Acum imi dau seama ca de fapt fericirea mea e langa o femeie

3 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Povesti de dragoste intre doua femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Nu mi-am pus niciodata intrebari legate de orientarea mea sexuala pana anul acesta. Am avut 2 relatii cu baieti care s-au terminat pentru ca le-am pus eu punct, insa pe atunci imi explicasem acel lucru prin faptul ca nu gasisem la ei anumite trasaturi de caracter, anumite insusiri. Acum insa imi dau seama ca de fapt fericirea mea e langa o femeie.

Am 22 de ani. Anul acesta am intalnit-o pe EA, persoana care mi-a schimbat viata si m-a facut sa traiesc din nou. Dupa ultima relatie avuta cu un baiat m-am inchis foarte mult in mine, nu mai ieseam foarte mult cu cei pe care-i cunoasteam… pana anul asta cand dupa multe si lungi discutii avute cu ea pe messenger am inceput sa ne intalnim tot mai mult, sa vedem ca avem foarte multe lucruri in comun, ca ascultam acelasi tip de muzica, ca avem pasiuni similare, idei uneori identice despre viata.

Initial era doar prietena mea cea noua cu care ieseam la un ceai, la o cafea. Dupa un timp am observat unele gesturi venind din partea ei, dar intrucat amandoua suntem foarte glumete si mai radeam uneori pe faze de genul Vai, ce faci iubi? Ma mai iubesti?, am luat si acele gesturi ca pe o gluma, probabil pentru a nega ceva ce era in mine si vroia sa iasa la suprafata.

Intr-o dupa-amiaza a venit la mine (era prima oara cand ne intalneam la mine, pana atunci doar in oras sau la facultate ne vazusem) si dupa ce am mancat impreuna, ne-am pus sa ne uitam la un film, desigur mai facand unele glume. La un moment dat, ea a facut ceva comentariu cred ca mi se deschide camasa si ma tot chema mai aproape de ea pentru ca, ce-i drept, mai aveam putin si ma urcam pe perete.

La cateva minute a primit un telefon de la ai ei si a trebuit sa plece, lasandu-mi in suflet anumite intrebari care pareau sa nu-si gaseasca raspunsul. Au continuat intalnirile aproape zilnice, discutiile interesante despre orice subiect si cu cat trecea timpul cu atat imi dadeam seama ca ce simt pentru ea nu e o traire specifica unei simple relatii de amicitie ci e ceva mai mult.

La ceva vreme am mers amandoua la o prietena comuna si am ramas peste noapte la ea. Si… s-a intamplat… A fost cea mai frumoasa noapte din viata mea.

A inceput totul cu un sarut timid, a continuat cu mii de saruturi si imbratisari pana dimineata. Nu am cuvinte sa descriu trairile intense ce mi-au coplesit atunci interiorul. Atunci mi-a marturisit ca ea e lesbiana si ca se intreba de ceva vreme daca sentimentul pe care ea il manifesta fata de mine ii este impartasit.

Insa… nu eram un el si o ea si relatia noastra nu putea fi una publica… asa ca am discutat despre cum va trebui sa avem o relatie pe ascuns si cum totul va ramane intre noi. Trebuie sa recunosc dupa acea noapte m-am simtit foarte ciudat si ma intrebam oare sunt lesbiana sau a fost doar un impuls de moment?!

Au urmat alte momente asemanatoare, care m-au facut sa-mi dau seama ca doar o femeie imi poate oferi fericirea pe care o cautam fiecare dintre noi in viata. Ceea ce ma intriga e faptul ca aceasta fericire pe care o traim amandoua isi gaseste locul intr-o lume ostila, care judeca mult prea dur, care se hraneste din nefericirea altora.

Ne iubim, dar ne ingrozeste faptul ca intr-o zi parintii nostri ar putea afla si nu ar reactiona foarte ok, mai ales ca si de o parte si de cealalta apar frecvent discutii de genu Cand iti gasesti si tu un baiat, sa te mariti, sa fii femeie la casa ta?

Recent i-am marturisit unei prietene povestea pe care o traiesc si ma sustine. A recunoscut ca a fost putin mirata, insa ceea ce conteaza e sa fiu fericita, chiar daca acest lucru inseamna sa nu ma supun unor reguli bine impamantenite.

Recunosc am un mic regret vizavi de relatia mea cu Divinitatea, intrucat uneori ma inspaimanta faptul ca povestea frumoasa pe care o creionam in fiecare zi e un pacat, insa sentimentele puternice pe care le avem una fata de cealalta depasesc orice bariera si sper ca El sa ne poate ierta pentru ca tot el ne invata sa fim toleranti unii cu ceilalti.

Daca ar fi sa dau timpul inapoi acum tot langa ea as fi, singurul regret pe care il am e cel ca nu am reusit sa avem o discutie serioasa mai devreme, insa toate se intampla in viata cu un anumit scop.

Suntem impreuna de 8 luni imediat si ne bucuram de fiecare clipa petrecuta impreuna. Insa ne chinuie uneori intrebari legate de viitor, de reactiile celor din jur vizavi de relatia noastra, singura certitudine pe care o avem fiind cea a trairilor intense si a sentimentelor de iubire, pretuire, admiratie care ne leaga.

Daca ar fi sa sau un sfat unei femei care trece prin acelasi proces, i-as spune sa fie ea insasi si sa nu-i frica sa spuna DA fericirii, chiar daca ceea ce ea simte nu se muleaza pe ceea ce dicteaza societatea. Intotdeauna am fost de parere ca nu trebuie niciodata sa incerci sa fii pe placul cuiva daca acest lucru inseamna sa-ti calci pe anumite principii, sa-ti schimbi anumite pareri si ca ceea ce e mai important e sa fii multumit de ceea ce esti si desigur sa incerci sa faci tot posibilul sa evoluezi spiritual.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 3 comentarii }

1 Arianna la 2:51 pm

Imi place povestea ta, imi place sa vad ca exista si lesbiene fericite; cat de fericite ne permite societate romaneasca. Sunt convinsa ca in maxim 10 ani situatia minoritatii noastre va fi mult mai roz. Deocamdata sunt multimita ca macar noi fetele ne putem tine de mana si ne putem imbratisa pe strada fara priviri prea ciudate din partea trecatorilor.

2 Deea la 3:15 pm

Frumoasa poveste, sper sa va bucurati de cat mai multe luni impreuna :D ignorand spusele lumii, care ar putea sa se bage intre voi din diverse motive.

3 crissy la 8:56 pm

Uneori ma intreb daca tot ce spune religia e adevarat sau au interpretat gresit… eu cred ca sunt mult mai multe lucruri in ziua de azi si care sunt mult mai grave. iubirea este ceva ce te face mai bun, indiferent ce sau pe cine iubesti atata timp cat e sincera. nu cred ca Dumnezeu pedepseste iubirea ci mai degraba biserica. poate ca e pacat , poate ca nu…oricum nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne spuna. eu ma simt bine asa cum sunt si sincer daca ar fi sa dau timpul inapoi, la fel as face.