Fugeam de femei pentru ca imi placeau iar de barbati pentru ca nu-mi placeau

37 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: 35-45 ani Moment marcant: Necunoscut

Am descoperit de putin timp acest site si cu greu am decis sa intru in clubul vostru. Poate ar trebui sa salut asa cum faci cand mergi in diverse locuri unde intalnesti persoane care sufera de aceeasi boala, manie, dependenta, temeri sau mai stiu eu ce.

Desi stiu de o viata ca sunt lesbiana chiar si acum imi vine greu sa ma descriu asa. Mi-e rusine cu toate ca stiu ca nu e numic gresit in asta. Acum 12 ani am decis sa rup orice relatie cu oricine, am refuzat sa las pe cineva sa intre in viata mea, fugeam de femei pentru ca imi placeau si de barbati pentru ca nu-mi placeau iar acum am 42 de ani sunt singura, trista si neamplinita.

Povestea mea… prima iubire pe la 13 ani, o fata. Alta poveste pe la 15… tot o fata. La 20 m-am casatorit dar cu un baiat (de ce? nu stiu, cred ca am amestecat un pic lucrurile) de care am divortat repede. Dupa aceea o pauza (abstinenta totala) pana la 28 de ani cand am inceput o relatie nebuna cu o femeie casatorita mai mare cu 8 ani ca mine si cu care am trait momente de o intensitate (sexuala) pe care nu le-am mai trait niciodata.

A durat cam un an pana cand eu m-am transferat in alta localitate cu serviciul si m-am indragostit de sefa mea, Casatorita si ea, dar care a facut primul pas catre mine iar eu am cazut in “pacat” inca o data. A fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele, am iubit cu adevarat, am dat tot ce aveam mai bun si mai frumos (inca mai imi este dor de dragostea aceea).

Pana la un punct am fost rasplatita in acelasi mod dar ei i s-a facut teama, obosise sa se ascunda iar intre timp s-a si despartit de sotul ei dar (exista mereu un dar)… femeia asta a devenit cumnata mea. O lovitura mai puternica nu-mi putea da viata.

La inceput imi venea s-o omor si sa ma omor si eu. M-a durut ingrozitor (ma mai doare si acum) daca ar fi sa descriu toate starile prin care am trecut, ar trebui sa scriu mult, mult, mult, mai ales ca am ramas in preajma ei pentru ca s-a casatorit cu unicul frate pe care il am si pe care il iubesc mai mult decat pe mine si poate, mai mult decat pe ea.

Dupa luni de chin am inteles ca nu ma pot interpune intre ei. Fratele mau s-a indragostit de ea asa cum o facusem eu iar ea parea la fel de indragostita si in final m-am gandit ca poate relatia pe care a avut-o cu mine a fost doar un fel de paratrasnet, nu era ceea ce voia de la viata (nici in ziua de azi nu stiu exact ce a fost in mintea ei, nu s-a mai deschis pe deplin niciodata in fata mea).

De atunci au trecut 12 ani, in acest timp am incercat sa am o relatie cu un barbat dar oricat mi-am dorit sa fiu si eu “ca toata lumea”, nu am reusit. Am renuntat si sunt singura, trista si nemplinita.

De trei ani lucrez in strainatate si am sperat ca viata mi se va schimba aici dar nu s-a intamplat, nu inca. Exista o femeie care ma face sa ma infiorez toata cand o intalnesc dar ramane totul asa nici nu ma gandesc sa fac ceva. Si ea e casatorita si nici n-o cunosc ca persoana, stiu doar ca ma atrage, ma intriga.

Aveam nevoie sa pot spune toate astea cuiva, dar cuiva care sa nu-mi rada in fata sau sa ma conpatimeasca si stiu ca oricare dintre voi va citi povestea mea n-o va face ci va intelege.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 37 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 1:19 pm

Alice, bineinteles ca aici esti inteleasa. E o poveste foarte emotionanta povestea ta.

Nu vreau sa par ipocrita la cei 27 de ani ai mei si sa-ti spun ca ai toata viata inainte. Dar ce pot sa-ti spun e ca stiu personal destule femei care si-au dat seama ca sunt lesbiene pe la 40 de ani. Si desi cateva dintre ele simt ca au pierdut atatia ani incercand sa se conformeze unui stil de viata traditional, traind o minciuna, mare parte dintre ele au adoptat atitudinea ca viata lor a inceput cu adevarat la 40 de ani si ca exista un motiv anume pentru care nu au constientizat sau nu si-au putut accepta propria orientare sexuala pana la varsta asta.

Dar acum ca esti in strainatate, de ce nu cauti o comunitate de lesbiene? Sigur ai sanse mai mari sa cunosti alte femei lesbi decat la noi in tara. Nu zic neaparat sa incerci sa-ti cauti dragostea vietii tale dar macar sa iti faci prietene si cunostinte care gandesc ca tine. N-ai sa te mai simti asa de singura si trista… si asta pentru ca nu esti singura.

2 alice la 8:45 pm

Alexandra,iti multumesc din suflet acum chiar nu mai simt singura faptul ca pot vorbi cu cineva deschis despre framantarile mele ma ajuta mult si pentru ca eu sunt o fiinta introvertita.Am descoperit acest site intamplator si te felicit pentru ceea ce ai facut.
M-am gandit sa caut acea comunitate dar pt moment imi lipsesc mijloacele de deplasare.O voi face!
Eu am stiut dintotdeauna cine sunt doar ca nu am gasit pe nimeni care sa lupte langa mine,de aceea am renuntat si mai ales situatiei ingrate in care m-a aruncat viata.Eu pe femeia aceea o iubesc si acum.Viata mea e o tortura pentru ca nu m-am putut desprinde de ea mi-a ramas acolo agatata de inima,dar sunt gata sa incerc altceva poate asa reusesc sa ma linistesc.

3 Anonim la 3:07 pm

Nu esti singura, trebuie doar sa vrei sa cunosti pe cineva. Sunt convinsa ca esti vindecata de povestile vechi, altfel nu ai fi avut puterea sa le povestesti, nici chiar la adapostul anonimatului. Esti deci pregatita sa iubesti din nou si, de data aceasta, poate n-ar fi rau sa alegi pe cineva disponibil. Pune-ti intrebarea, nu cumva ai ales mereu femei casatorite pentru ca nu puteau da totul, pentru ca asa te ascundeai, intr-un fel, si tu? Adevarul, doar tu il stii. Acum, important este sa iti dai voie sa fii fericita. Nu te mai gandi atat de mult la nimeni altcineva, nici macar la fratele tau, desi sunt convinsa ca situatia e dureroasa. Trebuie sa te iubesti tu pe tine si sa socializezi mai mult, mai ales daca esti in alta tara, unde probabil si comunitatea e altfel. Dragostea va veni, pentru fiecare dintre noi exista cineva, trebuie sa ai incredere in tine!

4 alice la 9:01 pm

Da e dureros,eu ma gandesc mereu la fratele meu pentru ca femeia care a fost cu mine este femeia lui si mama copilului lui si care vrea sa-l paraseasca si drept pentru care eu nu mai stiu cine ea ea si de ce ne-a facut asta amandurora.Ar trebui s-o urasc dar eu o iubesc inca desi nu mi-o pot permite.Merg pe un drum intortocheat defapt un labirint.Eu in momentele astea ma gandesc,ca o nebuna,daca nu fratele meu ar fi fost sotul ei ci altcineva,de care tocmai se desparte,poate as fi avut o sansa,poate as fi putut sa ma intorc.Dar chiar daca m-ar chema nu m-as intoarce pentru ca mie nu-mi place sa ma joc cu vietile oamenilor,uneori iubirea cere si sacrificii iar eu pun iubirea pentru fratele meu inaintea iubirii mele,nu-l pot trada.
Sa stii ca nu am ales femei casatorite ca sa ma ascund in spatele lor a fost pura intamplare,si mi s-a intamplat ca si sotul sa vrea sa aiba o relatie cu mine imagineaza-ti ce situatie hilara.
In fine,iti multumesc pentru raspus si pentru ca existati voi toate si poate chiar o sa mai schimbam cateva randuri.

5 alice la 8:36 pm

ASTAZI,pentru prima data in viata am avut curajul sa-i spun cuiva adevarul despre sexualitatea mea iar faptul ca aceasta persoana a avut o atitudine pozitiva mi-a data multa incredere.Am fost asa de obosita dupa discutie incat,daca nu ar fi tebuit sa lucrez,m-as fi culcat si as fi dormit 24 de ore atat m-a consumat.Acum nu stiu ce o sa urmeze daca prietenia noastra va fi afectata in vreun fel dar am facut-o si gata.
Ma gandesc prin ce calvar trec fetele care spun asa ceva parintilor.

6 Alexandra (admin) la 9:30 pm

Felicitari Alice pentru curaj. Poate e un simbolism ascuns la mijloc… sa recunosti public (sau ma rog… in fata unei alte persoane) inseamna sa-ti lasi adevarata ta identitate sa iasa la iveala… si inseamna ca ai atins un nou nivel de acceptare de sine. Bravo si sper ca sa ai parte numai de reactii pozitive cand/daca hotarasti sa spui si altora :)

7 alice la 9:23 pm

Multumesc,alexandra.Ma gandeam ca urmatoarea persoana careia ii voi spune va fi fratele meu fara amanunte care sa-l faca sa sufere.Vreau ca el sa stie cine sunt cu adevarat.Noi doi avem o relatie deosebita,semanam mult la caracter avem aceleasi gusturi si inclinatii.Mereu,de mic,imi spune ca sunt exemplul lui de viata(intre noi e o diferenta de 12 ani).Intr-o zi mi-a spus ca sunt cel mai “adevarat” om pe care il cunoaste si asta mi-a infipt un cutit in inima de aceea as vrea sa stie cum sunt cu adevarat.
Nu stiu ce gandeste despre homosexualitate si imi e un pic frica de reactia lui.Risc de asemenea sa-l pierd sau sa ii pierd increderea.
Insa ma voi mai gandi la asta.Mi-ar place insa sa am in el un aliat.
Pe curand!

8 Violeta la 8:59 pm

Sincer m-ai lasat fara cuvinte …! Nici nu vreau sa imi inchipui ce a fost in sufletul tau, cand iubita ta ti-a devenit cumnata,dar uite ca ai trecut peste toate, probabil noi femeile avem darul de a trece peste orice. Viata merge inainte cu bune si cu rele, cum a spus si alexandra,abia acum incepe viata frumoasa pt tine. In strainatate sunt alte oportunitati fata de ce este la noi. Eu nu cunosc nicio bisexuala sau lesbiana, sau cel putin si daca sunt prin zona se ascund foarte bine!Acest lucru m-a facut sa imi scriu poveste aici,pentru ca simt nevoia sa spun cuiva,dar nu am cui. Iti doresc tot binele din lume, tine-ne la curent cu noutatile din viata ta si nu uita ca nu esti singura,ne ai pe noi toate!

9 alice la 9:34 pm

Ei da mi-a fost greu si imi mai este inca dar de cand am intrat in familia asta primitoare ma simt mai bine,mai calma,mai increzatoare.Povestea mea e chiar mai complicata dacat am descris-o eu dar a fost dureros s-o scriu si asa.
In strainatate,(eu sunt in Italia)m-am lovit de aceeasi mentalitate ca si la noi,ma refer la marea masa a oamenilor.Cred ca,daca,cineva de aici de unde lucrez ar sti adevarul m-ar pune pe rug.
Imi pare rau pentru tine dar cred ca intr-o zi vei cunoaste pe cineva contacteaza persoane de pe situri-le publicate aici,cine stie de unde sare iepurele,nu?
Iti urez mult noroc!

10 Viorel la 9:52 pm

Dupa experientele zdruncinatoare prin care trec, majoritatea oamenilor se inchid in lumea lor.Se pare ca ai avut puterea si vointa de a trece peste asta.O iubire neimplinita este o “caramida” pentru “fundatia” unei iubiri totale.Priveste-ti viata ca un sir de experiente care-ti vor aduce doar beneficii, chiar daca ai suferit enorm de mult. In lumea asta sunt milioane de oameni pe care sa-i cunosti, iar acolo undeva e si sufletul tau pereche, poate mai aproape decat crezi. Toti avem puterea de a intelege, insa uneori refuzam sa o facem din cauza suferintei si chinului prin care va trebui sa trecem: proba de foc. Esti o femeie puternica si nu ti-o spun ca sa te incurajez, ci o deduc din cele scrise de tine.

11 alice la 9:53 pm

Mltumesc mult!Ai dreptate in tot ce ai scris si sper ca sufletul meu pereche e aproape pentru ca am nevoie de el.Astfel m-am decis sa trimit in eter un mesaj pentru el:
“Nu stiu unde sa te gasesc,nu stiu unde sa te caut
Dar aud o voce care,in aer imi vorbeste de tine
Acest suflet fara inima,te asteapta pe tine

Noptile fara piele,visele fara stele
Imagini ale chipului tau ce trec pe neasteptate
Ma fac sa sper din nou ca te voi gasi

Inchid ochii si te vad,gasesc drumul care
Ma duce departe de agonie,simt cum bate in mine
Aceasta muzica pe care am inventat-o pentru tine

Daca stii cum sa ma gasesti, daca stii cum sa ma cauti
Imbratiseaza-ma cu mintea,soarele imi pare stins
Aprinde numele tau pe cer,spune-mi ca esti ceea ce as vrea sa traiesc in tine…”

e o traducere aproximativa a a melodiei ” Adagio” interpretata de Lara Fbian,melodia si versurile exprima ceea ce am in suflet.
iti multumesc inca o data!

12 Violeta la 8:02 pm

O interpreta care ajunge la sufletul oricui cu muzica ei. Mie mi-a intrat la suflet cu melodia “je t’aime”. Iti doresc multa felicire alice!

13 alice la 8:33 am

Multumesc,as avea nevoie!

14 alice la 6:21 am

Astazi e ziua ei. Sunt trista dar nu ma mai doare asa tare ca nu-i sunt aproape s-o imbratisez si sa-i daruiesc frezii, florile ei preferate.
Indraznesc sa cred ca merg spre vindecare si ca intr-o zi nu voi mai fi nici macar trista ci fericita pentru mine,eliberata, iubind pe cineva care ma vrea cu adevarat.

15 alice la 7:42 am

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi…..
Îndură greutăţi şi cară poveri,
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă.
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase.
Se luptă pentru lucrurile în care cred.
Se ridică împotriva nedreptăţii.
Nu acceptă “nu” drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună.
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă.
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită.

femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare.
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus
şi totul de oferit.

TOTUŞI, DACĂ EXISTĂ UN DEFECT AL FEMEILOR ,

ACESTA ESTE CĂ ELE ÎŞI UITĂ VALOAREA .
Va dedic aceste randuri voua,tuturor.

16 Violeta la 1:25 pm

buna alice:) aseara am citit versurile de mai sus si am adormit meditand la mesajul poeziei. chiar si azi m-am gandit la cat de adevar se afla in aceasta poezie si la cat de minunata este femeia,dar mai ales puternica.avem o temelie puternica, care ne permite sa infruntam orice si mereu sa ramanem cu speranta ca va iesi si soarele pe strada noastra.sincer cred ca versurile de mai sus spun tot despre femeie si orice as adauga e in zadar.iti multumesc pt postare!si nu uita ca nu esti singura,asta am crezut si eu,dar cand am scris aici . am vazut cu cata afectiune m-ati tratat si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt!

17 alice la 11:18 am

Buna,Violeta!Versurile mi-au placut si am vrut sa le mai citeasca si altcineva,pentru ca atunci cand impartasesti emotiile cu cineva e mai frumos mai deplin.Citindu-le m-am intrebat de ce in ochii celorlalti a fi lesbiana inseamna a fi mai putin femeie.
Nu ma mai simt singura,datorita tie,Alexandrei,a tuturor celor care mi-au scris un rand de incurajare si de compasiune,tuturor celor carora eu le-am scris si care mi-au raspuns la randul lor si,nu mint,chiar caut printre voi perechea mea.
De cand am scris pe acest site povestea mea am tras zavoarele,mi-am eliberat inima si ma bucur ca asta s-a intaplat primavara,anotimpul meu preferat.
Poate ca tu la randul tau vei gasi pe cineva,daca vrei asta.
Sa auzim de bine!

18 alice la 8:26 pm

Buna fetelor! Nu am mai foste de multisor pe la voi. Intre timp viata mea a cunoscut suisuri si coborasuri m-am indragostit, am fost acceptata si apoi refuzata. Pentru ca asa e viata; intalnim pe cineva care ni se pare perfect pentru noi dar, din diferite motive (ale mele, ale ei, sociatatea, teama de a schimba viata pt ceva incert) nu putem fi impreuna desi mi-o doresc din toata inima. Eu am reactionat prost, fiind si asa destul de vulnerabila si am ajuns la psiholog.

Incerc din rasputeri sa ramanem prietene dar e foarte greu. Cand nu mai pot spune “te vreau”,”te doresc”…O inteleg si pe ea inca mai iubeste fameia de care s-a despartit de putin timp iar eu cu dorinta mea de a iubi din nou am fost prea nerabdatoare si am sufocat-o iar asta a dus repede la ruptura. A fost ceva ciudat ce s-a intamplat cu noi dar pentru mine ceva extraordinar ce nu mi-a mai fost dat sa traiesc in viata. II vreau binele si de aceea renunt cu durere in inima. Din respect pentru ea nu dau amanunte.

Apoi fratele meu a descoperit relatia pe care am avut-o cu nevasta-sa si era sa innebunim amandoi. Dar pentru ca ne iubim si respectam cu adevarat eu am incercat sa-i explic si el sa ma asculte si in final m-a acceptat pe mine, situatia care a fost cum a fost pentru ca ei acum s-au
despartit (nu pentru acest motiv).

Acum exista in jurul meu 3 persoane care stiu cum sunt. Ei continua sa ma iubeasca si sa ma respecte si pe langa altele pentru mine e un pas urias. Pacat ca, din cauza ca nu putem fi noi insine in societate, se nasc tragedii ca cea prin care tocmai am trecut ca se pot pierde oameni si legaturi importante. Sunt trista si fericita in acelasi timp.Trisata pentru ca am cunoscut o fiinta minunata si nu am putut sa o am si fericita pentru exista cineva cu care pot vorbi deschis despre problemele mele si sa ma uit dupa o fusta fara sa ma feresc.

Continuu sa citesc povestile de pe site, comentariile si vad, cu durere, cat de greu ne este noua sa iubim sau mai bine spus cat de greu ne permitem sa iubim. Trebuie mereu sa ne ascundem; dupa o usa, dupa o poza cu floricele,dupa un nume fals mereu suspicioase, mereu atente la ce spunem la ce facem. Pentru mine a ajuns un calvar felul asta de viata. Si cata singuratate! Dureros de multa. Femei tinere sau mai putin tinere, casatorite sau nu care se complac in alegeri de viata ce nu le satisfac, care le fac nefericite. Pe mine ma doare de fiecare data cand intalnesc asa ceva. Si totusi parte din noi nu ne dam voie sa iubim!!!

Pe curand,dragele mele!

19 noni la 5:09 am

….o poveste emotionanta ,dureroasa , oedipiana chiar…. dar cu o parte de final cel putin buna! Ai reusit sa te faci inteleasa de o persoana extrem de importanta pentru tine >fratele tau <! si sunt convinsa ca inca esti cel mai adevarat om pe care il cunoaste !
Esecurile ,ca si reusitele ,sunt parte din viata noastra,sunt fundatia pe care se cladeste viitorul nostru ! poate ca suna patetic dar asa este ! Prin urmare ,as paria pe tine si pe viata ta de acum incolo ! Si asta pentru ca esti o femeie puternica !
Iti doresc doar cele bune ,caci succes vei avea !
Zambeste ,viata e totusi frumoasa !

20 alice la 7:20 am

Multumesc pentru cuvinte.Acum nici nu stiu ce sa scriu pt ca sunt un pic dezamagita de ceea ce imi ofera mie viata in privinta iubirii(in rest multumesc in fiecare zi pt ce am).Treaba cu esecuri,reusite da,suna patetic. M-am catarat in coate pe toate astea si sunt mereu intr-un punct mort.Eu nu as paria pe mine,dau mereu gres am un destin intortocheat facut din cautari si intrebari fara raspuns(ca majoritatea de altfel).Fiecare femeie care imi place dintr-un motiv sau altul ma vrea ca prietena;a devenit un cliseu.Nu spun ca prietenia nu e frumoasa dimpotriva pt mine e foarte importanta si-mi iubesc prietenii dar asta nu e tot ce vreau,mai vreau si altceva:sa fiu iubita si dorita de cineva.Eu iubesc dar ce folos?

21 claudia_ana92 la 2:57 pm

am ramas placut surprinsa de ceea ce scrii…felicitari.poate ne cunoastem mai bine.si eu sunt in italia.pupici si o zi superba

22 alice la 12:00 pm

Multumesc!pai vino pe fb sa ne cunoastem.

23 claudia_ana92 la 4:57 pm

m-ai facut sa citesc poveste si comentariile tale de 3 ori consecutiv….in cuvintele tale simt ca ma regasesc.esti o persoana cu sufletul mare.hai sa incercam totusi sa ne cunoastem

24 alice la 5:50 am

Aici nu e posibil si nici nu vreau.Daca vrei,cum ti-am mai spus,vino pe fb si acolo putem vorbi.Am o poza cu o inima gri pe fond rosu.Pe curand!

25 Butterfly la 8:07 pm

Esti o femeie demna de toata admiratia! Faptul ca ai reusit sa o “incui” pe EA intr-un sertar cu toata durerea provocata si ti-ai propus sa vezi mai departe e mare lucru…mi-as dori si eu sa am puterea ta…
Iti doresc din suflet sa poti sa-ti oferi iubirea cuiva care sa (te) merite si sa te iubeasca! Nu e nimic mai frumos, mai puternic si mai inaltator decat sa daruiesti si sa primesti iubire, in cel mai sincer mod cu putinta…
Si imi doresc sa ne povestesti ca ti-e bine, ca esti fericita.

26 alice la 10:52 am

Multumesc mult!As vrea sa pot spune ca mi-e bine si ca sunt fericita dar nu este asa.Dina pacate.Iubire am daruit in modul cel mai sincer si mai dezinteresat cu putinta dar nu a fost sa fie;intr-o relatie doua persoane trebuie sa fie compatibile,sa dea si sa primeasca(poate nu in aceeasi masura;dar schimbul este normal daca nu chiar esenta unui raport),sa se sprijine,sa inteleaga momentele proaste sau cele in care se pierede sau cele in care o ia “pe aratura”.Daca fiinta pe care am iubit-o(alta dacat cea din poveste)a meritat sau nu nu stiu.Si apoi,daca cineva nu-ti raspunde la iubire in modul in care vrei,crezi,speri nu inseamna ca nu merita ci ca,poate,nu impartasim acelesi valori.Si atunci…da,eu am iubit din nou si mai iubesc inca femeiea aceea dar trebuie sa merg mai departe. Am gresit o data inchinzandu-am in mine acum nu mai vreau sa o fac.Desi…ah,Doamne doare tare….

27 alexa la 9:10 pm

Alice din povestea ta reiese ca ai avut o viata f tumultoasa dar stii ca intotdeauna dupa furtuna vine si mult soare. poate a sosit timpul si pentru dreptul tau sa te bucuri de caldura razelor. Te-ai gandit ca poate relatia ta cea noua nu a mers pentruca tu aveai un termen de comparatie. Iti spun asta din experienta dupa o iubire esuata nu am putut mult timp sa ma desprind de imaginea ei o comparam pe cealanta cu ea si astfel nu mai gaseam nici o calitate celei prezente in viata mea.Mare grija si la tine . Rupe-te total si nu mai trai in umbra ei. E u ca sa pot face asta am plecat din tara si da ca si tine sunt in Italia Numai dand trecutul uitarii vom putea merge mai departe.Mult noroc

28 alice la 9:18 pm

Buna Alexa!Multumesc pentru comentariu.L-am vazut cam tarziu pentru ca intru mai rar acum pe site;nu prea am timp.Vreau sa-ti spun ca nu,noua relatie nu a fost cu nimic umbrita de vechea relatie pur si simplu nu a mers.Motivele sunt multiple si chiar nu mai au importanta.De un singur lucru ma tem, ca o viitoare relatie va sta in umbra acesteia din urma.De asa ceva nu ai unde sa fugi, ce-i in sufletul tau va merge mereu cu tine.
Tie iti urez numai bine;imi plac comentariile tale!

29 ALEXA la 5:04 pm

multumesc mult pentru aprecieri .Sper sa mai aud de tine si de o pveste frumoasa pe viitor. Numai bine

30 ANONIM1 la 9:08 pm

Am vrut să te uit,
dar mi-a apărut în faţă marea
cu chipul ei de femeie îndrăgostită
şi-am tresărit

,,Nu te mai recunoşti în mine?” mi-a spus
cu glasul ei stins
neauzit

Am vrut să te uit,
dar mi-a apărut în faţă marea:
cu braţele ei lunecoase şi reci m-a cuprins
şi-am simţit
acelaşi freamăt şi-acelaşi dor
ca-n clipa-n care
sufletul tu mi-ai învins

Roşie şi nepăsătoare pe cer
a apărut într-un târziu şi luna
şi-atunci am ştiut că sunt eu:
o umbră lunecând în urma tălpilor tale.

31 alice la 11:32 am

Oricine ai fi iti multumesc pentru versuri.

32 claudia_ana92 la 6:21 pm

E dor şi vis… sau poate vis şi dor,
Al sorţii glas ce vrea să ne unească.
Trec clipe-ncet, deşi aş vrea să zbor,
Şi vis şi dor acum să se-mplinească.

Şi simt în dor cum timpul ne desparte,
Precum în lac desparte line unde…
Sunt toate-un tot şi totuşi sunt departe.
Doar unduirea lor se-ntrepătrunde.

Ţi-aud doar plânsul, ce fără lacrimi curge,
Neputincios privirii tale blânde.
În plânsul tău şi inima mea plânge.
Sub pleoapa ta o lacrimă se-ascunde.

Plâng îngerii din cer, când sună-ţi glasul,
Şi stelele-n sclipire cad şi mor.
Tu, preacurate timp, scurtează-ţi pasul
Şi lasă-mă să prind şi vis şi dor.

33 (AN)ONIM1 la 10:50 pm

azi beau pahar dupa pahar
si-ncerc sa uit iubirea veche
eu stiu ca totul e-n zadar
si nu-ti voi fi nici-cand pereche

dar a iubi nu-i un pacat
te voi iubi intotdeauna
chiar daca tu mai si uitat
mocneste in pieptul meu furtuna

mie dor de tine draga mea
de soapta ta de-al tau sarut
mie dor de tine draga mea…
mie dor de tine atat de mult!!!

nici-cand n-am sa te pot uita
si te-oi visa in orice noapte
mie dor de ochii tai de jar
si de-ale tale blande soapte

icoana ta …in noaptea neagra ma pot cheama
iar eu mai beau din vinul roz
uitat de lume intr-o cana!

as vrea sa gasesc in mine o putere supra-omeneasca!sa-ti pot spune ca nu te vreau , nu te doresc , nu te iubesc!dar probabil ca nici tu nu crezi in basme….cu puteri de-astea si cu siguranta nici eu!
stiu ca suferinta mea nu provine din VOINTA TA….dar chiar si asa , sufletul meu este pustiit , trist si obosit de lumea care-l inconjoara !
poate nu de putine ori ti-am spus ca gandul meu zboara la tine orice-as face!vreau sa stii ca nu s-a schimbat nimic.dar am ajuns sa gandesc cu adevarat ce se intampla in jurul meu.sa vad lucrurile clare , asa cum sunt ele defapt!
M-AM SCHIMBAT ALICE , CHIAR M-AM SCHIMBAT….probabil am invatat sa accept adevarul (chiar daca doare al’ naibii de rau).incerc sa merg mai departe cu optimism , o stare psihica buna , si cu ajutorul lui Dumnezeu.dupa cate mi s-au intamplat in ultima perioada , DOAR EL MI-A FOST APROAPE!
TE IUBESC …. si stiu ca nu e corect ce gandesc , dar tu daca ma vei cauta chiar si peste 1an , 3 , 5 …voi lasa orice , si-mi voi indrepta toata atentia spre tine…Acum zici (eh , asta se schimba cu timpul) , NU , nu se va schimba cu timpul…Timpul nu e decat un factor care ma face sa te iubesc si sa te doresc mai mult pe zi ce trece…
ai gija de tine…sii sa fii iubita ( de mine):P

34 tina la 11:30 am

woau ce micai lumea ;) ) no coment

35 (AN)ONIM1 la 1:26 pm

la ce te-ai referit cand ai spus ca lume-ai mica?

36 tina la 6:42 pm

poi din catea am inteles eu tu esti persoana pe care alice o iubeste, sau ma insel

37 (AN)ONIM1 la 10:17 pm

NU SUNT PERSOANA PE CARE ALICE O IUBESTE…

SUNT PERSOANA CARE O IUBESTE PE ALICE…!!!!