Familia mea ma considera o stricata pentru ca iubitul meu este trans

26 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Transgen, transsexual si atractia fata de femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Sunt LP, am 19 ani si de doi ani de zile am o relatie cu un FTM (Female to Male Transition). Cred ca v-am bagat in ceata cu acest termen. FTM inseamna o fata ale carei creier si infatisare nu ii reflecta identitatea de gen adevarata, desi are organe genitale femeiesti. Cu alte cuvinte, un FTM e cineva care se identifica ca fiind barbat dar care s-a nascut cu sex biologic feminin.

Eu stiam de la bun inceput care este adevarul, dar niciodata nu l-am judecat pentru ca e trans. La inceput nu ne suportam, dar incet-incet am descoperit ca avem foarte multe lucruri in comun, iar acum suntem impreuna. Eu am mai avut relatii cu baieti, dar niciodata nu am simtit mare lucru. In schimb, cu el, da. Si da, ii spun EL.

Acum, probabil ca va intrebati ce cauta povestea mea aici? Lumea din jur, inclusiv familia mea, ma considera o stricata, o lesbiana. Am trecut prin multe, am fugit de acasa, am fost batuta, umilita, alungata, aproape violata de trei ori, dar tot nu am renuntat la el si nici nu voi renunta, caci cu el simt adevarata iubire si pentru el am renuntat la familie, la bani, la tot.

Acum sunt la facultate, el e singurul care ma ajuta si impreuna cu cativa prieteni din anturajul nostru imi fac viata mai frumoasa. Parintii lui ma iubesc si ma accepta. In vacante locuiesc la ei. Singura problema este situatia cu parintii mei, care ma cauta in continuare ca sa ma umileasca si sa ma blesteme.

Poate sunt lesbiana, dar toata durerea, suferinta si umilinta dispar cand sunt in bratele lui, cand se uita in ochii mei. Ar mai fi multe de spus. Cred insa ca este suficient pentru a va ruga pe voi, cei care cititi acest mesaj, sa luptati pentru iubirea voastra, caci nu conteaza ce ai intre picioare, ci ce ai in cap! Va pupa LP tastand de langa frumosul ei iubit, care doarme ca un pisic.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 26 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 9:51 am

LP, am avut ceva probleme cu incadrarea povestii tale si cu genurile din poveste. E un subiect delicat deci daca am dat gres pe undeva, sa ma tragi de maneca.

Acum referitor la povestea ta. Este groaznic sa fii abuzata in felul in care ai fost tu DOAR pentru ca iubesti pe cineva diferit. Esti foarte curajoasa ca ai ramas langa iubitul tau si meriti numai respect si incurajare. Reactia celor din jur este una din ignoranta crasa si teama de necunoscut, ca in epoca de piatra cand oamenii se temeau de foc.

Pana sa citesc serios asupra acestui subiect acum cativa ani nici eu nu mi-am imaginat cate variatiuni de gen exista intre identitate feminina si identitate masculina si cat de multe procese trebuie sa mearga “bine” ca sa te nasti femeie care se identifica ca fiind femeie si barbat care se identifica ca barbat.

Cat despre orientarea ta sexuala, din tot ce am citit despre acest subiect reiese ca tehnic atat tu cat si el sunteti hetero (decat daca mai sunt si alte detalii de care nu stiu) intrucat EL este un barbat nascut si “blocat” intr-un corp de femeie iar tu te-ai indragostit de un barbat. Nu mi-e clar insa daca el a facut deja tranzitia sau nu.

Mult succes si curaj in continuare. Poate iubitul tau ne spune si el povestea lui ca barbat nascut in corp de femeie?

2 Anonim la 12:17 am

El nu stie ca am scris aici si nici nu as vrea sa afle. Nu a facut niciun fel de tratament, prietenii nostri de pe site-uri specializate sunt uimiti de infatisarea lui. Va spun ca arata extraordinar si este incredibil de frumos. Nu stiu la ce detalii te referi dar da sunt intradevar 100% hetero. Va multumesc pentru intelegere.

3 Lp la 1:19 am

Am uitat sa ma semnez. Lp:)

4 Lavinia la 11:04 am

Incredibila poveste…prin ce chinuri ai trecut pentru a lupta pentru dragostea ta… Felicitari pentru curaj… :*

5 ioana la 1:29 pm

LP, felicitari pentru curajul si determinarea de a lupta pentru dragostea ta contra furtunilor venite din diferite parti (familie, altii). Din pacate familia nu ti-o poti alege si e destul de greu sa-i excluzi total din viata ta. Ei ar trebui sa invete sa accepte ca viata ta amoroasa nu e cea care iti determina caracterul. Ar trebui sa te inteleaga si sa te iubeasca neconditionat. Din pacate unele preconceptii si gandiri de pestera impiedica acest lucru. Nu e vina ta, nu ai ce face. Tu mergi in continuare pe drumul tau si mai devreme sau mai tarziu lucrurile se vor aseza de la sine.

Te pup si multa tarie in continuare!

6 alexia la 6:08 pm

meriti tot respectul pt curajul dovedit

7 venividivici la 6:26 pm

Uneori viata ne pune in situatia de a alege intre persoana iubita si familie. Si eu am fost pusa intr-o astfel de situatie…si nu doar o data.Insa ceea ce am realizat mai tarziu a fost faptul ca pana la o anumita varsta e bine sa stai sa cantaresti lucrurile, sa cunosti persoana de langa tine, fara a face neaparat publica relatia. Experienta mi-a dovedit ca iubirile sunt multe, insa, familia e una singura. Si mai cred si in faptul ca totul este efemer, cu alte cuvinte cat traim iubim, nu o data, nu de doua ori, iubim azi poate si maine si tot asa.
Am observat povesti dramatice scrise de fete foarte tinere.Ca si iubirea, dramatismul este cu atat mai mare cu cat varsta este mai frageda.
Nu spun sa nu iubim, spun doar ca nu e bine sa renuntam la o familie, care ne-a dat viata, ne-a crescut, pt o iubire care azi e..maine nu mai ai certitudinea ca o ai. Traim intr-o lume prea nebuna ca sa mai putem crede in iubirea vesnica pana cand moartea o sa ne desparta.

8 Anonim la 12:23 am

Buna! Eu, de cand l-am cunoscut, am intalnit persoane care nu credeau ca o sa fim mult timp impreuna, dar totusi avem 2 ani de relatie. E ciudat, dar cu el am un sentiment de siguranta care ma face sa cred ca o sa fim impreuna pentru totdeauna. Poate sunt copil. Poate gresesc. Stiu ca familia e totul. Dar eu nu am avut niciodata o familie. Ai mei au fost prea ocupati cu problemele financiare ca sa mi ofere mie dragostea de care aveam nevoie. Acum am familia mea, familia lui si el. Nu vreau sa ma intorc. Nu am pt cine. Nu stiu daca m-am facut inteleasa.

9 Anca la 7:01 pm

Nu pot sa spun ca te inteleg 100%, dar prima mea prietena, la 3 ani dupa ce ne-am despartit mi-a zis ca este FTM. Acum ia hormoni si-si strange bani pentru operatie si pe zice ce trece il vad tot mai fericit ca devine cine trebuia sa fie de la bun inceput. Prietena lui actuala ii e alaturi si il sustine cat de bine poate, mai ales considerand problemele pe care le are el cu familia.
Ma bucur ca va iubiti :)

10 M M la 3:58 am

Salut,

In primul rand felicitari. Felicitari pentru taria de caracter de care dai dovada, felicitari pentru fapentruul ca lupentrui pentru iubirea ta/voastra chiar daca asta inseamna sa infrunti o lume intreaga, inclusiv familia ta. Sper din tot sufletul sa fii la fel de puternica si de-acum incolo si sa nu cedezi la un moment dat din cauza obstacolelor care se vor ivi.
“Venividivici” a scris mai sus “spun doar ca nu e bine sa renuntam la o familie, care ne-a dat viata, ne-a crescut, pentru o iubire care azi e..maine nu mai ai certitudinea ca o ai. Traim intr-o lume prea nebuna ca sa mai putem crede in iubirea vesnica pana cand moartea o sa ne desparta.”…este foarte adevarat, nu e bine sa renuntam la familie pentru o iubire…insa la fel de adevarat este ca o iubire adevarata n-o sa te puna niciodata sa alegi intre una sau alta si nici n-o sa te lase sa renunti la familie atat de usor (asta in cazul in care familia nu-ti face cumva rau). Asadar, in situatia de fatza, as spune mai degraba ca, nu LP a renuntat la familie, ci familia a renuntat la ea pentru simplul motiv ca ceea ce ei isi doresc pentru copilul lor este mai important decat fericirea acestuia si ceea ce copilul isi doreste de fapentru.
Iti multumesc, LP, pentru mesajul tau…vine intr-un moment in care, dupa o iubire de multi ani, foarte frumoasa dar si greu incercata, terminata insa in cele din urma pentru ca eu nu-i puteam oferi o “relatie normala”, nu mai credeam sincer ca “nu conteaza ce ai intre picioare, ci ce ai in cap”…fapentruul ca exista persoane ca tine, capabile sa ramana langa iubirea lor, chiar daca iubirea lor se afla in corpul gresit, ca sa zic asa, ma incurajeaza sa sper la lucruri mai bune…pentru ca si eu ma aflu in aceeasi situatie ca si prietenul tau.

Multumesc inca o data pentru mesaj…va doresc multa putere si iubire ca sa puteti continua pe acelasi drum pe care ati pornit impreuna.

11 Lp la 4:49 pm

Lp

Buna ! Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Si nu numai tie, ci tuturor celor care au raspuns post-ului meu. E mare lucru sa dai peste oameni care nu te cunosc, dar care iti pot spune ca iti admira un lucru. Viata mea in ultimele luni a fost un calvar. Multi mi au zis ca asa imi trebuie! Da, asa imi trebuie! Asa imi trebuie pentru ca, in sfarsit, gust iubirea din plin. Nu stiu cum sa va explic, poate sunt demodata, dar eu cred in iubire.
Stiu ca cei mai multi ma judeca pentru ceea ce simt.
La inceput ma deranja, dar acum nu mi mai pasa. Imi pasa doar de prietenii mei care stiu ca el este tot ce e mai bun pentru mine, imi pasa de familia lui si, nu in ultimul rand, imi pasa de noi. Multi preoti si oameni mi-au spus ca nu e bine, ca o sa ard in flacarile iadului. Da?! Dar de ce ?! Deranjez pe cineva? Nu ma afisez, nu am treaba cu nimeni imi vad linistita de viata si relatia mea. Nu fur nu dau in cap nimanui. Da si daca totusi asa o sa fie! Accept! Dar cat mai am de trait, vreau sa fiu fericita cum vreau eu!!!
Familie?! Eu nu am stiut niciodata ce e aia o vorba buna! Eu am muncit de mica, eu, desi am fost prima pana in 12-a, nu am fost felicitata niciodata! Nu am avut nicio sarbatoare in care sa nu plang, sa dorm pe afara, sau sa stau nemancata pentru ca asta era pedeapsa pentru nu stiu ce greseala! Eu am fost batuta, umilita, alungata ca ultimul caine, am avut trei tentative de suicid, 2 aproape mi-au reusit, era sa fiu violata, am dormit in cimitir sau pe afara zile la rand, doar pentru ca nu vroiam sa-i mai fac probleme lui. Caci ai mei au inceput o campanie impotriva lui si a familiei lui…. Si multe multe altele. Scuze greselile, dar lacrimile nu inceteaza sa curga. Lacrimi de durere dar si de bucurie ca sunt aici langa el …. Inca o data il veghez dormind!! Va pup si va reamintesc : luptati pentru iubirea si fericirea voastra!!!

12 Hany la 11:16 am

Impresionanta viata ta…inca o viata care este traita din plin si nu dupa placul celor din jur. Ma inchin in fata ta pt faptul ca-ti iubesti iubitul neconditionat. Iti multumesc ca ne-ai impartasit sentimentele/trairile tale. Ceau

13 Raluca la 2:27 pm

Daca asta e familia ta cine are nevoie de dusmani!!!Mult curaj in continuare si multa iubire…sper ca cinismul celor din jur sa nu va atinga niciodata si sa continuati la fel de fericiti. O persona trans este o persona ca oricare alta care merita intelegere si iubire si ma bucur pentru voi ca ai avut curajul de a face ceea ce simti. Multa lume judeca fara sa se opreasca sa inteleaga si sa vada dincolo de aparente, din pacate in Romania e multa lume ingusta la minte.

14 Anonim la 6:18 pm

As vrea sa te incurajez si eu. In general ajung la urechile noastre multe povesti si la fel de repede le si uitam pentru ca nu fac parte din “povestea” noastra. Este omenesc sa fim selectivi in retinerea informatiei, dar macar cei care scriu aceste episoade de viata au parte de minunata experienta a exteriorizarii si a eliberarii de solitudine. Nu, nu suntem singuri pe lume. Multi sunt ca noi, trebuie doar sa comunicam si sa (ne) comunicam.

Subiectul adus de tine in discutie m-a interesat mereu si am o sensibilitatea aparte pentru astfel de cazuri. As vrea sa te cunosc mai mult, poate ne mai scrii… Fac acum un apel si celorlalti care trec prin experiente similare sau au tangenta cu astfel de cazuri.

Ne-ai dovedit inca o data prin ce ne-ai scris ca exista iubire adevarata, indiferent de gen si orientare sexuala. De asemenea, toate mesajele de incurajare primite dovedesc acest lucru – lumea nu este empatica doar cu “tine”, ci cu “povestea” ta, cu chinul si razbirea ta. Pana la urma, la baza oricarei vieti zbuciumate (indiferent de variatiunile de gen) stau aceleasi sentimente umane: iubire, dezamagire, frustrare, impacare etc. De ce le acceptam la unii si la altii nu?

Nici eu nu inteleg de ce se fac atatea diferente intre oameni. Am putea trai fericiti si impacati, linistiti si sanatosi. Cred ca fiecare dintre noi greseste la un moment dat, judecam si criticam ceea ce nu putem intelege. Suntem in acelasi timp victime pentru unii si calai pentru altii. Regretul este ca pozitia de victima ne face uneori calai neinduplecati iar victimile noastre devin la randul lor calai pentru altii. Se naste astfel un cerc nedrept de vicios. Ca sa scapam din el ar trebui sa ne controlam mai mult furia si frustrarile.

Inchei mesajul facand apel la moderatie si echilibru. Si inca o data, toti cei care suferiti sau ati suferit pe nedrept, nu uitati sa fiti de inzecit de ori mai buni decat au fost altii cu voi, incercati sa invingeti rautatea care zace si ea ca sentiment uman la baza comportamentului nostru de aparare.

Cu mult drag!

15 Alexandra (admin) la 9:54 am

LP, voiam sa mai spun ca ma bucur ca familia lui il intelege si il sprijina (cel putin asa reiese din povestea ta). Este mare lucru pentru ca situatia nu este una usoara de inteles pentru parinti sau pentru cei dragi. Oricat de empatici am fi, oricat de deschisi la minte ne consideram a fi, nu cred ca putem cu adevarat intelege cum e sa simti ca esti “blocat” in alt corp decat cel pe care simti ca ar trebui sa il ai. Deci, nemaipomenit ca familia il intelege si il sprijina :)

16 paku2na la 4:49 pm

LP te felicit din suflet pentru taria de care dai dovada..eu il inteleg perfect pe iubitul tau la fel cum te inteleg si pe tine. Si eu am trecut prin multe greutati… din pacate parintii mei sunt decedati. Nu te sfatuiesc sa pui pe primul loc familia… meriti sa fii fericita, iar daca tu gasesti fericirea alaturi de prietenul tau, atunci el sa fie pe primul loc… nu ai nici o vina ca parintii tai nu te inteleg. Daca te iubeau si iti vroiau binele atunci te sprijineau in tot ceea ce faci.

Felicitari pentru voi si pentru familia iubitului tau. Sunteti oameni minunati… apropo nu lua in seama tot ce zice lumea.. si eu arat ca un baiat, tunsa scurt, port haine de baieti, chiar si lenjerie intima si imi plac fetele feminine, de multe ori ne arata lumea cu degetul pe strada sau vorbesc aiurea dar nu ma feresc sa ma afisez si nu bag in seama. Fiti tari si luptati pentru voi si pentru dragostea voastra. Tineti-va de mana si sariti impreuna peste toate piedicile…va apreciez si va stimez. Iubiti-va mult:) va pup si te astept cu noutati despre cum decurg lucrurile… sper sa fie vb bune :)

17 AP la 5:08 am

Buna dimineata! Sunt AP inca pe anonimat aici poate am sa ‘ies’ (coming out) din dulap cum se zice! Am sa va trimit si o poza dar deocamdata eu am intrat aici din greseala, a lasat iubita mea se pare site-ul deschis pe browserul iphone-ului, nu s-a gandit ca eu sunt ‘hacker’ si aflu:))

Nu m-am suparat! Sper sa nu te superi nici tu ca am scris aici! Dar e atata lume buna care intelege aici! Multumesc! Multumim! Uite asa ai cu cine sa vb de noi!:p

Eu ma bucur ca ai gasit site-ul acesta! Si nu mai stai pe forum mele de ftm :) ) Glumesc! In rest am sa mai scriu si eu pe aici ca vad ca lumea vrea sa ne cunoasca! Dar acum nu vinde si tu tot din casa!:)) V-am pupat! :)

18 LP la 10:33 pm

M-a prins!! Da el e !!! Am crezut ca am sters tot dar se pare ca nu… Ap stii ca te iubesc??
Am gasit site-ul acesta din greseala si am zis de ce nu. Si am scris un rezumat al povestii noastre. Ai vazut? In sfarsit am gasit oameni care ma inteleg. Ne inteleg. Te iubesc!

19 paku2na la 11:15 am

buna:) woow ce situatie… vedeti voi.. adevarul pana la urma iese la iveala… a sa a fost sa fie sa afle iubitul tau:)) chiar ma bucur foarte mult… as vrea sa ne tineti la curent cu tot ce se intampla… vorba lui, aici e multa lume care va intelege si care va apreciaza:) va pup si va imbratisez cu drag… mult curaj:D

20 nico la 7:20 pm

sunteti un cuplu superb

21 AP la 2:44 am

mersi

22 AP la 3:03 am

Lucrurile s-au agravat. Mama iubitei mele LP… azi la pranz a venit cu toata familia sa-si ia fata acasa. LP e majora 19 ani, e la facultate anul 1. Noi doi singuri si familia mea ne intretinem. De aproape un an familia ei, mai mult maica-sa capul atotstiutor :( cauta numai rau sa ne faca, de la blesteme la acte de violenta fata de ea, eu ce sa fac, sa-i omor nu. Iar LP fiind majora poate sa stea unde vrea si maica-sa n-are niciun drept sa vina sa faca scandal, sa o faca de ras pe strada, sa blesteme si sa ameninte familia mea.

Cum putem actiona pe cale legala sa ne lase, sa o lase in pace, ea nu are nevoide de nimic de la ei, vrea doar liniste, iubita mea e prea buna sa se impuna sa-i spuna stop si daca ridica tonul o bate, ultima data in vara a venit batuta umflata plina de vanatai la mine si de atunci am zis ca nu o mai las sa-i faca rau. Dupa ce ca o alunga de acasa o cauta apoi sa o ia inapoi sa o mai bata putin sa o maltrateze. Mai are 2 surori alea nu au nimic nu le lipseste nimic, doar pe ea cea mai mare o chinuie, o infometeaza, o lasa inchisa pe afara sa moara de frig. Ultima data i-a ars actele sa fie ea sigura ca nu mai pleaca, a inchis-o in casa de ziua ei, si nu mai zic cate si mai cate, de ce nu o lasa in pace ca doar nu e obligata sa stea acolo.

Plus ca era sa fie violata ca maica-sa a trimis o cu niste tigani la mare sa aibe grija de copilul lor sa ia ea banii, f fain nu? Ce fel de mama…cum zicea cineva mai sus familia pe primul loc, sangele apa nu se face, da asa-i dar cand AI FAMILIE ADEVARATA nu o mama sclerozata care te trimite la produs si te omoara sa fie ea fericita. E vai de capul ei si maine poimaine o da afara din casa si pe ea si pe familia ei. Doar ca fiica ei e o stricata si umbla cu mine asta e unica ei preocupare, de ce?

Si daca imi amintesc la inceput aproape 6 luni ma chema la ea si stia care-i treaba cu noi chiar mi-a dat camera sa stau cu fiica ei, si nu ma lasa sa plec acasa numai sa mai stau, sa mai stau. Era bunatatea intruchipata pana cand a trebuit sa plecam cu facultatea sa o ajut pe LP si a luat-o razna. Abia atunci si-a aratat fata. Ce a fost dupa e un mare circ… nu va imaginati o femeie care o credeam ca o a 2-a mama si ma trata mai bine ca pe fata ei, si intelegea tot aspectul cu viata mea deodata ma blestema si ma impingea si o punea pe fiica ei sa aleaga.

Eu am plecat, am zis ca nu am ce cauta in familia lor sa-i despart. LP a venit dupa mine. M-a ales pe mine si nu-i pare rau nici in ziua de azi ca a facut asa. Au fost luni de cosmar pentru noi. Pe drumuri fugari, ascunsi de ochii lumii cu frica sa o gaseasca maica-sa iara sa-i faca rau pana am gasit refugiu si intelegere la mine acasa la parinti. LP a povestit putin pe langa ce s-a intamplat cu adevarat, acum iara a avut tupeu sa-l trimita pe bunicul ei cu binisorul sa o cheme acasa ca maica-sa s-a schimbat ca era nebuna si nu si lua tratamentul…oare?

Maica-sa era la poarta mea si blestema casa si ameninta ca pune bombe… reamintesc ca am nevoie de ajutor pe cale juridica legala… vreau un avocat specializat pe cazuri ‘accept’ vreau sa mi apar familia si pe LP de nebuna aia, ea mi-a cerut sa scriu aici…. avem dovezi inregistrari vocale, sms-uri cu amenintari si ‘vorbe dulci de mama’ ….va dati seama. Nu vreau raul nimanui doar liniste si sa nu o mai vad pe iubita mea ca sufera… Multumesc!

23 Alexandra (admin) la 10:04 am

AP, e o situatie foarte complicata…. cred ca cel mai bine e sa contactezi Asociatia Accept, poate ei te pot ajuta. Pe acest site nu publicam niciun fel de detalii de contact deci in afara de sprijin moral si emotional, nu stiu cum v-am putea ajuta :( .

24 lp la 6:28 pm

buna tuturor!
lucrurile au inceput sa se linisteasca! dupa discutii interminabile parintii mei au hotarat sa ma lase in pace!! si e asa de bine! nu m-au mai cautat si nu mai stiu nimic de ei de cateva sapt bune! simt ca in sfarsit o sa am parte de liniste si astfel sa ma pot concentra pe ceea ce trebuie sa fac adica scoala si sa-mi traiesc viata alaturi de omul pe care il ador! va multumesc inca o data pt toate vorbele frumoase! si va doresc numai iubire si speranta! va pupa lp …

25 puiutz la 12:32 pm

buna…..am citit putine dintre comentariile de aici si mi se pare chiar complicata viatza voastra..:Deu ma bucur in sfarsit ca ati scapat de mama si familia ta LP si sper sa fiti fericiti in continuare…v pwpa puiutz;)

26 love lp la 6:00 pm

hello!!! eu si AP nu mai formam un cuplu. s a indragostit de alta. isi batea joc de mine si de sentimentele mele. asa k am plecat de la el. sunt acasa la ai mei. mi e oarecum bine. eu am iesit prost din toata povestea. si partea proasta e ca inca il mai iubesc dar nu mai e cale de intoarcere. ne am batut ne am certat si acum nici macar nu mai vorbim. imi pare rau pt toti cei care au crezut in noi si in dragostea noastra. va pup pe toti! si tu AP daca vezi acest comentariu…iti multumesc pt cel mai frumos cadou de ziua mea adik o amenda de 2 mil….:))) te iubesc! eu lp tastand singura:)))