Nu stiu de ce sunt lesbiana si cum sa intalnesc o femeie sensibila

33 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 35-45 ani Moment marcant: Adolescenta

Nu as vrea sa scriu in foarte multe cuvinte povestea mea si sincer nici nu stiu daca am o poveste si daca merita sa fie citita de altii.

Stiu ca sunt gay de foarte mult timp. Imi place mai mult cuvantul asta decat lesbiana. Stiu ca sunt gay de cand eram copil, mai ales ca prima dragoste a fost profesoara mea de latina si de atunci tot m-am indragostit subit de femei si mai ales de cele mai in virsta decat mine.

Am foarte multe intrebari. De ce sunt asa? De ce a vrut Dumnezeu ca eu sa fiu asa si daca cumva e suparat pe mine pentru asta? Ai mei banuiesc ca sunt lesbi de foarte mult timp si o considera clar o perversiune. De ce trebuie sa mor singura fara nimeni?

E cumplit de greu sa traiesti intr-un oras mic (de cativa ani m-am mutat aici dupa ce am stat in capitala vreo zece ani) si sa nu stii ce poti sa faci in privinta asta. Am incercat o relatie cu un barbat si inca o relatie cu o femeie dar nu stiu cum am reusit “sa-i aleg” atat de bine ca parca erau gemeni, la fel erau, si chiar la fel de brutali au fost amandoi.

Imi este cumplit de frica sa mai incerc ceva. Am avut mai multe tentative de suicid. Si unul dintre ele ar fi si acesta. Nu stiu de ce sunt asa si cum sa fac sa intalnesc si eu o femeie sensibila care se simte la fel de singura ca mine.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 33 comentarii }

1 Raluca la 1:52 pm

Buna,

Stii ca esti gay dar nu ai acceptat ceea ce esti si cred ca de aici rezida mare parte din problema ta. Disperarea nu ajuta si raspunsurile vin de cele mai multe ori cand te astepti mai putin, nu te da batuta doar pentru ca doua persoane “brutale” ti-au iesit in drum. Fiecare pas are scopul lui si te invata ceva, considera etapa asta o lectie si mergi inainte, nu poti cara dupa tine un trecut trist si sa-l lasi sa contamineze prezentul si viitorul.
Pana sa o intalnesc pe sotia mea am petrecut cinci ani foarte complicati intrebandu-ma de ce eu, de ce nu intalnesc pe nimeni, cum sa intalnesc pe cineva care sa mi se potriveasca. Am avut si experiente negative cu persoane de acelasi sex dar incet, incet inveti, te cunosti si raspunsurile incep sa vina. Ai rabdare, sa fii gay nu insemana sa “mori singura”, exista cupluri care rezista o viata si altele nici cateva zile, e ca orice relatie. Si daca familia ta nu te sprijina incearca sa comunici pe internet cu persoane ca tine care sa te ajute sa treci peste momentele complicate. Nu renunta la lupta, merita mai mult decat crezi, e doar un blocaj temporar tuturor ni se intampla. Multa bafta si o imbratisare.

2 Doriana la 3:36 pm

Nu mai fi trista , si nu iti fa griji va veni si ziua cand iti vei gasi adevarata dragoste , vei gasi o persoana care sa merite toata dragostea pe care o ai de oferit . Si in legatura cu retinerile tale religioase……pai daca Dumnezeu a creat toti oameni , si el stie ce vei face dinainte sa faci , asta inseamna ca el e de acord cu ce faci tu , si nu vad cum un lucru atata de frumos precum dragostea sa fie ceva rau .Fi tu insusi si fi libera , nu lasa sa treaca timpul si sa sti si tu ca in 10 ani vei regreta mult mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat cele pe care le-ai facut

3 dana la 5:52 pm

buna,nu stiu daca sinuciderea e o solutie,sunt f.multe pers.gay in orase mici si isi cauta jumatatile,exista net.e mai usor acu decat pe timpul lui Ceausescu,generatia noastra e mai norocoasa in comparatie cu cei dinaintea noastra,nu dispera si cauta,intr o buna zi vei gasi si tu pe cineva care sa te iubeasca,dar inainte de asta cauta si socializare cu persoane gay,conteaza f.mult sa ai pe cineva gay langa tine caruia sa i destainui problemele tale…numai bine

4 Sharm la 7:50 pm

Incerc sa te ascult printre cuvinte.. e greu..multa tristete si disperare..te-ai cufundat in propria-ti durere..si te alimentezi cu propria-ti durere..si te afunzi din ce in ce mai tare..pana ajungi la disperare..si daca esti suflet singur, si nu ai cui sa spui cat de mult te doare ca te strecori, ca esti imagine pentru ceilalti…
Hai sa-ti spun ceva..poate te regasesti ..In primul rand nici mie nu-mi place cuvantul lesbiana..parca e nume de virus..in al doilea rand imi place ce simt..acum..si am descoperit tarziu..imi place sufletul feminin.. ..si nu ma simt nici gay..ma simt mai complexa..Nu ma clasific..e ca si cum ma stigmatizez..sunt un suflet ..si imi place alt suflet..s-a nimerit sa fie feminin..care e problema? daca mi-as reduce viata la reguli, m-as sufoca…ideea ca trebuie sa iubim pe cineva de sex opus..e ceva impus..poti sau nu sa o faci..ai libertatea de a alege..si de a simti..faptul ca societatea, ca majoritatea nu inteleg asta si ne considera ciudate este problema lor..dar pentru a nu-ti crea tu probleme, si pentru a te simti bine, e bine sa fii discreta..Eu sunt casatorita ..si am descoperit tarziu ca pot simti si altfel..ca pot iubi un suflet feminin..so, m-am trezit in situatia in care vreau altceva , as vrea sa ma exprim liber , sa fiu in societate ceea ce simt..dar nu pot..pentru ca societatea e stramba..si ingusta..si plina de reguli..unele bune..altele aberante..si se conduce dupa principii general valabile, fara a face exceptii..si noi suntem la capitolul exceptii.. ce sa fac, sa ma arunc de la etaj?..pai , nu prea as face-o..pentru ca imi place sa traiesc..al naibii de mult imi place..daca mor..nu mai vad frumosul din jurul meu..pentru ca exista..in natura..in arta..in oameni..nimeni nu e singur..decat daca vrea..daca fuge..daca ii este mai convenabil sa stea sub mormane de ganduri..in loc sa traiasca..tu nu esti frumoasa ? nu cred..cauta-ti calitatile..pune-le in fata..simte-te..daca altii te-au vazut..trebuie sa te vezi si tu..cu calitati..nu cu nesansa..nu pe muchie de viata…e timpul sa te uiti in oglinda si sa te vezi cu ce ai mai bun in tine..La pariu ca poti..si acorda-ti zambete..ca meriti..de ce? pai, nu cred ca nu ai daruit afectiune, si nu ai facut bine altui suflet si nu ai fost la momentul potrivit, cand cineva a avut nevoie de tine..Fiecare jucam un rol in viata altcuiva..cauta-ti rolul pozitiv..si zambeste..si atunci cand iti vei recapata increderea in tine ..se vor schimba si sansele..
.Nu stiu cum te cheama..dar esti un suflet..iar pe site-ul asta nimeni nu e singur!
cu drag, Sharm..

.

5 Arsena la 10:16 pm

Salutare.
Nu mai fi suparata, esti printre multele persoane gay care sufera de acelasi “sindrom” al orasului mic, dar fii linistita- este doar o iluzie- e la fel de multa discriminare si intr-un oras mare si tot atatea motive de a fi botos, dar cine sta sa bage in seama rautatile altora ? :) )) mai bine traieste clipa si iesi din casa, socializeaza cu oameni pozitivi si veseli.
Iar in privinta femeilor, referitor la titlul povestii- nu te amagi singura, femeile nu sunt deloc sensibile, doar ca mimeaza mult mai bine decat barbatii :) ))) asa ca nu cauta imposibilul, ca de aici vine si supararea. Accepta adevarul: nu exista femei sensibile, ci doar femei plangacioase. (e doar o gluma=umor- sper sa nu se supere cineva)
Deci, bafta si capul sus! :)

6 tinna la 2:09 pm

:) ) cine sar putea supara;))
cred ca nu e prima data cand aud chestia cu sinucisu pe bune acum fetelor (vorbesc pentru toate care au incercat sa se sinucida sau doar sau gandit) voua chiar nu va place sa traiti? sau gata ati vazut ca dealul e greu de urcat il coborati? mereu va fi ceva care sa va doboare intr-o relatie hetro sau una gay nu e asta problema. ca vezi doamne sunt gay ,gata nu mai am nici o sansa sau alte chesti. viata e frumoasa eu iubesc al naibi de mult sa traesc si da gresesc ehhe ,non-stop ,caci asa e omul greseste invatam din astea.
si ce am mai citit la tine,faza ca ai dat peste un baiat care era violent si peste o fata la fel,ei nu stiu aici cum se poate intampla asta nu e prima poveste in care dau de o fata care a avut in viata ei o fata violenta.
poate printre cititoarele de pe acest site se numara vreo fata care a ridicat mana asupra iubitei,va zic sincer ca e o prostie,nu e curaj,nu inteleg cum poti sa ridici mana la o persoana pe care o iubesti, asta nu e iubire e … poate voi stiti mai bine. nu o sa ma laud am dat si eu in fete cand eram mai mica pe motive coplaresti,dar am crescut am iubit o fata ea imi era prietena ca eu am simtit ceva mai mult pentru ea a fost altfel. fata asta ma adus in stadiul de a o ura ,am vrut sa o bat sai rup capu pe roamneste ,am incercat cand eram treaza ,nu a mers nici macar nu puteam sa tip la ea:D cu toate ca ea imi facuse destule si merita,m-am inbatat si m-am dus sa o bat la scoala toate fetele imi tineau galerie ,nu o suportau (prea fitzoasa pentru secolul asta:d) si tot nu am putut sai dau o palma, pentru ca am iubito o data si vedeam in ea un suflet de femeie curat ca femeia e sesnibila ,cat ar fi ea de dura (lasa ca stim noi ca si arsena e o femeie sensibile chiar daca pare ea mai dura are inimi de rezerva;)) ) . nu va lasati fetelor calcate in picioare de oamnei care nu va respecta ,si tu viata e frumoasa next si ce daca daca prima tea ranit treci mai departe acceptate mai bine si ai sa vezi viata e frumoasa. si cu religia a zis destul doriana ,hai capu sus:)

7 abe969 la 7:23 pm

Simt nevoia sa clarific o problema de a mea
Nu am incercat sa mor din cauza ca sunt gay si nu cred ca voi incerca sa mor din asta
Problema e ca sufar de ceva mai anume :depresie recurenta si inca de altceva mostenit de la parinti
E cam greu cu stigma
Si nu cred ca as sta cu cineva ,barbat sau femeia daca ar incepe sa ma ia la bataie si sper ca nimeni sa nu aiba parte de asa ceva
Multumesc mult pentru raspunsuri
Au fost super binevenite

8 ariana la 7:36 pm

Am peste 50 de ani,de când ma știu m-am simțit de alta orientare sexuala în comparație cu surorile mele mai mari toate fata de mine și nu puține și a majorității semenelor mele…

Pe acea vreme nu numai ca nu iți explicai ce se petrece cu sufletul și trupul tău,dar nici nu îndrăzneai și nici nu aveai cu cine vorbi sa primești un sfat,o părere,iar legile erau la fel de potrivnice pentru cele ca mine…Faptul ca simțeai aceea nevoie acuta sa iubești și sa faci amor cu o persoana de același sex nu numai ca erai considerat bolnav,renegat de familie de afla,dar și pedepsit de lege mai aspru chiar decât pe violatori și chiar pe unii criminali,pentru ca va rog sa ma credeți ca intre 7-12 ani de pușcărie nu era putin….Iar peste toate astea venea o alta problema,dificultatea imensa de a-ți găsi o partenera,fie de frica sa nu dai greș cu cea care te dădeai la ea ,fie ca o nimereai dar era falsa,neserioasa,etc.

Cu toate astea nu m-am gândit niciodată sa ma sinucid,nici sa ma ascund într-o mănăstire sau altceva…pentru ca nu mi-a fost greu,provenind dintr-o familie numeroasa de 9 copii,sa-mi dau seama ca și surorile și frații mei care erau hetero nu le era cu nimic mai ușor sa-și găsească jumătatea și fericirea care ți-o aduce dragostea în doi… In plus m-am acceptat repede eu însămi și am trăit clipa,iar când am început sa ma îndrăgostesc și sa dau de femei instabile în orientarea lor sexuala sau lase,mincinoase,etc,am avut și mult de suferit atât sufletește cit și pe alte planuri dar m-am ridicat cit de repede am putut din depresie și am mers mai departe…Nu-i ușor și o știu bine dar nu imposibil…se poate.

Apoi viata nu-i făcuta pentru nimeni ușoara și bătută în cuie pentru un singur partener,indiferent de sex,asa ca trebuie sa nu te gândești niciodată la sinucidere,sa abandonezi sa-ți cauți jumătatea cu care sa aveți compatibilități care sa creeze intre voi starea de bine …numai ca trebuie sa iți dai seama ca în situația noastră ca minoritate,nu trebuie sa selectezi ținând cont de diferența mare dintre vârste,feminitate excesiva,stare material-financiara, poziție socio-profesionala și Dumnezeu mai știu eu ce….trebuie sa cauți calitățile sufletești și de comportament a celei care o întâlnești și ai vrea sa fie jumătatea ta…fii sincera cu ea din prima,comunica cu ea,spunei ce ai vrea sa primești și ce te crezi în stare sa oferi….

Incearcă și dacă nu merge nu lungi situația pentru ca apare obișnuinta și asta e ceea care te face sa suferi cel mai mult și sa cazi în depresie când se produce ruptura pentru ca dacă nu exista acele compatibilități de baza ,azi,maine sau peste o anumita durata de timp ruptura care va desparte definitiv va veni… dacă totuși faci compromisuri repetate și tot ajungi la despărțire,trebuie sa știi ca vei suferi mai mult și asuma-ți suferința fără sa te gândești la sinucidere,etc.pentru ca nu-i o soluție care rezolva problema…

în general partea care suferă mai mult este cel care este lăsat nu cel care lasă iar suferința și depresia vine mai mult din orgoliu ca a fost lăsat decât din faptul ca s-a produs ruptura relației…Am lăsat și am fost lăsata și cunosc bine cum sta cu suferința despărțirii…dar sa nu uitam ca asta se petrece chiar și la cei hetero care se considera ca fiind normalul și în toate cuplurile indiferent de orientare sexuala…important este sa vrei sa treci peste greu cu orice forța înafara de a recurge la sinucidere sau de a te răzbuna sa-i faci viata grea celui care ai fost cu el și nu mai ești din ce motive chiar nu are importanta și nici cine a avut și cine nu dreptate sau a oferit mai mult sau mai putin în relație…

Sigur la noi lesbienele mai este și problema ca ne marginalizează și condamna familia și mare parte a societății, și trebuie sa ne ascundem,sa ținem piept și lor nu numai faptului ca deja avem noi dificultatea noastră mult mai mare de a ne găsi partenera dorita,pentru ca suntem puține și nu prea ai de unde alege pentru ca în realitate nici nu ai de unde lua ce o fi,apoi nu exista o sursa sigura,serioasa prin care sa comunici,sa te întâlnești și cunoști,deoarece netul e o sursa cu încredere relativa, virustat de masculii care nu înțeleg ca nu-i locul lor pe un blog de lesbiene…la fel și în presa,cluburi și alte surse și asa destul de reduse la dispoziția noastră…

Ma credeți sau nu,am avut și relații de o mai lunga durata și întâlniri de o zi,dar până la urma iată-ma tot singura și neîmplinita cum as vrea….am cautat sa fac și cum au vrut cei din jurul meu care tot o țineau ca e o hachiță a mea ca sigur dacă vreau pot duce o viata normala de bărbat cu femeie….N-a mers și nu pentru ca nu mi-am dat silința chiar dacă ma simțeam îngropată de vie în acea postura care nu se potrivea cu ce simțeam în realitate eu…ani de zile am făcut dragoste cu soții mei cu ochii închiși imaginându-mi ca am în brate o femeie extrem de masculinizata sau cu trupul sub el și gândul la o femeie care îmi plăcea și eram chiar îndrăgostita de ea și ea de mine,dar oamenii din jur,societatea nu îmi lasă libertatea de alegere și exprimare…

Cu toate astea îmi ziceam ca dacă trebuie și eu îmi impun o voi duce până la capăt…dar nu numai ca se simțea acel ceva care nu mergea atât de mine cit și de el dar nici asa n-am avut parte sa fiu în doi pentru ca dacă pe primul l-am lăsat eu pe al doilea și al treilea mi i-a luat Dumnezeu în lumea umbrelor după putini,foarte putini ani și am rămas nu numai singura și neîmplinita pe simțământul meu dar și cu responsabilitatea de a creste și oferi toate cele de trebuința la trei copii,doar eu singura pentru ca cei care mi-au impus o viata pe înțelesul lor nu m-au ajutat măcar sa le dea o bomboana fără sa le-o plătesc în vreun fel…nu îmi pare rău ca am muncit și încă muncesc pentru binele acestor copii,nici ca m-a înzestrat Dumnezeu cu ei,apoi au ieșit copii buni cu viziuni libere….mi-au fost alături și îmi sunt în limita posibilităților lor.

Dar oare nu era sau nu este mult mai corect sa fim lăsate sa trăim la libera noastră alegere cum vrem și cum nu vrem sa ne gestionam și trăim propria viata asa cum le este tolerat dacă nu acceptat celor care se cred normali dar au defecte mult mai dificile decât al nostru, ca ne-a fost dat sa fim lesbiene fără sa vrem și alegem noi sa fim astfel și nu ca cei multi?!…

Nu am vrut sa dau prin povestea mea lecții de filozofie,doar ma gândesc ca de ar fi cit de infim de folos sau de ajutor fetelor ca mine care vor citi, sa nu mai dispere până a ajunge sa gândească la sinucidere și alte lucruri urâte, credeți-ma as fi fericita…iar dacă as găsi cu ajutorul acestui blog și jumătatea mea în căutarea căruia ma aflu ar fi super pentru mine,pentru ca ar mai fi intre pământeni doua suflete împlinite și fericite.

Mulțumesc ca mi-ați dat posibilitatea sa-mi expun punctul de vedere și parțial povestea mea!

Cu stima
Ariana

9 Arsena la 9:30 am

@Ariana.
Sunt de acord cu aproape tot ce ai scris, ma gandesc si eu de multe ori ca generatia mai tanara nu a trecut prin perioada “vanatoarei de vrajitoare” care era inainte de ’89 referitor la persoanele gay.
Este foarte mult de vorbit numai despre asta si sunt atatea cazuri ingrozitoare de asazisi homosexuali ( spun asazisi pentru ca era de ajuns sa te “parasca”un vecin binevoitor ca esti gay si te bagau la puscarie, chiar daca nu erai…sa nu mai zic de cei care intr-adevar erau prinsi in flagrant ). Ajunsi la inchisoare erau tratati cum este aproape imposibil acum si greu de descris. Eu personal aveam prieteni la fel ca mine- cu alte orientari, dar pentru ca s-au expus- au fost luati chiar de sub ochii mei si nici pana in ziua de astazi nu stiu nimic de ei. Iar familiile lor se comporta si acum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Este doar un infim-mic exemplu despre cum era si nu vreau sa spun chestii gen- pe vremea mea, idea este ca acum ai toate posibilitatile sa te dezvolti, legea este totusi de partea ta, exista drepturile omului si chiar se poate lupta pentru asta, nu te cenzureaza nimeni si nu te inchide doar pentru ca te-ai nascut altfel.
E drept, societatea este putin mai in urma cu mentalitatea, dar este doar un detaliu ce necesita rabdare si toleranta si din partea noasta- acelor gay.
Astazi avem sansa sa fim liberi, e drept- nu ne putem casatori legal, dar putem sa fim fericiti alaturi de o persoana care intr-adevar ne place. Avem acest drept prin lege.
Deci inca o data fruntea sus :) ca totul trece si viata trebuie traita ACUM. Prezentul este lucrul cel mai palpabil si singurul care poate fi schimbat. Bafta !
PS: inca o data vad scrise ca si sinonime cuvintele: sinucidere si manastire.
Tin sa contrazic aceasta idee/prejudecata- in al doilea caz este vorba in principal despre vocatie, ca in multe alte domenii. Oamenii nu mergeau la manastire sa se sinucida ci pentru ca intr-adevar asta doreau sa faca, si apropo- si calugarii erau vanati de comunisti si inchisi, deci nu era in nici un caz un refugiu fata de sistem.
Numai bine.

10 Zaraza la 4:09 pm

Ariana, ce sa-ti zic m-a induiosat povestea ta. Cata nefericire ai putut sa duci in sufletul tau! Doamne de ce si pentru ce trebuie sa te supui unor norme si reguli?Nu e drept si n-a fost drept sa fii obligata sa suferi pentru ca nu poti iubi, cum normal cred altii ca ar fi.Normala este iubirea dintr-un barbat si-o femeie din punctul de vedere al reproducerii. Insa nu cred c-ar trebui sa faci personal obligt pe cineva sa se casatoreasca pentru reproducere, poate nu-si doreste lucrul asta si poate ca vrea sa-si iubeasca libertatea lui,. libertatea aceea de-a iubi orice ii trece prin cap si ceea ce simte ca ar putea iubi din tot sufletul si-ar fi fericit peste poate.Stiu, poate multe femei din perioada ta simteau ca nu-i ceva in regula cu ele, ca nu sunt fericite in relatiile heterosexuale, dar cui sa-i spuna?! Multe erau singure la parinti si acestia cu ardoare isi doreau nepoti si aveai dreptul sa-l refuzi pe primul, al doilea…pana venea acea pecete hotaratoare; Asta-i cel mai potrivit pentru tine si nu-l poti refuza ca uite ii cunosc parintii si nu vrem sa auzim scuze din partea ta, are casa, servici, …Uite are si-o Dacie,etc. Venea de mai multe ori cu buchete de flori,o ciocolata, o sticla de bautura si-i dadea pe spate pe parinti si nu-ti mai acceptau parerea sau refuzul. Si nu era numai atat ,botnita iti era pusa si de sistem.Erai asa ca o gaina care trebuia sa faca oua , pui si sa nu cante niciodata cocoseste, ca era data de trei ori peste cap sau taiata ca prevestea nenorocirea neamului.O gandire primitiva si niste suflete care nu puteau sa fie fericite de dragul normalitatii!Si uite asa se trezeau bietele femei cu cativa plozi veniti in viata lor din niste relatii sexuale obligatorii ,aproape ca niste violuri sau chiar ca violuri de dragul normalului si-a societati in care nu aveau loc de refugiu. Asta-i povestea lor, multe, putine cate au fost si mai sunt si-n ziua de astazi, obligate sa se casatoreasca de dragul celor din jur. Si acum te intreb pe tine Ariana; Crezi ca mai poti sa-ti mai indeplinesti visul de-a iubi o femeie acum cand ai trei copii? Te-ai intrebat ce vor zice? Ai avut curajul sa le zici adevarul despre tine si asa zisele relatii heteroxesuale din care te-ai trezit cu trei copii desi acum esti singura? Sincera sa fiu chiar as vrea sa te cunosc, sa discutam daca se poate mai mult despre tine, dar stiu ca aici nu se dau adrese. Si astept sa-mi raspunzi la ce te-am intrebat.Sa auzim numai de bine si poate o sa-ti gasesti fericirea, niciodata nu-i prea tarziu! Fruntea sus mai sunt poate multe ca tine!

11 abe969 la 6:10 pm

Doamne,ce comentarii superbe!Unul si Unul!

Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte curajoasa in a incerca tatonarea pe site-uri de socializare si a incerca sa -mi caut perechea.
Imi e frica si nu stiu daca e bine sau rau pentru ca am luat hotararea ca deocamdata sa nu mai incerc nimic.
Doar aici ma simt in siguranta.
Cred ca m-am acceptat pe mine ca fiind singura si a ramane singura.
Poate altele sunt mult mai curajoase decat mine si reusesc sa incerce de mai multe ori ca sa nu aibe regretul de a nu incerca.
Eu am avut si simtit regretul de a incerca si de a nu reusi
ba chiar mai mult de a esua in mod lamentabil.
Adevarul este ca sunt indragostita iremediabil de o femeie superba care este extrem de hetero si maritata destul de recent si in plus foarte fericita cu viata ei.
O dragoste cu adevarat imposibila si doar din partea mea.
Ne vedem din cand in cand intr-un cadru foarte formal si ma multumesc macar cu atat sau o sun sau emailuri si cam atat.
De la 14 ani am avut in capul meu si in fata ochilor un anume tip de femeie ,cum arata ,cum se poarta ,etc.
Cand am vazut-o prima data am simtit ca lesin
Era ea ,cea din mintea si sufletul meu.
Era sufletul meu pereche si inca este chiar daca ea doar banuie asta.
Daca as fi fost barbat ,probabil altfel ar fi stat lucrurile intre noi.
Stiu ca ma place/iubeste dar in mod clar altfel decat mine.
Cand i-am spus ca pe mine nimeni nu ma vrea si nu are de ce sa ma placa ,mi-a spus trei lucruri pentru ce: esti interesanta ,ai ochi frumosi si nu se plictiseste omul vorbind cu tine.
O iubesc foarte mult si sunt fericita sa stiu ca ii merge bine, ca e sanatoasa, ca e fericita cu sotul ei si ca se poarta frumos cu ea,si ca ma lasa ca din cand in cand sa fiu prin preajma ei.
Ii strig numele si plang si incerc sa inteleg de ce sunt asa, de ce a trebuit sa ma indragostesc iremediabil si fara vreun rost anume de cineva cu care nu am nici o sansa de cand m-am nascut.

Imi cer scuze pentru deranj si daca am suparat cu ceva pe cineva.

12 Z. la 11:17 am

abe969- Ce sa-ti zic, unele povesti par trase la indigou.Asta este situatia, inima noastra o ia razna si ne indragostim de cine nu trebuie si ne multumim cu firimituri de genul celor relatate de tine. Dar nu te panica,orice problema are o solutie chiar daca-i punem ipoteza gresit, o rezolvam noi pana la urma, curiozitatea multora este mare chiar daca sunt hetero convinse suta la suta. Daca arati bine,esti tanara si ea este tanara,tineretul din ziua de astazi vede altfel lucrurile si poate sa-si zica; o experienta acolo nu strica. Dar vezi ca se intampla uneori anapoda, noi fugim dupa cineva care ne place si altcineva fuge dupa noi dar nu ne place. Probabil daca ni se pune pata pe cineva nu mai vedem in jurul nostru. Eu ti-o spun din proprie experenta, mie imi place o singura femeie nu avem acum nici o legatura, si-o vreau numai pe ea desi as fi putut avea toate femeile frumoase din oras ce mi se ofereau pe tava, sunt si eu confuza la fel ca tine si-o astept numai pe ea ,dar asta este. Uneori mi-e teama ca un cuvant al ei, fie de bine sau de rau m-ar ucide si n-as mai sti de mine. Inima mi-o ia razna numai cat o privesc! Si ce mai conteaza asteptarea care se transforma intr-o agonie placuta ! Stiu ca intr-o zi va fi a mea ,sau asa sper!

13 mihaela la 11:39 am

Decat femeia ideala, dar prinsa in alta relatie, mai bine o femeie buna, nu cea mai cea, dar a voastra. Nu mai alergati dupa himere, fetelor, timpul nu se intoarce:(!

14 Michelle la 6:24 pm

Mihaela- Amin! ai mare dreptate…visul meu cel mai mare, e sa pot gasi, din nou, pe cineva “a MEA si numai a mea!”

15 anonim.trei la 11:52 am

Buna,michelle de unde esti?

16 Michelle la 6:04 pm

Anonim — din tara :)

17 Danik la 2:38 pm

Toate ne dorim sa gasim pe cineva si acel cineva sa ne apartina noua si numai noua,insa este foarte greu in ziua de astazi, lumea s-a schimbat, este multa suspiciune, toate par superficiale sau sunt si se destrama totul ca un foc ce-a ars prea repede. Degeaba ne intrebam de unde suntem, putem fi din acelasi oras,aceeasi strada etc, dar daca nu simtim chimia aceea,flacara care sa ne mistuie in totalitate si avem o legatura de dragul artei de-a nu fi singure,zadarnica este truda noastra. Uite, eu de exemplu cand merg undeva in club, la discoteca, in oras etc. vad multe tipe ce ma privesc languros si ma abordeaza la o discutie ceva dar daca nu simt nimic nu pot oferi nimic. Nu stiu,ori sunt eu prea pretentioasa ori am in minte o anumita femeie si pentru ele nu am ochi si nu le-as putea accepta in apropierea mea sau in intimitatea mea. Eu cred ca mai tine si de felul de-a fi, nu pot fi doar pentru a-mi satisface poftele sau de-a satisface cuiva poftele pe termen limitat. Vreau sa gasesc pe cineva pentru totdeauna iar asta sa fie reciproc pentru ca nu-mi place sa zbor din floare in floare si sunt si pretentioasa, dau ,dar vreau sa mi se dea cu aceeasi masura si nu vreau superficiale in viata mea!

18 Sharm la 5:02 pm

@michelle :ha,ha,ha..eu nu zic amin..pentru ca inima prinsa se desprinde greu..si nu prea poti sa spui stop sentimentelor..trebuie sa te lupti greu cu “fata morgana”..in tinerete am trecut prin acest miraj..si era o senzatie de nedescris..doar prezenta ei in acelasi spatiu si se electriza aerul..asa ca..e greu sa renunti la “socurile electrice”..daca sunt pe inima..Stiti si voi, eterna lupta intre cerebral si emotional? cine castiga,oare?..tine de fiecare…dar sincer, si mie imi plac socurile electrice…ma intreb oare cui nu -i plac?
Cu drag,Sharm…( AC-always connected )

19 Michelle la 4:10 pm

Danik — Sunt total de acord cu tine. Eu una…tocmai ce am iesit dintr-o relatie din asta….obsesiv de mistuitoare, daca pot spune asta, care…m-a secat cu totul de puteri. Si…desi vreau ca, odata, dupa ce ma vindec, daca ma voi vindeca vreodata, sa cunosc pe altcineva care sa umple golul din sufletul meu. Insa…nu ies sa “caut”. E si prea devreme, pe o parte, iar pe de alta parte, la fel ca si tine, nu imi doresc aventuri si zburat din floare in floare, pierdere de timp (Desi…uneori cred ca si asta poate ajuta, doar ca EU nu pot fi asa). Asadar….vorba cantecului :”If I fall in love, it will be forever, or I’ll never fall in love”. E un sentiment frumos sa simti ca apartii cuiva si ca acel cineva iti apartine. La asta ma refeream cand spuneam ca imi doresc pe cineva…A MEA. Pana la urma, nu trebuie sa alergam dupa femeia perfecta, ci doar dupa cea care 1. e a noastra, 2. e perfecta in ochii nostri, 3. ne face sa ne simtit perfecte.

Sharm — Era doar o expresie, un fel de “Amen sister friend” (imi plac filmele mult si…tend sa citez din ele, uitand ca nu toata lumea e la fel de obsedata ca mine). Nu stiu la restul, dar…la mine, emotionalul a castigat. Desi, in rest…sunt EXTREM de pragmatica si rationala. Cand a venit vorba insa de dragoste, desi…am stiut din primul moment ca lucrurile nu vor putea sfarsi decat rau si creierul imi tipa NUUUUU!!….cred ca stim cu totii ce s-a intamplat. Inima a castigat; si a pierdut apoi totul!

20 Danik la 6:30 pm

Astazi este prima zi de primavara Michelle ! Ce mai conteaza ca suntem bolnave de dragoste! De-o dragoste obsesiva si ca iubim nebuneste si acel cineva nu merita, dar are prioritate fiindca inima oarba a ales-o tocmai pe ea! De astazi trebuie sa-ti impui sa reinnvii asa cum in primavara renaste totul, acopera rana si treci mai departe. Asta mi-am propus si eu, ma voi bucura de primavara,voi renaste din propria-mi cenusa si sper sa uit sa mai iubesc obsesiv o anumita persoana,care ce-i drept, nu cred ca merita iubirea mea. Multe imi spun esti o femeie frumoasa si poti avea pe cine doresti dar de ce te-ai oprit tocmai la ea?! Nici eu nu stiu! Dar ma voi lecui! Poate si tu la fel. Iti doresc o primavara superba cu multa liniste sufleteasca si sa-ti gasesti iubirea! Bineinteles iubirea aceea care sa fie a ta si numai a ta !

21 Michelle la 2:50 pm

Mersi, Danik! Asa e…trebuie sa ne gandim la primavara si sa renastem precum natura dupa o lunga iarna. O singura problema: desi e soare si frumos afara, e un frig de crapi! Sa fie asta vreun semn?

E greu sa fii dependent de o persoana, dar…primul pas a fost facut. Am recunoscut problema. Si sa stii ca, desi nu iti cunosc in totalitate povestea, sunt CONVNSA ca acea persoana din viata ta care te-a ranit, nu merita toata iubirea ta. Asa cum stiu ca nici a mea nu mai merita sa fie pe primul loc in inima mea.

Deocamdata eu una sper sa scap de toate sentimentele negative care ma cam inunda, asta in primul rand. In al doilea rand, trebuie sa invat sa ma las suprinsa de viata, sa nu imi mai doresc nimic; oricum de cate ori mi-am dorit ceva, a sfarsit ori prost, ori universul a conspirat impotriva mea. Poate voi reusi sa ma invat minte si sa am asteptari mai…realiste!

Sa ai o primavara plina de soare si caldura, afara si in suflet!

22 Danik la 3:01 pm

Multumesc Michelle pentru urari. Povestea mea este o poveste comuna ca aproape toate celelalte. Numai ca eu am fost cea sedusa, tipa de care m-am despartit era mai mare ca mine si este sefa mea de birou. Iti dai seama ca acum sunt intr-o situatie si mai proasta ca trebuie s-o vad in fiecare zi.!Dar asta este, sunt o tipa destul de puternica si voi rezista. Pana m-a cucerit a fost numai lapte si miere, umbla dupa mine, ma urmarea, imi facea cadouri scumpe, excursii etc. Ca in ultima perioada sa-mi reproseze ca trebuie sa-i satisfac toate poftele ca deja a investit in mine ca intr-un trofeu foarte scump. Atunci mi-am dat seama ca eu eram un trofeu pentru ea, un capriciu, ca trebuia sa-i satisfac poftele si atat. Desi umbla din nou innebunita dupa mine si vrea sa ne impacam, n-o mai vreau eu, dupa cum am zis mai sus nu mai vreau sa satisfac poftele nimanui. Cu sesizarea pe care a facut-o, m-a indepartat,cred ca este;egoista,superficiala si desi tin la dansa, vreau s-o uit , imi este greu pentru ca o vad cum ma urmareste cu privirea si cu ochii aproape in lacrimi cand suntem singure in anumite situatii.Dar am si eu mandria mea si nu mai vreau sa fiu prostita. Cine greseste trebuie sa plateasca. Mai am putin si cred c-o sa ma lecuiesc. Trofeul se va lecui de-a se mai lasa cumparat, nu mai vreau sa fiu bibeloul pe care unde il pui acolo trebuie sa stea, sa astepte nemiscat ca vine sefa si trebuie sa-i zambeasca frumos si discret, sa nu dea de banuit celor din jur. S-o sune noaptea la unu , doua,sa te trezeasca sa te imbraci in graba si sa comanzi un taxiu sa te duci la ea ca-i este dor de tine si cand ajungi sa zica; stii nu prea am chef dar am vrut sa vad daca nu esti cu altcineva, sa nu poti sa-i reprosezi nimic c-a investit in tine, mai bine zis te-a cumparat, de parca ai fi o prostituata de pe strada si trebuie chiar daca n-ai chef s-o iubesti la ore tarzii din noapte ca are insomnii etc.M-am lasat prostita pana mi-au deschis ochii altele si mi-au zis ca asa a mai procedat cu cineva inaintea mea de-o adusese intr-un hal fara hal,oboseala cronica si apoi a parasit-o pentru mine. Orice ar fi n-am sa mai cred in lacrimile ei de crocodil. Cam asta este povestea mea. Asa ca vezi ca si eu am o situatie dificila si daca as gasi de lucru in alta parte m-as muta, ca-mi este greu s-o vad in fiecare zi pe langa mine si-mi trimite vorbe cu subinteles. Vad totusi ca nu vrea sa se razbune cam deodata pe mine, nu-mi da lucrari sa-mi incarce programul, n-a facut nici un fel de discriminare cand ni-a felicitat cu ocazia zilei de 8 Martie, ba din contra am observat ca mi-a oferit din partea firmei cei mai frumosi trandafiri. Numai ca eu vreau sa spun stop, s-a trminat! Tu ce-ai face in locul meu ? Ai continua sau te-ai retrage si ai cauta pe cineva care sa te respecte ca om, sa te inteleaga ca ai nevoie de liniste si odihna? Pot sa raspunda si sa-mi dea sugestii si toate cititoarele acestui forum. Gresesc eu sau greseste ea?

23 Michelle la 10:17 am

Hey, Danik!
Pana la un anumit punct pot spune ca te inteleg perfect, in sensul ca….stiu cum e sa fii obligat de circumstante sa te intalnesti cu persoana iubita si, de dragul aparentelor, sa trebuiasca sa zambesti frumos si sa te prefaci ca nu e nimic in neregula intre voi. Desi nu ma vad in fiecare zi cu….fosta mea dragoste, tot ne mai intalnim din cand in cand: inainte sa fim impreuna, am fost cele mai bune prietene. Toata lumea stia/stie asta, faceam totul impreuna, iar acum…nu prea avem cum sa evitam contactul cu totul. Iar la noi…mai sunt intr-un fel si familiile implicate. In vara, avem si o calatorie planificata impreuna, pe care, din aceleasi motive, nu o putem contramanda. Si sa fiu sincera, nici nu vreau, pentru ca…desi uneori imi vine sa ii dau cu ceva in cap, alteori…pur si simplu imi e dor de prietena mea, cea careia ii puteam spune totul. Viata bate filmul, INTOTDEAUNA! E asa o situatie complicata dar, nu o sa dau mai multe detalii, pentru ca de ceva vreme am scris povestea mea pentru site si….daca apare toata in comentarii, s-a dus tot suspansul. Nu stiu insa cum as putea sa mentin aparentele daca ar trebui sa lucrez cu ea, sa o vad in FIECARE zi. Nici macar nu imi pot imagina prin ceea ce trebuie sa treci tu. Mai ales ca la mine, asta ar insemna sa ii cunosc si ….jumatatea cu care vrea sa traiasca iluzia unei vieti <>. Dar imi dau seama ca TU, esti o femeie puternica. Vei trece si peste asta! Asadar, FELICITARILE mele!
Din afara, sefa asta a ta, pare un om extrem de rece si calculat. Bineinteles ca eu nu pot sti toate sentimentele ce au fost intre voi, insa…din ce citesc, nu imi place ce vad si chiar nu cred ca merita atentia si mai ales, dragostea ta. Stiu insa si ca uneori, ne lasam umiliti din cauza slabiciunii dragostei ce o purtam in inima. Spune-i persoanei tale din partea mea sa isi ia trandafirii si sa plece (as spune altceva, dar asta e totusi un site public, asa ca trebuie sa fiu politicioasa; dar cred ca stii tu unde vreau sa bat). Lasand gluma la o parte, nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi cu ce as face eu in locul tau, pentru ca…e mult mai usor sa stai pe margine si sa spui: “eu in locul tau as face asa si asa”. Insa, iti pot oferi niste intrebari ajutatoare: Vrei din nou sa fii cumparata si folosita? Vrei sa nu fii altceva decat un trofeu? Vrei sa fii sunata din nou la ore tarzii asa doar, dintr-un capriciu, nu pentru ca cineva te doreste, ci doar pentru ca nu vrea sa fii a altcuiva? Si mai ales, lasand suferinta la o parte, te-ai simtit mai linistita sufleteste FARA toate acestea? Eu cred ca de cele mai multe ori avem raspunsul in noi, doar ca ne este prea frica sa urmam vocea aia mica din capul nostru si….ne urmam inima. Care….ne mai si tradeaza uneori.
Dupa cum vad eu lucrurile, orice ai investi in persoana iubita, la propriu sau metaforic vorbind, trebuie facut din inima, din dragoste pentru persoana iubita, in niciun caz nu din interes si venind apoi cu pretentii. Meriti un om care sa te iubeasca si sa te respecte, dupa cum spui si tu. Cineva care…sa aiba grija de inima ta, sa aiba grija de tine si sa nu astepte in schimb nimic altceva decat dragoste. Eu una, asta mi-as dori intr-un viitor. Ce poate fi mai frumos decat sa iti lasi inima pe mainile cuiva care STII ca va avea grija de ea, de tine? Iar pana cand gasim acea persoana, daca o vom gasi vreodata, trebuie sa avem noi insene grija de noi si de inimile noastre, pentru ca nimeni altcineva nu o va face. Asadar, ai grija de tine si…nu te lasa calcata in picioare. La sfarsitul zilei…merita oare? Eu una…pot spune ca desi nu sunt fericita, ma simt mai linistita sufleteste acum de cand s-a terminat (sper!) totul. Nu urlu de fericire, dar nici nu mai stau sa plang toata ziua ca o proasta dupa cineva care practic, desi imi spune mereu ca pe MINE ma iubeste, ma inseala in fiecare zi. Asadar…aleg multumirea sufleteasca in locul lacrimilor, in FIECARE zi!

24 Danik la 3:52 pm

Buna Michelle ! Astept cu nerbdare povestea ta, e bine ca ti-ai luat inima in dintii ,cum se zice, si-ai postat pe acest site ceea ce te framanta, trairile tale (care sper sa fie publicate) ca sa te cunosc mai bine.Ma amuza faptul ca ne balacarim cu ale noastre neajunsuri, sub un titlul sugestiv sau mai bine zis 1/2 din el ,, Cum sa intalnesc o femeie sensibila” Asa am crezut-o si eu pe fosta mea x , o femeie extrem de sensibila,romantica,iubitoare care m-a ucis intr-o singura discutie si care nu intelege nici acum de ce m-am suparat pe ea si de ce n-o mai vreau. Ea nu intelege ca eu am pus suflet in tot ce-am facut pentru ea si ca am acceptat cadourile scumpe crezand ca sunt oferite din dragoste si nu cu scopul perfid de-a ma lasa cumparata. Nu pot spune ca nu am petrecut clipe minunate alaturi de ea si ea de mine, am vizitat atatea locuri minunate si indepartate pe care nu mi le-as fi permis asa usor dintr-un salariu de bugetar. Insa eu nu i-am cerut nimic din toate astea, tocmai aici nu am putut-o intelege, voia sa-mi cumpere iubirea ca apoi sa-mi ceara tot mai mult sa-i suport toate toanele de femeie frustrata de tineretea mea . Sa-i suport gelozia inexplicabila si controalele la miez de noapte! Putea sa-mi zica de la inceput si stiam ce am de facut. Ai punctat foarte bine Michelle si stiu cum sa rezolv treburile! O las sa fiarba in suc propriu! Timpul le rezolva pe toate! Din tot ce traieste acum se vede ca m-a iubit si ma iubeste inca! Insa mie mi-a ucis sufletul cu niste vorbe spuse la furie si mine o data trebuie sa-mi zica omul ca a doua oara nu mai are cui! Sant foarte hotarata! Si am observat chiar ca sunt mai linistita in asternuturile mele si mai fericita cu tineretea mea fara amprenta de doamna sofisticata,manierata,bogata dar c-o mie si una de frustrari peste trupul meu. Tuturor cititoarelor le doresc numai bine si tie Michele la fel si nu uitati! Iubiti pe cine merita!

25 Michelle la 10:01 am

Salut, Danik!
Hey, déjà am si descoperit ceva in comun: si eu sunt bugetara :p Asa e, mi-am luat inima in dinti si am scris pe site. Si ca sa ma descarc, dar si pentru ca am citit ca pentru fiecare poveste vor fi donati 20 lei fundatiei ACCEPT. Uneori, asta e cel mai rau lucru in a fi lesbiana: singuratatea, incapacitatea de a vorbi cu cineva, teama, etc. Asa ca….m-am gandit ca macar asa pot ajuta si eu. Sper sa fie publicata, pentru ca nu am salvat-o nicaieri si sincer, nu cred ca m-as mai putea aduna inca o data sa mai scriu tot ce am scris. Ar insemna sa retraiesc tot si nu mai vreau asta, nu mai pot. Am si zis ca, daca cumva voi reusi sa trec si peste asta, atunci inrt-adevar nu imi mai e teama de nimic, orice altceva mi-ar arunca viata, “I can tke it”, dupa cum spun americanii. Sa vedem acum daca o sa pot iesi din asta, cat de putin sifonata posibil.

Ma bucur sa vad ca esti asa de hotarata. E MULT mai bine asa. As vrea sa am si eu puterea asta, insa…nu stiu daca o voi avea vreodata. A insemnat mult prea mult pentru mine, chiar si inainte sa fim impreuna. Si, vad si acum ca ma iubeste, ca..nu e fericita, ci doar incapatanata in a duce o viata de dragul aparentelor si….in afara de modul evident, nu face nimic sa ma raneasca, dimpotriva, are grija sa imi fie bine (ma rog, relativ, cat de bine se poate in situatia data). Uneori, cred ca ar fi mai usor daca ar fi o nenorocita, care sa imi spuna ca nu ma mai iubeste, ca are pe altul si…sa o las in pace si sa MA lase in pace la randul ei. Asa, as sti si eu ce am de facut si…as putea merge mai departe. DAR…e un zid chinezesc intre toate lucrurile astea, intre ce STIU ce ar fi mai bine si intre ce stiu ca nu voi avea puterea sa fac vreodata. Stiu sigur ca nu o vreau inapoi, insa nu stiu inca CUM sa trec peste si sa nu ma mai gandesc cu jind la trecut, la ce a fost, la ce ar fi putut fi.

@ Streino – Subscriu la ce a spus Lucretia. Dumnezeu ne-a creat pe toti si suntem asa cum ne-a creat EL. Oamenii sunt cei care interpreteaza Biblia dupa cum s-au trezit in dimineata respectiva, alegand doar partile care li se par lor utile. Stiu ca uneori, putem fi coplesiti de durere si suferinta, de situatia in care suntem puse, in care…si sa vrei sa cunosti pe altcineva e atat de greu si de complicat, incat…si mie imi vine sa imi iau campii de multe ori. Cu toate acestea, sinuciderea nu e o solutie. Lucrurile TREBUIE sa fie si mai bune. Eu una asta imi spun in momentele mele de slabiciune.

26 lucretia la 6:01 pm

Buna,streino!Am citit scurta ta istorisire,e trista,dar reiese ca esti sensibila,cred ca ai un suflet a parte si e pacat sa te gandesti la sinucidere,nu trebuie sa-ti fie frica sa fii fericita,nu trebuie sa te rusinezi de ceea ce simti ,d-zeu te-a creat asa si fi sigura ca nu e suparat pe tine,el ne iubeste asa cum suntem ,iubirea lui nu se aseamana cu ceea umna.Draga mea priveste in oglinda sufletului tau ,ridica capul sus ,ofera zambet ,caldura ,intelegere ,iertare celor care te-au ranit ,curaj de a trece peste esec si incet vei deveni alta persoana ,asa sigur vei intalni sufletul pereche indiferent al cui ar fi femeie ,barbat iubirea nu are granite,normalitate sau anormalitate ea stie una si buna doreste o inima cu care sa fie compatibila,iti dau doar un sfat ,uitate la sufletul persoanei mai mult decat la frumusetea exterioara ,frumusetea interioara e ceea care te face cu adevarat fericita.Mult succes,streino!

27 Danik la 7:26 am

Michelle inca de la inceput iti doresc o zi buna! La fel le doresc tuturor cititoarelor acestui forum. Insa acum parca am inima incarcata de tristetea ta si de tristetea tuturor acelora care isi doresc o iubire adevarata in consens cu ceea ce simt pentru cineva si in schimb primesc multa dezamagire. ( Acum pe mine ma exclud total) Nu stiu cati ani ai Michelle? Dar stiu un singur lucru ca; m-ai frapat cu tristetea trairilor tale, cu faptul ca pui totul la inimioara ta si asta nu-i bine! Ia-o mai usor! Din cate am inteles eu, tipa cu care esti te cam joaca pe degete,iti spune ca te iubeste dar in acelasi timp isi impartaseste iubirea cu un tip din cauza aparentelor si asta te deranjeaza, sigur pe care dintre noi nu ar deranja-o asa ceva! Din scrierile tale de pe site mi-am dat seama ca esti o persoana deosebita,inteligenta , frumoasa sufleteste si probabil f. tanara care nu-si poate impune un reper, nu esti hotarata sa pui capat unei relatii care te termina psihic ! Cred c-ar trebui sa fii mai curajoasa, asa ca mine! Si uita tot ce te poate incarca cu energie negativa! Refugiaza-te in altceva! Citeste,plimba-te,axeaza-te cam deodata pe cariera si nu uita ca viata este importanta si ca nu facem nici un serviciu nimanui sau rau persoanei pe care o iubim daca renuntam la viata de dragul ei. Uita-te si tu in jurul tau la cei ce din dragoste au renuntat la viata ! S-a intamplat ceva cu celalta persoana? S-a dat de ceasul mortii ca un suflet a pierit de dragul lor ? Nu ! Si-au continuat viata bine mersi si chiar fericiti! Nu sunt deloc de acord cu cei care sunt lasi si nu-si pot duce crucea! Astazi sau o saptamana pot sa fie o vreme urata cu vant ,ploii etc. ca apoi sa rasara soarele si sa fie frumos. Nimeni nu trebuie sa dispere! Asa ne-a lasat D-zeu, trebuie sa ne ducem crucea pana la capat,fericiti sau mai putin fericiti ca oameni. Eu deja m-am lecuit de fosta mea x, voi cunoaste poate pe cineva care sa ma aprecieze, ma axez deja pe cariera, voi lua tot ce-mi ofera viata mai bun , imi voi creea bunastarea si confortul necesar cu mainile mele! Acum plec la o perfectionare si s-ar putea ca nu peste mult timp sa fiu eu sefa de birou, sunt tanara , energica, frumoasa si de ce n-as profita de situatia asta?! Chiar ma amuza faptul ! Voiam sa-mi depun demisia ca n-o mai puteam suporta pe fosta X si sa plec in alta parte dar directoarea m-a propus spre avansare, acum cine o fi intervenit pt. mine nu stiu?! Dar cum se zice: Tot raul uneori spre bine te indreapta ! Asa ca nu dispera Michelle ! Ia-ti viata in maini si nu te juca cu ea! Iubirile vin si trec! Cariera ramane si poti avea multa satisfactie de pe urma ei, poti cunoaste pe altcineva care merita iubirea ta (valabil si pentru mine iubirea noastra) Am rabdare si astept soarele pe strada mea din nou, astept sa se aprinda inima mea pentru altcineva si a altcuiva pt. mine dar voi fi mult mai precauta! Va doresc tuturor fericire multa si inca o data nu disperati fetelor ! Viata este frumoasa! Si trebuie sa ne-o facem frumoasa! Sa ne bucuram din plin de toate nimicurile! Sa ne vedem frumoase! Sa fim tari. puternice, sa spunem lucrurilor pe nume si sa fim noi insine ca asta este important! Iubire multa iti doresc Michelle si realizari pe plan profesional! Te imbratisez cu drag! Danik

28 Michelle la 11:38 am

Mersi, Danik, la fel si tie! Si…cat mai multe zile frumoase, tuturor cititoarelor!
Citind cuvintele tale, imi dau seama ca intr-adevar par o fiinta trista si posomorata si…nu e deloc asa! Sunt un om vesel si optimist, doar ca…lunile astea se pare ca mi-am cam pierdut drumul in viata. Nu stiu ce s-a intamplat in ultimele 2 saptamani, dar…m-am simtit mai linistita, mai vesela si…incep chiar sa ma simt fericita din nou. Nu, nu am intalnit pe nimeni altcineva (as vrea eu!!), ci pur si simplu…am redescoperit alte mici pasiuni care ma faceau fericita si inainte de toata povestea asta si dupa cum ma sfatuiesti si tu, mi-am umplut timpul cu alte lucruri. Iar acum, ca tot vine primavara, sper sa reusesc sa fac si eu mai multe excursii, sa vizitez locuri noi, etc. Ador plimbarile si va trebui sa fac mai multe.

Ai dreptate, ma joaca pe degete, X asta a mea. Imi spune una si face alta si normal ca nu e corect pentru mine. Am stiut dintotdeauna asta, doar ca nu am vrut sa recunosc, m-am lasat condusa de sentimente, de teama de a o pierde, de…iluzia dragostei, de…o gramada de alte motive mai mult sau mai putin obiective. Acum insa parca vad lucrurile mult mai clar si, nu asta e ceea ce imi doresc de la viata. Nu vreau sa fiu amanta, nu vreau sa fiu cealalta femeie, nu vreau sa stau si sa astept un semn, nu vreau sa imi impart dragostea cu nimeni. Vreau mai mult de la viata si…o sa incerc sa lupt mai mult sa obtin asta, sa ma concentrez pe asta, nu sa regret trecutul, sau sa fiu geloasa si invidoasa ca EA nu mai e a mea.

Pana nu am murit, nu putem spune ca o singura persoana a fost dragostea vietii noastre. Asadar, sper din suflet sa gasesc pe altcineva, sa traiesc alta poveste, sau macar sa uit ce a fost. Si daca e sa raman singura, ma voi impaca cu gandul asta. ASTA nu e dragoste, e concluzia la care am ajuns. Nu-i asa ca esti mandra de mine si de ce am decis :p? Incet, dar foarte sigur, simt ca ma vindec, simt ca voi fi OK, ca nu mai simt mare lucru pentru ea. Deja telefoanele, mesajele cu declaratii, etc…nu ma mai impresioneaza, nu ma mai ating la suflet, nici macar nu ma mai intristeaza. Pur si simplu….incep sa nu mai simt nimic. Veste minunata pentru sufletul meu. Sper numai sa tina starea asta, sa nu dau inapoi.

Mai am de trecut un hop, un test; de fapt, doua: vacanta de care iti povesteam si…sa fac cunostinta cu viitorul ei sot. Cand voi face asta, STIU ca va fi gata totul. Ea si-a ales drumul in viata, iar eu, in sfarsit, l-am ales pe al meu. Si NU e cu ea!!! Asadar…tine-mi pumnii sa reusesc. Nu stiu cand se va intampla asta (intalnirea), probabil prin jurul sarbatorilor de Paste. Cert este ca…nu ma mai sperie. Dimpotriva, intr-un fel, astept. Doar asa voi putea, intr-adevar sa las totul in urma. Chiar nu ma merita.

Asa o sa fac si eu, ma concentrez pe cariera. Sa vedem ce va fi. Si…FELICITARI pentru promovare!!! Suna minunat, sunt convinsa ca era ceva ce meritai. Iar formarea aia, suna si mai bine, mai ales daca e in afara orasului. Cunosti oameni noi si poate cine stie? Iti vei cunoaste noua iubire :p
Intre timp, mersi pentru urari si pentru ca ai “ascultat”. Cred ca a fost exact ceea ce aveam nevoie. Te imbratisez si eu!
P.S: am 29 de ani.

29 Danik la 7:02 pm

Michelle sunt mandra ca nu mai suferi si c-ai devenit imuna la acele chestii care te faceau sa suferi. Multumesc pentru urari! Da, voi pleca in afara orasului insa nu am de gand sa incerc nimic nou, vreau sa am o perioada in care sa fiu doar eu cu mine. Nu sunt pregatita pentru altceva,deocamdata, pe parcurs voi vedea.

Ma gandesc si la fosta x ca nu as vrea s-o ranesc asa repede, afisindu-ma cu altcineva imediat, am macar decenta asta. Vad ca deja sufera prea mult, nici plecarea mea nu i-a cazut prea bine, probabil era multumita ca ma vedea in fiecare zi. In legatura cu situatia ta; sigur ai de luat o decizie ce poate sa-ti apartina doar tie,este usor sa te lasi manipulat de altii,insa inima numai tu ti-o cunosti cu adevarat si ce-ti dicteaza ea este uneori lege( desi si legile pot fi abrogate)

Daca iti place incertitudinea si iubirea ce nu-i iubire,ci un soi de amagire,continua asa.Dar eu dupa felul meu de-a fi nu pot suporta asa ceva, la mine ori este alba ori este neagra, gri nu exista! Tu trebuie sa fii tare sa ai vointa si sa le pui pe toate corect in balanta, trebuie sa te descurci daca vezi ca esti incurcata fara rost si fara un viitor.

Eu iti tin pumnii si-ti doresc multa fericire pe viitor! Si nu uita! Pune-ti cariera pe primul plan! Apropo, ai zis ca-ti place sa calatoresti mult, pe unde ai fost si ce vrei sa mai vezi poate imi dai vreo idee si mie! Un Paste Fericit! Tie si tuturor cititoarelor. Nu voi mai intra asa curand pe aici! Michelle fii tare! Fetelor toate avem un suflet al nostru si-l vom gasi intr-o zi! Sa fiti iubite! Va imbratisez pe toate si nu in ultimul rand pe Michelle! Cu respect Danik

30 Michelle la 12:21 pm

Hey, Danik! Hello fetelor!

Ma bucur sa aud ca inca nu ai de gand sa te etalezi cu nimeni in fata Xei. Asta denota tarie de caracter, ceea ce e atat de rar in ziua de astazi! Nici eu nu am de gand sa caut nimic nou, cel putin nu in curand, nu pana nu ma vindec de tot si pana nu voi fi capabila sa ofer o inima curata. Asa e corect si pentru mine si pentru…viitor!

Si eu sunt de principiul “Totul sau nimic.” Si din moment ce EA nu imi poate oferi ce imi doresc, prefer nimic. Insa, dupa cum spuneam, sunt alte lucruri la mijloc intre noi si…daca nu vrem sa ne dam de gol, cel putin o vreme…trebuie sa jucam rolul asta. Decizia mea e luata insa. Incet, incet…si prieteniile se destrama, si cele mai bune prietene se racesc, se distanteaza, etc. Oricum, voi invata sa imi controlez mai bine macar reactiile, daca sentimentele nu pot mai mult de atat. Si, putin, cate putin, STIU ca voi reusi. Am facut deja alegerea. Si NU, nu vreau “iubirea asta care nu e iubire”, daca imi permiti sa te citez.

Asa e, imi place mult sa calatoresc. Din pacate nu ma pot lauda ca am vazut chiar asa multe. Ma tot plimb prin tara, imi place sa vizitez diferite orase, daca as putea, in fiecare weekend as vizita alt oras, alt obiectiv turistic de la noi din tara. In afara tarii am fost in Grecia, in Corfu, in Turcia (o tara absolut superba). Iar in Anglia, la Londra…ma simt ca acasa, deoarece am si prieteni si familie acolo, asadar, o data sau de 2 ori pe an sigur ajung si pe acolo. Poate, in viitor, voi scrie DE acolo. (Sper). Imi doresc sa mai ajung prin Paris, Roma, Egipt, Abu Dhabi si marele meu vis…America, mai specific New York. Incet-incet. Daca as avea bani, m-as imbarca intr-o croaziera di naia in jurul lumii. M-as duce si singura, daca nu as putea “corupe” nicio prietena. Dar…traim totusi in Romania, asadar deocamdata, calatoresc in jurul lumii prin internet.

31 Sharm la 6:22 pm

Pentru Danik&Michelle: v-am citit povestile si dialogurile ..si am ramas pe ganduri..si indraznesc , am curajul sa vorbesc..prin ceea ce simt si cred ca pot da intr-o relatie..prin ceea ce astept de la o relatie..

Nu dau sfaturi..nu dau lectii..pentru ca intr-o relatie sunt sentimente,dar este si o imbinare a personalitatilor celor doua suflete care vor sa fie impreuna..In primul rand ..este atractia..fizica, spirituala..fiecare o simte in felul ei..dupa aceea insa, daca relatia avanseaza, intervine setea de cunoastere..nu dorinta de a cuceri..(a cuceri pe cineva inseamna mai mult competie, orgoliu,a simti cata putere poti avea asupra cuiva, ..afectiunea e ceva secundar)…intr-o relatie adevarata..vrei sa cunosti..vrei sa asimilezi…vrei sa fii..vrei sa primesti..vrei sa dai..vrei sa simti..si cu cat simti ca esti pe aceeasi lungime de unda, si vibreaza sufletul si simti vibratia celeilalte..cu atat vrei mai mult..si nu dintr-o data..cunoasterea are si gust dulce si amar..dar asta e farmecul si puterea unei relatii adevarate..daca afectiunea este puternica , si pe zi ce trece mai profunda..iti inunda practic sufletul..cunoasterea este acea retea fina , ca de otel,care strabate sentimentele..si le da stabilitate..si siguranta..

Intelegerea reciproca a caracterelor, a sensibilitatilor , este ceea ce imbogateste o relatie..si se bazeaza pe multa comunicare si deschidere..pe sinceritate..pe dorinta de a afla si intelege totul despre partenera..nu este suficient sa iubesti..este mult mai important sa intelegi ..sa accepti..sa fii inteleasa..sa fii acceptata ..sa te schimbi de dragul ei si sa ceri schimbare..uneori te schimbi fara sa iti dai seama..important este sa fie o schimbare care sa te faca sa zambesti zilnic…

Si atunci cand toate acestea se intampla, in timp..pot spune ca da…iubesc cu adevarat..si nu am nevoie de daruri..pentru ca o am pe ea..si fiecare clipa,,inseamna afectiune,,si dor,,si cunoastere..toate la un loc..Si in asemenea momente..si simpla tacere e plina de vibratie..si caldura..Nu comentez ceea ce ati avut si simtit langa femeile pe care le-ati iubit…Eu insa asa as accepta sa iubesc si sa fiu iubita…Pana la urma, intr-o relatie adevarata, dai si primesti..in egala masura..cand masurile difera, incepe suferinta celei care da mai mult..si interpretarile..si dispare comunicarea..si apar altfel de taceri..si in final..oboseala..dura, grea..

Nu dau lectii..nu pot stabili reguli ..dar stiu ce pot sa dau ..si caut vibratia potrivita sufletului meu.. si am gasit-o..si vorbesc din experienta unei afectiuni adevarate..nu fictiune..Poate va ajuta..poate intelegeti si va iubiti un pic mai mult..pentru ca meritati sa primiti mai mult..cu drag, Sharm

32 ingerul albastru la 11:47 pm

michelle am citit povestea ta ma indurerat ff mult,stiu ce inseamna a iubi cu adevarat si sa suferi de 10 ori mai mult.prin aceste stari am trecut si eu dar am cistigat lupta cu mine insami.

am citit aici multe povesti adevarate ,scrise cu lacrimi poate si durere si diferite stari prin care au trecut fiecare din aceste doamne.
toate au ceva in comun: tradare,egoism,suferinta frustrare etc. e foarte greu sa gasesti acea iubire pe care ne-o dorim din tot sufletul,e ff greu sa-i spui cuiva cine esti cu adevarat si ce vrei, pt ca exista acea teama de a nu fi refuzat sau de a nu fi tradat secretul tau, pentru ca apoi stii si tu cum te vad cei din jurul tau.

eu sincera sa fiu din totdeauna mam simtit atrasa de femei si mi-am dorit sa am o iubita cu un suflet si o gandire ca a ta si sentimentele tale, dar n-am gasit-o, am trecut prin 2 esecuri. dupa fiecare am fost distrusa complet. imi doream sa mor.

m-am imbolnavit de depresie apoi intr-un final am paralizat, dar ii multumesc lui dumnezeu ca mi-am revenit. n-as fi vrut nici soarele sa-l mai vad, m-am simtit umilita. in fine,vreau sa-ti spun ca vreau sa-ti fiu acea prietena care ti-o doresti daca ma lasi. te pup si o imbratisare calduroasa iti urez. astept raspunsul tau.

33 sab la 1:32 pm

prima dată cand m-am îndrăgostit am facut-o “din greşeală” ca să zic aşa… m-am sărutat cu o colega din greşeală, dar după… am început să o iubesc. au trecut 2 ani de cand s-a intamplat şi povestea noastră a avansat.. însă sentimentele au cam scăzut din partea amandurora… iar asta ma deprimă. vreau să găsesc o persoana potrivită pe care să o iubesc si să o uit pe ea…