Imi doresc iubire sincera dar lumea lesbiana e prea superficiala

4 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Ce vor femeile gay de la viata

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Adolescenta

Fiecare are o poveste, in general cand povestim ceva o facem pentru ca suferim din dragoste. Ei da, traim intr-o lume dura cu conceptii dure despre libertatea sentimentala si tocmai de aceea apar aceste suferinte si dureri sufletesti.

Toti incearca sa ascunda ceea ce sunt cu adevarat. Lumea noastra, asa cum o numim noi, e urata pentru ca noi o facem sa fie asa. Noi ne renegam adevarata identitate, noi cautam noi experiente si trairi, schimband femeile ca pe ciorapi (sau cel putin, cam asta am vazut la prietenele mele), ca si cand nu noi suntem asa, ci incercam sa vedem doar cum e sa fii lesbi.

Rar exista dargoste adevarata intr-o relatie de gen lesbian, parca tot timpul vrem sa vedem cum e cu alta. Suntem mai rele ca barbatii si, sincer, vorbesc din experienta. Mai tot timpul traiesti cu frica ca va veni o zi cand va aparea o prospatura care va strica povestea ta de dragoste.

Iubesti si daruiesti tot ce ai, iar tot ce ceri in schimb e doar iubire. un umar care sa te sprijine cand viata iti ofera zile negre, un zambet dulce si o privire calda. Devii nebuna, da, crezand in iubire. Prinzi aripi si zbori printre nori, ca mai apoi sa te izbesti de pamant si sa iti dai seama ca acel ceva numit iubire te-a facut sa dai totul pe nimic.

Crezi cu tarie ca fata de langa tine e singurul viitor pe care-l ai, ai curajul sa visezi la o familie, la o fericire nemaipomenita, iar la final te trezesti singura, deceptionata si urandu-te pentru ceea ce esti. Ajungi sa blestemi ziua cand te-ai nascut si sa-ti strigi nefericirea in mintea ta, in singuratatea in care te-ai inchis.

Poate ca aberez sau poate ca doar eu am trecut prin astea dar tot persoane ca mine m-au facut sa vad ca lumea noastra e dura si plina de nesiguranta. Am ajuns sa urasc mai mult oamenii ca mine si chiar pe mine decat pe cei care se uita ciudat la mine si ma barfesc pe la spate.

Poate ca pe ei ii inteleg dar pe noi, fetele lesbi, sub nici o forma. De cand m-am nascut mi-am dorit sa fiu barbat pentru simplul fapt ca femeia e viata si zambetul meu. M-am purtat ca un baiat si inca o fac doar din dorinta de a putea fi cu o femeie, din dorinta de a avea siguranta ca va putea sa ma sarute pe strada fara sa-i fie teama ca lumea o va privi altfel. Dar vorbele urate si barfele apar tot de la persoane ca mine.

In cazul asta imi poate spune cineva spre ce lume sa ma indrept daca din orice parte primesc aceleasi cuvinte si deceptii? Poate pe lumea cealalta? Chiar nu gasesc un raspuns. Oare in ce secol ne vom iubi cu adevarat? Noi cei diferiti de ceilalti?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 4 comentarii }

1 Natalia la 9:45 am

Trista latura ai atins tu, si totusi ai dreptate. Obtinand cu mare greu libertatea interioara, poate sa ne o ia razna si libertatea sociala, adica simtim ca “putem”, dar nu prea ne stabilim limite. Lumea noastra e prea frageda inca, daca pot sa spun asa, pentru a avea asa o morala si asa un contur dur la reguli cum o are lumea hetero.

Eu pe cat de mult as vrea sa-mi largesc cercul de cunostinte gay, pe atat incerc sa ma abtin de la asta, pentru ca undeva in interior am frica ca e o lume salbatica, nesigura si poate chiar periculoasa, in sensul ca in aceasta lume o deceptie e mai greu de suportat decat in lumea homofoba, unde pentru asa ceva suntem mai mult sau mai putin pregatite. Din fericire insa am cunoscut mai indeaproape foarte putine persoane gay, persoane cumsecade cu care prietenim asexuat (ne apropie mai mult doar faptul ca avem mai multe teme de discutat impreuna, in comparatie cu prietenii hetero).

In ce priveste relatiile, am in “lista” mea una singura, in care pun foarte mult pret si pe care nu as risca-o cu “prospaturi”. Nu neg, mai vad cate o fata pe strada si simt ca ma ia valul si incep a-mi imagina “oare cum” si toate alea. Dar senzatiile astea cum apar brusc si cu flacara mare, asa se sting subit si fara a lasa vreo urma. Nu poarta nici o incarcatura psihologica. O secunda de suferinta din cauza unui hormon luat razna nu face nimic pe langa cata liniste aduce zambetul persoanei care in acel moment poate fi la mii de km departare.

Deci, cred ca e normal sa fie interes fata de noi experiente (desi acest interes la prietena mea m-ar pune pe jar, ce-i drept :D ), dar la fel stiu si faptul ca un om matur stie sa-si aranjeze prioritatile si valorile in ordinea cuvenita si asta imi da o doza de incredere… Incerc sa invat sa apreciez un om in momentul in care il am alaturi, si nu numai dupa ce l-am comparat cu altii, dupa ce l-am pierdut. E rau cand dai peste o persoana extraordinara chiar de la bun inceput si, din lipsa de experienta si spirit visator, ii dai cu piciorul crezand ca “asta e doar gustarea, ce e mai bun abia urmeaza sa apara”. O greseala frecventa, si trista…

2 Ana la 6:09 pm

Prin asta trec eu acum. Am cunoscut o fata care a renuntat sa mai fie ea insasi in favoarea normelor sociale…Oribil, trist…Iar momentul acesta in care eu am cedat, in care nu mai am rabdare sa conving ca “E ok sa fi tu insati” nu imi este favorabil. Asta e. Hai sa ne amestecam in multime, si sa fim ca toti ceilalti, trasi la indigo, multiplicati, lipsiti de personalitate si individualitate. O copie dupa copie dupa copie dupa copie samd. Cat de orbi putem fi, absurzi, nebuni, lipsiti de bunatate si dragoste. O oaste de vertebrate :)

3 mihaela la 8:12 pm

Eu nu cred ca suntem nici mai rele, nici mai bune decat celelalte femei, suntem doar diferite. La fel, nu ne-as compara nici cu barbatii. E drept, exista lesbiene care se comporta precum niste barbati si nu dintre cei cu care sa te simti onorata sa stai de vorba. Dar eu cred ca nicio generalizare nu ajuta. Nu suntem toate asa, nu sunt toate lesbienele frivole si usuratice, sa ne discriminam astfel, noi pe noi, mi se pare chiar culmea discriminarii :) ! Da, exista playeri in lumea noastra, dar, sa fim serioase, exista si in cea hetero. Diferenta, de perceptie, survine din faptul ca, zic eu, cercul nostru e unul mai stramt si nu indraznim sa scoatem capul in lume cat ar trebui. De aceea, multe femei extraordinare raman ascunse in fundul dulapului. Eu spun totusi ca nu trebuie sa disperi, exista undeva o minune de femeie care e facuta special pentru tine :)

4 carla la 12:40 pm

Hm,am mai spus si in alt comment..Relatiile nu tin cont de sex:)))Relatiile sunt intre oameni,si de regula,caracterul este cel care incanta sau dezgusta,nu sexul persoanei respective.Eu nu cred ca exista o comunitate gay in Romania.Cred ca exista o categorie care iese in evidenta numai prin tampenii,si o alta categorie care prefera sa stea departe de tot circul provocat de primii.Cunosc destule lesbiene “publice”(ca sa zic asa) si zau ca nu m-as lega la cap cu niciuna.Ele inca practica “saritul din floare-n floare” ca sa aiba apoi cu ce “mandri”;))

Nu am nimic impotriva diversitatii,dar imi repugna palmaresul sexual, listele de cuceriri,etc. Iar barfa de 2 bani este mai interesanta decat ultima carte citita:))In lumea lor!!!! In lumea mea,viata mea intima e tabu pentru public,discretia este deja reflex,ce face gloata sau vedeta locala nu ma intereseaza si tot asa. La fel ar trebui sa procedezi si tu.Ignora comentariile rautacioase( provin din frustrari, de regula),nu te baza pe faptul ca doar lesbienele te pot intelege( poti avea buni prieteni straight),nu astepta acceptarea sau binecuvantarea celor din jur (important este sa fii tu impacata cu tine).Si sa iti dau un exemplu concret: Sunt plecata din tara de ani buni si vin destul de rar acasa.Ultima oara am fost de Craciun.

Acum cateva zile ma suna o amica din Bucuresti,ca a auzit ca sunt in tara,ca ce(?) am innebunit sa ma culc cu Carmen aia(????) si tot ii turuia gura..Eu raman cu telefonul in mana,nestiind daca e gluma sau e serioasa treaba.In final,o lamurim.Nu stiu cine ii spusese prietenei mele ca a auzit de la alta ca etc,toata povestea.Iar cea care a pornit toata istoria,nici macar nu ma cunoaste personal..Deci,ce sa comentez????:)))))))