M-am urat la inceput dar acum am acceptat ca sunt lesbiana

3 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Povestea mea, poate, acum cand o scriu, nu pare atat de speciala fata de celelalte experiente asemanatoare. Dar pentru mine este mai speciala decat orice lucru pe care l-am trait vreodata in viata mea.

Am 20 de ani si m-am nascut diferita, eu m-am nascut iubind feminitatea din jurul meu. Niciodata nu am fost foarte feminina si desi am avut iubiti in copilarie, pe niciunul nu l-am iubit cu adevarat.

Pot sa spun ca am incercat sa imi accept identitatea undeva prin clasa a zecea, cand m-am indragostit nebuneste de o fata urata, simpla, nepopulara. Ea invata foarte bine iar eu umblam numai cu gastile de baieti rebeli de care toata lumea se temea.

La inceput totul a fost ca un fel de prietenie bolnavicioasa in trei. Ea avea un prieten bun care era indragostit de mine pana peste cap. Am inceput sa iesim noi trei, eu mi-am lasat anturajul la o parte, am invatat lucruri noi si bune. Ei m-au invatat sa zambesc, sa iubesc, sa imi dau seama ca pana la urma a nu te droga si a nu fi dependent de alcool nu e chiar asa de rau.

Au facut din mine un om mai bun. Stateam impreuna zi si noapte, discutand despre tot felul de lucruri. Intr-o noapte, i-am marturisit lui Mihai ce simteam pentru Anca. Mi-a marturisit si el mie, atunci, cat de confuz era el insusi, caci simtea ceva pentru mine si in acelasi timp il atrageau atat de mult baietii.

Ca doi prieteni buni, am stat de vorba zile intregi despre sexualitatea noastra, ne-am ajutat reciproc tinandu-ne poliloghii despre cum totusi nu are ce sa fie atat de gresit in asta. Eram niste copii ciudati.

Cand am implinit eu 16 ani, totul era deja prea mult pentru mine. Nu reusisem sa ii marturisesc Ancai nimic. Dupa atata timp, tineam in mine multe lucruri… Anca n-ar fi acceptat niciodata, ea era o fata foarte morala si rationala.

Am dat un party de sweet sixteen. Vroiam ca ea sa fie acolo, dar nu a fost. Plecase cu parintii peste granite pentru aproape o luna. Tot ce mi-as fi putut dori era sa o vad, macar o data pe zi, sa ii zambesc, sa o strang in brate.

Nu mai sunase deloc pana atunci iar momentul acela a fost pentru mine momentul in care am avut, pentru prima data, curaj sa ii marturisesc. La 12 noaptea, telefonul meu suna deja. Am raspuns. Era ea dar nu am recunoscut-o. Mi-a spus ca ma iubeste, ha.. era o iubire prieteneasca.

Am fost fericita tot restul serii. Cand s-a intors in Romania, am iesit doar noi doua, pentru prima data. Nu prea stiam ce sa vorbim. In seara aceea, am vorbit la telefon pana la 2 noaptea. Mi-a marturisit ca are fluturi in stomac de fiecare data cand o tin in brate strans. A fost un soc pentru mine.

Eu si Anca inca suntem impreuna, iubindu-ne mai mult pe zi ce trece. Am trecut prin liceu impreuna, am crescut impreuna in cei mai frumosi ani.

La inceput m-am urat pentru cum eram. Mi-a fost greu, foarte greu dar acum nu mai am absolut nicio problema, acum totul mi se pare natural, normal, moral si cu regulile sale. Nu e nimic ciudat in a fi lesbiana, desi vreun an de zile mi-a fost tare, tare greu, mai ales in experientele sexuale, fiindca nu-mi imaginasem vreodata ca poate fi o diferenta atat de mare intre barbati si femei (si aici ma refer la intensitate).

Sunt fericita acum. Asa arata viata mea, totul este acceptare, si acceptarea e totul pana la urma. Avem prieteni acum, cunostinte, si toata lumea zambeste cand ne vede. sfatul meu pentru cele care trec acum prin asta, este go for it, pentru ca in afara de viata trista de pana acum, nu ai nimic de pierdut.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 3 comentarii }

1 Arianna la 2:11 pm

Felicitari pentru fericire!
Aproape ca te invidiez pentru faptul ca ai trecut adolescenta de mana cu cineva :)
La cat mai multi ani impreuna!

2 ro la 1:54 am

Felicitari la amandoua! Acceptandu-ne pe noi insine avem parte de o realitate frumoasa :) . Viata buna in continuare!!

3 Tom la 6:59 pm

“…in afara de viata trista de pana acum, nu ai nimic de pierdut” – uau, asta e chiar buna!!! Imi place!!!