Mi-as dori ca lesbienele sa fie mai vizibile in societate

22 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Ce vor femeile gay de la viata

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Necunoscut

Nu este tocmai o poveste ceea ce doresc eu sa postez, ci mai degraba o dezbatere, daca mi se permite. Si anume, de ce nu sunt femeile lesbiene asa “vizibile” precum barbatii? Si la “vizibile” nu ma refer la a iesi in evidenta printr-un comportament sau printr-o vestimentatie anume. Este vorba, mai degraba, de socializare, de un loc de intalnire.

Am foarte multi prieteni gay, niste oameni deosebiti, realizati profesional cu care imi face placere sa ma intalnesc, sa discut, ne petrecem uneori si concediile impreuna. Mi-as fi dorit insa sa cunosc si femei lesbiene, single sau cupluri, femei inteligente, care stiu ce vor de la viata, care au ambitii in ceea ce priveste realizarea profesionala, sa putem socializa.

Consider ca in cazul barbatilor, daca ai ochiul format si chiar daca nu sunt efeminati, iti poti da seama daca sunt sau nu gay, insa la femei mi se pare totul foarte relativ. Iar daca exista gesturi, afirmatii sau anumite situatii care le pot trada, tot nu se poate spune cu siguranta daca sunt lesbi sau nu. Si din pacate si eu sunt asa.

Oare de ce suntem noi, femeile, asa de putin “vizibile”?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 22 comentarii }

1 gina la 1:33 pm

crede-ma ca asta e si problema mea! ma oftic de mor ca societatea romaneasca e asa de inchisa la minte, nu vrea sa-si deschida orizonturile neam! si din cauza asta, ca nu exista locuri de socializare pt oamenii gay o sa ajungem cu totii, inclusiv eu, sa ne reprimam adevaratele sentimente, trairi si atractii, si o ne conformam si complacem la “normalitate”, adica relatii fata/baiat. Nu sunt impotriva relatiilor heterosexuale, din contra, le accept, le respect si probabil o sa “termin” si eu intr-una, pt ca asta e “normal” si firesc, nu? :( E pacat, totusi, pt ca stiu cum e sa fii de ambele parti ale “normalitatii” si sentiment mai placut pt mine decat in a fi intr-o relatie cu o fata nu exista! “Normalitatea” asta e relativa, eu asa o percep! Totul e relativ, de fapt! Nimeni nu-ti garanteaza ca o sa fii fericita alaturi de un barbat cum nimeni nu-ti garanteaza ca o sa fii fericita alaturi de o femeie, dar daca e ceva ce-ti poate garanta sentimentele fata de cineva esti doar tu, firea ta, sufletul tau! Iar eu stiu ca fata de barbati am sentimente calde, ma fac sa ma simt in siguranta, cu ei imi permit sa fac “fitze” de femeie, cu ei imi permit sa judec viata la rece, sa-mi vad mai bine de munca, nu sunt “legata” emotional in niciun fel, certurile cu ei nu ma afecteaza deloc. In schimb cu o femeie e alta poveste, atractia este continua (am fost cu o fata un an jumate si am fost atrasa de ea in fiecare zi din toata relatia noastra), simt ca traiesc, simt ca iubesc, simt ca ador..SIMT! Cu o femeie imi place sa o protejez, sa o iubesc, abia astept sa vin acasa sa o vad, ma dor certurile cu ea, ador sa petrecem timp impreuna.. Pfff…nici nu stiu cum e mai bine, dar ce e cert e ca pt o femeie am sentimente mult mai puternice!

2 Alexandra (admin) la 1:53 pm

Un subiect interesant. Eu locuiesc la Londra deci nu imi pot da cu parerea decat in legatura cu ce vad si cu ce interactionez eu aici. Desi in UK exista mult mai multa toleranta decat i Romania (nu peste tot, desigur), si aici barbatii gay beneficiaza de mai multa vizibilitate in domeniul public decat femeile lesbiene. Numarul de celebritati masculine care sunt gay este mai mare si numarul de barbati gay in Soho e mai mare decat numarul de lesbiene. Numarul de baruri gay e mult mai mare decat numarul de baruri dedicat lesbienelor.

O posibila explicatie (una cu care sunt si eu de acord) e ca traim intr-o societate patriarhala unde in general barbatii beneficiaza de mult mai multa vizibilitate decat femeile, si asta se intampla in aproape toate straturile societatii. Aceasta dinamica este pur si simplu prezenta si in cazul unor anumite segmente din societate, cum ar fi cel LGBT.

In plus, trebuie sa tinem cont ca societatea patriarhala priveste lesbianismul ca pe o amenintare la adresa masculinitatii. Aici in UK a fi gay ca barbat e fashionable, e cool si in multe comunitati e mai acceptat decat a fi femeie lesbiana. Chiar si atunci cand ideea de femeie lesbiana este acceptata este adesea in contextul dorintei sexuale masculine.

Multi barbati gasesc ideea a 2 femei care se iubesc extrem de erotica atat timp cat este pentru placerea lui sexuala si vizuala, atata timp cat si el este cumva implicat, fie ca observator sau ca participant direct. Dar majoritatea barbatilor ar gasi ideea a 2 femei care au o experienta sexuala completa si fierbinte fara interventia unui barbat amenintatoare (de cate ori n-am auzit “cum pot doua femei sa faca sex?” sau “ce fac doua femei nu se cheama sex, ai nevoie de organul masculin pentru asta”).

Mai mult, daca doua femei pot forma un cuplu fericit, pot avea o viata sexuala implinita fara “asistenta” unui barbat si pot avea si copii doar cu ajutorul unei mostre de sperma (barbatii nu pot naste un copil, o femeie insa da), inseamna ca nu au nevoie de un barbat.
Pur si simplu aluzia ca o femeie nu are nevoie de un barbat si ca acesta poate fi inlocuit cu o femeie reprezinta o lovitura sub centura pentru o societate in care barbatul detine autoritate asupra femeilor, copiilor si proprietatii iar regulile si privilegiile sunt dictate de barbati.

O astfel de societate depinde de subordonarea femeilor. In momentul in care acestea isi iau destinul in maini si refuza sa mai fie subordonate barbatilor, societatea patriarhala risca sa piarda controlul si influenta de care s-au bucurat atata timp. Acesta este si motivul pentru care numarul femeilor independente, puternice, care isi iau destiinul in maini in loc sa-si caute un barbat care sa aiba grija de ele este mult, mult mai mic (desi din fericire este in crestere). Vizibilitatea redusa a femeilor lesbi este deci o alta expresie a dominatiei barbatilor in societate.

3 Blondybabe la 10:45 am

Hello and yes. Cred ca asta e problema principala a comunitatii noastre in tara, dar dupa cum bine se stie “Traim in Romanica”. La fel ca si Alexandra locuiesc in Londra si diferenta e extrem de vizibila. Incepand de la tipe care te analizeaza in Soho, la barbati musculosi care poarta fara probleme cat mai putine haine, la travestiti gen lady gaga la absolutmorice. Soho si inca un oras din Uk, Brighton sunt locurile cele mai agreabile pentruncomnitatea gay. Desi niciodata nu am fost tratata oribil cand am spus ca sunt gay, ci mai degraba multe intrebari si curiozitate.
Adevarul e ca nici nu se compara Uk cu Romania, sa fim seriosi. Sunt curioasa cand o sa se legalizeze casatoriile intre aceleasi sexe la noi, mai ales adoptiile. Nu, Romania mai are de crescut. Dar m-am cam abatut de la subiect.
Adevarul e ca si eu stau uneori si incerc sa-mi dau seama care e cum , bineinteles la stereotipul butch e mai mult ca evident . Eu sunt fanatica mai mult femeile in adevaratul sens al cuvantlui, lipsticklesbians. Asadar, o enigma cu adevarat s-ar putea zice, pentru ca intodeuna am stat cu frica de a nu-mi lua o poseta in cap descurajandu-ma.
Of si iar m-am demoralizat legat de casa dulce casa..

4 Monica la 3:35 pm

Eu stau in madrid de 8 ani.Totul este diferit,este un cartier chiar in centrul madridului,se cheama Chueca,si sunt numai baruri gay si de lesbiene.
Toata lumea respecta pe toata lumea,inainte de toate suntem persoane. Este o placere sa poti merge pe unde vrei,la orice ora,sa fii lesbiana,sa poti merge cu iubita de mana,sa te saruti fara ca nimeni sa intoarca capul dupa tine.
Totusi perechile gay sun total diferiti de lesbiene,noi suntem foarte iubarete,atente,dulci,pe cand la ei totul este legat de sex.
As vrea ca si in romania sa fim privite ca persoane normale si sa nu trebuiasca sa ne ascundem,sa nu avem teama de nimeni si de nimic

5 BlueSoul la 9:55 pm

Mi-am luat cateva zile din momentul in care ti-am vazut postarea sa ma gandesc la intrebarile pe care le-ai pus aici. Asta pentru ca nu m-am gandit pana acum niciodata real la aceste lucruri.
Sustin punctul de vedere al Alexandrei, dar cred ca este vorba de putin mai mult decat atat; mai mult decat “vizibilitatea redusa a femeilor lesbi este o alta expresie a dominatiei barbatilor in societate”.
Precizez ca traiesc in Romania si ca mi-ar placea si mie (ca si tie) sa avem un loc in care putem socializa. Ba chiar m-am gandit serios sa fac ceva in sensul asta dar deocamdata nu am posibilitatea sa actionez.
Revenind la intrebarea ta, personal, cred ca este vorba si de discretie (a se retine acel “personal”). Tocmai pentru ca sunt o femeie educata, nu simt nevoia sa imi expun sexualitatea in mod public. Ceea ce vreau sa spun este ca…daca as fi intr-o relatie hetero, cu siguranta nimeni nu ar simti nevoia sa ma intrebe despre modul in care fac sex si mai ales cu cine… – asadar, ar trebui pentru ca sunt o femeie care iubeste femeia sa-mi “tintuiesc” orientarea sexuala in frunte?… Ma simt ok exact cum sunt, fara sa vreau sa strig in gura mare ce iubesc, fara sa simt nevoia sa dau explicatii sau sa-mi afisez iubirea in public.
Trecand acum la partea doua a ideii mele, ei bine, discretie, discretie, dar cu dragostea cum ramane? Normal ca vreau sa o tin de mana in parc, normal ca poate mi-ar placea sa o sarut (“ea” generic) – si am sa iti spun ca…o fac. Prima parte foarte usor, a doua mai greu. Ce ma retine? Cand m-am trezit iubind o femeie prin adolescenta, habar nu aveam ce mi se intampla – si atunci, nu mi-am pus niciun fel de probleme – dar in timp, problemele au fost ridicate. Altii le-au ridicat pentru mine. Si probabil ca si eu. Adevarul este ca traim in societate si ca indiferent de revolta noastra, facem parte din acest sistem. Ma retine faptul ca indiferent de ingerii pazitori pe care ii am si alte metode de aparare, sunt prea putin folositoare in fata prostiei unora care ar putea sa iti faca rau. Te asigur ca sunt un om curajos, dar indeajuns de inteligent cat sa stiu ca raul se poate face mai usor decat binele si ca neintelegerea si ignoranta unora iti pot face atat rau cat sa te lase cu schele toata viata. Gandeste-te ca intr-un moment de rautate crasa, pentru ca ai “violentat privirea” unui “muschi violent”, te trezesti intr-o situatie atat de penibila, periculoasa sau de neacceptat incat sa nu iti poti apara omul iubit si nici pe tine sa nu te poti. E nedrept? desigur ca este. Poti evita? Desigur ca poti. Se numeste lasitate sau precautie? nu stiu…
Fiecare isi asuma doar ce si cat poate duce. Colectiv, da, ar fi ideal sa putem lupta impreuna pentru un drept. Iti spun cu sinceritatea ca majoritatea comunitatilor gay si modul prin care ele militeaza – pe mine nu ma reprezinta. Eu nu cer toleranta nimanui pentru ca nu vreau sa fiu tolerata – toleranta=indulgenta, ingaduinta – ori eu nu cer voie nimanui voie sa iubesc cum simt…! E o discutie foarte ampla si ma feresc sa intru in ea cu totul pentru ca sunt foarte multe aspecte pe care daca le sar, cu siguranta nu o sa pot sa imi expun punctul de vedere asa cum este el de fapt si o sa fiu inteleasa gresit.
“Oare de ce suntem noi, femeile, asa de putin “vizibile”? ” – pentru ca suntem femei, pentru ca suntem discrete, pentru ca suntem fiicele cuiva, suntem sotii, mame, bunici, pentru ca suntem colege, pentru ca suntem inteligente si intuitive, pentru ca avem curaj dar nu tupeu (vorbesc despre femei, nu despre…tentative de femei), pentru ca suntem cum alegem sa fim… Poate.
Imi imaginez acum toate femeile purtand pe strada, prin metrou, autobuze, parcuri, magazine etc, funde mici si roz (hai si cravate si orice altceva de orice alta culoare, ca sa nu fiu acuzata ca as exclude pe cineva) pe care sa scrie cat se poate de discret: “sunt gay”…. Tu iti poti imagina?
Intre timp mi-am adus aminte ce m-a amuzat copios (si intristat in aceeasi masura) acum cateva luni – pe acest site, intr-o poveste (pe care nu o ridiculizez, doar acea expresie m-a dat putin pe spate) cineva scria: “fior lesbi”… Imi ramane varianta de a-mi numi fluturii din stomac lesbi, tunsoare de lesbi, scrisul de lesbi, suflet de lesbi – si cu siguranta aceasta perspectiva o sa ma faca sa vreau sa fiu cat se poate de “vizibila”…?!
Probabil ca pentru mine subiectul nu se incheie aici si ca voi incerca sa inteleg mai bine…atat pe mine cat si pe ceilalti, in cautarea unui raspuns la intrebarea ta. Asa ca…iti multumesc.
Cu drag, un suflet.

6 b la 9:05 pm

blue soul …cata dreptate ai ..

7 carla la 7:42 pm

Sa definim “vizibilul”. E ca “tangibilul”? Hm..Nu stiu ce e mai rau. Sa fiu o lesbiana vizibila ostentativ sau sa fiu una care se ascunde si in propriul dormitor. Din fericire pentru mine,am ales calea de mijloc. Nu neg daca sunt intrebata, nu dau detalii daca nu e cazul.

Si, desi traiesc intr-o tara care mi-a permis sa ma casatoresc cu cea pe care o iubesc, tot nu imi pun poalele-n cap sa le dau peste nas celorlati cu orientarea mea. Cred ca in final, este o chestiune de alegere personala. Sunt de acord in mare parte cu raspunsul oferit de BlueSoul.

De ce sa provoci reactii cretine cand le poti evita? De ce sa te pui constient intr-o situatie de 2 bani, cand iti e mult mai bine fara? Si chiar nu e vorba de lasitate. Eu o numesc “protectie a intimitati.Si desi o pot saruta pe strada si putem merge tinandu-ne de mana,uneori prefer sa nu o fac. Pentru ca “fiorul meu lesbian” (foarte tare expresia!) nu simte nevoia sa se manifeste public ca sa isi dovedeasca veridicitatea.

Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui. EA stie ca o iubesc. Pentru mine, asta e tot ce conteaza. Si daca nu e vizibil ce? Nu imi plac rigorile, categoriile, dar pentru ca traiesc intr-o societate, trebuie sa le inghit ca atare. Omul este un animal social, no matter what. Scos din zona de confort, are reactii foarte ciudate.

Legat de locurile de socializare pentru gay…In Romania stiam cateva…mereu aceleasi fetze, adesea schimb de partenere pentru ca asta e trend-ul, pana mi s-a facut scarba si nu am mai frecventat locurile cu pricina. Daca veneam singura, era barfa ca ce am patit. Daca eram insotita, ii faceau avansuri (de foarte prost gust) parteneri mele.

Si ca sa inchei..decat o asemenea “vizibilitate” mai bine “bezna” si ne gasim pe pipaite :) )))

8 mary la 4:47 pm

ooooo da…mare drepatate…si eu sunt de aceeasi parere chiar daca am doar 16 ani…eu consider ca nu trebuie sa stie toata lumea ce esti tu sau cu cine esti…si asta e valabil pt orice fel de relatie indiferent lesbi sau hetero.Sincer chiar nu vreau “sa si bage nasul nimeni in oala mea cu ciorba” pt ca tin la ceea ce imi doresc eu si nu la ceea ce asteapta altii…imi plac mult vorbele spuse mai sus ” decat o asemenea “vizibilitate” mai bine “bezna” si ne gasim pe pipaite ” si consider ca sunt foarte intelepte. :)

9 carla la 5:31 pm

Haha @Mary:))))
@Anne,mi-as dori sa te ajut,insa chiar nu mai stiu ce cluburi sau baruri gay mai sunt in Romania.Nu mai locuiesc in tara de foarte multi ani si cand vin acasa,prefer sa fac altceva decat sa bat cluburile.Poate mai e Queens-ul in Bucuresti,stiu ca Purple s-a inchis.Legat de varsta,legal ar fi 18 ani,dar nu stiu cat de mult se respecta legea:))))

10 b la 9:09 pm

ooo fain scumpa..zi mi unde ..ca in craiova nicio sansa haha n am fost in viata mea intr un bar..gay ..nici nu exista pe aici ..iar in buc ..dupa ce o sa ma mut din iarna ..nu prea stiu multe..baruri in afara de revenge hahah

11 b la 9:11 pm

in afara de fosta mea iubita nu mai cunosc alte tipe..f tare:))iar eu sunt si timida rau …cand e vb de ‘ agatat’ nu stiu ..pana mea:)

12 Arianna la 2:07 pm

Lesbienele socializeaza. Muult, atat in mediul online cat si face to face. Nu se intalnesc neaparat in localuri gay sau gay-friendly (oricum majoritatea sunt pline de barbati).

De obicei se intalnesc in cadre restranse, intre prieteni, acasa unde se simt in siguranta, in cafenele, la restaurante, in medii calde si nepretentioase in care poti sa discuti cate-n luna si in stele.

Am putine prietene lesbiene, dar de foarte buna calitate, femei care refuza sa se afiseze in public (aici ma refer la dovezile de afectiune fata de partenera) pentru ca ar avea foarte multe de pierdut. Sunt medici, avocati, manageri de top, oameni care lucreaza cu oameni. Oameni care se tem de oameni, ca o miscare gresita le-ar putea ruina cariera.

Traim in Romania si ne ferim cat putem de mult!

13 carla la 2:19 pm

First,scuze pentru greselile din comentariul de mai sus;)Din cauza vitezei.Legat de ceea ce spunea Arianna,ii dau dreptate.Si raman la parerea ca intimitatea ti-o protejezi atat cat poti,indiferent de orientare.Nu spune nimeni ca din aceasta comunitate nu fac parte si oameni de calitate,cam putini ce-i drept.Poate si pentru ca majoritatea prefera sa nu se expuna public.Si in tarile mai evoluate comportamental,barurile gay sunt pline de barbati,dar mai sunt si locuri unde te poti simti ok.Poate ca din cauza faptului ca lesbienele din Romania socializeaza mult online,este mai greu sa relationezi face to face.Nu stiu ce e de preferat pana la urma.Sa fii la adapostul internetului,dar sa fii constienta ca online nimeni nu e ceea ce pare,sau sa incerci o abordare mai directa,fiind la fel de constienta ca oamenii sunt diferiti,ca reactiile nu sunt mereu cele asteptate…

14 Arianna la 2:30 pm

Voiam sa spun ca in mediul online incepe socializarea si se muta in plan real, e drept dupa muulta tatonare si masuri de precautie. Am observat asta mai ales la noi, femeile de peste 30 de ani, cu ceva cariera muncita si cu teama de a nu pierde intr-o secunda ce au construit in ani.

La fetele de 18-20 de ani lucrurile se misca mult mai repede, 2-3 vorbe pe mess, apoi se vad fizic.

Vorbesc strict de socializare, nu de gasirea unei perechi.

15 carla la 2:35 pm

De cele mai multe ori,ma felicit ca nu mai sunt singura.Pentru ca,sincer,nu as mai lua-o de la capat la modul de tatonat pe net,etc.Probabil mie mi se intampla procesul invers,cu cat inaintez in varsta cu atat nu mai am rabdare:))Si pana iti gasesti perechea,pfuuu,atata efort:))Cele tinere au si alte criterii de selectie,zic eu,de la intelepciunea varstei mele.Ca daca imi amintesc ce criterii aveam eu acum 12-13 ani,ma ia ameteala:))))

16 Arianna la 2:38 pm

Acum 12-13 ani, genul meu era “oricare” atata timp cat e frumoasa si inteligenta :) )

17 b la 9:13 pm

eu vreau sa fim libere..m-am saturat de tara asta.

18 carla la 3:20 pm

Haha,la mine mergea si fara accesoriul inteligentei.Intre timp,am mai schimbat optiunile:)))

19 Cathy la 5:12 pm

hi5 Arianna! :) )

20 Anné la 5:24 pm

carla, poti da exemple de locuri de intalnire gay? Baruri sau mai stiu eu ce? (din Romania sau Bucuresti). Cam de la ce varsta poti merge in aceste locuri? Btw.. cum poti socializa pe site-uri? Vreau sa spun unul de calitate, nu mistocareala..

21 OPi la 8:29 pm

Mie mi se par destul de evidente. 8 din 10 le nimeresc: după mers, privire, modul cum vorbesc, păr, unghii, gesturi, pierce-uri, tatuaje, accesorii etc.
Da, barurile queer de la noi sunt “populate” mult mai mult de bărbați decât de femei. Nu că ar fi o tragedie, dar devine plictisitor după o vreme. Sinceră să fiu, cred că există șanse mult mai mari să găsești pe cineva gay care să-ți placă într-un mediu “neutru”, prin prieteni, decât în cluburile LGBT de la noi.

Se uita urât atunci când te săruți cu iubita pe stradă numai ăia care n-au parte :)

22 b la 9:16 pm

opi si eu dar in gen pe cele baiaetoase..tipele feminine ( arr) greu ..f greu ..:))