Oare de ce sunt lesbi? De ce tocmai eu? Oare asa m-am nascut?

2 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Adolescenta

Buna, am aproape 18 ani si mi-am dat seama de mult timp ca baietii nu-s pentru mine. Spun asta pentru ca am incercat sa fiu cu ei, dar nu e acea scanteie, nu a fost niciodata. Inca mai incerc sa am o relatie cu un baiat, in speranta ca ceva se va schimba, dar nimic.

In schimb, am iubit intotdeauna femeia, asta incepand cu clasa I, fiind cunoscut ca scolarii sunt mereu atasati de invatatoare. Au trecut anii, dar eu am ramas neschimbata, simtind aceeasi atractie fata de femei. Am iubit multe femei, dar niciodata nu mi s-a raspuns cu aceeasi dragoste.

In prezent, iubesc foarte mult o femeie, totul dureaza de un an si ceva si ii port niste sentimente pe care pur si simplu nu le pot exprima in cuvinte. Ma intreb oare de ce sunt asa, de ce tocmai eu, oare asa m-am nascut sau se datoreaza faptului ca in copilarie am avut doua amice cu care aveam o altfel de relatie? Evident, nu era ideea mea, dar acceptam.

Urasc sa iubesc. Dragostea neimpartasita e cel mai oribil lucru, simt ca ma macina ceva pe dinauntru si eu nu pot face absolut nimic. Ma doare sa vorbesc cu acea persoana, sa ma uit in ochii ei si ea in ochii mei, sa-i vada, dar sa nu le poata deslusi misterul, sa nu stie de ce sclipesc asa cand o privesc si sa nu isi dea seama ca acea sclipire i se datoreaza intru totul. As vrea sa stie ca ochii mei ar vrea s-o vada numai pe ea, ca se hranesc cu imaginea ei.

Dar astea-s numai gandurile si dorintele mele, cu care ma amagesc de un an si cateva luni. Mi-as dori o iubire in care sa ma regasesc si sa uit aceste zile de chin. Fara sa exagerez, va spun ca ma chinuie ideea ca nu pot s-o am, pur si simplu nu se poate si ma gandesc ca poate daca voi avea o alta relatie, am s-o uit.

Imi pare rau ca m-am tot intins atat, dar sunt fericita ca am gasit un loc unde toate gandim la fel si unde nu-s prejudecati. Va multumesc din toata inima ca existati!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 2 comentarii }

1 just an ordinary guy la 1:43 pm

Ceea ce simti este normal,si mie mi s-a intamplat asa ceva de cateva ori incepand in perioada adolescentei continuand cam pana la varsta de 25 de ani, descrii cum nu se poate mai bine ceea ce simteam si eu.
Este o etapa normala in dezvoltarea personalitatii noastre si nu tine seama de orientarea sexuala (se intampla si la hetero si la lesbi), se cheama infatuare. Eu m-am vindecat prin faptul ca am abordat persoana respectiva si am incercat sa o cunosc. Am vazut ca defapt totul era in imaginatia mea.
Incearca sa o cunosti, sa stai de povesti cu ea si apoi vei vedea ce simti si cum o sa simti.
Probabil la tine e un pic mai dificil deoarece nu stii daca si ea are sau nu aceeasi orientare sexuala ca si tine.
Oricum ceea ce simti este universal la ambele sexe indiferent de orientarea sexuala.

2 deorra la 11:28 am

stiu si inteleg foarte bine ce simti. E foarte greu sa traiesti din iluzii.