Nu stiam de ce am atata nevoie de ea, dar acum sunt sigura ca o iubesc

7 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>O iubesc dar nu stiu daca ea e lesbi

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Indragostita de prietena cea mai buna

Nu stiu exact cand si cum anume incepe povestea mea. Am fost o persoana perfect normala — am avut iubiti si nu as fi banuit niciodata ca sexualitatea mea e alta decat hetero. Asta pana cand am cunoscut-o pe EA.

Era colega mea de clasa si am inceput sa am sentimente fata de ea. Prima oara nu am stiut ce se intampla, de ce am atata nevoie de ea, de ce imi bate inima cu putere la fiecare atingere a ei. Insa acum sunt sigura: O IUBESC.

Dar este o iubire platonica, o iubire care probabil vine doar din partea mea, insa este o iubire atat de mare incat as putea sa iubesc pentru amandoua. Cateodata imi da impresia ca ar simti si ea ceva din anumite privinte dar poate ca doar eu vad asta, poate doar mi se pare.

Bineinteles ca ea nu stie nimic, nu as putea sa ii spun. De 3 ani ma macin, de 3 ani o iubesc in secret. Am mai batut niste apropouri subtile insa nu stiu daca a inteles ceva. Cateodata as vrea sa am puterea sa ii spun tot ce simt fara sa ma gandesc la urmari insa nu o am.

Dupa terminarea liceului am preferat sa plec din tara, sa o uit. Insa nu pot. Pastrez legatura cu ea insa doar ca amice. Pentru ea m-as intoarce in secunda doi dar si din cauza ei as ramane aici. Mi-as dori atat de mult sa fie valabila zicala ochii care nu se vad se uita.

De un lucru sunt sigura, sunt dependenta de ea. As vrea niste sfaturi de la cele care au trecut printr-o situatie similara. Insa sa ii spun ceea ce simt nu voi avea niciodata curajul.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 7 comentarii }

1 Bia la 8:07 pm

Incearca sa cunosti mai multe femei poate la un moment dat una dintre ele te-ar putea scoate din impas, dar iti recomand cu caldura cateva sedinte la psiholog, nu trebuie sa iti fie jena de ceea ce simti, prin aceeasi situatie am trecut si eu iar psihologul ma ajutat foarte mult.

2 franki la 4:05 pm

Am trecut si eu prin asa ceva. Incearca sa nu te mai gandesti la ea. Iti faci mai mult rau tie. Sunt sigura ca in lumea asta este cineva si pentru tine care sa te iubeasca si sa te merite. Bafta.

3 ro' la 3:09 am

Scuza-ma dar ai terminat liceul si ai plecat departe, nu? De departe va auziti des? Ea are pe cineva? Liceul terminat inseamna peste 18 ani. Ce se schimba daca ii dai un mesaj si ii zici tot ce simti si de cand? Te temi ca nu mai vorbeste cu tine sau ca ti-ar face coming out fara voia ta? Daca iti gasesti pe altcineva si ea simtea si ea ceva pentru tine dar nu a avut curaj nici ea, si dupa nu o sa va para rau?

Oricum ca e acum sau peste 50 de ani, va trebui sa accepti mereu ce simti, de la tine pleaca totul, din interiorul tau, si cum le vezi tu asa le arati si la altii. Daca tu vezi o problema in asta si ei o vor vedea! Sunt lucruri mult mai grave, asta e doar un mod de a ne trai o viata care ne apartine. Nu fiti copii, credeti ca pe careva intereseaza ca eu la ora asta stau cu tastatura in brate si iubirea mea nu e langa mine? Credeti ca daca va acceptati pe voi insiva va cumparati ecusoane ca la banca cu scris de tipar sunt Adi Gay sau Lesbi Diana.

Toate zilele se termina intr-un pat si toate diminetile incep acolo. Crescand cautam solutii ca intre cei 4 pereti sa ne alinte aroma iubirii. Tu te declari ei, nu vecinei care daca nu e acru borsul merge la maica-ta sa isi descarce nervii ‘ce mai face lesbiana aia de fica-ta’.

Cred ca e corect sa ii spui ca o iubesti, cred ca deja stie si sper ca tot tabu-ul asta sa dispara. Vreau ca fii mei (ce vor veni candva) sa isi priveasca mama asa cum o privesc si eu, cu mandrie si iubire asa cum ar trebui sa fim priviti si noi, ca nu avem raie si toti vor deveni ca noi, suntem doar gay sau bi sau les sau trans…

4 andreea la 3:23 am

Been there, done that :D
As putea zice ca ai facut deja un prim pas, plecand in strainatate, distanta fizica ajuta, dar faptul ca inca sunteti prietene nu te va ajuta deloc s-o uiti sau sa treci peste, iti spun din proprie experienta ca nu va duce la nimic bun… E greu sa o lasi in pace si sa nu mai vorbesti cu ea, stiu, dar incearca cat de cat sa o mai raresti si in acelasi timp sa iti gasesti pe cineva, care oricum va fi comparat cu ea, -ajuta sa nu te mai gandesti la ea ci la persoana cu care vei fi, trebuie doar sa vrei sa schimbi ceva; dragostea neimpartasita si alimentata de mici chestii interpretabile de persoana indragostita nu face bine deloc;
va veni o zi in care vei spune: ”gata, m-am saturat!” si vei incerca sa iti refaci viata, daca as putea spune asa… si in clipa in care ea nu va fi mai mult decat o persoana din trecut te vei simti eliberata, e greu, dar nimic nu e usor…
Ori termini tu povestea, ori te termina ea pe tine, cui pe cui se scoate si multa vointa. Bafta

5 lade la 2:34 pm

Va multumesc mult pentru sfaturi,pe unul dintre ele chiar il voi lua in considerara,crd ca cea mai buna solutie este sa ma desprind de ea,sa incerc sa ma abtin,sa nu mai vorbesc cu ea si poate asa o voi uita.voi privi drept in fata,in viitor,fara sa privesc in urma si poate ceva mai bun ma asteapta..

6 eliza la 7:36 am

si eu sunt intr-o situatie similara si vreau sa-i spun si nu e chiar asa de greu.ai putea sa-i spui ca iti place de ea si sa-i ceri ajutorul,poate ii va suna altfel.

7 xg la 1:12 pm

Si eu sunt in aceeasi situatie….am mai avut o relatie cu o prietena buna…la inceput nu m-a acceptat si am respins….i-am propus sa ramanem doar prietene macar atat si a fost de acord, iar cu timpul s-a indragostit si ea de mine…..mi-a marturisit si am trait o poveste frumoasa de dragoste dar pana la urma sa terminat. Dragostea dintre noi s-a consumat…

De 3 ani sunt indragostita de cea mai buna prietena…imi da semne ca ar avea sentimente pentru mine dar mie teama sa fac pasul acela… Sunt sigura ca atunci cand il voi face se va intampla la fel ca in prima poveste…vom trai o poveste frumoasa de dragoste, se va consuma cu timpul, si voi trece la urmatoarea.

Te sfatuiesc sa incerci sa ii spui…incercarea moarte n-are….si ti-as recomanda si niste sedinte la psiholog…sunt de foarte mare ajutor. Daca nu ai cu cine vorbi anunta-ma ….sunt in aceeasi situatie si te inteleg prin ce treci…ne-am fi de mare ajutor una alteia.
bafta