Mi-as dori sa fiu baiat dar imi este rusine sa le spun parintilor

4 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Transgen, transsexual si atractia fata de femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Ma numesc Mirela, am 23 de ani si sunt mandra de ceea ce sunt, indiferent de ce ar spune cei din jur. Cum as putea sa incep? La varsta de 19 ani am avut curajul sa le spun parintilor ceea ce simt si anume ca baietii nu ma atrag in nici un fel. Nu au inteles nici pana azi lucrul acesta, deoarece sunt mai de moda veche. Eu ma straduiesc insa sa mentin o situatie normala, chiar daca orientarea mea sexuala e un subiect tabu in casa.

Sunt o fata baietoasa, imi place sa ma imbrac ca un baiat si ma simt bine asa, dar parintii mei, mai ales mama, nu vor sa accepte acest lucru. Problema e ca nu m-am trezit de la o zi pe alta sa ma imbrac sau sa ma comport intr-un fel anume. Inca de cand eram mica petreceam timpul printre baieti, jucand fotbal, fiind unul de al lor si realizand ca asta e ceea ce imi doresc sa fiu eu insumi: un baiat.

Deocamdata nu am avut curajul sa marturisesc parintilor ca mi-as dori sa fiu baiat, chiar daca doar la asta ma gandesc in fiecare zi. Parintii mei stiu ca sunt lesbi, dar nu am curajul sa fac pasul urmator si prefer sa ma ascund dupa deget. Le este foarte rusine ca sunt lesbi, chiar daca stiu asta de mai bine de patru ani. Subiectul nu se poate discuta in casa noastra, chiar daca parintii mei cunosc foarte multe dintre fetele cu care am fost.

Momentan sunt cu o fata intr-o relatie de un an jumatate, am prezentat-o chiar si parintilor si nu au nimic impotriva, pentru ca ne iubim foarte mult si asta se vede foarte clar. Am ajuns, in sfarsit, sa gasesc o femeie care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt si spun asta fiindca am fost in multe grupuri de fete lesbi care ma certau pentru ca aratam ca un baiat.

Asta este insa ceea ce simt, m-as putea numi travestita mai bine zis. Chiar daca arat ca un baiat, ma simt bine in pielea mea si prietena mea ma iubeste pentru ceea ce sunt, imi vorbeste chiar la masculin.

Daca m-as fi nascut in alta tara, ceilalti avand o alta mentalitate, mi-as fi facut operatie si tratament cu hormoni. Asa insa, imi este rusine sa recunosc in fata parintilor pentru ca stiu ca le-as strica reputatia daca cei din jur ar afla. Prefer sa tac si sa sufar in tacere de dragul lor. Voi ce parere aveti de toata situatia asta?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 4 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 9:53 am

Nu stiu cum s-a intamplat de s-a dezactivat posibilitatea de a comenta la povestea ta. Imi cer scuze pentru eroare, asta e motivul pentru care nu ai primit nici un comentariu pana acum.

Sa stii ca nu esti singurul in situatia asta, chiar aici pe site mai avem cativa baieti nascuti in corp de fata care simt ca tine si cu care poti conversa. Ii poti gasi in clubul nostru de membri de pe Facebook.

Cat despre familie, te vor accepta intr-un final exact asa cum esti pentru ca esti copilul lor, dar e posibil sa le ia ceva timp. Primul pas e deja facut, le-ai spus ca esti lesbi deci deja ai contestat imaginea pe care o aveau despre tine, despre cum ar arata viitorul tau. Vom pregati in curand niste informatii pe site despre ce inseamna sa fii transgender pe care le poti folosi pentru a explica parintilor tai situatia ta. Mult succes.

2 Sunttot Ceeacesimt la 7:51 pm

Am impresia ca ne incurcam in termeni inutil..pana la urma fiecare dintre noi se poate simti ori “el” ori “ea”. E relativ sa spui ca iubesti o femeie sau un barbat. De fapt iubesti omul pentru ceea ce e. E relativ sa spui ca esti in cautarea unui barbat sau al unei femei…de fapt toti ne dorim fericirea. Ce usor ar fi daca parintii, prietenii, sefii nostrii ar intelege asta…Din pacate e mult mai usor sa punem etichete decat sa intelegem firescul fiecaruia dintre noi.
Buburuzule sa fi fericit!! Si sa zambesti mereu…indiferent cat de greu ti-ar fi…Nici nu stii cine s-ar putea indragosti de zambetul tau :)

3 mirib la 8:45 pm

Nu mai sunt cu acea fata m-am despartit dar viata merge inainte :(

4 mile la 12:12 am

eee…salut :)
stiu cn esti…te stiu de pe facebook
e destul de incurcata treaba…dar daca tu asa te simti bine si esti fericita,sau fericit,e tot ce conteaza restu sunt mici detalii
;)