O iubesc, dar parintii se impotrivesc relatiei noastre

1 comentariu

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cine stie ca sunt lesbiana?

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Buna, am 15 ani si va scriu cu o oarecare teama. Inca de cand eram mica am cautat sa imi fac cat mai multe prietene, iar in familie am fost cea care oferea cea mai multa dragoste, oricui avea nevoie. Poate de aceea, cu doua dintre verisoare ma si pup pe gura, dar nimic mai mult.

De cand am ajuns la liceu insa, poate chiar mai devreme de liceu, am simtit ca sunt mai diferita, dar fiind o persoana introvertita si mult prea autoanalitica, am pus felul meu de a fi pe seama unei maturizari precoce.

Asta, pana cand am cunoscut-o pe EA. In urma cu doua luni si jumatate, ne-am cunoscut intamplator pe net. Inca de cand am vorbit pentru prima oara, ea mi-a marturisit ca este bi, dar nu am luat in considerare asta. Mi-a placut felul ei de a fi, mi-a ramas in cap inca de la prima discutie, iar apoi am simtit nevoia sa vorbesc din ce in ce mai mult cu ea.

La un moment dat a avut o problema si nu a intrat pe mess vreo trei zile. Ma gandeam numai la ea, nu stiam ce s-a intamplat cu ea, de ce nu e langa mine. Apoi, dupa ce a revenit, am avut nevoie de cateva zile ca sa imi fac curaj sa ii cer numarul de telefon. Ea e din Maramures, eu din Bucuresti. Am vazut-o pe internet, in poze, e absolut fermecaroare, e perfecta.

De atunci avem o relatie, o iubesc mult si as vrea sa pot sa o am langa mine, sa o strang la piept, sa o sarut. Imi e atat de draga, nu ma satur niciodata sa vorbesc cu ea.

Dar, pentru ca mereu trebuie sa fie un “dar”, mama ei a aflat de mine si i-a interzis sa mai vorbeasca cu mine sau sa mai aiba alte relatii cu fete. Sora ei stie de noi, pentru ca ea are o relatie foarte deschisa cu sora ei.

Parintii mei nu stiu si nici nu am de gand sa le spun ceva pentru ca stiu cum vor reactiona. Prietenelor mele le-am spus de la inceputul relatiei de EA. La inceput m-au privit ca pe o ciudata, dar apoi au vazut ca am ramas aceeasi si ca asta nu influenteaza in vreun fel prietenia noastra.

Le sunt recunoscatoare ca ma accepta si ma sprijina asa cum sunt. Mai nou, i-am spus si unei verisoare care, spre surprinderea mea, a reactionat destul de matur.

Revenind la EA, iubesc felul ei de a fi, cum ma face sa zambesc doar pentru simplul fapt ca ii aud vocea sau ca o vad, cum o simt langa mine de fiecare data cand inchid ochii, cum ma face sa o doresc din ce in ce mai mult. E atat de diferita si e a mea.

Sper ca intr-o buna zi sa o pot avea si sper ca toata povestea asta sa aiba un final fericit. Te iubesc mult, Deny!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 1 comentariu }

1 Olga la 8:21 am

Buna, frumoasa poveste, ma bucur pentru tine ca repede vrei sa iei in miinile tale totul, dar la virsta ta si ei daca e de aceeasi virsta cred ca parintii pot sa hotarasca ce e bine si ce nu, nu te grabi, mai asteapta un pic. Nu incetati sa va vedeti, daca o iubesti ai sa poti astepta. Fiti impreuna pina se linistesc toti si vor vede ca altfel nu poate fi. O sa fie totul bine ;) Succese!