Imi respect parintii dar nu le datorez viata mea, fericirea mea

7 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Ce vor femeile gay de la viata

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Adolescenta

Scrisul e ca si un stigmat, ca o frica de a spune lucrurilor pe nume, vorbim si mereu se afla altceva in spatele cuvintelor. Eu scriu. Si scrisul meu este un fel de frica. Nu stiu de ce, de unde. Si frica n-are stil. Cum mi-am dat seama, primele emotii, primul sarut….au ramas mereu acolo, nu sunt intr-un fel anume, sunt doar un om care tanjeste dupa o imbratisare, dupa un sarut, dupa o privire care sa ma faca sa ma simt in viata!

De-a lungul timpului am intalnit oameni si oameni, din diferite categorii sociale, cu prestanta sau fara, care erau fie gay, bisexuali sau lesbiene. Ce ma frapeaza la toti cei care se arata si striga in gura mare cine sunt, dar si la cei care mai au nevoie de o gura de aer ca sa isi spuna cine sunt si sa se accepte pe ei insisi, este faptul ca toti cautam aceelasi lucru! Toti suntem facuti pe aceelasi sistem, functionam la fel.

Din ce suntem facuti? Din dragoste, ce nevoie avem fiecare din noi? sa iesim din eul nostru si sa ne cuibarim inima in celalalt :) . Acest lucru il patesc zi de zi… sa zicem de pe la varsta de 12-13 ani… mentionez ca am 18 ani :) . Ce ocupatii am? pictez, ador muzica de orice fel, de fapt ador ritmul care ma face sa pulsez!

Ii respect pe parintii mei pentru educatie, asta le datorez lor, dar nu si viata mea, fericirea mea, ceea ce ma face sa tresar! Sunt un om normal in toata anormalitatea cu care ma judec, sunt pretentioasa cu mine, iar pe ceilalti ii iau asa cum sunt.

Se poate sa ne fi intalnit dar nici macar nu ies in evidenta, nici macar nu bagi de seama ca sunt altfel, de ce? Pentru ca sunt si eu tot un om ca si tine care cauta aceleasi raspunsuri, care are visuri, care e sensibil, care iubeste doar pentru ca iubeste. Si pana la urma care e povestea mea?!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 7 comentarii }

1 Julia la 6:41 am

Ce inseamna “altfel” in viziunea ta? Nu suntem toti la fel? Nu suntem in cautarea linistii interioare, a unui sprijin, in cautarea iubirii absolute? Si-atunci, daca avem acelasi scop, este impetuos sa avem si acelasi drum? Te simti altfel fiindca e greu sa te accepti intr-o societate care e altfel :) …Cu toate astea, te inteleg, si eu sunt acolo…

2 Deniciunde la 12:20 pm

Multumesc pentru gandurile impartasite si mai ales pentru sinceritate ! Esti acolo…hmm….cum dau de tine ?!

3 Julia la 9:01 am

:) gaseste-ne pe facebook

4 michela la 10:06 pm

Hmm intresanta descriere, banuiam de la inceput ca citesti sau ceva de gen, sau ca pictezi frumos. Am vazut un film cu o fata care picta si era lesbi si s-a indragostit de o fata normala si, intr-un sfarsit a facut-o si pe ea sa tina la cealalta. E nasol ca eu una inca ma lupt cu gandul ca simt ceva sau ca sunt atrasa de persoane de acelasi sex dar deja recunosc, ce-i drept. Mi-ar placea sa aflu mai multe daca nu te deranjeaza.

5 Arianna la 2:23 pm

Fata lesbi era anormala?!
Stiu ca normalitatea e o notiune relativa, dar haideti sa nu mai impartim populatia in “gay/lesbiene” si “normali”.
Eu, de exemplu, prefer “majoritari” si “minoritari” :)

6 Deniciunde la 8:40 pm

E anormal pentru ca asa te fac altii sa pari, dar am observat ca cei care pretind ca sunt normali, au imaginatia mult mai bogata ;)

7 Kristen la 11:19 pm

Si pana la urma care e povestea ta?
Povestea mea e urmatoarea: accept faptul ca vreau altceva decat majoritatea fetelor de varsta mea. Cred ca ai dreptate, suntem altfel pentru ca asta dicteaza societatea cu normele ei invechite. Suntem altfel pentru ca nu facem parte din majoritate. Suntem altfel pentru ca avem libertatea de a fi altfel. Si totusi, suntem atat de normale in presupusa noastra anormalitate…