Fiica mea mi-a spus ca e lesbiana si nu o mai pot iubi ca pana acum

30 comentarii

Din categoria: Ea e lesbiana>Fiica mea e lesbiana si nu o pot accepta

Tocmai am aflat ca fetita mea este lesbiana. Doar cand ma gandesc la cuvantul asta, ”lesbiana”, imi vine sa vars, de fapt sunt sigura ca o sa vomit daca nu o sa incep sa ma gandesc rapid la altceva. M-am mai documentat pe internet si am gasit si ceva cuvinte incurajatoare vizavi de lucrul asta, dar ceea ce ma enerveaza cel mai tare e cand lumea iti spune sa iti accepti copilul pentru ceea ce e.

Imi pare rau, dar pur si simplu nu pot sa fac asta acum, nu pot s-o accept pentru ceea ce e. Simt ca mi-a furat fiecare vis, fiecare plan pe care il aveam pentru ea. Nu o sa ajung s-o vad maritandu-se cu barbatul care o iubeste. Nu o sa am un nepot pe care sa-l tin in brate. Da, stiu ca e egoist din partea mea, dar ma simt de parca as purta doliu si intr-un fel chiar asa si e. Saptamana trecuta am fost asa de deprimata incat am avut si o tentativa de sinucidere.

Imi iubesc fetita din tot sufletul, dar nu stiu daca pot sa accept partea asta a ei. E oare posibil sa ii iubesc toate celelalte trasaturi… toate in afara de asta? Eu cred in ceea ce spune Dumnezeu despre homosexualitate… ca e un pacat, si ca nu te “nasti” pur si simplu cu asta, ci ca o inveti pe parcurs. Sper ca e doar o faza… nu cred ca fata mea poate fi “asa”.

Fata mea joaca baschet de 10 ani, a ajuns la nivel profesionist acum. A muncit foarte mult ca sa fie unde e acum si echipa ei a castigat multe meciuri. O iubesc din toata inima, doar ca nu stiu daca pot s-o accept pe de-a intregul, asa cum e. O iubesc dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi placa sau sa fiu de acord cu alegerea ei, daca alegerea ei e impotriva credintelor mele personale si a ceea ce spune Cel de Sus.

Va rog sa imi spuneti ce pot face… si sa ma incurajati cumva, dar fara cuvinte de complezenta si clisee. Chiar am nevoie de ajutor acum pentru ca trec printr-o perioada foarte grea. Chiar nu stiu ce sa fac, sunt atat de bulversata…

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 30 comentarii }

1 andra la 1:01 pm

stiu ca nu vrei sa auzi asta dar altceva nu ai de facut decat sa o accepti si sa o iubesti asa cum e…daca ea e asa nu ai cum sa o schimbi. Ar trebui sa fii mandra de ea ca a avut curajul sa iti marturiseasca ca e lesbiana…si nu trebuie sa fii furioasa..nepoti oricum poti sa ai si asa…

sper ca in timp te vei obisnui cu situatia asa si sa te bucuri pentru fata ta in orice face!
mult succes

2 Alexandra (admin) la 1:07 pm

Nu pot sa-ti spun cat de greu mi-a fost, ca femeie lesbiana, sa-ti citesc povestea. Si asta pentru ca si eu sunt fiica cuiva care cred ca a trecut prin ce simti tu acum. Desi stiu ca nu e vina mea ca sunt asa asta nu ma consoleaza la gandul ca mi-am ranit mama mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata.

Dar ce simti tu, si ce simt toate mamele aflate in situatia ta este o realitate, una care merita la fel de mult respect si intelegere ca orientarea sexuala a fiicei tale. Ce vreau sa-ti spun e ca in primul rand trebuie sa ai grija de tine acum, daca simti ca ai nevoie de sprijin emotional, apeleaza la cei din jur, vorbeste cu ei, sau cu noi aici. Stiu ca e un soc…

Nu pot sa-ti spun sa o accepti pe fiica ta, numai tu poti ajunge la acel stadiu (si e posibil sa-ti ia ani de zile). Stiu doar ca fiica ta are nevoie acum sa stie ca tu o iubesti inca neconditionat, chiar daca nu ii aprobi stilul de viata. Spune-i ca e un soc pentru tine si sa inteleaga ca ai nevoie de timp… ca nu poti peste noapte sa iti schimbi toate visele si planurile de viitor. Fii sigura ca si ea te iubeste ca pana acum, fata ta nu te-a ranit intentionat… de fapt, e foarte probabil ca sa fie cel mai greu lucru pe care l-a facut vreodata, sa-ti spuna adevarul. Si faptul ca ti-a spus arata cat de mult te respecta si vrea sa faci parte din viata ei.

Acum poate ca nu poti si nici nu vrei sa te acomodezi cu ideea. Esti in negare si asta e de inteles. Dar ce pot sa-ti spun e ca daca fiica ta e fericita alaturi de o femeie, si nu de un barbat, asta ar trebui sa conteze cu adevarat.

Nu sunt mama dar daca as fi, nu as vrea ca fiica mea sa urmeze visele si planurile mele pentru ea, ci sa aiba libertatea de a-si gasi singura visele si planurile potrivite pentru viitorul ei, si sa aiba curajul sa si le indeplineasca.

Ai grija de tine :)

3 Anca la 1:49 pm

Si mama gandeste la fel ca si tine, din pacate. In afara de a-ti spune sa o accepti, la fel cum ii spun si mamei, nu stiu ce altceva mai pot zice.
Parintii trebuie sa-si iubeasca copii in totalitate si fara conditii. Visurile tale, despre cum s-ar casatori si ar avea copii poate nu sunt si visele ei. Sunteti persoane diferite si pana la urma ea va face ce va dori, cu sau fara sprijinul tau

4 just_me la 2:52 pm

Fetita ta, care este femeie, a avut incredere sa-ti spuna sau, daca nu, inseamna ca nu ai stiut sa-i fii prietena!
Acum 2 ani, as fi avut aceeasi reactie (sa vars), dar acum, iubesc femeia! Utopie? Nu!
Grav este ca esti egoista, poate nu meriti, dar mai bine realul dur, decat minciuna bine coafata (vreau nepot, vreau s-o vad in rochie de mireasa), acestea sunt idealurile tale, nu ale ei, daca ea si le va dori, le va realiza! Ai incredere in ea, incearca sa-i fii prietena!Daca nu, o vei pierde! Ai grija sa nu o ranesti! Este intr-o perioada delicata, cand are nevoie de tine! Crede-ma stiu ce zic!

5 Anonim la 3:11 pm

Situatia e cel putin la fel de grea de ambele parti, atunci cand “iesi din dulap” fata de cineva drag, acel cineva iti ia locul acolo. E un drum foarte lung si chinuitor, ultimul lucru de care ai nevoie e ca cineva foarte apropiat sa te reduca la “lesbiana” sau “gay”. Nu cred ca dragostea ta fata de ea ar trebui sa fie conditionata de orientarea ei sexuala. Nu spun ca acceptarea e ceva usor, si nu ar trebui sa conteze deloc, dar ti-a spus pentru ca probabil te iubeste la fel de mult si sprijinul tau inseamna foarte mult pentru ea. Nu te-a informat in legatura cu “o trasatura”, nu e un detaliu nesemnificativ in viata ei, si nu s-a schimbat nimic la ea din momentul in care ti-a spus si pana acum.
Probabil ca daca nu si-ar fi dat seama, si s-ar fi casatorit si ar fi avut copii, ar fi fost nefericita, si tot la tine s-ar fi intors, intr-adevar, nu ca lesbiana, ci consumata de un mariaj nereusit. Cred ca parintii uita ce e esential de multe ori, iar ea vrea sa faci parte din viata ei, sa-i impartasesti fericirea, si sa crezi in ea asa cum ai crezut si pana acum.
Stiti amandoua ca nimic nu se poate intampla peste noapte, insa cred ca lumea in care traim e suficient de mizerabila, si merita sa pastram langa noi oamenii carora le putem oferi tot ce avem mai bun.

6 Gilda la 4:35 pm

In primul rand vreau sa te felicit pentru curajul de a scrie aici. Asta ma face sa cred ca ai vrea, totusi, sa accepti orientarea sexuala a fiicei tale.

In continuare, pe puncte:

1. Spui ca homosexualitatea este un pacat, pentru ca asa scrie in Biblie. Nu crezi ca ar fi un pacat si mai mare ca fata ta sa renunte la implinirea ei emotionala si sexuala, doar pentru multumirea societatii in care traieste? Si asa ii va fi extrem de greu sa fie fericita in timp ce trebuie sa se ascunda (nu isi va tine prietena de mana pe strada, nu se vor saruta in locuri publice) din cauza reactiilor adeseori deplasate pe care le are publicul. Crezi daca daca tu o respingi ii faci cumva viata mai usoara? Nu, nici eu nu credeam asta.

2. Fata ta era la fel de lesbiana si cu o saptamana inainte sa stii tu de asta. De ce faptul ca acum stii te face sa o iubesti mai putin? E aceeasi persoana.

3. Incearca sa nu-i pui copilului tau o eticheta. LESBIANA. GAY. BISEXUAL (A). TRANSGENDER. E copilul tau si stii ca e mult mai mult de atat. Cuvintele de mai sus nu inseamna decat o orientare sexuala. Nimic mai mult, nu spun nimic despre aspiratiile unui om, despre reusitele lui.

4. Spui ca fata ta nu se va casatori si nu va avea copii. Ce te face sa fii atat de sigura? In unele tari, mai civilizate, exista mariaj intre persoane de acelasi sex, sau parteneriat civil. Iar cu copiii, hai sa fim serioase. Ultima data cand am verificat, femeile care se indragostesc de alte femei au acelasi aparat reproducator ca cele care se indragostesc de barbati.

5. Ai niste vise pentru ea. Sunt visele tale. Las-o sa-si implineasca visele ei.

6 (si ultima) Sustine-o in orice alege ea. Are nevoie de sustinere din partea ta. Ii este greu si asa, fara ca mama ei sa o respinga. Vorbeste cu un psiholog daca crezi ca te ajuta. Nu zic ca e usor, dar e copilul tau si are nevoie de tine.

7 venividivici la 8:11 pm

Bravo Gilda! Ai punctat EXCEPTIONAL!

Acum, o incercare personala de raspuns fara clisee pentru povestea mamei:
Faptul ca ai intrat pe un site de genul http://www.suntlesbiana.ro si ne-ai dezvaluit o parte din trairile tale NOUA, care in mare parte suntem lesbiene (persoane de genul ala care te fac sa versi), e primul pas ca totusi dracul nu e asa de negru.

As vrea sa reflectezi la o situatie pe care am sa ti-o expun :

Fiica ta vine intr-o zi la tine si iti spune ca te iubeste atat de mult incat renunta la ideile ei pacatoase (cum le cataloghezi tu) si ca vrea sa se casatoreasca. Se casatoreaste cu un barbat pe care nu il iubeste (doar de dragul de a-ti face pe plac) si ajunge in situatia FERICITA in care ei doi stau ca doi straini intr-o casnicie sau, in situatia NEFERICITA, in care el ajunge sa o loveasca, sa o umileasca, iar ea sa devina sclava lui sexuala, pentru ca oricum n-o sa poata sa simta nimic langa un barbat.

Intrebarea: merita sa iti sacrifici conceptiile, ideile, convingerile pentru fericirea copilului tau sau alegi sa traiesti in egoism toata viata, mintindu-te ca ai un copil fericit cand in realitate o sa te macine intotdeauna gandul ca ai “strangulat”sufletul copilului tau si l-ai secat de apa vie a vietii: IUBIREA?!

8 Maria23 la 9:12 pm

Probabil e o chestiune de timp, poate ca fetita ta inca isi cauta identitatea, orientarile sexuale…Poate ca nu e ceva definitiv, dar daca intr-adevar este, bucura-te pentru fericirea ei! Fiecare persoana are dreptul de a-si trai viata asa cum doreste, si mai ales..fiecare dintre noi percepem fericirea diferit..nu suntem toti la fel din fericire, asa ca idealurile tale probabil ca nu sunt si ale ei. Obisnuieste-te cu ideea, si fii alaturi de ea!

9 xcape la 12:28 am

Doamna, dvs. ati spus ca nu aveti nevoie de clisee, dar “Dumnezeu spune ca homosexualitatea e un pacat” nu e tot cliseu? Sunt convinsa ca treceti prin momente foarte dificile, dar cu ce credeti ca o sa va ajute daca incercati sa scoateti in evidenta numai partile negative si nimic pozitiv? Cine va face mai mult rau: fiica dvs., pt. ca nu o acceptati asa cum este, sau insasi dvs. care citati din Biblie, din ce e moral (normal), sau ca vorbiti despre ceea ce ATI FI VRUT dvs. si nu fata?
V-ati simti mai implinita stiind ca ea isi sacrifica fericirea doar ca sa va vada pe dvs. fericita si ca renunta la ceea ce isi doreste ea cu adevarat ? Sau ati fi preferat sa se casatoreasca, sa faca un copil, ca in cele din urma sa aveti nepotul mult visat si dupa 10-15 ani sa divorteze si sa zica “Mama, am fost dintotdeauna lesbiana, nu mai vreau sa traiesc cu sotul meu, mi-am irosit atatia ani din viata mintindu-ma pe mine, etc”…
Vorbeati la un moment dat despre performantele ei. Credeti ca orientarea sexuala afecteaza viata unui om in asa fel incat il coboara de pe un piedestal si il transforma in nimic? Daca tot sunteti asa de indignata, cautati pe internet si vedeti cati oameni care nu sunt heterosexuali au reusit sa faca performanta in toate domeniile. Dvs. treceti in fiecare zi pe strada pe langa femei cu caeeasi orientare sexuala ca cea a fiicei dvs. si simplul motiv pentru care nu “varsati” este faptul ca nu stiti.
De acum ce o sa faceti, de fiecare data cand fata va va adresa vreun cuvant o sa vomitati de fata cu ea, pentru ca nu e NORMALA? Dupa cum vedeti, nimic din ce se intampla in jur nu e normal. Si totusi, ne-am obisnuit cu ceea ce vedem , spunem ca nu mai poate sa faca nimeni nimic, asta pana cand vine vorba de propria persoana sau de cineva apropiat. Asta va spun eu cum se numeste, ipocrizie si va incadrati perfect in tipar.
Vorbiti numai despre propria persoana si despre visele dvs. , dar nu va ganditi cat de greu i-a fost ei sa recunoasca mai ales fata de dvs. si nici macar nu apreciati cata incredere a avut daca v-a spus un lucru atat de important. Daca o sa continuati la infinit sa respingeti aceasta idee si mai ales sa o puneti sa aleaga intre familie si persoana iubita, sunt ferm convinsa ca dvs. veti iesi in pierdere.
Va sfatuiesc sincer sa va alegeti mai bine cuvintele data viitoare cand mai discutati despre persoanele cu alte orientari sexuale, decat cele PERMISE de Biblie , mai ales acum cand -hei!- si fiica dvs. este una din ele si mai mult decat orice , pentru ca nu aveti dreptul sa catalogati niste persoane pe care nu le cunoasteti. Nu mai traim in vremurile biblice. O felicit pe fiica dvs. ca a avut incredere in dvs., ca va considerat o prietena si va spus ceea ce simte si ceea ce este, ce dovada mai mare de iubire din partea ei ati vrea? Si totodata imi pare rau ca a avut parte de o astfel de reactie, mai ales din partea mamei sale – persoana care se presupune ca isi sprijina copilul in orice moment al vietii si il accepta asa cum e.

10 venividivici la 11:40 am

Trebuie sa-i acordam doamnei clementa, nu putem sa fim atat de drastice si sa ii “indesam” pe gat ideile noastre. Fiecare om e liber sa gandeasca si sa actioneze conform propriilor principii. Ce-i drept, militez pentru principiile bazate pe cunoastere si pe respect.
In privinta aspectelor religioase aduse in discutie, trebuie sa luam in calcul ca nimeni nu detine adevarul absolut si ca pana la urma ne nastem purtand in noi PACATUL. E bine sa nu punem greutatea moralitatii peste securea ce atarna asupra capetelor semenilor, pentru ca in felul asta neprihanitul se transforma chiar el intr-un mare pacatos.

Si pentru ca tot i-am dat doamnei tema de gandire mai sus, m-am gandit sa-i mai dau una, atat ei, cat si celor multi, care tot invoca Biblia, fara sa se gandeasca o clipa la multiplele inerpretari si la harul pe care un om trebuie sa-l aiba ca sa descifreze tainele CUVANTULUI.

Tema de gandire este urmatoarea : “Cel ce se manie pe fratele sau, vrednic va fi de osanda”.

11 Hany la 9:45 am

Buna…sunt si eu lesbiana, sora, fiica,nepoata si tot ceea ce o reprezinta pe o persoana “normala”. Parintii mei au aflat ca si dumneavoastra de la fiica lor ca este lesbiana, asta inseamna o dovada de respect si iubire…sentimente demonstrate si de fiica dv. Durerea simtita de parintii mei si dv, este probabil de nedescris, dar va rog sa cititi in sufletul fiicei, cu siguranta acolo se gaseste durerea pe care dumneavoastra ca mama ar trebui sa o indepartati.

Va rog uitati pentru moment cu cine doarme fiica dv in dormitor si apreciati ceea ce o reprezinta pe ea ca fiinta… cu siguranta nu e greu. Parintii sunt singurii care nu au dreptul sa fie intoleranti cu propii copii. Stimata doamna, gay poate fi medicul dv, colega de serviciu, farmacista si multe alte exemple as avea… ciudat dar nu cred ca varsati in preajma lor.

Si parintii mei sunt oamenii cu principii si credinta in D-zeu, dar nu au uitat ca sunt copilul lor si faptul ca nu le implinesc viisele, nu i-au facut sa ma iubeasca, sa ma respecte mai putin, desi au un baiat care le implinesc visele si ar fi putut usor sa ma ignore.

Doamna cu mult respect va rog aveti grija de dv si fiica dv.

12 Anonim la 10:47 am

Nu stiu daca va va ajuta ceea ce va spun. Fiica dumneavoastra, pe langa faptul ca e foarte curajoasa, spuneti ca e si sportiv de performanta, ceea ce inseamna ca are o tarie de caracter iesita din comun. Sunt convinsa ca e un om special si o femeie extrem de mandra si de sensibila, in acelasi timp. Are noroc si, desi acum nu o simtiti, aveti si dumneavoastra noroc, de un lucru: ea si-a dat seama la timp cine este. Eu, de exemplu, am fost nelamurita, am incercat sa am ceea ce dvs. visati pentru fiica dvs., adica o casnicie, copii. M-am ales cu sufletul aproape zdrobit, incercand ani de zile sa fiu cineva care de fapt nu eram. Din fericire, am avut puterea, in al 12-lea ceas, sa ma smulg din iad si sa reinvat sa traiesc. Mama mea stie adevarul, desi nu am discutat despre asta, il stie. Si prefera sa ma vada fericita, razand din nou, bucurandu-ma de viata si, nu in ultimul rand, chiar de compania parintilor mei, care ani de zile m-au simtit nefericita, zdrobita, plangand pe ascuns. Sper din toata inima sa gasiti forta de a va iubi fiica asa cum merita si exact la fel de mult cat va iubeste si ea. Nici nu stiti ce multa dragoste si multa putere iti trebuie sa risti sa o pierzi pe propria mama! Ganditi-va la asta. Si, cand veti avea intrebari, nu ezitati sa i le puneti, dar fara a o judeca. Veti vedea ca multe lucruri nu sunt atat de cumplite cum par. Suntem femei frumoase, destepte, puernice, realizate. Iar Dumnezeu ne iubeste pe toti in egala masura.

13 alice la 8:08 pm

Eu am 42 de ani, poate avem mai mult sau mai putin aceeasi varsta. Eu sunt lesbiana, am si eu o mama de care m-am ascuns mereu; stiam ca n-o sa ma inteleaga si stiu ca n-o va face niciodata (dealtfel acum e prea batrana ca sa mai poata intelege asa ceva).

Suntem 4 frati, trei suntem fete iar eu sunt singura dintre ele cu “defectul” asta. Crede-ma, eu insami am incercat sa urmez ideile mamei; m-am casatorit dar am divortat repede pentru ca in orice faci trebuie sa fii tu insuti altfel totul isi pierde sensul si e doar pierdere de timp. Simt nevoia sa o apar pe fiica ta. Daca nu o accepti risti sa o dezechilibrezi. Imagineaza-ti doar cat curaj i-a trebuit sa-ti spuna adevarul, de cate ori a venit spre tine si apoi a renuntat, cata tensiune, poate remuscari dar a facut bine. Esti mama ei si trebuie sa stii totul despre ea.

Cred ca iti vine sa vomiti cand te gandesti cum face dragoste fiica ta. O relatie dintre doua femei daca se bazeaza pe dragoste adevarata, pe iubire, este extraordinara, este speciala tocmai pentru faptul ca e negata de majoritatea oamenilor. O dragoste importanta nu e niciodata gresita pentru ca in ea fiica ta va fi mereu ea insasi.

Un cuplu gay face tot ce face unul “normal”, se duce la film, spala vasele, se cearta, se plimba, se urasc, se despart, se impaca, plang, sufera dar e si fericire, satisfactie, implinire si pot fi si copii. Ar trebui sa incerci sa vorbesti cu un psiholog sau, daca nu-ti face prea greata, cu o lesbiana dar cel mai bine cu fiica ta. N-o intreba “de ce”, nu va sti sa-ti raspunda de ce simte asa. Unele persoane se nasc asa pur si simplu. O lesbiana nu e un monstru, fiica ta nu e. Crede-ma ca, daca maine i s-ar intampla ceva nu ti-ar mai pasa de asta, ai vrea s-o ai langa tine oricum. Nu pierde din vedere ceea ce e mai important: viata si fericirea celor dragi.

Stiu ca te simti ranita, ca ti s-a deschis pamantul sub picioare, ca viata ti-a fost data peste cap, dar nu o invinui pe fiica ta, nu-i poti pune pe umeri deziluziile tale. Ea nu face decat sa se poarte asa cum simte. Ai fi preferat sa te minta si sa descoperi asta intamplator? Ai incredere in ea asa cum ea a avut in tine. Apar-o, asa te vei apara pe tine. Lasa cliseele femeile, barbatii, animalele, Pamantul, Universul au o viata a lor iar noi nu vom sti niciodata de ce se intimpla unele lucruri, de ce sunt asa si nu altfel daca acceptam vom trai mai linistiti.

Crezi ca cutremurul din Japonia s-a produs pentru ca fiica ta e lesbiana? Primavara e la fel de frumoasa, soarele straluceste la fel, stelele rasar mereu, pasarile canta chiar daca pe lumea asta sunt lesbiene. Lasa-i fiicei tale libertatea de a-si trai viata, eu pe a mea am pierdut-o pentru ca nu am vrut sa fac pe nimeni sa sufere. E trist…

14 alexia la 9:41 am

E atat de incarcat de sentiment tot ce se scrie pe aici. Eu cand am citit povestea m-am panicat si mai tare doar la ideea ca mama mea ar putea sa se confrunte vreodata cu asa ceva. E trist ce se intampla pentru simplul fapt ca o realitate ca si homosexualitatea este ignorata sau judecata pentru simplul fapt ca ar creea tot felul de reactii, care mai de care mai controversate…

15 alice la 2:32 pm

Am vazut de curand un film”The truth about Jane”.Desigur e doar un film si in filme totul e diferit,ceva ce nu ne atinge in mod direct.Eu totusi te sfatuiesc sa-l vezi.Nu-ti spun mai mult ci opreste-te un moment din lupta cu tine insati si priveste…

16 alexa la 12:31 pm

mi se pare un act de curaj din partea ta… insa ti-as propune sa o accepti asa cum este pt ca nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine, s-ar putea sa o pierzi cand nici nu te astepti… esti mama! gandeste-te…! ti-as spune mult mai multe dar nu sunt in masura.

17 Viorel la 9:10 pm

De multe ori parintii isi transpun iubirea pentru copii lor prin vise; asta nu inseamna ca parintele e egoist in totalitate.E o munca de titan sa cresti un copil si sa-l vezi cum se realizeaza, ca mai apoi toate visele sa-ti fie spulberate intr-o secunda.

In viata sunt 3-4 decizii foarte grele pe care trebuie sa le iei. La fel cum un barbat poate iubi o femeie, astfel poate si o femeie sa iubeasca la randul ei o alta femeie. Sunt chestii care tin de personalitate, care se declansea\a instantaneu, iar faptul ca copilul dumneavoastra a avut puterea de a va spune poate fi o dovada a respectului si iubirii care vi-o poarta. Mai mult ca sigur s-a simtit si ea rusinata si frustrata, iar singurul prieten care o putea ajuta erati dumneavoastra.

Dumneavoastra ca mama aveti sentimente de ocrotire mai puternice decat un fiu/fiica, fapt pentru care zbuciumul provocat v-a zguduit lumea; incercati sa aveti grija de dumneavoastra in primul rand, iar cand va veti simtii mai bine, discutati cu fiica.

18 Paula la 6:50 pm

Stimata mama!
Spui ca nu doresti sa iti spunem clisee dar “Simt ca mi-a furat fiecare vis, fiecare plan pe care il aveam pentru ea. Nu o sa ajung s-o vad maritandu-se cu barbatul care o iubeste. Nu o sa am un nepot pe care sa-l tin in brate.” nu este un cliseu?
Avem indoctrinat in noi ca o femeie este realizata doar daca se marita si are copii.
Multe dintre noi sunt “realizate” conform societatii.
Dar cate dintre ele sunt fericite?
Departe de mine sa te jignesc dar esti egoista.De ce te gandesti doar la tine?De ce nu te gandesti la fiica ta?De ce sa fii tu fericita prin maritisul ei?De ce sa nu fie ea fericita prin acceptarea ta?
Am sa iti spun povestea mea.
Sunt Paula,am 37 de ani si sunt gay (lesbiana).
Am inceput sa imi dau seama de faptul ca ceva nu este in regula cu mine pe la 14-15 ani dar dupa ce am mai crescut mi-am dat seama ca semne au fost inca inainte de 14 ani.Am tacut si am acceptat prieteniile unor barbati doar ca sa ma conving pe mine ca sunt defapt normala.
Ei bine,se pare ca am pierdut vremea degeaba pt ca la 33 de ani sa imi recunosc orientarea.Abia atunci am avut curajul sa imi recunosc mie si la scurt timp si parintilor faptul sa sunt gay.
Sa nu crezi ca mi-a fost usor.In prima saptamana am mancat distonocalm pe paine pana am reusit sa ma calmez.
Te citez:”si ca nu te “nasti” pur si simplu cu asta, ci ca o inveti pe parcurs.”
Eu nu am invatat sa fiu lesbiana pe parcurs.Cine m-a invatat?Pe care parcurs?
Aleg sa fie cu femei femeile care poate au fost violate si nu mai suporta sa fie atinse de barbati.
Noi,femeile gay, nu alegem CI ASA NE NASTEM.Voi, MAMELE,de dati viata,ne cresteti.Suntem aceleasi persoane care crestem langa voi doar ca nu stiti un singur lucru,pe care candva,poate,unele dintre voi il afla.
Si in acel moment totul se schimba.
Si mama mea a avut reactii negative la inceput,i-au trebuit 3 ani sa nu mai faca scandaluri.Nici acum nu accepta 100% dar incearca.
M-a intrebat odata:”nu te gandesti la fericirea mea?”.Si eu i-am raspuns:”dar tu te gandesti la a mea?”.
Mi-a spus ca ii este greu sa ma accepte.Atunci inseamna ca iti este greu sa ma accepti de copil mic,i-am spus,pt ca eu de atunci sunt asa.
Voi ne nasteti dar tot voi ne respingeti.
Va uitati la Oprah?Intr-o seara a fost un pastor in emisiune care a spus ca indiferent de orientarea cu care ne nastem toti suntem copii lui Dumnezeu si ar trebui sa fim mandrii ce ceea ce suntem.
In viata nu este importanta orientarea sexuala si modul in care ne purtam fata de semenii nostri.
De ce este homosexualitatea mai pacatoase decat o crima,viol,avort sau adulter?
Cati homosexuali au violat copii si cati heterosexuali o fac?Nu ma refer la cei bolnavi mintali evident.
Am prietena dar in fata parintilor nu ne manifestam,in societate nici atat.Dar in spatele usilor inchise sunt FERICITA si cred ca asta este cel mai important in viata.
Sfatul meu este sa incerci sa fii mai deschisa spre fata ta,doar este a ta si nu a vecinilor.Cu cat o sa fii mai negativista cu atat o sa se retraga din viata ta si o sa o pierzi si nu cred ca vrei acest lucru.
Capul sus mama draga,indiferent care iti este numele!
Cu stima,
Paula

19 Blondybabe la 7:31 am

Uau, nu stiu sincer nici cu ce sa incep. As incepe in primul rand cu niste acuzatii care le meritati.
Va vine sa “varsati” cand va ganditi la faptul a fica d-voastra e lesbiana? Reactia d-voastra si imi pare rau ca sunt prea directa dar denota lipsa de educatie. Daca ati citi mai multe si chiar aveti dorinta de a o accepta pe fica d-voastra nu totul ar fi atat de anormal si “pagan” . Expresia “crede si nu cerceta” chiar nu isi are locul aici.
ESTE VIATA EI!! Nu a d-voastra, ea are dreptul sa si-o traiasca. Ea are discernamant , are dreptul sa aleaga cum isi asterne patul.
Apreciez ideea de a cauta raspunsuri pentru “problema” d-voastra dar sunt srupefiata total de forma de adresare. Tin sa va reamintesc ca nu totul e asa cum pare, poate chiar colegi de servici, doctorul d-voastra , seful /sefa este “diferit si anormal” si o sa fit nevoita sa va ascundeti “greata”.
Restul punctelor de vedere consider ca le-au explicat restul persoanelor, nu pot decat sa va doresc ca acceptarea sa vina cat mai curand si sa va schimbati totul mentalitatea, suntem in secolul XI..”pentru numele lui Dumnezeu!!”

20 maria la 7:05 pm

draga doamna…….nu sunt in masura sa va judec convingerile….si nimeni nu o poate face….tot ce va pot sfatui e sa nu va judecati fiica, sa o iubiti, sa fiti alaturi de ea de fiecare data cand are nevoie, ca si pana acum…..iar daca nu veti reusi niciodata sa acceptati orientarea ei, nu va fi sfarsit de lume….tot ce trebuie sa invatati e sa va conformati, si sa o respectati……daca vreti dvs, puteti sa puneti cate acatiste vreti, sa va rugati cat puteti de mult, orice v-ar alina sufletul……inteleg ca e greu…..dar singura solutie e sa va iubiti fiica, si incercati in fiecare zi sa gasiti un alt lucru care iubti la fiica dvs, din lucrurile care inainte sa aflati va faceau sa fiti mandra de ea, si acum poate le-ati uitat….amintiti-va de ele……si veti vedea ca pe viitor, poate vor trece 10-20 de ani, veti pune in balanta toate…..si iubirea pt ea va atarna mult mai mult

21 sara.s la 9:56 pm

Imi incep micul sau marele mesaj :) prin a constata ca noi copii suntem defapt niste obiecte pentru parinti, asa pot deduce din mesajul dvs..si anume mentionati ca v-a furat fiecare vis viecare plan pe care l-ti avut pentru ea.Eu inteleg ca toti parintii ne vor realizati si la casele noastre si bineinteles cu copii dar dupa cum chiar dvs recunoasteri sunteti Extrem de egoista!!! Ceva ce m-a mirat in mesajul dvs este ca credeti in ceea ce spune D-zeu despre homosexualitate si anume ce ?v-a scris personal vreun bilet ? eu personal cred ca exista Dumnezeu si el ne iubeste din adancul sufletului pe toti asa cum suntem, nu degeaba exista tot felul de oameni pe pamant .Ganditi’va la un lucru poate ca el a facut acesti oameni speciali ca pe o provocare , sa vada daca ii mai puteti iubi si admira chiar daca sunt diferiti in felul lor,numai atunci poate puteti spune cu adevarat da o iubesc pt ceea ce e un copil cu suflet de aur.Citind mai multe articole de pe acest minunat site (tin sa va felicit cu aceasta ocazie )am constatat cu tristete in suflet ca parintii romani traiesc numai pentru societate si anume ”mama ma faci de rusine ce o sa spuna oamenii despre noi ”intodeauna pun in fata parerea altora in loc sa priveasca in sufletul copilului lor si sa vada cum se simte el in sufletul lui,sa isi puna intrebarea oare el ar vrea sa sufere atat de mult??cui anume ii place suferinta interioara ?dar nu in ultimul rand ce a-ti putea dvs ca parinte sa faceti pentru el sa se simta fericit chiar daca e ”diferit”.
In final mi’as dorii sa citesc intr’o buna zi ca v’ati schimbat atitudinea si ca nu mai VOMITATI pentru simplu fapt ca auziti de iubirea de aceelasi sex si pentru simplu fapt ca nu exista un penis acolo (scuzati-mi expresia)
Sa aveti o viata frumoasa doamna

22 Zaza la 9:07 am

Nu pot sa vad decat foarte mult egoism in acest mesaj. Chiar daca intelegeam candva situatia prin care trece un parinte afland acest lucru…am dat vina pe faptul ca realitatea contrazice o carte presupus scrisa de Dumnezeu in care chipurile trebuie sa credem. Respect credinta altora dar nu si in ce cred anumite persoane.
In fine….ca sa revin la subiectul acesta… Draga Doamna va sfatuiesc sa renuntati la egoism.
Tentative de sinucidere si depresii… asupra unei situatii prin care trece fata Dvs. de fapt mie imi par o exagerare. Imi cer scuze daca va las impresia ca nu va inteleg… dar nu cred ca am ce sa inteleg. Faceti din asta o drama mai mare decat asta si mai ales va puneti pe Dvs. mai presus de toate. Ce vreti Dvs., ce simtiti, ce doriti, etc. Dar oare fata Dvs nu are nevoie sa fie inteleasa? DA EA CHIAR ESTE NASCUTA ASA…numai ca mama ei complica mai rau situatia si ii mai lasa si impresia ca este o greseala a lui Dumnezeu.
Bagati bine la cap ca asta nu se poate schimba si oricum Dumneavoastra sunteti pe plan secundar.
Daca va iubiti fata asa cum declarati, ar trebui azi sa fiti mandra de ea ca este indeajuns de puternica sa nu se ascunda si sa aleaga sa fie fericita. Vreti sa se marite? Luptati ca si noi sa avem dreptul la casatorie in tara asta si nepotii vin si fara a avea nevoie de un barbat.
Imi este mila de fata Dvs dar o admir pentru ca stie ce simte si se accepta indiferent de parinti.

23 tina la 11:17 am

ma scuzati dar sunteti chiar egoista ,e alegerea ei pana la urma si daca vreti sa o pierdeti pentru egoismul dv.o sa o pierdeti si inca ceva: a fi gay nu e o faza, sunt si eu singura fata la mama , mai am doi frati, cred ca va imaginati ce planuri isi face si cati nepoti isi doreste si alte chestii, nunta frumoasa, inca nu i-am zis ca-s gay si nu e de acord cu asta, dar mi-a zis – ca am deschis o data acest subiect – si mia zis ca tot copiii ei suntem si daca ar afla ca unul dintre ei e gay l-ar accepta ,

24 afost la 12:00 pm

Draga doamna,
fetita dumneavoastra nu mai este o “fetita”, este femeie. Este si va ramane copilul dumneavoastra. Faptul ca v-a spus imi demonstreaza ca va iubeste mult si are incredere in iubirea dumneavoastra. Mai devreme sau mai tarziu veti vedea ca nu puteti conditiona dragostea catre copilul dumneavoastra.
Este minunat ca ati sprijinit-o pana acum, si ca dorintele voastre au coincis. Intelegeti insa ca ati crescut un om care devine matur, cu aceeasi libertate ca a dumneavoastra.
Lumea se schimba! Omul exploreaza posibilitati ale vietii pe care singur si le-a refuzat. Chiar credeti ca exista cu adevarat limite de netrecut si ca suntem niste actori care joaca la nesfarsit aceeasi piesa de teatru?
Largiti putin perspectiva, acceptati necunoscutul… si asa nu o sa va mai fie frica de el.
Care e problema, iubeste o femeie, O IUBESTE, asta nu o face mai putin om. Pentru ceea ce v-ati dorit pentru ea si credeti ca nu se va implini, acceptati provocarea vietii si AVETI INCREDERE ca totul va fi BINE!

ati vrea sa dispara din viata dvs?…eu alor mei nu le-am spus, nici nu mi-am imaginat vreodata ca le-as putea spune, dar am ales sa dispar din viata lor. credeti ca e mai bine? cred ca dvs. ati suferi mai mult! ca nu a avut incredere in iubirea dvs, ca ati trece peste orice pentru copilul dumneavoastra.

aa, si cuvantul “lesbiana”…am putea incerca sa intelegem mai bine anumite reactii la auzul/rostirea unui cuvant.
Cuvintele nu sunt doar sunete inerte, si oamenii nu sunt inchisi fiecare in globul lui de sticla. Fiecare rostire a unui cuvant imprima o nuanta. Acestui cuvant de-a lungul timpului i-a fost imprimata atata energie negativa, ura, dezgust, frica, intoleranta…incat este pur si simplu mostenirea pe care o primim de la inaintasi. Ce credeti ca mostenim doar pamant, case, nume?
Nuu, mostenim istoria. Bine, ziceti ca sunt cuvinte mari si sa ne limitam la situatia de fata. Eu zic ca daca ne limitam la un studiu de caz, al fetei dumneavoastra, nu vom vedea cauzele adevarate.
Deci cuvantul “lesbiana”, face parte din cuvintele pe care le-am mostenit, cu toate semnificatiile lui. Am mostenit intoleranta. O sa o dam mai departe la fel?

Draga doamna, poate v-ati simtit confortabil cu sistemul dumneavoastra de valori pana acum, si cred ca e mai dureros sa accepti asta despre propriul copil decat despre tine insuti. Adica va inteleg chinul.
Va faceti prea multe probleme despre ce crede “lumea”, si despre ce spune Biblia.
Eu zic asa, pana sa va fixati pe o certitudine, incercati sa simtiti ce va spune inima, constiinta, glasul interior. apoi faceti apel la surse exterioare.

25 yo la 1:27 pm

salut!tocmai ce am descoperit siteul vostru,sunt barbat,casatorit,totul ok,nu invinuiesc persoanele atrase de acelasi sex,din partea mea ceea ce faceti voi aici merita doar respect,in ceea ce priveste subiectul,eu sincer daca as fii in situatia doamnei,nu m-as indoii de copilul meu.Pentru pur si simplu fapt ca fata dvs este lesbiana nu inseamna ca e si criminala,hoata,etc,nu da la nimeni in cap pe strada,treceti peste prejudecatile astea imature si comuniste,ramane copilul dvs si atat,nu o puteti obliga sa isi schimbe orientarea sexuala doar pentru ca asta e bine pt dvs,lasati-o sa isi traiasca viata asa cum e inainte sa fie prea tarziu.Nu inteleg cum o mama poate sa spuna ca nu isi mai iubeste fata la fel ca inainte pentru ca este lesbiana,eu sincer si cu respect va spun ca din punctul meu de vedere nu va puteti numi mama,fiti alaturi de fata dvs indiferent de orice,tot acelasi copil ramane,lasati deoparte prejudecatile si gura lumii!Daca am jignit pe cineva cu acest comentariu a fost fara intentie,rog sa ma scuzati,e doar parerea uei persoane total din exterior dar care apreciaza oamenii care se lupta cu prejudecatile;respect pentru site

26 Irina la 1:28 pm

Doamna, uitati-va la mine. Nu sunt lesbiana. Sunt insa fiica si sunt mama de 2 fetite.
Tatal meu si-a pierdut o fiica (pe sora mea mai mare) intr-un accident iar eu am avut cancer, deci a fost la un pas sa isi piarda si celalalt copil. Tatal meu a fost la un pas sa isi piarda mintile, era disperat si a fost momentul in care mi-am dat seama cat de mult ma iubeste, mi-am dat seama cine imi va fi mie aproape mereu, neconditionat, orice sa se intample.
Eu insami am doua fetite mari acum. M-as lupta cu lumea, cu intreaga lume, pentru fericirea lor. Recunosc ca si visele mele sunt legate de faptul ca as prefera sa fie heterosexuale si le-as vrea fericite. Fericite, doamna !!! Nu neaparat heterosexuale. Si singura mea problema ar fi legata de faptul ca nu sunt eu insami homosexuala si m-as simti oarecum stingherita dar, mai ales de faptul ca nu as vrea ca ele sa sufere din cauza faptului ca ceilalti le-ar putea rani din cauza orientarii lor sexuale.
Doamna, am ramas pur si simplu socata de expresia dvs din titlu: “nu o mai pot iubi ca pana acum”. Cum adica? Iubirea e masurata, e conditionata? E posibil sa va iubiti mai putin copilul? Poate ca e posibil sa fiti dezamagita, poate e posibil sa nu intelegeti, poate e posibil sa fiti dezorientata, sa va simtiti -desi pe nedrept- tradata. Poate chiar e posibil sa nu acceptati niciodata, pe deplin, homosexualitatea fiicei dvs. Dar sa va iubiti copilul mai putin? E posibil asa ceva? Ia masurati putin cata iubire si cat amor propriu exista in spusele dvs. ?! Poate asa veti intelege mai bine, va veti intelege mai bine.

27 mile la 7:15 am

bv irina. ai mare dreptate in tot ce ai spus.
cat despre acea doamna…nu m-am putut abtine sa nu comentez ceva:
nu inteleg cum de ati intrat aici sa va spuneti problema. vreti sfaturi sau vorbe bune de la cine? de la persoanele care va fac sa vomitati? cum va puteti exprima in felul asta? ce ati vazut asa “scarbos” ?
dupa parerea mea,aici fetele isi spun povestea se sustin una pe alta tocmai pentru ca afara exista oameni ca dumneavoastra care “vomita”. nici eu nu intelegeam de ce fetele astea se ascund! acuma stiu! nu se poate asa ceva.
pentru ce ati intrat atunci??
ca sa va “descarcati” ?
pentru asta exista psiholog!
rusine.

28 Wip la 7:44 pm

“Simt ca mi-a furat fiecare vis, fiecare plan pe care il aveam pentru ea.“ <-Chiar si asa,ea isi realiza oricum singura propriile ei planuri,fiind independenta si putand alege ceea ce`si doreste.
“Nu o sa ajung s-o vad maritandu-se cu barbatul care o iubeste.“<-Da,dar important este sa fie iubita.Fie barbat,fie femeie.
“Nu o sa am un nepot pe care sa-l tin in brate.“<-Aici nu se stie ce ii poate rezerva viitorul..o adoptie,sau mai stiu eu ce..
In legatura cu restul..comentariile de mai sus au spus cam totul.. Daca ati iubito,o veti iubi si in continuare.Tineti minte ca este fiica dvs. :)

29 Sunttot Ceeacesimt la 5:22 am

Stimata doamna,

Desi nu am o varsta inaintata am invatat pana acum ca dragostea nu e egoista. Daca va iubiti copilul o sa fiti alaturi de ea. OK…poate ati avut unele asteptari. Atentie! Asteptari in legatura cu viata fiicei dvs. Visele pot sa fie doar a celui ce traieste destinul despre care vorbim. Cum puteti fi asa egoista? V-a furat un vis??? Cum ramane cu visele ei? Ce e mai important: sa fiti alaturi de copilul dvs sau sa va transformati intr-un calau? Ar trebui sa fiti MANDRA ca fiica dvs a avut incredere sa va marturiseasca asta…Si cum e cu pot sa iubesc totul in afara de asta? Banuiesc ca sunteti sau ati fost maritata…ati facut un juramant atunci fata de omul iubit: la bine si la rau. Ce ati spus dvs mai sus e ca si cum in fata altarului am jura sa fim alaturi doar la bine. Serios acum…treziti-va din prejudecati…Si daca venea gravida acasa la o varsta frageda ce faceati? Ati fi pus-o sa abandoneze copilul doar pt ca nu dadea bine la imaginea dvs in societate???….Daca o iubiti asa cum spuneti ii veti dori fericirea. Si daca ea considera ca feicirea ei este alaturi de o femeie trebuie sa ii respectati decizia. Cat despre vise,,,,lasati-o pe ea sa viseze si sa-si implineasca visele….A! si stiti ce ma face pe mine sa vomit??? Cand vad parinti care spun ca isi iubesc copiii dar nu fac decat sa ii condamne, la fel ca toata lumea…

30 mile la 12:02 am

nu toata lumea. si tu sti cel mai bine te pup