Nici nu ma gandeam ca eu sunt femeie si caut o femeie

11 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Transgen, transsexual si atractia fata de femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Adolescenta

M-am nascut intr-un orasel mic si am crescut intr-un sat si mai mic, dar culmea fericirii a fost ca am crescut libera sa fac tot ce imi taia prin cap. Ma cataram prin toti copacii si pe toate gardurile si adoram sa bat mingea si strazile pana noaptea tarziu cand bunica isi incerca insistent glasul convingandu-ma sa intru sub cearsafuri la somn.

Eram baiatul lui bunicu’ — din fericire si unicul (mai am 4 frati dar eu am crescut la bunici) — fapt pentru care aveam cale libera la orice (fara exagerarile unde punea varga bunica).

Ma simteam ca un casanova cand plimbam fetele cu mandrie pe strada si stimam baietii mai mari ca mine ca si cum abia asteptam sa cresc mai mare si sa stau in cercul lor. Dar asa a fost doar la meciuri de fotbal si tenis caci crescand, mi-au crescut si sanii si deja lucrurile nu mai erau la fel. Pentru ei eram fata, o vedeam in privirea lor iar cu timpul a ramas doar salutul.

Pe bancile scolii, in clasa a 2-a, imi curtam cu grija colega de clasa (inca imi aduc aminte complimentele pe care i le faceam pe terenul de volei) si din una in alta, am trecut la alta colega. Intr-a 5-a mi s-a pus rau pata pe profesoara de istorie, iar restul, fara numar.

Toate imi placeau, ma indragosteam mereu pana am gasit o fata care sa ma sarute cat de cat. Dar au intervenit surorile ei cu intrebari suspecte si ne-am lasat in cele din urma.

Au urmat altele si altele dar nimic concret pana pe la vreo 21 de ani cand nici nu ma mai gandeam ca de fapt eu sunt femeie si caut o femeie. Viata mea devenise rutina, acopeream o rana cu alta, lacrimi, bere, tigari, piercing, iesiri cu prietenii pana intr-o zi cand prietena mea cea mai buna (care locuia cu mine) mi-a prezentat-o pe sora ei.

A fost dragoste la prima vedere, a fost si inca este (dupa 8 ani) ceva atat de profund incat nu mai stiu care este ea si care sunt eu, iar partea buna e ca sentimentele corespund. Dar normal, nimic nu poate fi perfect, toti ne certam, ne impacam, trecem prin greutati, dar daca vrem un lucru il obtinem, il avem, il pastram.

Examene de constiinta ne facem toti. Mi le-am facut si eu. Inca imi amintesc cand il rugam pe Cel de sus sa faca vreo minune pentru ca vroiam sa fiu baiat si nu lesbi. Scrisesem chiar la intamplari adevarate ca sa intreb unde ma pot opera (nu am reusit sa le citesc raspunsul, dar l-am gasit oricum in alta parte iar cand va veni momentul potrivit, voi face si pasul asta).

Consider ca viata ne apartine si trebuie, chiar trebuie sa ne-o traim din plin, ca de nu ce sens mai are?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 11 comentarii }

1 Arianna la 1:09 pm

8 ani… multi inainte, multa armonie si implinire!
Daca sunteti impreuna de atata timp si spui ca a fost dragoste la prima vedere (ceea ce inseamna ca atractia fizica a fost elementul determinant), de ce vrei sa te schimbi? doar pentru ca presupui ca Doamne-Doamne iubeste mai mult cuplurile hetero?! Cate cupluri cu vechime ca a voastra sau mai mare cunosti? Cate care sa se inteleaga atat de bine ca voi? Eu cred ca El are treburi mai importante decat sa se uite in pantalonii fiecarui individ.

2 ro la 11:16 pm

ps.multumesc mult Arianna!

3 Alexandra (admin) la 1:21 pm

As vrea sa te intreb, motivul pentru ca doresti sa te schimbi este pentru ca identitatea ta de gen este de barbat (cred ca termenul transgen — engleza transgender — se aplica in acest caz) si nu te simti comfortabil ca femeie sau doar pentru ca nu vrei sa fii etichetata drept lesbiana, sau pentru te simti diferita de alte femei?

Si eu m-am gandit multi ani ca ar fi trebuit sa ma nasc baiat dar asta a fost pentru ca simteam ca nu eram ca celelalte fete, ca am un rol de gen complet atipic. Dar in momentul in care mi-am dat seama ca sunt lesbiana am inteles ca feminitatea vine in atat de multe combinatii, ca nu exista un tipar anume in care trebuie sa te incradrezi. Feminitatea noastra este unica pentru fiecare dintre noi, chiar daca nu suntem feminine in sensul traditional al cuvantului.

Si pentru prima data in viata am simtit ca da, ma bucur ca m-am nascut femeie, exact asta trebuia sa fiu. Sunt mandra de asta si in sfarsit am ajuns sa fiu foarte impacata cu feminitatea mea complet atipica. Acum ma simt atat de bine in pielea mea iar faptul ca sunt baietoasa ca fire, comportament, etc… nu ma face sa ma simt mai putin femeie. Dimpotriva :)

Oricare ar fi motivul, multumim ca ti-ai impartasit povestea cu noi.

4 ro la 11:13 pm

Buna. Exact, termenul corect e transgender. Nu e pt Cel de Sus, mersi de cuvintele dragi, e pt mine insumi. Nu e nici ca nu m-as vedea tot restul vietii alaturi de femeia pe care o iubesc ca femeie, dar am vrut mereu si vreau sa fiu baiat. Am crescut atat de mult cu visul asta, ca zilele astea nu am mai ezitat sa gasesc un rasp la intrebarea: ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare? am 29 de ani, mai mare de atat! Cert e ca mi-am raspuns mereu ca atunci cand o sa fiu mare o sa devin baiat…Acum na, cine stie… E totul atat de usor de zis dar mai greu de facut. Cate obligatii familiare si un pic mai multa teama la cum va fi percursul, cat de lung, cat de greu sau usor. Deja am incercat acum un an dar am preferat sa mai aman. E ca nu ma simt bine in pielea mea, e ca si cum nu ma recunosc cand ma privesc in oglinda. Imi cumpar ceva si nu imi sta cum vreau eu (mai cu ai mei pe acasa ca o sa fac cadou sanii mei la cine are nevoie) si mai ales raportul pe care il stabilesc mereu cu cei din jur nu e asa cum il vreau intr-adevar. E ca si cum mi-as trai viata pe jumatate si dau mereu doar jumatatea aia din mine. Ani si ani am cautat mii de raspunsuri, chiar si acum, chiar si psiholoaga m-a intrebat acum 2 ani (parcursul include si psihologi,psihiatri etc.) De ce vreau sa fiu baiat? as putea gasi mii de motive dar concluzia e aceeasi. Pe orice as da vina, eu continui sa visez la ziua in care o sa fiu asa cum vreau: baiat si nu fata.
O idee minunata site-ul, complimenti. Daca eu imi zic povestea o alta femeie, pastrand anonimatul, poate va prinde curajul de a vorbi, lucru foarte important, mai ales pentru cei care au tendinta sa se ascunda, sa se izoleze in ei. Va pup.

5 Alexandra (admin) la 10:30 am

In cazul asta multa, multa bafta. E un lucru curajos pe care il faci dar iti recomand sa cauti sprijin si prin comunitatile transgender de prin afara. Din pacate persoanele transgender formeaza o minoritate distincta in cadrul lumii noastre queer si de multe ori nu gasesc intelegere nici din partea comunitatii gay si lesbi. Nu e ok dar asa stau lucrurile din pacate…. e foarte greu sa intelegi cu adevarat ce inseamna sa simti ca te-ai nascut in alt corp decat cel pe care simti ca ar trebui sa-l ai de fapt. Din nou, mult noroc si curaj, sa ne tii la curent cu povestea ta.

De curiozitate, ai tai stiu?

6 ro la 3:24 pm

Mersi! Momentan traiesc in Italia, dar nu exclud ca as vrea sa ma intorc din nou in tara si sa incerc acelasi lucru si in tara. Desi nu stiu inca cum e in tara pt ca am stat perioade scurte de timp si nu prea am cautat sa vad ce zic cei din jur. Va pup, va tin la curent si… va urmaresc mereu povestile!

7 ro' la 11:46 pm

Tocmai am citit noile povesti de pe site si, ajungand la a mea, am observat ca am sarit o intrebare…da ai mei stiu, prietena si ea stie, chiar si bunica :) )

8 lp la 5:42 am

hello ro!
tot ceea ce ai scris tu aici si ma refer la gandurile si trairile tale le aud si le simt si eu zilnic ! si nu pt ca as fi transgender, ci pt ca iubesc unul! iti admir curajul de a-ti spune povestea si iti urez numai bine in drumul tau catre visul tau! mama prietenului meu (care este o femeie deschisa la minte si care si a acceptat copilul indiferent) mereu imi zice : nu conteaza ce ai intre picioare, conteaza ce simti ce ai in cap si in inima! asta iti zic si tie! numai bine si iubire iti dorim !!!
lp si ap!

9 andryrandy la 11:54 pm

hello!
eu sunt ftm!trans…ca tine! nu ti piede speranta! daca vrei te ajut eu cu forumuri sau adresa utile de comunitati ftm din -afara…asa este cum a zis si adminul. suntem in minoritate in romania…si 2 nu prea ne regasim in nicio ”gashka” dar suntem tot pe acolo…

si eu vreau sa fac op…stiu costuri….stiu doctori…cu banii e mai greu…in orice caz…cand te apuci de tratament cu T ( testosteron) poti sa faci actele de schimbare a numelui asta si la noi se poate. pot sa te ajut cu linkuri.asta daca nu ti-e rusine sa mergi in fata unor legisti adormiti care contracost taxelor in rigoare de schimbare a numelui si sexului depinde de anumite criterii, stadiul de tratament, infatisare, hartie de la psiholog…se poate oricum! ask around! take care!

10 ro' la 3:12 pm

salut! mersi de sprijin(moral,deocamdata) pentru moment am decis sa mai astept un pic, lpsa de bani si inca cateva probleme de rezolvat. dar as fi curioasa sa vorbit un pic,vad ca stii foarte multe lucruri!nu stiu cum sa facem schimb de id!admin ne poti ajuta? pupici

11 Alexandra (admin) la 8:44 pm

Din pacate nu publicam adrese de email pe site dar avem un club privat de membri, ai acolo detalii cum sa deveniti membri.