Ma simt atrasa de femei dar am prieten si nu vreau sa fiu lesbi

25 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cum imi dau seama daca sunt lesbiana sau bisexuala?

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Buna fetelor. Am 25 de ani si cred ca sunt lesbiana. Nici nu stiu cum sa incep. De mica am fost mai baietoasa, nu stiu daca are vreo legatura. Sunt cu prietenul meu de 6 ani iar la anul am stabilit sa ne casatorim.

Ideea este ca de vreun an si ceva incoace simt ca am atractie spre femei. Nu am cunoscut nici o tipa lesbiana cu care sa am vreo relatie, dar pot sa spun ca am fost atrasa de multe femei. In tot acest timp am avut perioade in care incepeam sa-mi pun tot felul de intrebari, sa-mi fac scenarii despre cum ar arata viata mea alaturi de o femeie si eram foarte fericita la gandul asta.

Anul trecut am fost cu viitorul sot si cu o prietena la munte si atunci am simtit ca am sentimente pentru ea. Ii priveam fiecare miscare, fiecare gest si ma coplesea prezenta ei in oricare moment. Ne intelegeam foarte bine, ne tineam de mana, glumeam, radeam, faceam poze doar ca eu aveam alte ganduri despre care ea nu stia pana cand, la o cafenea, i-am spus.

A ramas socata si mi-a spus ca ea nu poate iubi in acest fel si am discutat zile in sir pe tema asta…am fost devastata. In tot acest timp relatia mea cu prietenul meu mergea din ce in ce mai rau. Simtea ca m-am schimbat si nu stia de ce nu am avut curajul sa-i spun.

Ideea e ca in toata aceasta perioada am fost certata cu parintii mei adica vreo 4 luni si intr-o seara (noi 2 stam de 3 ani impreuna) am baut ceva si mi-am facut curaj spunandu-i ca nu mai putem fi impreuna pentru ca nu pot trai fara parintii mei toata viata, buni, rai cum or fi.

Nu am avut curaj sa-i spun adevaratul motiv. Dupa o lunga discutie a acceptat sa ne impacam cu ei si acum avem o relatie minunata toti 4. Dar in tot acest timp sunt tot mai convinsa ca mi-as dori langa mine o femeie si cred ca daca as gasi-o as renunta la viata pe care o am acum.

Nu inteleg de ce mi s-a intamplat tocmai mie. Sunt devastata si nu stiu cum si ce sa fac. As vrea sa ma ajutati. Imi plac femeile dar nu pot spune nimanui… singura care stie e prietena mea dar care dupa 2 luni i-am dat de inteles ca a fost ceva trecator doar ca sentimentele mele fata de ea sau fata de ele in general nu s-au schimbat.

Va rog sa ma ajutati, totusi poate sunt doar niste ganduri trecatoare, poate ca nu sunt asa, asa cum nu as vrea sa se intample… nu stiu ce s-ar intampla. Pe el il iubesc, are toate calitatile pentru unui barbat familist si iubitor nu as avea ce sa-i reprosez.

Oare daca as avea o experienta sexuala cu o femeie as avea certitudinea daca sunt sau nu lesbiana? oricum nu stiu unde as putea cunoaste o femeie:). Sper sa primesc niste sfaturi si multumesc Alexandrei ca a infiintat acest site.

Multumesc anticipat… daca mai aveti nevoie de detalii, nu stiu poate ma ajutati voi sa imi dau seama cine sunt… sunt inspaimantata!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 25 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 8:53 am

Primul lucru pe care ti-l spun este Nu esti singura!. N-ai idee ce mult seamana povestea ta cu povestea mea.

Nici eu n-am avut vreodata o relatie cu o alta femeie ca factor declansator pentru lesbianismul meu, si eu eram intr-o relatie cu un barbat mergand cu pasi siguri spre casatorie. Si in ciuda acestor aspecte, si eu, ca si tine, imi faceam ganduri de cum ar arata viata mea alaturi de o femeie. Si la fel ca si tine, prietenul meu era cel mai potrivit barbat pentru mine (daca ar fi fost sa ajung sa-mi impart viata alaturi de un barbat)!

Inteleg ca iti este teama, inteleg ca viata ta a fost data peste cap si inteleg ca nu poti spune nimanui adevarul. Dar aici poti sa te destainui pentru ca nu numai ca esti inteleasa dar mai mult, sunt femei, ca mine, care au povesti foarte asemanatoare cu a ta!

“Va rog sa ma ajutati, totusi poate sunt doar niste ganduri trecatoare, poate ca nu sunt asa cum nu as vrea sa se intample… nu stiu ce s-ar intampla.”

Nu stiu cat de trecatoare sunt avand in vedere cat de mult te consuma aceste ganduri. Si eu m-am gandit ca poate fanteziile lesbiene din capul meu (atat de natura sexuala dar si legate de cum ar arata o relatie lesbiana) sunt mai interesante in capul meu decat in realitate… dar am avut curajul sa risc totul ca sa aflu cu certitudine cine sunt. Nu spun neaparat sa faci si tu ce am facut eu dar cred ca toate avem o datorie fata de noi insene sa aflam cine suntem cu adevarat. Deci… pasul urmator e sa te ajutam sa afli aceste raspunsuri si nu sa maturi problema sub pres!

“Oare daca as avea o experienta sexuala cu o femeie as avea certitudinea daca sunt sau nu lesbiana? Oricum nu stiu unde as putea cunoaste o femeie:).”

Poate ca da, poate ca nu. Prima experienta sexuala cu o femeie poate fi exact ce-ti confirma orientarea sexuala dar daca aceasta este cu o femeie cu care nu esti compatibila dpdv sexual, atunci e posibil sa nu fie grozava si sa te induca si mai mult in eroare. O astfel de situatie insa ar reflecta mai mult asupra “chimiei” sexuale cu prima ta partenera decat asupra orientarii tale sexuale “n-a fost cine stie ce… inseamna ca nu sunt lesbiana?”. Deci o experienta sexuala cu femeia potrivita e poate ceea ce ai nevoie.

Desi eram cam 99% sigura de sexualitatea mea, pentru mine prima experienta sexuala a fost tot ce mi-am imaginat, si mai mult, si mi-a adus acel 1% final de certitudine.

Primul pas pe care ti l-as recomanda ar fi sa iti analizezi viata incepand cu copilaria. Analizeaza figurile feminine din viata ta, ce ai simtit pentru ele, cum le-ai privit, cat de importante au fost in viata ta, daca ai simtit mai mult decat simpla admiratie pentru ele.

E ciudat cat de multe amintiri “ingroapa” subconstientul atunci cand nu putem sa le facem fata. Si eu ma gandeam “pai nu sunt atrasa de femei, cum as putea sa fiu lesbiana?”. Eu abia cand am realizat ca sunt lesbi mi-am dat seama ca de fapt am FOST atrasa de femei inainte, doar ca nu constientizasem niciodata acest lucru.

Mai da-ne detalii, vorbeste cu noi si te vom ajuta cum putem.

2 Anonim la 6:26 pm

va multumesc pentru sfaturi…Alexandra ti-am citit povestea si am observat si eu ca se aseamana foarte mult trairile noastre…tu ai fost mai curajoasa:)…pana la anul mai am timp sa ma decid asupra viitorului meu. Am incercat sa-mi analizez un pic trecutul, copilaria si intradevar creierul inregistreaza f multe informatii :) si mi-am dat seama ca ma intelegeam foarte bine si cu fetele si cu baietii …eram un fel de monica moianu de la “iarta-ma” :) ) ma intelegeam cu toata lumea dar in special cu ele …ma atasam sufleteste dar nu pot sa spun ca aveam fantezii sau ceva de genul…

Ce imi aduc aminte este un lucru grav si anume timp de vreo 2 ani sa zic (12-14ani) aveam un var care facuse o obsesie pentru mine si cand mergeam in vizita la ai lui sau invers de cate ori ma vedea singura fie ca eram afara in baie in vreo camera venea dupa mine si incerca sa ma sarute sa ma pipaie:( de 2 ori a incercat sa ma violeze si am reusit sa scap … retraiesc aceste momente de 1 an cand mi-am adus aminte intamplator si culmea nu eram suparata…stie doar viitorul sot si sora lui…si acum voi…m-am gandit poate ca trauma asta ma afecteaza si poate ca de asta nu prea am fost atrasa de barbati si nici dragoste sau sex nu mi-a placut niciodata sa fac..nu stiu daca are legatura cu atractia mea fata de femei…ma simt anormala ma intreb des “de ce eu”.

In alta ordine de idei, mi-as dori sa cunosc o femeie doar ca nu prea am nici unde sa ies… nu avem prea multi prieteni, de fapt pot sa-i numar pe degete si cu aceia nu prea iesim… suntem cuplul care-si vede de-ale lor nu suntem genul sa ne rupem in figuri prin cluburi sau cafenele toata ziua…el lucreaza eu stau acasa iar weekendurile ni le petrecem de obicei cu parintii mei.

Nu stiu ce sa va mai spun…aa…va multumesc ca ma intelegeti si ca imi sunteti alaturi. Am cont de facebook si mi-ar face placere sa va am in lista sa mai vorbim doar ca daca scrie pe undeva ca sunteti interesate de femei o sa dea de banuit:) asta pt ca si el are cont si se uita des la ce prieteni am…si nu intamplator…cand am fost la vatra dornei cu el si cu prietena mea de care v-am povestit tot timpul ne vedea ca radeam sau ne tineam de mana de brat ne faceam poze s.a.s.m.d. … in tot acest timp cum ne vedea singure spunea “cica” pe un ton glumet “aveti grija de faceti acolo” sau “unde va duceti singure”, si tot felul de intrebari cu subinteles ca si cum noi aveam o idila… eu mi-as fi dorit:))dar n-a fost sa fie.

3 Alexandra (admin) la 12:42 pm

Fa-ti un alt cont de Facebook secret de care el sa nu stie (sa-ti iei toate precautiile ca sa nu afle, inclusiv cum sa stergi toata istoria si cookies dupa ce intri aici si pe facebook)… si vezi pagina de Club secret pentru cititoarele acestui site.

4 Alexandra (admin) la 8:52 am

In alta ordine de idei, cred ca trebuie sa vorbesti cu un psiholog despre experienta oribila pe care ai trait-o in copilarie, e bine pentru tine sa vindeci ranile alea si daca in acelasi timp te ajuta sa-ti intelegi sentimentele de atractie fata de femei, atunci e foarte bine. E posibil insa sa nu aiba legatura. Grija mare insa sa alegi un psiholog care are o atitudine toleranta si deschisa fata de homosexualitate!

ma simt anormala ma intreb des “de ce eu”

Nu esti anormala deloc, chiar daca ar fi sa fii lesbi! E ca si cum ai spune ca undeva 5% din populatia lumii e anormala! Esti pur si simplu diferita si a fi diferita nu e un lucru rau! Cate femei aici nu simt ca tine si care sunt sansele ca sa fim toate “anormale”?! :)

5 Olga la 12:22 pm

Mda, mai bun sfat ca al Alexandrei cred ca nimeni nu ti-ar putea da :) Analizeaza totul ca sa nu faci un pas gresit, ca aceste “ginduri” o sa le ai si dupa casatorie daca o fi sa te casatoresti. Doar ca “foamea” de femei poate sa creasca, mai ales daca dai de cineva care sa-ti pune inima sa bata mai tare. Si cu el sa nu incurci iubirea cu deprinderea, ca 6 ani inseamna ceva. Bafta multa, asteptam sa ne spui ce schimbari mai faci :)

6 ordinary girl la 11:06 am

Buna Olga..multumesc pentru sprijin… ma nu stiu ce sa zic…”foamea” de femei o am asta e sigur. Daca as cunoaste o femeie as avea niste certitudini … cu atat mai repede cu atat mai bine.

Credeti ca mai tarziu exista posibilitatea sa nu mai am atractie fata de femei sau tot ce traiesc acum o sa traiesc toata viata? E foarte important sa stiu voi avand mai multa experienta in domeniu ca sa zic asa:) … sunt foarte nelinistita si chiar si noaptea ma gandesc si imi imaginez ca iubitul meu e o femeie, iar cand adoarme il iau in brate si il mangai, ii trec mana prin par si imi imaginez ca e o ea…de 2 saptamani adorm cu ideea asta in vis.

Nu stiu ce sa mai zic, vreau sa vorbesc cu cineva fata in fata despre asta, as tipa in gura mare ca sunt lesbiana, as renunta la tot ce traiesc acum doar daca as sti ca in scurt timp as cunoaste-o pe ea.

Sper sa am sprijinul vostru si de acum incolo…va sarut

7 Alexandra (admin) la 1:07 pm

Multe femei care scriu aici pe site gandesc oarecum la fel. Vor sa stie raspunsul cu certitudine inainte sa-si dea viata peste cap/inainte sa le spuna parintilor/inainte sa se desparta de barbatul cu care isi impart viata. Si pe de o parte le inteleg pentru ca e varianta cea mai putin riscanta.

Nu vrei sa tulburi apele fara rost. Dar ideea e ca apele sunt deja tulbure, altfel n-ai fi aici pe site citind si scriindu-ti povestea. Numai ca momentan sunt tulbure doar in interiorul tau, unde de bine de rau poti sa le ascunzi… desi cei in jurul tau incep sa simta ca ceva nu e in regula. Mi-aduc aminte ca pana in ziua in care m-am despartit de prietenul meu am simtit ca poate exista cale de intoarcere, ca atata timp cat nimeni nu stie ce se petrece in sufletul meu lucrurile pot ramane la fel de linistite si neschimbate.

Problema e ca a cauta un raspuns absolut fara a-ti asuma riscuri, fara a renunta la ceva, te va consuma mereu si fara finalitate. Eu nu am cautat raspunsul absolut ca sa-mi dea curajul sa pornesc pe drumul asta, la mine raspunsul a venit ulterior. Dar am pornit la drum pentru ca am simtit ca sunt prea multe intrebari la care trebuie sa raspund, ca exista o doza imensa de indoiala legata de atractia mea fata de femei. Pe mine asta m-a impins inainte, asta m-a facut sa iau deciziile dificile pe care le-am luat… semnele de intrebare, nu raspunsurile. Indoielile si nu certitudinea. Raspunsurile si confirmarea au venit ca urmare a acestor decizii. Fara aceste decizii si azi as fi stat sa ma intreb “cum aflu daca sunt cu adevarat lesbiana?”.

Nu cred ca e realistic sa incerci sa afli un raspuns cert ca sa stii pe ce drum o apuci. Asta pentru ca nu exista certitudine! Nimeni, nici chiar tu nu stii daca atractia ta pentru femei e temporara sau daca o vei avea toata viata. Cred ca e suficient sa recunosti ca ai prea multe indoieli legate de modul tau de viata actual, ca te macina aceste ganduri si intrebari care cer raspunsuri. Deci cred ca de fapt e invers…. mergi inainte, iti asumi riscuri, iei anumite decizii, decizii dificile, iti asumi posibilele consecinte ale acestor decizii iar raspunsul va veni in timp, in timp vei sti ce drum ti se potriveste.

Stiu ca nu e ce vrei sa auzi dar certitudine nu exista asa cum nu exista nici viata autentica fara teama, asumare de riscuri si alegeri dificile.

8 ordinary girl la 11:09 am

Ai dreptate Alex…o sa ma gandesc f serios la ce voi face si voi reveni cu amanunte. Cred ca urmeaza sa-mi schimb din nou destinul…de vreo 5 ani mi l-am tot schimbat, vorbesc de decizii majore in viata mea si se pare ca mai trebuie sa fac inca o schimbare… poate ca asta imi va aduce linistea si o sa-mi gasesc in sfarsit UN LOC IN VIATA MEA…pupici

9 Ana la 10:25 pm

off parca ai vorbit tu in locul meu. Sper sa iti iei decizia care te va linishti din toate punctele de vedere. Imi pare rau sa vad ca atatea femei sufera cum am suferit si eu in toti anii ashtia si nu reuseam sa deslusesc motivul.

10 Ordinary Girl la 9:40 am

buna ziua…sunt fericita! mi.am gasit linistea sufleteasca…mi.am schimbat destinul inca o data si e pentru prima oara stiu ca am facut ceea ce trebuia sa fac de mult, ca am luat cea mai buna decizie..si asta cu o luna in urma cand intr o dimineata am avut un cosmar…in care retraisem toate senzatiile, toate momentele de panica, de scarba, am retrait tot ce imi facea acel monstru doar ca in vis nu era el persoana…mi-a trebuit 2 ore sa mi revin din soc, din tremur…dupa care pe tot parcursul zilei am inceput in prima faza sa.mi pun intrebarea “ce caut eu in viata mea?”, “ce vreau de la mine? de la viata?”… dupa care am inceput sa.mi caut identitatea..a fost ziua premergatoare schimbarii destinului, in sensul in care am reusit sa.mi raspund la toate intrebarile si am ajuns la concluzia ca DA! IUBESC FEMEILE si ca nu am ce cauta in locul acesta (adica locul unde eram).

eram din nou in depresie de vreo sapt inainte de acea dimineata…pot sa va spun ca raspunzandu-mi la toate intrebarile cu voce tare, avand in sfarsit curajul dupa acesti 3 ani de calvar (am facut o retrospectiva si mi am dat seama cu stupoare ca eram mutati impreuna de 5 ani si..si 6 ani jum cu totul) sa ma pun in pat si sa incep sa dau forma fiecarui amanunt petrecut in trecut, m.am simtit mult mult mai bine, in ciuda faptului ca eram socata de ce vorbeam cu mine. in noaptea aia am dormit f putin, eram curioasa daca dimineata ma voi trezi “normala”…spre surprinderea mea m.am trezit si mai hotarata, asa ca la amiaza am inceput sa.mi fac bagajul (eram singura acasa)…l am sunat pe fratimio, i-am spus, a ramas socat, a venit, m.a ajutat cu lucrurile si le.am dus la el, dupa care pe la 5 l.am sunat pe X sa.i spun ca vreau sa vb cu el ceva f important dar fata in fata nu la telefon…nu am avut alta solutie din cauza insistentei lui asa ca i.am spus la telefon ca nu vreau sa merg mai departe, nu sunt pregatita, etc…nu i am spus adevaratil motiv.

tot ce am povestit e in linii f mari.,.a fost mult mai complicat in realitate….Ideea este ca dupa ce am plecat am constat ca nu plang dupa el sau viata care.o aveam, ci din contra ma bucuram de fiecare secunda din viata si asta fac si o sa fac si de acum inainte…Sunt bucuroasa ca mi.am demonstrat ca sunt capabila sa iau decizii importante, ca experienta asta m.a schimbat f mult, m.am maturizat f mult, privesc diferit lucrurile, societatea in care traim, problemele oamenilor, privesc altfel viata , in bine, ma bucur de mine, stiu exact ce vreau de la mine…si stiu ca atunci cand iubesc ma daruiesc totul daca sentimentul e reciproc…E frumos ca…uite…am constatat ca de o saptamana m’am indragostit de o femeie speciala si ea simte la fel…doar ca situatia e complicata…dar nu asta era ideea, ci faptul ca mi am dat seama ca pana acum nu am iubit niciodata nu am trait niciodata acest sentiment sublim…

constat ca pe X nu l.am iubit si nici alt barbat…e prima mea dragoste si ma bucur ca e o ea…sper sa fie bine…daca nu va trebui sa renasc iar din cenusa… va multumesc etern ca m.ati ajutat..ati fost pilonul principal in a.mi face ordine.n viata…multumesc alex ca ai infiintat site.ul si m.ai ajutat indirect sa ma accept asa cum sunt, sa fiu mandra si sa ma bucur de ceea ce sunt!

11 Alexandra (admin) la 10:39 am

Se pare ca ai trecut prin niste schimbari majore si ca esti fericita cu viata ta acum. felicitari, e nevoie de mare curaj sa faci ce ai facut tu. Dar ce vreau sa-ti spun (si asta am invatat pe propria piele) e ca euforia pe care o simti, eliberarea, sentimentul de a fi indragostita de o alta femeie pentru prima data, sentimentul ca esti TU insati in sfarsit, toate astea sunt sentimente foarte puternice si te pot coplesi. Si chiar daca nu simti acum ca te coplesesc, sentimentul de euforie se va duce cu timpul si atunci vei realiza incet in cet schimbarile extreme pe care le-ai facut in viata ta. Chiar daca aceste schimbari sunt pozitive, sunt foarte bruste si ai nevoie de timp ca sa le absorbi. Mie mi-a luat 2 ani de zile sa absorb complet toate aceste sentimente si schimbarile facute in viata mea (dar eu m-am si mutat in alta tara deci am avut de-a face si cu acest aspect). In fine, ce vreau sa-ti spun e ca daca vreodata ai nevoie de sprijin emotional stii unde ne gasesti :) .

12 Ordinary Girl la 2:01 pm

alexandra…stiu ceea ce simt ..nu sunt euforica.iti spun asta pentru ca pe parcursul acestei luni am stat de vorba cu mai multe fete ca noi…am petrecut 2 nopti cu 2 femei diferite..am vorbit foarte mult…pana la ea…nici macar nu am vazuto…si totusi…simt ce n.am simtit vreodata..ma copleseste, ma face sa am emotii, vibrez, tremur, de multe ori nu mi gasesc cuvintele, de multe ori spun ceea ce simt ca nici eu nu stiam ca am asemenea cuvinte in vocabular:))…e un sentiment unic si nu mi.as dori sa o pierd. cert este ca nu vreau sa o ranesc si daca o sa vrea sa revina la viata pe care o are o sa.i dau drumul…nu as suporta sa o fac sa sufere…eu o sa ma intaresc si o sa mi revin repede ..sper…totusi inca mai am sperante, inca nu s.a terminat ceea ce nu a inceput…am rabdare si oricum ar fi sa se.ntample stiu ca o sa ne fie bine amandurora…
nu e euforie…e dragoste pura si sinceta…asta cred eu…crezi ca ma insel?

13 elise la 8:08 am

povestea Ta, povestea Mea, povestea NOASTRA … e una de zile mari … si e doar inceputul. mi’e frica … mi’e teama sa nu’ti fac rau … niciodata pana acum n’am simtit ca totul depinde de o singura decizie.
stiu ca nu am cum sa evit efectele devastatoare ale acestul “proces”. e chinuitor, de neinlaturat, cu greu ii fac fata.

sunt derutata … nu mai actionez ca de obicei. ciudata e experienta de’a fi nici singur, nici impreuna cu cineva, cumva la mijloc, intr’un fel care insumeaza ce este mai bun in ambele trairi …

abia acum am destul curaj dupa ani … sa ies la lumina …. am privirea incarcata de uimire … dintr’o data am atatea lucruri de vazut … atatea lucruri se dezvaluie, totul devine mult, timpul se opreste, celelalte lucruri se estompeaza in timp ce iubirea trece pe primul plan. iubirea pentru o femeie … hmmm … ma prabusesc …gandul ca trebuie sa explic tuturora … ca NU sunt ceea ce ei vad in mine . sunt femeia care iubeste o alta femeie … cate priviri o sa trebuiasca sa sustin ? la cate intrebari o sa trebuiasca sa raspund ? cati oameni dragi o sa dezamagesc ? …
ma simt ametita, incapabila de a face orice gest in afara celor impuse de iubire : privesc, admir, … imi vine sa fug in lume …

si cand ma gandesc ce urmeaza … tremur !
eu pot sa ma prabusesc … dar Tu trebuie sa megi inainte
nu uita niciodata …eu nu pot taia un diamant cu o secure de fier.

si totusi … observ ca tu ai experienta in lumea “femeilor care iubesc femei” … asta ma linisteste un pic.
mai e un pic si inebunesc ….

14 Alexandra (admin) la 8:24 am

Elise, e o vorba, ca procesul de “coming out” nu se termina niciodata. Sigur, o singura data le spui celor dragi si stiu cat de teama iti este, si mie mi-e fost groaznic de teama si a fost cel mai greu lucru din viata mea, mai greu decat sa ma mut de capul meu intr-o tara straina! Dar in fiecare zi vei fi pusa in situatia de a “iesi din dulap”, fie prin a te purta sau imbraca cum simti tu cu riscul ca acestea sa te tradeze, fie prin a raspunde la intrebari directe, fie prin a refuza sa cenzurezi detaliile vietii tale in ceea ce povestesti altora, etc. Viata noastra nu e una usoara, dar aici ai parte de sprijin, si noi am trecut prin ce treci tu :)

15 Alexandra (admin) la 8:35 am

Nu insinuez ca ce simti nu e real, ca nu e dragoste adevarata si ca ar fi doar euforie, nu, nicidecum. Ce spun e ca dintr-o data esti bombardata de sentimente foarte puternice (nu doar dragostea fata de aceasta femeie, dar si de sentimentul ca in sfarsit esti libera, ca esti tu insati) iar aceste schimbari sunt bruste si extrem de mari, si se vor absorbi in timp, orice ai simti tu acum nu vei putea sa elimini nevoia de adaptare.

Eu mi-aduc aminte ca la mine perioada asta de euforie (altfel nu as putea sa o descriu pentru ca era ca si cum ma drogam cu noua mea viata, parca pluteam mereu) a durat cam 6-8 luni dupa care am trecut printr-o perioada in care am realizat realitatea tuturor schimbarilor din viata mea. Nu ma intelege gresit, niciodata n-am regretat deciziile luate, dimpotriva, in fiecare zi am simtit ca totul e exact asa cum trebuie sa fie, ca sunt in sfarsit fericita, doar ca toate aceste schimbari au fost mult prea bruste si nu am realizat atunci ca trebuie absorbite in timp, atat din punct de vedere emotional si psihologic. In caz ca si tu vei trece prin ceva similar, iti spun doar ca suntem aici sa-ti oferim sprijin.

16 Ordinary Girl la 11:00 am

Este un proces care necesita timp…e foarte greu sa asimilezi sa gandesti limpede in situatiile de genul asta…dar eu sunt aici…stii ca am rabdare…stii ca oricum s.ar termina ceea ce nu am inceput..voi fi langa tine…o sa te iubesc ca pe o prietena si tot o sa te iubesc…esti un om minunat…stii asta…ia le treptat…ia le incet…nu ti a spus nimeni sa iei decizii acum:)…eu sunt aici oricum ar fi…gandeste pozitiv ca incet, incet iti descoperi identitatea si imcet, incet o sa te accepti…nu ai omorat pe nimeni, doar iubesti. te.ai descoperit asta e esential…o sa te acomodezi in timp…timpul vindeca ranile, timpul aduce sperante, doar timpul o sa ne ajute…sunt aici, te sustin, te iubesc, te respect, te ascult oricand.

17 Ordinary Girl la 1:00 pm

Inca nu s.a terminat… Sunt fericita ca iubesc atat de frumos.

Suntem pe drumul cel bun…spun eu. Am mai evoluat…mai sunt inca multe de asezat…de decis…dar cu fiecare zi care trece, sentimentele mele sunt tot mai profunde…este ca si un arbore…cat creste, radanina lui se adanceste si ramifica tot mai mult in pamant…sentimentele mele sunt radacina, tulpina reprezinta faptul ca sunt sigura ce vreau de la viata, ca sunt hotarata sa fac sacrificii pentru aceasta relatie, ca stiu ca pot sa lupt pentru femeia ce o iubesc atat de mult. Coroana bogata a arborelui, frumoasa, nemaivazuta…nemaiintalnita… reprezinta fericirea nemasurata ce o traiesc alaturi de ea, dorinta de a o sti in siguranta…. de a.i fi bine, … de a o face fericita. Acolo sunt toate gandurile si sentimentele frumoase ce i le port in suflet…fiecare frunza ce cade din acest arbore plin de viata, ajunge la ea… este fiecare gand de bine.. de emotie.. de fericire si caldura.
Va fi bine … vom merge inainte … nu e altfel cum.

18 Arsena la 9:45 pm

Nici o femeie din Romania nu-si doreste sa fie lesbiana.

19 Ordinary Girl la 3:15 pm

probabil ca nimeni din lume… daca descoperi persoana potrivita si traiesti intre oameni cu o mentalitate sanatoasa ce nu te blameaza, nu te vede ca pe un alien.. atunci nu te afecteaza in nici un fel ca iubesti diferit de majoritatea… s.ar putea spre surprinderea multora sa fii mult mai fericit ca ei (cei hetero).

20 beth la 7:06 pm

buna,
Din pacate si eu trec prin momente asemanatoare ca si cele care s-au descris mai sus.Numai ca eu ma alfu intr-o situatie mai complicata.sunt casatorita de 3 ani. cand m-am casatorit totul era bine si frumos.nu credeam ca am sa ma mai indragostesc vreodata de o alta persoana si mai ales sa fie femeie. Imi place foarte mult de o fata dar ea este intr-o relatie cu un baiat si nu cred ca este lesbi. Cand vorbesc cu ea simt ca in multe aspecte gandim la fel, imi place sa fiu in preajma ei si incerc sa ii fiu prietena, si incerc s-o fac sa fie si ea interesata de mine. O vad doar o data pe saptamana cand mergem impreuna la fotbal. Uneori imi propun sa o evint si sa nu ma bag in seama cu ea dar nu reusesc. Nu stiu ce sa fac… probabil sa astept… timpul rezolva toate problemele. Deocamdata nimeni nu stie gandurile mele ca ma simt atrasa de femei…si cred ca nu sunt pregatita sa fac acest pas… poate niciodata…. Ce credeti despre povestea mea?

21 Ordinary Girl la 3:07 pm

beth … ti.am citit gandurile… parerea mea ar fi sa te gandesti de cand atractia pentru aceasta persoana … in ce perioada a aparut in viata ta…la cat timp ai inceput sa simti asa… fa un “refresh” al trecutului tau .. copilarie , adolescenta (nu stiu cati ani ai) … anturajul in care esti … emisiunile si filmele care le vizionezi … poate fi doar o curiozitate, poate doar vrei sa traiesti o experienta cu o femeie, poate e o stare de euforie…trecatoare,…sau poate nu. Trebuie sa fii pregatita sa.ti analizezi trecutul.
La mine a fost complicat … 3 ani in care nu am avut cu cine vorbi … verbal , virtual pe vreun forum… 3 ani de groaza in care imi era frica sa ma intreb ceva, sau pe cineva, sa caut sa vad ce inseamna ceea ce simt, cand ajungeam sa spun “si daca as fi..!??” … “nu se poate..nu eu”… “eu am o viata bine definita…o traiectorie sigura…niste valori,principii… nu se poate”… pot sa.ti spun beth ca sunt foarte fericita de ce traiesc … am facut sacrificii e adevarat, am facut schimbari radicale in viata mea, mi.am asumat riscul de a fi dispusa sa merg inainte in “lumea” asta a noastra, care e foarte dificila din cauza societatii in care traim. Suntem vazute de majoritatea cum ca avem o boala psihica ce se trateaza la psiholog…cu pastile..sau intr.un spital de boli psihice. Putini vad realitatea … doar iubim altfel …si cautam ca toti ceilalti ..fericirea..dragostea. Mi.am asumat aceste riscuri cand abia dupa 3 ani de calvar m.am acceptat…cand am spus “DA..sunt lesbiana!”… lacrimi vor mai curge pe obrazul meu.. dar stiu ca asta ma implineste cu adevarat. Iubesc o femeie speciala … iubesc o femeie ce ma face fericita si imi guverneaza viata … surprinzator este ca am constatat ca pana acum nu iubisem … e frumos sa iubesti .
Fa o retrospectiva a vietii tale, fii sincera cu tine . Aici vei gasi oameni sa te ajute oricand ai nevoie, sunt convinsa. Alexandra (admin) are mult mai multa experienta … cu siguranta te va sfatui. Numai bine iti doresc … liniste la tine in suflet.

22 beth la 3:36 pm

Mi-am scris povestea mai pe larg sub numele de tina. Nu stiu in cat timp o sa apara pe site. Acolo am scris mai pe larg ceea ce simt si cum a inceput totul.
Ordinary Girl multumesc pentru sfatul tau.

23 beth la 4:07 pm

Persoana de care ma simt atrasa in prezent, sa zicem ca o cheama Maria, nu stiu daca si ea simte ceva asemanator cu ceea ce simt eu. Pana acum s-a purtat cu mine prietenseste. Cand jucam fotbal, profit de moment si o mai iau de mana, incerc sa am un contact fizic. Chestia e ca si ea de cateva ori a venit si m-a imbratisat. Luni de exemplu,(cand jucam fotbal) ea era in aparare si eu atacanta(jucam in echipe contrarii) si la un moment dat ea a venit pe la spatele meu si m-a luat in brate.Poate era un gest amical dar eu cand ma gandesc la momentul acela….ma trec fiorii:)) Ne tachinam reciproc si la un moment dat mi-a zis ¨te quiero¨ care in spaniola inseamna te iubesc sau te vreau si eu i-am raspuns: ¨si que me quieres,pero me quieres matar(da, ma vrei dar vrei sa ma omori)¨ Nu inteleg de ce mi-a zis asta si de ce eu i-am raspuns asa. Dupa ce terminam de jucat mergem toate fetele la o terasa si bem un suc sau o bere(fiecare bea ce-i cere corpu´:) ) si ea s-a asezat langa mine. Era putin frig si celelate fete nu au stat prea mult si au plecat. Eu inca nu-mi terminasem Coca Cola si ea a ramas cu mine.De obicei ea era prima care pleca. Am vorbit cu ea sii ii povesteam ca nu ma simt prea bine, ca nu imi place ceea ce sunt(caracterul), si ca as vrea sa ma schimb.De 4 sau 5 ani am incercat sa nu mai fiu eu insami.eu sunt o fire exrovertita imi place foarte mult sa fac glume si cred ca sunt buna la asta.eu decisesems a nu fiu mai serioasa ,sa ma comport ca un om matur si am reusit sa fiu asa. Dar de cand merg la fotbal, anul acesta, am lasat(fara sa vreau), ca copilul ce-l am in mine sa iasa la suprafata. Mi-am dar seama de asta si ii povesteam ca vreau sa raman in carapace, sa fiu mai bine invizibila decat in centrul atentiei. Esti mai protejat cand stai in carapace. Ea m-a ascultat si m-a sfatuit sa fiu eu insami ca e mai bine asa. Spunea ca ii place felul meu de a fi,ca.i plac glumele mele…. Cred ca am deviat putin de la subiect. Chestia este ca in prezenta ei ma simt foarte bine si cand ma trezesc o am in minte si incerc sa retraiesc momentele cand ea imi acorda atentie…cand ma atingea….. Poate eu interpretez gresit gesturile ei.Uneori ma intreb: Oare se gandeste vreodata la mine??? Cred ca eu singura mi-am montat propiul film…… nu stiu….. voi ce ganditi??

24 Ordinary Girl la 9:30 am

nu ar fi rau sa mai lasi un timp sa treaca… poate cum ai spus tu … ai montat un film… poate iti place doar caracterul, felul ei de a fi… apoi,… vei vedea cu timpul cum “evolueaza” si ea. Sfatul meu…nu lua decizii pripite, s.ar putea ca mai apoi sa te evite, sau sa spuna celor din jurul tau, ca o placi sau ca iti plac femeile… fii foarte atenta. Numai bine iti doresc.

25 beth la 2:36 pm

Am sa-ti urmez sfatul!!! Nu am sa fac nimic ciudat nici nu o voi evita si nici nu voi incerca sa ma apropii mai mult….. Timpul isi va spune cuvantul