Intre un barbat exceptional si o femeie nemaipomenita, aleg femeia

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Bisexuala, curioasa, sau orientare sexuala libera?

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Am citit si am auzit multe povesti triste, povesti despre intoleranta, ignoranta si, cateodata, pura rautate. Si aceste povesti m-au intristat profund. Dar acestea nu sunt singurele povesti. O sa impartasesc povestea mea in speranta ca femeile care vor cauta online ajutor in a-si lamuri sau imbratisa orientarea sexuala vor afla ca se poate, chiar si in “minunea” asta de tara, sa traiesti cu capul sus.

Am constientizat dintotdeauna, dar cumva pe jumatate, ca sunt atrasa si de femei. Mi-am pus inca din adolescenta intrebarea daca nu cumva sunt gay. Dar, odata ce am fost atrasa de primul baiat, am impins in fundal toate semnele ca nu as fi 100% hetero.

De exemplu, cand mai vedeam in vreun film o fata frumoasa pe jumatate (sau mai mult) goala si ma lua un fior imi ziceam ca reactionez asa din cauza ca ma pun in locul ei cand, de fapt, era din cauza ca mi-ar fi placut sa fiu in bratele ei. Cu timpul insa, nu am mai putut sa ma mint eficient si am fost pusa in fata realitatii ca nu sunt hetero si ca asta nu o sa se schimbe.

In lasitatea mea, insa, am decis ca atat timp cat sunt atrasa si de barbati e ok, nimeni nu va trebui sa stie vreodata. Puteam sa ma pierd eficient in multime si sa traiesc o viata “normala”. La vremea la care am recunoscut in fata mea ca sunt atrasa de femei eram intr-o relatie de lunga durata cu un barbat cu care eram si logodita. Si eram profund si total indragostita de el. Eram pe cale sa ma casatoresc, sa ma “asez la casa mea” (pentru care urma sa platesc pentru urmatorii 25 de ani) si sa fac copii.

Mi-am zis ca toate compromisurile pe care le-am facut in acea relatie au meritat, ca sa il am langa mine si ca asa e dragostea, te schimba. Ceea ce a urmat nu are nimic de-a face cu orientarea mea sexuala, dar e relevant pentru felul in care am abordat-o ulterior.

M-am trezit intr-o zi si mi-am dat seama ca nu traiesc viata pe care mi-am dorit-o, ca nu vreau sa raman in tara pe termen lung, ca nu vreau copii (poate ii voi dori la un moment dat, dar nu acum), ca imi placea la nebunie cine eram inainte sa il cunosc, si ca daca faci prea multe compromisuri… te compromiti.

Am pus punct si am luat-o de la capat, singura in fata restului vietii mele. Am recunoscut si acceptat ca m-as plictisi de moarte daca nu as lucra 12 ore pe zi cum fac acum, ca vreau mult mai mult de la viata decat sa bat drumul serviciu-casa, ca nu mai vreau sa fiu intr-o relatie in care persoana de langa mine nu numai ca ma accepta, dar ma adora asa cum sunt. Si am recunoscut ca sunt bisexuala.

La inceput mi-a fost teama sa spun celor din jurul meu. Nu neaparat pentru ca m-as fi temut de reactii urate si in nici un caz pentru ca ma temeam sa fiu judecata. Am fost dintotdeauna o fire bataioasa si sigura pe mine si mi-am zis ca cine nu ma vrea asa cum sunt n-are decat sa uite cum ma cheama. Ma temeam insa ca odata ce vor afla despre orientarea mea sexuala, relatia mea cu familia mea, cu prietenii mei, in special prietenele, se va schimba.

Ma speria fapul ca nu va mai fi la fel, ca va interveni o distanta, un discomfort. In cele din urma mi-am asumat acest risc si am inceput sa traiesc deschis, cu 100% din fiinta mea la lumina (singura exceptie este bunica mea, nu stiu de ce, dar nu pot sa ii spun deocamdata). Familia mea a reactionat ok de la inceput, dar a ajuns sa accepte si sa imbratiseze total ideea cand am inceput prima mea relatie serioasa cu o femeie.

M-au vazut fericita si au vazut ca o relatie intre doua femei este pana la urma ca o relatie hetero dar fara posibilitatea sa raman insarcinata. In cercul meu de prieteni reactiile au fost geniale si daca s-a schimbat ceva, e fapul ca acum sunt mai apropiata de ei. La munca eu nu imi povestesc viata mea privata, dar nici nu m-am ascuns vreo clipa. Sunt colegi care m-au vazut cu fosta iubita si relatia mea cu ei nu s-a schimbat absolut deloc.

Cat despre acea prima relatie cu o femeie, pot spune ca a contribuit crucial la maturizarea mea ca om si ca m-a ajutat sa vad ca o relatie poate fi si complet lipsita de compromisuri dureroase, ca intr-o mare dragoste te poti si regasi, nu numai pierde. Si mi-a mai aratat ca daca iti poti depasi frica si ai curajul sa intinzi mana dupa ca iti doresti poti sa ai surprize enorm de placute.

Cand am cunoscut-o nu eram sigura cat de departe o sa ma pot duce si, oricat de patetic ar suna, mi-era usor jena sa mai trec printr-o “prima data” la 20 si destui anisori ai mei. Insa, dupa ce am ajuns sa o doresc atat de mult incat sa ma ia cu ameteala, orice teama a ramas undeva mult mult in urma.

Ar mai trebui sa zic ceva ce mie mi se pare important. Am zis mai sus ca sunt bisexuala, dar, desi sunt atrasa si de unii barbati, sunt mai atrasa de femei. Daca ar fi sa aleg intre un barbat exceptional si o femeie nemaipomenita, as alege femeia de fiecare data.

Parerea mea e ca nu trebuie sa ne agatam de etichete prea mult. Nu stiu ce nume ar putea sa i se dea acestei distributii a ceea ce cere inimioara mea si sincer nici nu imi pasa. Eu stiu fara indoiala ce sunt: un om liber si multumit in pielea lui.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 carla la 10:15 am

Felicitari pentru modul de abordare a vietii,in general.Ma bucur ca exista persoane care fac diferenta.Succes!

2 Mierela la 11:33 am

ma bucur pentru tine ca pana la urma ai avut curaju sa te accepti asa cum esti si k esti o fire luptatoare mi-ar place sa fiu si eu pe jumatate asa cum esti tu ….felicitari pt curaju de-a recunoaste lumii intregi ce simti si cine esti cu adevarat ….

3 Cathy la 4:57 pm

Bine de stiut ca exista si persoane care pun piciorul in prag si se accepta asa cum sunt. In fond, o viata avem.

4 Olga la 8:57 pm

Ma bucur pt tine! Se vede ca esti o femeie hotarita…

” …intr-o mare dragoste te poti si regasi, nu numai pierde. Si mi-a mai aratat ca daca iti poti depasi frica si ai curajul sa intinzi mana dupa ca iti doresti poti sa ai surprize enorm de placute. “, cuvinte ft frumoase, jos palaria!

Succes si sa fii fericita in continuare!

5 Ariana la 5:33 pm

Multumesc tuturor pentru incurajare si pentru cuvintele frumoase. Va doresc numai impliniri!