Relatia mea lesby e un du-te-vino continuu dar nu pot sa renunt la ea

12 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Probleme in relatia mea lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Eu si prietena mea suntem lesbiene convinse dar problema e inegalitatea in relatia noastra. Inteleg ca nu e posibil sa fie egalitate absoluta, dar trebuie sa fie totusi un oarecare echilibru, nu? Poate ca nu m-as fi adresat la voi cu aceasta problema, daca nu observam ca dureaza deja de vreo 3 luni, si am devenit foarte confuza, nu mai stiu daca ea simte ceva pentru mine sau nu. Acum nu mai e vorba de iubire, dar macar de simplu atasament.

Suntem amandoua lesbiene suta la suta, asa ca se exclude orice posibila explicatie pe baza de “nesiguranta in orientarea sexuala”. In primul rand as vrea sa mentionez ca prietena mea are o dispozitie foarte schimbatoare. Azi poate sa ma alinte cu tot felul de diminutive, iar maine poate sa raspunda la orice rece si impasibil, asa incat e pur si simplu evident ca nu are chef de discutii cu mine. Eu nu deodata ma supar cand ma respinge in acest fel, incerc mai intai sa aflu ce s-a intamplat, daca e trista/suparata pe ceva.

Ea de obicei spune ce are pe suflet, se mai descarca, iar eu, dupa ce ii zic cateva cuvinte de incurajare, o las cu propriile-i ganduri, pana se linisteste. Peste un timp ii trece si e iarasi calda cu mine, ca peste cateva zile sa reinceapa raceala. Eu din nou o sprijin si o consolez, pana ii ridic catusi de putin dispozitia si redevine dulce si sensibila. Apoi iar ma indeparteaza. Si tot asa, iar si iar… (am ametit scriind, nu mai zic pe viu cat de frustrata sunt). Eu insa mereu cand o vad sau cand ma suna ii raspund normal, voios (nu trebuie sa ma prefac, ca chiar sunt fericita sa o aud de fiecare data).

Foarte rar se intampla sa fiu abatuta (in majoritatea cazurilor insa tot din cauza ei, ca o simt distanta). Ea insa niciodata nu incearca sa afle de ce, iar asta imi provoaca si mai mari dificultati in a-i povesti ce ma doare. Uneori prind curaj si incep sa-i spun de ce anume mi-e trist, dar simt ca nu ma aude. Foarte usor poate sa ma intrerupa dupa o fraza scoasa din mine cu chinuri cu cuvintele “stii piesa asta?”, apoi cand ii zic “nu” inca mai descurajata ca ma ignora, ea cu totul inceteaza sa mai vorbeasca cu mine si continua sa-si vada de treburile sale.

Am impresia ca doar se enerveaza cand eu sunt trista, ca se plictiseste si vrea sa scape de mine. Cand planuim sa ne intalnim seara si pana la urma se razgandeste, mi-o spune tarziu si, cel mai dureros, tot mai des prin sms. Uneori scrie ca ii este dor foarte mult, iarasi prin sms, dar cand o sun inapoi sa-i zic ca si mie mi-e dor, o simt putin enervata. Cand ne vedem eu sunt cea care “sare” prima la imbratisat, eu sunt cea care ii face mereu complimente, care o mangaie. Ea nici nu prea ma priveste, de foarte mult nu m-a mai mangaiat (o simpla atingere afectuoasa pe mana, umar inseamna uneori atat de mult!), complimente nu imi face, la fel, niciodata (singurul “frumoasa” zis asa, de parca il zicea din obligatie, nu se socoate).

Nu zic ca e obligata sa faca cu mine cum fac si eu cu ea. Eu ii zic complimente pe care le merita cu adevarat. Sa inteleg ca, daca ea tace, atunci eu nu merit nimic? Ei bine, sigur ca e posibil sa nu merit nimic, dar pentru ce atunci toata aceasta “relatie”? Imi spune destul de des ca sunt blanda si buna, nimic mai mult… Eu nu ii sunt bunica! Ma simt total lipsita de atentie.

Ea nu atrage atentia la ce simt si pare sa nu-i pese cand imi doboara dispozitia la pamant. De exemplu ne-am intalnit intr-o seara, ne vedeam poate ultima oara (ea a plecat a doua zi peste hotare), eu atat de setoasa de… totul, sa o simt cat mai mult, cat mai era posibil, iar ea se comporta de parca i-as fura timpul. Ne-am dus la un film, dar nu mergea cel pe care si-l dorea ea. Indispusa rau, de parca si-a pierdut tot interesul fata de seara ceea, mi-a propus sa mergem intr-un local, de care i-am zis de mai multe ori ca nu-mi place.

Dar stiam bine ca daca refuz aveam cu siguranta sa stric tot ce mai ramasese din seara, asa ca am fost de acord. Era mai important sa fiu cu ea, deja “unde” era intrebare mai putin importanta. Acolo s-a asezat la masa vizavi de mine astfel incat deja nici sa ma sprijin timid de ea nu as fi putut intr-un acces de tandrete. A trebuit sa o chem ca sa vina mai aproape.

Toata seara a dat telefoane si mi-a povestit cum vrea sa-si ia ramas bun de la cunoscutii sai. Bine, nu am nimic impotriva la toate astea, dar ultima intalnire inainte de o despartire indelungata mai presupune ceva in afara de discutii neutre. Era de parca eu nu as fi fost acolo. Era de parca ne-am vazut toata ziua sau de parca locuiam impreuna de un an. Era absolut plictisita. Singurul zambet fericit (cu adevarat fericit) pe care l-am vazut pe fata ei in acea seara era cand a sunat-o mama fostei iubite ca sa-i ureze drum bun. Ironic, nu?

Ma face sa ma simt tot mai mult un “nimeni”, dar cand ii pun intrebari de genul pur prietenesti, din care se subintelege ca nu ma pozitionez ca o iubita, se simte ofensata. Dupa cum a mentionat la un conflict de mai demult, o ofenseaza ca nu am incredere in ea, ca ea nu are de gand sa-mi dovedeasca nimic, ca nu se poate schimba, si ca daca nu o pot accepta cum este atunci poate mai bine sa nu ne mai vorbim. De mult insa nu am mai cerut nimic de la ea.

Ma rog, poate nu ii place sa-si exteriorizeze sentimentele, dar… acestea s-ar simti oricum. Daca ar fi. Dupa toate cate am scris cred ca oricine ar zice “e evident ca nu tine la tine suficient de mult pentru a numi asta o relatie”, dar… mi-a zis de cateva ori ca tine foarte mult la mine, si de doua ori ca ma iubeste (daca sincer, nu o cred cand zice asta in situatia de fata), si chiar mi-a zis ca vrea sa merg si eu peste hotare la ea, peste un timp, dupa ce imi fac ordine in documente si ea se mai pune pe picioare.

Ultima afirmatie este cea care imi provoaca confuzie. Daca poate atat de usor sa ma ignore zi de zi, ce ar fi costat-o sa taca si sa nu-mi zica ca vrea sa fie cu mine acolo? Pare sa spuna adevarul. Dar acesta se contrazice cu toate celelalte actiuni ale ei. Chiar nu stiu ce sa fac… Sa-i zic pe de-a dreptul ca vreau atentie de la ea nu pot. Fiindca, chiar daca o sa se schimbe situatia, o sa simt ca a fost cersit.

Sa rup pur si simplu legatura cu ea tot nu, e prea dur, poate exista solutii mai putin radicale. Am incercat de cateva ori sa ma comport cu ea asa cum se comporta ea cu mine, ca sa-si dea seama in ce situatie ma pune. Dar ea asa si nu a inteles nimic, doar devenea mai rece si ma lasa in pace sa-mi vad de capricii. Ca asa percepe ea supararile mele. Poate are cineva vreun sfat, oricare. Iau totul in consideratie. Sunt obisnuita sa lupt pentru persoana la care tin, sa lupt in asa fel ca in rezultat sa fie bine pentru ambele.

Va multumesc pentru atentie si rabdare si imi cer scuze daca nu am intrat in formatul site-ului.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 12 comentarii }

1 blue angel la 10:57 am

e un pic ciudat felul cum te trateaza prietena ta…cred ca pot sa inteleg cum te simti ca si eu uneori trec prin aceiasi situatie…si prietena mea are momente cand e rece,distanta…dar eu stiu ca asa e caracterul ei si nu pot spune ca m-am obijnuit, dar am invatat sa o accept asa cum e fara sa incerc sa o schimb,poate ca ar trebui sa vb cu iubita ta si sa ii spui ca tu esti o persoana care are nevoie de multa afectiune, ca vrei ca ea sa te faca sa te simti importanta pentru ea, vezi ce reactie are…daca o iubesti cu adevarat cred ca ar trebui sa vb cu ea deschis iar daca nu are de gand sa se schimbe atunci cred ca poti face 2 lucruri…ori iti accepti iubita asa cum e…ori renunti la ea.o relatie in care uh suferi nu e cea mai buna alegere..parerea mea…multa bafta si sper sa gasesti iubirea de care ai nevoie cu sau fara iubita ta

2 Alexandra (admin) la 11:10 am

dar pentru ce atunci toata aceasta “relatie”?

Ai pus punctul pe i cu afirmatia asta. Nu vreau sa fiu dura dar se pare ca prietena ta nu tine la tine nici pe departe cat tii tu la ea. Poate spune ca tine la tine dar faptele spun mai multe decat vorbele. Vorbim de un dezechilibru major care e evident ca te macina si per total e evident ca tu te multumesti cu “firmituri” de afectiune din partea ei pe cand tu oferi totul.

Nu cred ca relatia asta e sanatoasa pentru tine, o relatie cu cineva atat de inconsecvent te macina incetul cu incetul, fara sa-ti dai seama iar aceste mici respingeri se tot cumuleaza si pot lasa rani adanci care iti pot afecta relatiile viitoare chiar daca vor fi cu persoane mai potrivite.

Parerea mea e ca tu stii in adancul sufletului ca nu e o relatie ok, ca nu asa ar trebui sa fie o relatie buna, ca indiciile sunt evidente dar pur si simplu nu poti renunta la ea, si ca te agati de putinele cuvinte de afectiune pe care ti le ofera. De ce nu rupe ea relatia? Nu stiu, multe persoane nu au curajul sa incheie o relatie chiar daca stiu ca nu e ceea ce isi doresc si imping cealalta persoana sa ia decizia finala. Nu inseamna ca sunt persoane rele sau lipsite de empatie, doar ca poate nu au curajul sa faca ce ar trebui sa faca.

Nu vrei sa auzi asta dar singura solutie e sa-i oferi un ultimatum, sa rupi relatia cu ea. Daca intr-adevar tine la tine, atunci va face tot ca sa nu te piarda. Daca nu e dispusa sa faca efortul, atunci ti-e mai bine fara ea caci mai bine singura decat intr-o relatie nociva si dezechilibrata unde primesti atat de putin. Meriti mult mai mult, meriti pe cineva care sa fie dispus si sa-ti poata oferi mult mai mult.

Stiu cum e sa simti ca “nu pot renunta la ea, nu pot” dar va veni momentul cand o vei face din disperare pentru ca situatia asta continua de du-te/vino te va termina psihic si emotional in asa masura incat vei ajunge sa NU ai de ales daca vei vrea sa-ti pastrezi (sau sa-ti recuperezi) sanatatea.

Sper ca nu am fost prea dura dar multe din concluziile de mai sus le-am invatat pe propria piele. La momentul respectiv mi s-a spus si mie ce am spus si eu mai sus… si tot n-am ascultat desi in final la asta s-a ajuns — ruptura dinala. Dar mi-am asumat pe deplin consecintele deciziei mele de a inchide ochii la toate aceste indicii si la ce imi spunea instinctul.

Mult succes si tine-ne la curent.

3 Andreea la 11:12 am

Buna ..Ti-am citit povestea si voiam sa spun ca imi dau seama ce simti. E groaznic sa iubesti o persoana care nu-ti daruieste acelasi lucru,mai ales atunci cand in cazul tau te-ai atasat de ea. Te inteleg perfect. Eu as incerca sa discut cu ea despre asta, e sungurul lucru pe care poti sa-l faci. Intr-o zi cand se va purta asa din nou, o iei de mana si o intrebi de ce se poarta asa cu tine, o intrebi daca te iubeste sau daca nu cumva are pe altcineva:).

Deoarece tu ai spus mai sus ca a fost farte fericita cand a sunat-o mama fostei prietene. Asta inseamna ca probabil se mai gandeste la fosta:-??..Nu stiu zic si eu asa, tu stii mai multe. Incearca sa vezi daca asa se poarta cu toata lumea sau daca se poarta asa doar cu tine:)..Pentru ca daca se poarta asa doar cu tine inseamna ca e ceva intre voi doua,daca nu inseamna ca asa e ea si nu o poti schimba.

E trist si sincer imi pare rau pt tine, si mie imi place de o fata si cred ca as fi distrusa sa stiu ca nu ma place, dar na incearca sa ii spui tot ce ne-ai spus si noua, asta ar fi singura solutie:)..si probabil esti prea disponibila, ai spus ca vrei egalitate, atunci incearca sa o obtii:)
Daca se mai intampla ceva sa ne povestesti:*

Te pup ai grije de tine>:D<

4 ioana la 11:14 am

Cred ca nu e suficient ca o persoana sa-ti spuna “te iubesc”. Faptele, mai mult decat cuvintele, ar trebui sa reflecte asta. Iar faptele ei (asa cum le-ai povestit tu) se bat cap in cap cu ce iti spune. Poate ca plecarea ei in strainatate e un lucru bun pentru amandoua. Ea isi va putea da seama cu e sa fie fara tine, iar tu iti vei putea da seama si te vei putea obisnui sa traiesti si fara ea. Toti meritam ceva mai bun…trebuie doar sa lasam sa se intample asta si sa nu se agatam de o relatie in care sentimentele par sa circule doar intr-un sens. Mai devreme sau mai tarziu tot se va sfarsi si atunci vei realiza cat timp pretios ai pierdut, timp in care ai fi putut sa fii cu o alta persoana care sa te iubeasca si sa iti si arate asta

5 ral la 12:25 pm

Ooo, da! Am trecut si eu prin ceva asemanator.
Insa am invatat multe de atunci.
Sti ce inseamna mesaje “double bind” si ce efecte au asupra persoanei careia ii sunt adresate?
Cand poate tu vei “cadea”, oare va avea cine sa te prinda?
Un citat: “Numai cei bogati au drept de imprumut” :)
Cum te simti cand oferi fara sa primesti mai nimic in schimb?
“Hai sa construim o relatie bazata pe placere si nu pe atasament” :)
Jocurile psihologice in cadrul unei relatii iti sunt cunoscute? Iti ofer cateva exemple: jocuri de complementaritate si jocuri de opozitie.
Si nu uita sa cauti informatii despre abuzul emotional. :)
Eu am avut parte de asa ceva si iti pot spune ca nu este placut.

Succes :)

6 Tom la 4:58 pm

Move on!!! Gaseste’ti pe altcineva!!!! Este mult mai dureroasa si chinuitoare situatia in care te afli acum decat daca te’ai desparti de ea, si asta pt ca (sunt sigura ca vezi si tu acest aspect) orice se intampla in viata ta, bun sau rau, tu este singura, te bucuri sau suferi singura indiferent de afectivitatea pe care ti’o arata cand si cand. Or nu asta este scopul unei relatii, nu?
Felul cum se comporta ea pare (pe langa faptul ca asa ii este firea) mai mult o arma de aparare fata de tine, care provine dintr’o autosuficienta nejustificata si egoism. Tu esti garantia ei afectiva…
Uite, nu e usor sa o iei de la capat dar de multe ori este decizia cea mai corecta (fata de propria persoana in primul rand).

7 Hany la 6:28 pm

Buna…un sfat vei primi mereu…dar calea potrivita, doar tu poti sa-o gasesti. Comunicarea verbala/non-verbala construieste si intretine o relatie. Priveste dincolo de cuvinte si gesturile partenerei tale sunt raspunsul pe care-l cauti. Ceau:)

8 emily la 2:01 pm

Buna, eu te cred ce se intampla este gresit si greu aveti doar doua solutii sa va reveniti total sau sa va despartiti eu am avut o relatie de genul de 7 ani si nu am ajuns nicaieri ne certam desparteam … si era ca si la voi distanta aiurea …. ne-am despartit si am gasit pe altcineva la fel ziceam si eu ca nu pot nu pot si intr-o zi am putut..

Recunosc a fost greu ma gandeam la ea dar nu ca la o iubita cica la cineva care a insemnat mult timp ceva ptr mine facea parte dintr-o obisnuita deja.dar nu am mai putut si am zis stop. Si in ziua de azi ma mai cauta dupa un an jumate asa ca … incearca incetul cu incetul daca nu … dintr-o data gaseste-ti pe cineva care sa fie compatibil cu tine si vei vedea altfel totul cu alti ochi.

9 Dya la 4:45 pm

Imi pare rau sa-ti spun, dar asta nu e o relatie sanatoasa.Si poti sa zici ce vrei, dar ea nu te iubeste, ca daca te-ar iubi nu s-ar comporta asa.

10 Serpoaika la 12:07 am

Buna… pot spune ca din pacate si eu trec printr`o situatie asemanatoare … stiu cat de dureros este ca tu sa dai totul si sa nu primesti nimic…nu cred ca sunt in masura sa iti dau vreun sfat … nici eu nu stiu ce sa fac … dar daca simti accelasi lucru ca si mine( mie imi este frica ca voi ramane singura… si pt asta ii accept orice)… ar fii mai bn sa incerci sa cauti o alta persoana cu care sa poti vb sa spui ce simti (cel putin in cazul meu acest lucru ma ajutat…si chiar daca inca nu am curajul sa pun punct actualei relatii…)… Nu stiu in ce masura te poate ajuta ceea ce am spus eu … sper sa gasesti o rezolvare

11 Raluca la 3:12 pm

Cand iti imaginezi ce relatie ti-ar placea sa ai ce vezi? Tinde spre acest ideal si nu te lasa pacalita de vorbe, limbajul non verbal si actiunile sunt mult mai edificatoare intr-o relatie. In ultima seara impreuna e plictisita de tine?? Daca asta e iubire cine are nevioe de dusmani…

12 Natalia la 2:34 pm

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
A trecut ceva timp de cand am scris aici. Am si vorbit cu prietena deschis despre toate aceste probleme, acum ne intelegem mai bine. Stiu ca nu minte cu nimic si face doar ceea ce ii pare corect, nu face nimic cu intentie rea si am invatat sa-i accept caracterul. Recent am avut o discutie si am decis sa nu mai numim ceea ce este intre noi o relatie de cuplu, pentru ca suntem ambele prea zbuciumate in prezent si riscam doar sa ne sufocam asa. De acum fiecare din noi are cale libera spre orice experienta, de orice gen, astfel incat sa nu mai existe nici un fel de presiune si deciziile sa fie luate din dorinta si nu din obligatie. Desi vreau foarte mult sa-mi fie iubita si mi-e frica ca asa va pleca cu totul din bratele mele, prefer sa avem o prietenie perfecta, decat o relatie clatinandu-se mereu…

Va anunt mai incolo, poate peste un an, cand ne vom fi maturizat, unde am ajuns :)