sa nu-l pot accepta langa mine…

Azi am mai zis unei persoane acest adevar despre mine… ma bucur ca am facut-o dar nici nu-ti imaginezi cum imi batea inima in momentul ala…

5 Arsena la 5:34 pm

Salut, Tom.
Nici nu stiu ce sa spun, imi dau seama ca erai speriata in perioada cand ai scris aceste randuri, asa ca iti tin pumnii sa te descurci mai departe, fiind foarte curioasa de ceea ce s-a mai intamplat cu tine intre timp.
Eu mi- am descoperit orientarea lesby devreme- in adolescenta, cand inca mi-era usor sa fac fata problemelor si nu constientizam prea bine riscurile sociale, luand totul in joaca…ma rog, nu pot spune ca m-am schimbat prea mult- nici acum nu iau viata prea in serios, ca ar fi ingrozitor.
Dar sa constati ca esti altfel la maturitate, mi se pare un adevarat curaj si o mare lupta cu tine…eu una nu stiu ce as face, de aceea am vrut neaparat sa-ti spun ca te sustin, macar asa- online.
Daca as sterge cu buretele tot ce am trait pana acum si sa descopar ca sunt lesbiana, nu cred ca acum as mai avea curajul sa recunosc nici fata de mine ca sunt gay. Nu stiu daca as mai avea puterea asta, dar tocmai pt ca tu esti cu forte proaspete, trebuie sa nu te lasi invinsa asa usor.
Uneori si mie imi vine sa ies cu orice tip, sa am o relatie cu oricine, numai sa fiu “normala”, sa pot merge pe strada de mana cu el fara sa vad fetze socate sau sa aud huiduieli sau onomatopee de la barbati in calduri.
Astfel m-as simti si eu protejata, el mi-ar deschide politicos usa sau as putea sa-i fac capul varza cu o “cicaleala de femeie”, l-as certa ca merge mai mult la meci sau la bere, iar mie mi s-ar spune la un moment dat “doamna”, as face crize spontane de femeie insarcinata si mama lui ne-ar da cadou de nunta un covor nou foarte urat pe care sa nu-l putem refuza…….si eu as fi fericita?….
Ei bine, cam asa arata sinuciderea. Pt mine.
Asa ca, nu te lasa prada societatii, nu o lasa sa decida in locul tau. Stiu ca este greu- foarte greu uneori, dar sunt si momente alteori cand ai senzatia ca toata lumea ti-e prietena.
Uite, aici noi iti suntem prieteni, si chiar daca e o comunicare virtuala- fiecare la care ai cititi povesti si comment-uri s-a implicat in ceea ce a scris aici tocmai pt ca nu stie nimeni cine esti si nu te va arata cu degetul a doua zi.
Cine stie? Poate eu sunt chiar vecina ta pe care o vezi zilnic plimband cainele si despre care crezi ca este homofoba si ca una ca ea te-ar judeca daca esti lesbiana. Sunt multe femei ca si tine si multe femei care te-ar intelege, si sunt si barbati adevarati care pot sa-ti fie prieteni si fara sa fie ei gay.
Nu toti romanii sunt homofobi, dar toti homofobii fac galagie, asta e diferenta!
Ai incredere in tine si in oameni- nu ne subestima, ca sigur ai sa-ti gasesti prieteni adevarati care te vor intelege.
Stiu ca este greu, dar sa alegi o viata care nu te defineste si nu este a ta NU este o solutie decat daca vrei sa iti bati joc de tine…si de cei din jur cu care interactionezi.
Numai bine si….vesti proaspete asteptam! :)

6 ALEXA la 7:53 pm

Draga Tom. iti spun ca imi place teribil cu suna numele tau Tom. Probabil ca ai putea sa-ti intemeiezi o familie atata timp cat tu inca esti confuza cu tine insati si e foarte posibil sa gasesti un baiat la bratul caruia sa mergi cativa ani dar ceea ce simti tu acum adica acea iubire pentru fete o vei acumula si o vei tine in tine poate ani in sir cand va rabufni si atunci sufocata de atata dorintza de a fi ceea ce simti vei spune stop. Nu mai vreau si nu mai pot sa duc alta viata decat vrea sufletul meu. 1 Se poate sa fie greu realizabil ca e posibil sa apara si un copil doi. 2 Te poti refugia in a duce o viatza dubla 3. iti vei dori cum imi doresc si eu acum sa dai timpul inapoi cu 10-15 ani inapoi spunad acum stiu ce ar trebui sa fac as sti ce drum sa aleg. Toate cele trei variante nu mai au nici o valoare peste ani acum gandeste-te la viitorul tau. Nu te grabi ia-o incet in pas lent intra aici in club socializeaza cu fetele face-ti schim de impresii de adrese de mess intiliniti-va iesiti la o cafea si vei vedea daca asta e ceea ce-ti doresti.Esti tanara ai toata viata inainte ta ai destul timp sa-ti petreci restul zilelor linga un barbat daca asta vei hotara pana la urma. Dar nu-ti rata sansa de a stii exact ce-ti doresti .Sper sa ne mai auzim cu drag ALEXA