Iubesc nebuneste o femeie maritata cu 2 copii dar parintii ei au aflat

55 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Povesti de dragoste intre doua femei

Varsta: Necunoscuta Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Povestea mea este o poveste de dragoste obisnuita (exceptand protagonistii) ar spune unii, dar pentru mine e cea mai minunata poveste de dragoste din cate exista, iar ea este cea mai superba fiinta din univers.

Totul a venit normal, pe nesteptate, ne-am indragostit nebuneste una de alta desi nici una nu mai avusese un precedent cu o femeie. Ea este maritata, are doi copii, dar cu toate astea gaseam timp sa ne tinem in brate, sa facem dragoste, sa ne plimbam, sa povestim.

Nu aveam un loc al nostru dar impreuna puteam fi oriunde pentru ca ni se parea un paradis. Am gasit scuze si ne-am petrecut vacantele impreuna, fie in tara, fie in afara, doar noi si copii. Au fost cinci ani uluitori, magnifici, au fost cei mai frumosi din viata mea.

Totul s-a naruit intr-o zi, cu un telefon in care imi spunea ca au aflat parintii ei si ca i-au cerut sa termine cu mine. Se simte vinovata si nu ii poate infrunta iar parintii ei sunt genul atoatestiutori, numai ei au deptate, etc.

Nu pot trai fara ea, nu stiu cum sa o fac, simt ca nu pot respira fara ea. Mi-a spus ca viata i s-a terminat, ca vrea doar sa isi creasca copii si pentru asta — nu o pot lasa singura, nu e drept, o pot ajuta — dar si pentru ca o vreau langa mine, i-am propus sa avem o relatie de prietenie.

I-am explicat ca poate nu ne iese din prima dar e important sa ne dorim asta amandoua si o vom scoate la capat. A fost de acord sau poate doar de complezenta a acceptat. Vad si simt ca ii e greu; mai e si teroarea parintilor.

Incerc sa fac tot ce vrea (ne vedem rar, ma suna numai ea cand poate, nu ii mai pot cumpara nimic, etc) dar uneori simt ca nu mai pot nici eu si ii spun si in momentele alea si apoi ore bune imi cere sa o las in pace, sa terminam definitiv, imi reproseaza ca o distrug, ca nu am limita.

Poate ca sunt egoista si vreau sa o pastrez langa mine indiferent sub ce forma dar imi e teama ca o sa isi traga o carapace peste suflet, ca nu se va mai bucura de nimic, ca va deveni o stanca modelata in exterior.

Indiferent de ce va fi, ea are un loc special in sufletul meu. As vrea sa fie sigura de asta si as vrea ca atunci cand ii e greu, cand are nevoie de ajutor sa vina la mine. Dar stiu ca nu va veni, sunt sigura si de asta.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 55 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 10:11 am

Ralexa, multumim pentru povestea ta atat de emotionanta. Ma regasesc in multe randuri si inteleg foarte bine ce simti, am trecut si eu prin ceva mai mult sau mai putin similar. Dar tine minte, o viata pe jumatate nu se poate, o viata in care sa te multumesti doar cu firmituri. Nu te amagi, acum asta esti dispusa sa faci si ai nevoie ca cineva sa iti spuna adevarul — meriti o viata implinita alaturi de cineva, din toate punctele de vedere.

Oricat ai iubi-o, nu meriti si sigur nu vrei sa-ti petreci urmatorii 10-15 ani din viata fiindu-i aproape DOAR ca prietena. Se vede clar cat suferi si cat de mult o iubesti dar suferinta asta va macina incet incet iubirea pe care o aveti una pentru alta pana cand nu va mai ramane nimic.

Continuarea acestui atasament emotional te va impiedica sa-ti continui tu viata si la urma urmei, trebuie sa te pui pe tine pe primul loc. Ea e mama, copiii ei sunt viata ei. Tu, in schimb, te ai pe tine insati si oricat de mult vrei sa o ajuti si sa faci parte din viata ei, principala ta responsabilitate e fata de tine insati, fata de viata ta.

De asemenea cred ca relatia voastra s-a schimbat pentru totdeauna. Poate ca e posibil sa deveniti prietene apropiate la un moment dat dar parerea mea e ca acest lucru nu e posibil o perioada, cel putin nu pana cand acceptati amandoua ca relatia voastra ca iubite s-a terminat. Si asta poate sa dureze mai mult decat crezi. Fii tare si tine-ne la curent.

Cat despre copiii ei, pot sa te intreb cum a aratat relatia ta cu ei?

2 ralexa la 4:35 pm

Multumesc mult!Sincer nu stiu cum vom iesi din nebunia asta.Eu nu am avut prin preajma copii asa ca nu stiam sa ma comport cu ei.Dar am invatat, am reusit sa ne intelegem foarte bine, ii ajutam la lectii, ii ducem in parc, la mall in timp ce ea facea curatenie sau mancare sau se odihnea.Cand mergeam in vacante, ne jucam cu totii in apa sau in parcul de distractii sau in camera(incepeam prin a gadila copii si ajungeam sa o gadil si pe ea).Imi amintesc ca eram in vacanta, in afara, ei ii era rau si a trebuit sa invelesc copii toata noaptea, sa le aduc paharul cu apa in timp ce imi faceam griji pentru ea.Toate astea nu ma deranjau deloc iar pe ea a facut-o sa exclame uneori ca” parca am fi o familie”.Si intr-adevar eram o familie prin sentimente, comportament,gesturi.

3 tatiana la 3:00 pm

In timp ce-ti citeam povestea ma gandeam la mine ca trec prin aceeasi situatie. E foarte greu cand sunt la mijloc copii. Trebuie s-o intelegi si pe ea ca ii este greu cu familia si copii iar daca te iubeste cum o iubesti tu, ii este si mai greu. E o situatie foarte complicata, totusi toate problemele au si rezolvari in final, trebuie sa existe o cale de rezolvare, nu putem trai asa la infinit. Facem pe plac societatii si suferim.

Oare e normal ca parintii sa ne oblige si sa ne impuna sa facem ce nu ne dorim? Nu-ti mai reprosa ca esti tu de vina, ca esti egoista, pur si simplu o iubesti si-ti doresti sa fii cu ea. E groaznic cand nu poti fi cu persoana iubita. Iar cu relatia de prietenie… nu stiu ce sa zic, e greu sa fiti prietene, nu poti modifica in suflet in loc de iubita — prietena.

O sa-ti doresti s-o saruti, s-o mangaii, sa-i spui ca o iubesti si atunci ce faci, suferi pentru ca nu poti sa faci asta. Se vede cat de mult o iubesti, preferi si o relatie de prietenie numai sa fii in preajma ei. Eu iti doresc numai bine si sa fii puternica, uneori viata nu e asa cum ne-o dorim noi, e foarte dura cu noi. Te pup.

4 ralexa la 4:49 pm

Multumesc!Stiu ca ii e greu, sunt constienta se asta.Dar mai stiu ca o sa isi dedice viata copiilor, ceea ce normal.Insa imi e teama ca o va face in asa fel incat va uita de ea, va uita sa ma traiasca, sa se mai bucure de lucrurile marunte, va uita sa mai rada.Si nu vreau asta.Ea e oricum o fire mai introvertita.Cum sa o ajut?

5 Alexandra la 6:05 pm

Buna Ralexa, sa intru direct in subiect… cum spunea si Alexandra – ca ea deja are o viatza – tu inca nu ai ajuns la stadiul ala, adica sa ai ceva pentru care sa-ti dai viata (cum e ea pentru copii ei, presupun ca asa e ca aproape toate mamele). Nu stiu cum e sa fii mama, dar imi dau seama ca am o mama si ii vad reactiile indiferent de situatie….in fine..si legat de prietenie, se poate asta numai sa fii o persoana foarte inteleapta, sa accepti situatia si sa te obisnuiesti cu ideea…dar incetul cu incetul se va distanta relatia…
Ai grija de tine, si nu uita ca atunci cand nu cauti, apare cineva sa aveti compatibilitate din toate punctele de vedere… Numai bine!

6 Hany la 7:29 pm

Imi pare rau ca mai sunt persoane care trec prin o astfel de situatie. Am trecut si eu printr- o situatie similara, din nefericire amandoua am ramas doar cu amintirea. Diferenta este ca eu am plecat si nu am mai privit inapoi. Cea mai dureroasa decizie din viata mea…dar suferinta pe care i-am provocat-o nu cred ca a fost mai mare decat cea de a pierde copii. Durerea e mare…

7 Olga la 8:41 pm

Buna Relaxa, sincer imi pare rau pentru tine, asa mi s-a facut trist un pic si dor de prietena mea, stiu ca ti-e greu…nu stiu daca o sa te ajute cuvintele mele. Nu vreau sa suferi, nici tu nici altcineva. Lumea e tare nedreapta cu noi, fetele si baietii gay, de parca nu avem si noi suflet, sentimente… nu vor sa inteleaga.

Daca ea a hotarat asa, e slaba un pic, sa ai 2 copii si sa fii sub infuenta copiilor e ceva nu? Cred ca si tu si ea sunteti deja femei mature, tu trebuie sa gasesti o solutie, sa incetezi sa suferi. stiu ca e greu, ca ti-e gindul numai la ea, dar incearca, nu suferi, viata nu se opreste aici. Nu vreau sa judec pe nimeni, ma scuzi daca am zis ceva care sa te supere…. ai grija si sa ai o viata frumoasa. Succes si pupici… ;)

8 alexa66 la 2:26 pm

buna Relaxa. Am peste 45 de ani si poate sunt cea mai in masura sa iti dau un sfat.Asemeni tie am trait 9 ani o poveste de dragoste sio iubeam atat de mult incat nu concepeam viata fara ea.nu ma saturam sa o privesc sa o am in preajma mea zi de zi la serviciu inchideam ochii pentru o clipa si o vedeanm doar pe ea si simteam acei fluturi chiar si dupa ani buni si totusi ea a fost intr-o continua negare doar in concedii departe de casa sai cand simtea nevoia de alinare, Si ce viata e asta? sa traiesti ascuzandu-te?
m-am irosit cei mai frumosi an s ea e bine mersi cu familia ei iar eu inca caut jumatatea avand parte pana acum doar de iubiri mediocre. Asa ca sfatul meu e sa te rupi acum daca ea nu vrea sa mearga pe acelasi drum cu tine.Va fi greu dar vei trece peste asta si poate iti vei gasi o persoana libera care sa-si doreasca acelasi lucru ca si tine

9 Anonim la 1:38 pm

Buna alexa66! Multumesc pentru sfat dar nu pot sa il urmez. Ea e sufletul meu, nu pot sa respir fara ea. O iubesc mult, inca o iubesc. O vreau langa mine chiar si intr-o relatie de prietenie. Imi e dor sa o tin in brate, sa o sarut, sa o ating, e adevarat, dar vreau sa invat sa ii fiu prietena. Macar asa voi fi langa ea. Poate vor veni si alte vremuri desi simt ca sunt intr-o gaura neagra si nu stiu cum sa ies. Afacerea mea a ajuns pe butuci, eu ma simt atat de singura.

10 claudia la 6:23 pm

Buna, si eu am avut o relatie similara…eu sunt tanara, am 19 ani, ea are 40…o iubeam nebuneste, fara ea nu puteam sa fac nimic…imi era frica sa nu o pierd. Ne iubeam reciproc foarte mult…dar, cand Dumnezeu vrea sa puna capat unui lucru omenesc, asa se intampla… Oricum, eu am recastigat ce am considerat ca era al meu. Adica pe ea…sper sa nu o mai pierd si acum…
Gandeste-te ca dragostea curata invinge indiferent de circumstante…si intr-un sfarsit poate veti fi impreuna!!!
Sper ca ea sa faca ceea ce e mai bine pentru ea….

11 Anonim la 1:54 pm

Ma bucur ca voi sunteti bine. Poate e adevarat ca iubirea adevarata invinge dar la noi nu are ca sa invinga. Nu am vrut niciodata sa o despart de familia ei si nici ea nu s-a gandit la asta. Am vrut sa avem o relatie in care sa ne regasim, sa fim noi insene, sa ne simtim iubite, respectate, sa ne gasim acea liniste sufleteasca. Stiam da la inceput ca este o relatie fara finalizare, ca trebuia sa se termine asa cum a inceput. Dar s-a terminat prin interventia parintilor ei intr-un fel si intr-un moment in care nu eram pregatite niciuna dintre noi.

12 claudia_ANA92 la 11:54 pm

E A 5-A Oara cand iti citesc povestea si crede-ma ca de fiecare data mi-au dat lacrimile…am un sentiment cand citesc—dupa cate ai scris si ea te iubeste foarte mult,procedeaza asa pentru ca nu vrea sa isi indeparteze copii dar cu siguranta te vrea,te doreste,te iubeste…si in curand se va intoarce la tine.atunci cand o sa te astepti mai putin.te pup si astept sa ma mai tii la curent cu ce ai mai facut…poop

13 a la 10:13 am

Cu tot (!!!!) respectul pentru tine si relatia ta:
Pe mine povestea ta ma infurie! pt ca e frumoasa si trista. Pt ca daca ar fi avut curaj sa se accepte si sa se lupte cu familia (care ar fi inteles la un moment dat sau macar acceptat!!!) nu s-ar ajunge la atata dramatism. Pe de alta parte dramatismu’ face povestea frumoasa… dar dramatismu’ asta pe mine ma infurie! cumva “nusepoatele” asta ne sugruma feelingurile… si daca il lasi sa te sugrume, in afara de masochismul unei relatii idealizatesi traitu’ in/cu amintirea unei fantomatice relatii, iti taie aripile pt viata reala care te inconjoara acum- in momentul prezent!

Ea a decis insa ce e mai ok pt ea…. si tre sa accepti.. e sau nu gresala ei.. ma rog.. e alegerea ei si tre sa-ti vezi mai departe de viata punand punct frumoasei tale povesti de dragoste care da.. s-a terminat (in varianta in care a fost pana acum). So, daca ea nu a avut curaj tre sa il ai tu! sa te desprinzi, sa te vindeci si sa-ti vezi de viata! care nu uita.. e in continua schimbare…

14 ralexa la 2:36 pm

Buna a! Stii ce e dramatic? ca o simt pe ea sufletul pereche, ca relatia asta m-a intregit, ca am gasit atata poezie in iubirea asta cum nu am gasit nicaieri in viata mea. Nu m-a mai atras nici o alta femeie, afara de ea. Stii, credeam ca mai mult de atat nu se poate sa o iubesc insa da, in fiecare zi o iubesc mai mult. O simt in toate colturile mintii si tot sufletul imi este invaluit de dragoste pentru ea. Stiu ca trebuie sa merg mai departe dar e foarte greu. Mai vorbim la telefon si ma abtin cu greu sa ii spun cat de mult imi lipseste, cat de mult o doresc. Sper sa ii fie bine. Imi doresc din tot sufletul sa ii fie bine.

15 a la 12:57 pm

salut relaxa! inteleg ce zici.. dar dincolo de durere si dramatism si frumusete si tot ce vrei, nu uita ca intr-o relatie sunt 2……si cei 2 sunt diferiti!

m-am uitat la comentariile de pana acum… cat timp se pierde si cate vieti, si cate cicatrici ne deformeaza pt ca nu avem curaju sa acceptam realitatea….
sa ma alatur corului si sa-ti zic cati ani mi-au trebui si mie sa pricep asta? no way.. ti-am spus concluzia. greu de acceptat, de asumat, de pus in practica dar nu imposibil!
curaj si traieste-ti viata asa schimbatoare cum e!

16 alice la 8:25 pm

Draga mea cum te inteleg!cunosc toata durerea, disperarea, remuscarile, intrebarile, nedumeririle, lacrimile si nebunia care te cuprind cand pierzi ceea ce tu crezi ca in acel moment e insasi viata ta. Stiu bine cum e sa-ti simti sufletul facut ghem si aruncat la gunoi stiind ca aceeasi mana n-a vrut sa faca asta dar ca are motive mai presus de ea si de tine.

Tu nu esti mama si nici eu, dar am un respect profund pentru mame; nimic nu-i sta in cale unei mame cand la mijloc sunt copii sai. Respecta asta si nu o presa.
Eu am vrut sa ma sinucid, a fost o nebunie viata mea si am refuzat ani buni sa traiesc, mi-am furat orice satisfactie, am refuzat sa iubesc, intelegi bine ce vreau sa spun doar ca pentru mine au fost 12 ani grei pe care incerc sa-i las in spate incetul cu incetul (am spus-o aici si i-o spun mereu ei si azi ca inca o mai iubesc) dar nu m-as mai intoarce la ea pentru ca chestiunea e prea complicata.

Uita-te la ea cand isi priveste copiii, copii care sunt ai ei nu ai tai si ai sa intelegi de ce a ales asa. Sunt convinsa ca nu a vrut sa te faca sa suferi dar daca insisti va sfarsi prin a se intoarce impotriva ta pentru ca va fi mereu tensionata. Las-o sa se lamureasca ea insasi daca poate sau nu fara tine.

Eu prietena cu ea nu am putut fi niciodata, m-am prefacut, desi mi-a cerut-o mereu pentru ca stia ca doar eu stiu sa o inteleg. Si, asa cum gandesti si tu, cand i-a fost greu nu mi-a spus niciodata dar cand am putut am ajutat-o. Ea e mama nepotului meu pe care il iubesc ca pe copilul meu si eu in fata a asa ceva ma inclin cu durere pentru ca iubirea de mama e mai presus de orice altceva.

Imi pare rau pentru tine vreau sa stii ca te inteleg si mi-as dori sa te sprijin cumva. Fii puternica, timpul te va ajuta sa te pui pe picioare chiar daca o vei iubi mereu. Si apoi eu te felicit pentru sufletul pe care il ai,pentru statornicia din el.

Hai, nu dispera o sa fie totul bine!

17 ralexa la 1:43 pm

buna alice!sub nici o forma nu o invinuiesc ca ales asa(nu am vrut niciodata sa ma aleaga pe mine in locul familiei ei).m-am surprins de multe ori urmarindu-i gesturile cand invelea copii, cand le punea usor pupici pe manute, cand le stingea sau aprindea veiozele.am vazut ce simte si o respect enorm pt asta.nu stiu, cred ca aveam nevoie sa ma inteleaga putin, sau putin mai mult, sau daca a facut-o sa mi-o si spuna.erau dati cand as fi vrut sa ma asculte, sa ii povestesc despre una despre alta dar nici nu vroia sa auda.poate timpul le va aranja pe toate.merci oricum!

18 alice la 9:12 pm

Buna, ralexa ce mai faci? Sper ca esti ok. M-am gandit mult la tine poate pentru ca povestea ta seamana cu a mea si…nu stiu. Sper doar ce esti bine.

19 ralexa la 6:28 pm

Buna, Alice!Incerc sa ma regasesc, sa ma inteleg, sa o inteleg pe ea, sa ii respect dorintele desi asta ma indurereaza profund.Imi e dor de ea.
Tu ce faci?Cum te mai simti?

20 alice la 8:29 am

Parcurg acelasi drum ca si tine cu toate ca eu am inteles de mult timp ce ar fi trebuit sa fac(dar inima asta m-a facut sa sper in ceva imposibil).Acum incet,incet incep sa ma detasez(ti-am spus ca mie mi-a luat mult timp).Ieri a fost ziua ei si am reusit sa-i spun un “la multi ani” fara sa plang,rece si protocolar.De uitat nu o voi uita niciodata asa cum n-o vei face nici tu dar,draga mea,meritam sa traim si noi nu?Eu vreau.Simt ca pot.Si cred ca doar gasind pe altcineva vom reusi sa facem asta.
Iti spun din experienta pe care eu am trait-o ca trebuie sa iesi din asta,eu cred ca ai dat totul si acum te regasesti goala si ca totul pare fara sens,ca te doare atat de tare ca uneori simti ca ti se opreste respiratia dar trebuie sa supravetuiesti.
Si eu am incercat sa fac tot ce a dorit si nu mi-a fost usor s-o vad toti anii astia in familia noastra,eu tacand mereu,privind,acceptand,plangand ascunzandu-ma poate mi-a fost chiar mai greu decat tie dar,iata-ma aici.
Mergi mai departe,e unica cale.
Ai grija de tine!
Scrie-mi daca simti nevoia,mi-ar face placere.

21 ralexa la 4:59 pm

Nu stiu de ce dar imi face placere sa vorbesc cu tine.Stiu ce trebuie sa fac dar e foarte greu pt ca inca o iubesc, inca imi lipseste enorm.Si da, ai dreptate o sa o iubesc toata viata.Pana sa o intalnesc, nu stiam ce iseamna iubirea, fericirea, implinirea.E o mamica frumoasa, inteligenta, pasionala, altruista. Acum ma simt singura, golita pe dinauntru.Totul imi aminteste de ea:o persoana pe strada care are mirosul parfumului ei, magazinele pe langa care trec fara sa ma mai impinga nimeni inauntru, masina care are mereu scaunul din dreapta gol sau parbrizul pe care nu trebuie sa il mai sterg des pt ca eu nu fumez.Am nevoie sa merg mai departe, pt ea in primul rand pt mine apoi, dar nu stiu cum.

22 alice la 8:01 pm

Buna! Am lipsit zilele acestea. Am avut probleme cu calculatorul, probleme in famile si in plus azi am intrat cu masina intr-un stalp. Singurul lucru care m-a speriat nu a fost ca am stricat masina, ca rup stalpul sau ca era sa intru intr-o casa, ci ca, poate voi muri si nu voi afla daca mi-ai mai scris. Nu exagerez si nu incerc sa te impresionez, e purul adevar.

Iti scriu tie. De ce iti scriu? Poate din acelasi motiv pentru care tie iti face placere sa vorbesti cu mine. Dar nu stim care este.
Zilele acestea, cat nu am avut calculatorul, ti-am scris mereu, pe hartie cum faceam in adolescenta si incercam sa imi imaginez un raspuns sau un gest. Cum faci cand citesti randurile astea; ridici o spranceana, iti duci mana la frunte, iti musti usor buza de jos sau bati cu degetele pe masa intr-un ritm nervos?

E uimitor felul in care o pui mereu pe EA inaintea ta si ma regasesc in fiecare gand al tau, am facut si eu acelasi lucru pentru 12 ani lungi in care am fost mereu singura, haituita de o iubire neimplinita si de sperante desarte. Azi ma regasesc tot singura doar ca sperantele mele nu se mai indreapta catre ea (pentru ca am obosit).

Acum nu ma mai uit inapoi. Tot ce mi s-a intamplat in aceste zile m-a facut mai vulnerabila in fata vietii dar si mai hotarata sa iau de la ea ce mi se cuvine.
Nu te mai simti singura eu ma gandesc mereu la tine! Poate am indraznit cam mult si nu as vrea sa te incomodeze cuvintele mele. Dar nu te speria ma consider o persoana cu bun simt. Ai putea sa-mi spui de unde esti? m-as simti mai bine daca as avea macar idee unde te afli in lumea asta mare.
Pe curand! O sa-mi mai scrii?

23 ELISE la 6:08 am

Ce frumoasa povestea voastra. Ce frumos stii sa iubesti. Incearca sa traiesti cu ea in gand si suflet… dar priveste spre alte orizonturi…. meriti fericirea…. o sa vina…. sunt convinsa.
Inca ceva. Nu te obliga sa o uiti…. nu-ti ajunge viata asta!
Sper sa intalnesti pe cineva…. care, cu dragoste, rabdare sa aduca cateva raze de soare in viata ta.
Cel mai mult si mai mult mi-ar place sa se intample o minune si iubirea voastra sa ramana vie…

24 ralexa la 9:29 pm

buna elise!intr-adevar povestea noastra a fost minunata, uluitoare, ne-a inaltat si ne-a coborat.langa ea sufletul meu incepea sa cante.au fost saruturi furate, priviri inocente, atingeri electrizante, momente pasionale, divergente, A FOST FERICIRE.da, langa ea am fost fericita;cu ea am invatat ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit, ce inseamna sa te daruiesti total, sa te abandonezi pe tine pentru o sclipire in ochii celuilalt, sa existe o singura inima pentru doua trupuri.si atunci da, nu o voi uita niciodata, nu pot sa o uit.vreau sa stie ca intotdeauna va exista cineva care o iubeste, care o pretuieste, care e gata oricand sa isi dea viata pentru ea.vreau sa se regaseasca, sa se bucure de copii, de primavara, de mare ca ii place enorm, de cafeaua de dimineata.ma rog sa fie fericita dar stiu ca acum cer mult insa cine stie.

25 miha la 7:50 am

salut ! am citit povestea ta si mi-am adus aminte de mine. am trecut prin ceva asemanator , dupa 4 ani in care totul a fost minunat a trebuie sa se termine:( la fel cum esti tu nici eu nu vedeam viata fara ea, orice lucru imi aducea aminte de ea , nu voiam si nu acceptam sa traiesc fara ea. si noi am incercat sa mentinem o relatie de prietenie sperand ca asa o sa ne fie mai usor:) dar nu a mers. de fiecare data cand vb imi faceam mai rau.

intr-o zi am decis sa uit totul si sa rup orice legatura cu ea. a fost greu si am avut momente in care simteam ca nu mai pot, mi-au trebuit 2 ani sa trec peste asta, doi ani in care m-am tot gandit ce e mai bine pt mine. timpul este intodeauna cel care rezolva totul. au trecut 2 ani si jumatate de cand ne-am despartit si eu am trecut cu bine peste tot. nimic nu e imposibil atunci cand iti doresti. cand cineva nu te apreciaza si nu apreciaza ceea ce faci tu inseamna ca nu e destul de bun pt tine. poti sa treci peste si poti sa ai o viata fericita, trebuie doar sa ai curaj sa nu mai privesti in urma. mult noroc in viitor si sper sa fi fericita:)

26 ralexa la 5:13 pm

buna miha!e adevarat timpul le aranjeaza pe toate si sper sa trecem cu bine peste toate.

27 Elise la 8:42 am

Buna Relaxa, ma cuprinde o stare perfecta cand te ascult (citesc). Stiu cum e sa nu uiti pe cineva niciodata! nu pentru ca nu poti… pentru ca nu vrei! Multa lume spune “trebuie sa uiti”, “trebuie sa scapi de amintiri”. Eu sustin contrariul… nu uita niciodata cata emotie ai trait alaturi de cineva, sunt sanse reale sa nu te mai intalnesti cu ceva asemanator.

Sigur, vor veni altii, isi vor face loc in sufletul tau (simt ca esti super O.K.) dar… gustul acela, senzatia aia unica, minunata nu poate oricine sa ti-o trezeasca in suflet, in minte. Respecte mele… foarte frumos vorbesti, simti chiar si dupa despartire… bucura-te ca ai avut sansa, norocul sa intalnesti o femeie pe care sa o iubesti ASA!

Datorita tie mi-a trecut prin minte sa-mi spun povestea aici, intr-o zi. Ma rog sa-ti gasesti alinarea …. ma rog ca ea sa nu te uite niciodata si sa ti-o si demonstreze.

28 ralexa la 5:27 pm

merci elise! sunt sigura ca niciuna dintre noi nu va uita momentele astea.sunt mandra si ii multumesc lui dumnezeu in fiecare zi ca am avut sansa sa o iubesc si sa ma iubeasca asa cum s-a intamplat.in ceea ce priveste alte persoane,sunt sigura ca vor veni dar ea va avea un loc special in sufletul meu pentru totdeauna.

29 ralexa la 5:36 pm

as vrea sa iti citesc povestea,sunt sigura ca e minunata.si ai sa te simti un pic mai bine,te asigur.

30 Elise la 11:44 am

Relaxa, vin cu povestea … vei realiza cat am putut sa gresesc ! si daca sufar azi … e numai vina mea …
Cum m-a iubit Ea … am crezut pana atunci ca e imposibil ….
Cum iubesti Tu … e asa de … inaltator ….

31 ralexa la 3:08 pm

astept povestea ta, elise.cu totii facem greseli in viata, nu suntem perfecti.dar stii ce mai cred?ca totul se intampla cu un motiv.capul sus si nu mai fii asa dura cu tine.o sa fie bine!

32 Elise la 10:34 am

Draga mea, ingrijeste amintirile, trairile, emotiile, … valoreaza o “avere”. Stiu … nu trebuie sa-ti spun … iti vine natural, fara pic de efort …. sa o pastrezi in suflet …intr-un loc special.
Foarte mult mi-a placut povestea voastra … sunt trista ca s-a terminat … chiar si eu (fara sa va cunosc) as fi vrut sa mai tina …

33 ralexa la 3:15 pm

tre sa mergem inainte chiar daca sunt momente cand simtim ca nu mai rezistam, ca o sa clacam.ea va ramane acolo, in sufletul meu, ca o perla intr-o scoica si indiferent unde ne va purta viata voi fi mereu langa ea cand va avea nevoie de mine.

34 ralexa la 6:11 pm

buna alice!imi pare sincer rau sa aud prin ce ai trecut.important e sa fii tu bine, stalpul sau masina se repara si bine ca nu ai intrat intr-o casa ca putea sa fie mai rau.sper ca si acasa sa gasesti rezolvarea potrivita.daca crezi ca pot sa te ajut cu ceva, spune-mi te rog.
eu sunt din bucuresti.tu?
ma bucur ca ai gasit forta sa mergi mai departe.stim cu totii ca tre sa mergem mai departe dar unii se regasesc mai usor, altii mai greu, altii deloc.stim ca sunt persoane care ne marchiaza viata intr-un mod special si ele vor ramane acolo, intr-un coltisor pentru totdeauna.sper sa mai vorbim.te pup!

35 alice la 6:41 am

Nici nu stii cat ma bucur cand imi raspunzi,poate un pic cam prea mult.Multumesc pentru cuvintele de consolare si sper sa le rezolv pe toate desi uneori obosesc sa le fac pe toate singura si,multumesc ca te oferi sa ma ajuti dar nu ai cum.
Puteam sa jur ca esti din bucuresti, nu stiu de ce,m-am gandit ca esti de acolo eu sunt din Bacau dar acum sunt la cel putin1700 km departare de tine si-mi place sa cred ca,de undeva de la distanta asta exista cineva care se opreste 5 minute din viata sa ca sa-mi scrie, ca totul e adevarat,ca tu existi cu adevarat pentru ca noi aici suntem doar niste fiinte virtuale.
Sigur ca o sa mai vorbim,depinde de tine daca ar fi dupa mine doar asta as face.
Comentariile noastre ajung cu niste ore ciudate probail cele in care lucreaza Alexandra la ele, dar acum la mine sunt 8,30 -07.04.2011 iar eu iti spun:buna dimineata!

36 ralexa la 12:00 pm

hei!am atata treaba azi dar ardeam de nerabdare sa citesc ce ai scris.de ce erai sigura ca sunt din bucuresti?
da, eu exist, acum in bucuresti(07-04,ora 14.56), maine in madrid dar indiferent cati km sunt intre noi sunt aici.ai grija pe acolo, ai grija cum conduci.spor la treaba sau distractie placuta!

37 alice la 7:31 pm

Cred ca fac o prostie dar pur si simplu nu ma pota abtine sa nu-ti scriu macar 2 randuri.o prostie in sensul ca,poate devin agasanta.daca e asa te rog sa ma scuzi dar sa mi-o si spui(ceea ce apreciez mai mult la o persoana e sinceritatea indiferent unde duce).nu mai stiu care erau cele 2 randuri,m-am pierdut.ma simt singura si mi-ar fi placut sa vorbesc cu tine.
Noapte buna!sper ca esti mai linistita.

38 ralexa la 3:38 pm

nu esti agasanta deloc.IMI FACE PLACERE SA VORBESC CU TINE.sunt aici, chiar daca sunt la mii de km distanta si promit sa iti raspund de fiecare data.stii, inainte erau zile cand nu intram deloc, acum insa abia astept sa scrii ceva.

39 ralexa la 9:29 pm

vorbeam de momentele dificile.imi e dor de ea si ma innebuneste gelozia asta pe care o simt cand ma gandesc ca ea doarme sau nu, in bratele sotului ei.incerc sa ma gandesc cat de norocoasa sunt ca am intalnit-o,incerc sa imi amintesc cum privirea ei imi ineca rasuflarea, cum atingerea ei imi aprindea trupul, cum cuvintele ei deveneau petale de trandafiri, incerc sa imi amintesc tot ce a fost frumos dar tot ce simt e durere, tristete, neputinta.ce ramane deci dupa o poveste de dragoste sincera?amintiri si bucatele imprastiate de inimi?lacrimi si un zambet in coltul gurii?oare timpul le aranjeaza pe toate?

40 alice la 11:16 am

Cand scrii toate astea ma arunci mereu in trecut.Te cred ca esti geloasa dar macar nu-i vezi zi de zi,nu mergi cu ei la cumparaturi,cum se privesc,fac proiecte de viitor,se iubesc,ii auzi in cealalta camera chicotind,facand un copil…tu stii ce inseamna sa induri toate astea?
Eu cred ca am fost nebuna si acum ma intreb ce fel de iubire a fost ca sa ma faca sa indur tot acest chin…Si nu mai vreau,nu mai vreau sa ma doara m-am saturat de suferinta inutila.Vreau sa iubesc din nou,sa fac dragoste si sa-mi fie macar un pic bine.Cer prea mult?

41 ralexa la 5:21 pm

iarta-ma, te rog.e perfect normal sa vrei sa iubesti, sa te simti iubita.si o sa vina si vremea asta, ai sa vezi.
vrei sa iti spun ceva?am intrat ieri de n ori, dorindu-mi sa gasesc ceva de la tine.dupa calculele mele sti la o diferenta mica de fus orar.e asa?unde esti, vreau sa stiu?imi pare rau ca te-am necajit.

42 alice la 6:46 pm

Buna!vino pe facebook(nu prea stiu sa-l utilizez dar poate ma descurc)ca sa putem vorbi in voie.Cred ca Alexandra nu a mai facut fata raspunsurilor noastre,prea multe,prea repede.Fa in asa fel incat sa te pot recunoaste pentru ca te vreau doar pe tine.O.K.?te astept.

43 anonima anonima la 7:11 am

Draga mea ralexa, povestea ta imi creaza emotii deoarece am trait-o si eu; am si eu 2 copii si sot si am iubit-o mai mult decat pe mine. Insa cu toate sacrificile pe care le faceam, totul era in zadar, ma dor inca ranile. Chiar daca au trecut 3 ani de cand n-am mai vazut-o, pot sa spun ca inca o mai iubesc si va merge paralel cu mine toata viata mea, asa ca nu dispera, iti va trebui ani sau toata viata, sau poate intr-o alta viata sa o uiti. ai incredere in tine, pupici astpt raspuns

44 anonima anonima la 7:14 am

ai incredere in tine

45 ralexa la 8:28 pm

Buna!Nu disper, nu imi doresc decat sa ii fie bine,sa fie impacata, sa isi creasca copii in liniste.Asta e tot ce mai vreau acum,nici macar sa fim prietene nu imi mai doresc.Daca va dori vreodata ceva stie unde ma gaseste.Si asa cum am mai spus(desi a trecut ceva timp),pe ea, nu o voi uita niciodata.Ea este pentru mine dragostea vietii mele.

46 ralexa la 2:19 pm

salut!am revenit pentru ca am nevoie de voi,de sfatul vostru.simt ca iubirea asta ma distruge cate un pic in fiecare zi.cum sa trec mai departe?nu gasesc forta necesara.ea ma suna din cand in cand dar majoritatea discutiilor sunt atat de oficiale incat ma dezarmeaza complet si tot ce vreau e sa se incheie mai repede;in celelalte imi spune ca tine la mine,ca vrea sa ma tina in brate pt ca apoi sa imi reproseze ca am distrus-o.

ne-am mai intalnit pe strada si de doua ori acasa la mine.ma tinut in brate,mi-a cerut sa o sarut si am refuzat cu toate ca imi doream sa o fac.a doua oara insa am facut dragoste si totul a fost perfect.parca eram revenisera vremurile cand nu aveam nici o problema.a trebuit sa ne intoarcem la realitate dar de data asta ea e mai rece si mai distanta ca oricand.a fost ziua ei si pt ca m-a averizat sa nu iau nimic ca nu stie ce sa zica acasa am luat numai un buchet de flori pe care l-a privit(eram pe strada) si l-a aruncat apoi la gunoi.

este bolnava si i-am platit analizele cap coada la o clinica particulara dar refuza sa mearga.vreau sa ii fie bine, vreau sa imi fie bine,dar ea e pe primul loc.si nu imi pare rau.

am cunoscut o persoana minunata,pe net dar hotarasem sa fac ceea ce majoritatea sustine ca e normal asa ca nu am permis sa se intample nimic.acum ma simt obosita si singura.am hotarat sa merg la psiholog dar nu mai am chef nici sa ies din casa.ce tre sa fac?

47 Alexandra (admin) la 4:26 pm

Ralexa, am trecut si eu printr-o experienta cu multe asemanari… in special in ce priveste cat de mult i-am pus binele ei si binele copiilor ei pe primul loc si cat de mult am vrut sa fiu alaturi de ea ca sprijin. Si nu regret ca am facut-o, as face-o din nou pentru ca asa a fost sa fie relatia aceea. As mai face la fel in urmatoarea relatie? Nu, clar.

Mereu imi spun ca trebuie sa existe un echilibru in relatie intre a da si a primi — tu se pare ca numai dai, si dai mult, insa te multumesti cu firmituri. Nu conteaza cat de bine te face sa te simti, nu conteaza cat de mult iti spui ca te poti multumi cu putin, o astfel de relatie este disfunctionala. Trebuie sa ai limite, trebuie sa ai grija de sanatatea ta psihica si emotionala, sa decizi ce e bine pentru TINE, sa iesi din pozitia reactionara in care comportamentul si emotiile tale sunt dictate de ce face si zice ea.

Nu vrei sa auzi asta, nici eu n-am vrut sa aud cand mi-au spus altii dar pana nu rupi definitiv orice legatura cu ea nu vei face nici un progress in a te vindeca. Nu faceti decat sa prelungiti agonia. Eu a trebuit sa ajung in pragul disperarii ca sa pun cu adevarat punct relatiei desi decizia de a ne desparti o luasem cu cateva luni inainte.

Daca ar fi mers, ar fi mers pana acum. E timpul sa rupi complet orice legatura. Iti doresc din suflet sa gasesti puterea sa o faci, e un lucru extraordinar de greu de facut.

48 a.eu la 11:53 pm

Eu sunt persoana minunata de pe net.Persoana care se gandeste la tine ziua,noaptea in fiecare dimineata de cand stiu de existenta ta.Persoana care te-a chemat in sufletul ei sa plangi acolo cand ti-e greu,sa te odihnesti cand esti obosita,sa urli cand nu mai poti,sa zambesti cand te simti in stare.
Stii ca iti vreau binele;neconditionat.
Eu sunt persoana minunata de pe net pe care existenta ta pe acest pamant a uimit-o pana la lacrimi.

49 micutu_91 la 10:50 am

cum dau eu de voi dou….alice si ralexa???? m-ati impresionat enorm…sincer!

50 Alexandra (admin) la 2:09 pm

Avem club de membri, vezi te rog linkul cu detalii deasupra formularului de comentarii.

51 Zaza la 8:54 pm

Doamne… saracele de voi…

Tot ce face ea este firesc. Te iubeste foarte mult, vrea sa fie cu tine insa datorita situatiei de acasa, parinti, sot, copii incearca sa se desprinda de relatia cu tine. Insa dupa cum bine observi, nu reuseste. Punand in balanta ce ai avea tu de pierdut cu ce ar avea ea daca voi a-ti decide sa fiti un cuplu formal….ea are cel mau mult de pierdut si de suferit. In tara asta este greu sa ai o orientare sexuala diferita. Si din cauza asta…de multe ori pierdem fericirea noastra.
Ma indoiesc ca va inceta sa te sune. Oricat incearca ea sa para de puternica, de indiferenta … sa dea vina pe tine desi tu nu ai nici o vina si ea stie asta dar incearca sa te urasca si nu reuseste…. tot la tine o sa traga. Pentru ca evident in tine traieste fericirea ei…si e aproape imposibil sa te indepartezi de persoana care te iubeste cel mai mult pe lumea asta.

Eu sincera sa fiu, daca as fi in locul tau…nu as renunta. As incerca eu sa fiu mai puternica…sau puternica si pentru ea. Bineinteles asta este in cazul meu. Indiciile sunt evidente ca nici ea nu vrea sa renunte si nici atat nu te considera vinovata. Dar crede ca daca te acuza, ori o sa inceapa ea sa creada propriile minciuni si sa te urasca …asta ca sa uite mai repede de tine….dar ma indoiesc ca o sa reuseasca.

Eu as purta o discutie serioasa cu ea. Stiti amandoua ca va iubiti….stiti amandoua ca asa nu se mai poate. Stie si ea si tu ca nu ai nici o vina…. Tot ce creaza probleme este teama ei si rusinea…nu ca are o relatie cu o femeie ci faptul ca parintii au aflat si ca a inselat sotul…Si normal ca ii este rusine de parinti… Daca nu ar fi fost casatorita cu 2 copii si ar fi aflat parintii iti spun ca nu cred ca ar fi reactionat asa. Si-ar fi aparat dreptul la dragoste….si la fericire.
Gandeste bine ca ai doua variante… Daca tu esti capabila sa suporti iesirile ei…care sincer si pe ea o dor si stii ca poti sa accepti intalniri mai rare insa fara sa ii reprosezi…ci sa ii aduci aminte ca o astepti si ca si tie iti este dor de ea si ca vrei sa fii cu ea…dar intelegand ca pentru moment este mai dificil sa se intoarca la cum a fost inainte…FA-O! Intelege-i situatia, accepta-i situatia si ofera-i sprijinul si dragostea ta. Eu cred ca ea va vedea in asta cea mai pura dovada de iubire si la un moment dat satula sa traiasca o viata dubla in care sa nu fie langa tine…o va face sa aleaga. Ori viata alaturi de un sot pe care nu il iubeste si cu asta si o viata mizerabil de nefericita….ori viata alaturi de tine unde macar este iubita si fericita…chiar daca trebuie sa renunte la sot, sa isi confrunte parintii si sa aibe ceva complicatii cu copii…
Si tu ai 2 variante. Ori ai rabdare multa cu ea si o faci tu sa vrea sa vina la tine…prin comportament bland…insa nici sa ii pui totul pe masa si sa creada ca poate sa fie numai cum si cand vrea ea. Ori renunti si ii dai pace si tu incerci sa treci peste.
Se spune “Dragostea este tot ce conteaza caci restul se rezolva de la sine”. Si asa este… daca ai dragostea…celelalte sunt mici hopuri…mici obstacole pe care IMPREUNA o sa le treceti.
Important este sa discuti cu ea si sa o intrebi si pe ea unde se vede peste ceva timp…Tu te vezi alaturi de ea. Arata-i ca intelegi ca ea este intr-o situatie mult mai delicata decat a ta si ca esti dispusa sa ii fi alaturi daca ea se decide ca vrea ce vrei si tu…sa fiti impreuna. Insa nu imediat….ci in timp, usor, cu rabdare, claditi si aceea iesire la liman. Cat de greu pare….daca amandoua va iubiti cu adevarat, o sa fiti dispuse sa faceti compromisuri si cred ca mai multe o sa faci tu la inceput…cu rabdare. Si apoi daca ea se vede sustinuta si inteleasa cred ca o sa vrea pur si simplu sa isi castige libertatea la fericire.

52 a.eu la 5:40 pm

Iti mai amintesti de mine?Ti-am daruit sufletul,viata sa faci ce vrei cu ea si parea ca e totul real.Ca vrei,ca poti,ca iti doresti.Acum stau si ma intreb cat din ce mi-ai spus a fost adevar.Dar eu am crezut in tine atat de mult incat nu am stiut sau nu am vrut sa stiu unde era adevarul si unde era fantezia;a mea,a ta.Te caut mereu;la telefon,email,unde se poate si continui sa ma ignori.Nu e cinstit!Indiferent de ceea ce este, merit sa-mi spui adevarul.Stiu ca o sa ma doara dar doar el ma poate vindeca.Pastreaza-ma sau alunga-ma dar fa ceva!Tin la tine si orice alegere vei face sau deja ai facut, o respect asa cum am respectat mereu tot ceea ce e legat de tine.Vreau doar adevarul!Vreau sa stiu daca esti bine.Vreau sa fii fericita.

53 tina la 12:37 pm

sincer m-a impresionat mult povestea ta te inteleg prin ce treci si eu trec chiar acum prin ce treci tu,ce pot sa-ti zic iti va fie greu sa iubesti pe altcineva acuma doar incerca ,e complicata treaba ea e mama si nu poate sa alega intre tine si copii tai chiar daca te iubeste mult poate intr-un final se va intoarce la tine poate cand vor mai creste copii si vor intelege situatia oricum incerca sa nu perdeti legatura te poop sa ai o viata frumoasa

54 Alexandra (admin) la 5:47 pm

ralexa, acum puteti vorbi mai usor prin clubul de membri de pe Facebook

55 Ay. la 8:30 am

hey.. am citit povestea ta si cred ca cel mai bine ar fi sa incerci sa uiti. nu stiu..parerea mea.. si eu inca de aproape 2 ani mai tin la fost mea prietena si nici eu nu ma vedeam fara ea si am incercat tot ce am putut ca sa fim prietene sa o mai am langa mine si sa o vad. si nu am reusit pentru ca dupa ceva vreme mi`am dat seama ca imi fac mult rau mie,privind`o pe ea ca este bine si fericita langa altcineva. nu iti pot explica cum ma simteam. asa ca am renuntat incet incet si ne`am indepartat si acuma mai vb din cand in cand… sper sa fi si tu bine si sa treci peste ;) :*