Gesturile ei, privirea si limbajul trupului or fi semne ca e lesbiana?

2 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>O iubesc dar nu stiu daca ea e lesbi

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Dragile mele, de mult m-am gandit sa va scriu si eu povestea si nelamuririle mele. Voi incepe sa imi descriu viata in cateva propozitii. Pot spune oarecum ca am crescut fara mama (ea venea de la servici, ma intreba cel mult de note si atat), iar tatal meu m-a invatat doar cum sa ii salut pe cei din jur.

In ciuda acestor lucruri, am invatat cum sa respect un om, sa nu il jignesc, sa nu il barfesc si sa incerc sa ii accept pe toti cei din jur asa cum sunt. La varsta de 18 ani eram deja oarecum satula de viata pe care o duceam: aveam o relatie la distanta cu un tip de mai bine de 4 ani, ultimii 2 ani constand doar in certuri.

Ma simteam profund jignita si umilita de faptul ca era nemultumit de relatie, mai fiind si pesimist pe deasupra, chiar daca faceam tot posibilul sa fie bine. Ma simteam neinteleasa si aveam pe deasupra si multe probleme cu parintii. Dar acum un an, o persoana care o consider foarte speciala mi-a luminat calea: era R., o cunostinta mai indepartata pe care am ajuns intre timp sa o cunosc foarte bine (chiar daca o stiam de cand eram mica).

Ea este mai mare decat mine cu vreo 30 de ani, insa varsta ei nu reflecta deloc aspectul fizic (arata ca si cum ar avea 30-35 de ani). Venise la parintii mei acasa ca sa il bandajeze pe tatal meu (lucra in sistemul sanitar) si astfel am reusit sa intru in vorba cu ea. Am simtit un lucru straniu in privirea ei, un lucru care ma atragea.

Am inceput sa ma duc pe la ea sub diverse pretexte (sa o ajut la calculator, sa ma joc cu catelul ei) si am inceput sa ne apropiem tot mai mult. Ea nu are copii, este “despartita” de sotul ei, dormind separat de multi ani. Ii mai leaga doar un certificat, pentru ca in rest nu se prea suporta unul pe celalalt.

Ii observam gesturile, iar felul in care imi vorbea si ma privea era cu totul deosebit. Imi acorda mereu atentie si niciodata nu ma refuza. Am ajuns treptat sa ii castig increderea, astfel incat ea sa fie deschisa cu mine. Ma atingea, imi zambea mereu, petrecea mult timp cu mine, ne imbratisam, ne pupam cand ne intalneam sau cand plecam. De la sentimentul de admiratie am ajuns treptat la sentimentul de iubire si de atractie fata de ea.

Ne faceam cadouri, mici atentii, se simtea alintata si nu dadea inapoi de la imbratisari, de la mangaieri nevinovate sau de la un masaj. Mereu ma privea foarte insistent, privire pe care am mai vazut-o doar la persoanele care erau atrase de alta persoana. Mereu imi complimenta aspectul fizic, iar eu am vazut-o aproape goala (am probat odata amandoua niste costume de baie), fapt care m-a atras si mai mult la ea.

Ma simt foarte bine in compania ei, dar niciodata nu am indraznit sa incerc mai mult, cum ar fi sa o sarut sau alte lucruri mai profunde. Nici nu as fi reusit, deoarece nu prea am avut clipe in care sa fim singure, iar in momentul in care am fost singure, suna telefonul sa vin urgent acasa. Chiar zilele trecute mi-a dat iar semne cum ca ar fi atrasa de mine (avea, ca de obicei, acea privire perversa, uitandu-se cu o pofta imensa spre mine in timp ce isi savura inghetata).

Am avut o amica pe care am cunoscut-o pe internet si care a avut numeroase experiente cu femei, careia i-am povestit de la cap la coada tot ce s-a intamplat, descriindu-i fiecare gest si reactie a tipei. Mi-a zis ca R. ar fi atrasa de mine, insa ca i-ar fi greu sa imi zica. Sunt foarte atrasa de ea, insa sentimentele si oportunitatea de a fi singure ma opresc in a merge mai “profund”. Tin la ea, o iubesc, i-am si zis ca tin foarte mult la ea, dar in adancul sufletului mi-e frica sa nu fac un gest brutal, gresit, sa o supar sau sa aiba o reactie negativa.

Amandoua suntem doua firi inchise, mai rusinoase, insa, in timp ce ea imi mai da “semnale”, eu imi doresc doar sa aflu ce isi doreste de fapt si sa ii explic ceea ce simt eu. Gesturile ei, privirea, limbajul trupului ma innebunesc, ma provoaca, ma atrag, insa nu stiu daca ar fi bine sa discut cu ea sau sa trec direct la fapte.

Sunt putine lucrurile pe care le-am zis, insa as dori sfatul/parerea voastra. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca aceasta mica poveste a mea.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 2 comentarii }

1 TDkN la 11:02 am

Este mai usor sa regreti ceva ce ai facut decat sa regreti ceva ce nu ai facut. Ai vorbit doar de gesturile si de limbajul trupului EI, nu ai spus nimic despre ce ai incercat TU sa faci. Sfatul meu, ar fi sa incerci degetul cu marea, dupa care sa te arunci. Incearca sa ii faci tu complimente, sa bati apropouri sa vezi cum reactioneaza. Nicio graba. Curaj!

2 Cathy la 8:23 pm

Parerea mea este sa incepi sa te joci un pic cu ea, sa bati apropouri, mici glumite, o analizezi sa vezi cum reactioneaza, daca da inapoi sau daca persista, adica daca continua cu conportamentul, cu toate cele, treci la atac ce sa mai. Dar cel mai bine, fa exact cum iti dicteaza inima pe moment. ^^