Eram dependenta de ea, o iubeam enorm, dar n-a fost niciodata a mea

9 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>O iubesc dar nu stiu daca ea e lesbi

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Am observat ca unele povesti de aici au un final fericit, altele mai putin. A mea cred ca se incadreaza in cele cu final fericit. De ce? Toata nebunia mea a inceput acum patru ani, cand am cunoscut-o pe EA, absolut intamplator. Nu stiu daca Raul are un sfarsit, dar Binele cu siguranta se termina repede.

Cu fiecare clipa, ma apropiam tot mai mult de acel sentiment unic care ma inunda din interior in exterior, invaluindu-ma usor-usor intr-o stare euforica. Mi-am dat seama ca mi se strangea stomacul atunci cand EA era in preajma mea. Ne placea sa privim norii la nesfarsit, pentru ca fiecare nor inseamna un vis. Ii admiram impreuna, in fiecare dupa-amiaza: ea, rezemata de trunchiul unui tei, eu odihnindu-ma in bratele ei, privind tacute spre cer, minute in sir.

Dupa o perioada, am stiut ca o iubesc. I-am spus-o intr-un mesaj si mi-a marturisit ca, la randul ei, ma iubeste. A fost ceva magic, un sentiment pe care as vrea sa-l mai pot retrai acum, dar pe care, din pacate, nu am stiut sa-l pretuiesc suficient atunci. Imi era dor de ea. Absolut in orice secunda imi era dor de ea.

Chiar daca era langa mine sau nu, imi lipsea. Orice secunda alaturi de ea ma facea sa-mi doresc mai mult, era ca un drog, devenisem dependenta sau poate chiar mai rau. Mi se parea ca imi apartine, eram geloasa, iar asta durea mai mult decat orice. Chiar daca era langa mine, nu putea fi a mea.

Apoi, mi-am dat seama de unde venea dorul acela: Cel mai rau e atunci cand ti-e dor de o persoana pe care nu o poti avea. Si asa era, ma durea enorm faptul ca nu putea fi a mea, era o durere care imi spargea pieptul si care imi inunda ochii, fiindca stiam ca, intr-o zi, as fi putut s-o pierd fara ca nici macar sa-mi apartina.

Stiu insa ca, de fiecare data cand am avut nevoie de sprijin, cand am avut nevoie de ea, cand toti erau impotriva mea, cand toti m-au uitat, ea a fost langa mine si m-a iubit pentru ce sunt.

Cine stie, poate a fost asa fiindca si-a dat seama ca tot ce faceam, faceam pentru ea si pentru a-i dovedi cat inseamna pentru mine. Chiar daca paream dezamagita, locul rece si gol din mine se ocupase cu ceva firav care merita toata iubirea si atentia. Mi-am sacrificat fiecare sansa din viata doar ca sa-i fiu alaturi, uneori fara sa o spun, fiindu-mi de ajuns sa stiu ca macar sunt langa ea. Asa simteam ca trebuie sa fac. Ma simteam matura, doar ca intr-un mod diferit fata de ceilalti.

Parca simt si acum aceiasi fiori care ma treceau atunci cand ma atingea, acelasi parfum dulce ce ma invaluie si acum cand imi aduc aminte de ea, aceeasi privire ce ma are in grija oriunde as fi. E asa cum mi-a promis? Ca niciodata nu ma va putea inlocui? Ca nu vrea sa ma piarda? Ca nu stie ce s-ar face fara mine? Este asa cum mi-a promis? Nu.

Dupa acesti doi ani, pe care am incercat sa ii descriu cat mai scurt (caci e un adevarat roman, sincer vorbind), totul s-a dus. Nici nu reusesc sa descopar cuvintele potrivite care sa descrie ceea ce s-a intamplat cu adevarat. S-au dus toate momentele extraordinare intr-o singura zi, in cele doua minute in care sufletul meu s-a facut tandari (si stiti ce? Inca mai culeg cioburile).

S-a dus totul pentru un baiat. S-a dus totul pentru cuvintele spuse la nervi. Si dupa inca doi ani, ajungem in ziua de azi, in care inca ma urasc, cu lacrimi in ochi, pentru impulsivitatea, nechibzuinta si delirul de care am dat dovada. Acum incerc sa zambesc — fals, ce-i drept. Si cu un accent de Florin Piersic imi spun: Pentru o clipa, a fost a mea.

Acum nu e a mea, nu sunt a ei, nu suntem impreuna. Cu toate astea, e o povestioara cu un final fericit. Eu nu sunt fericita, dar ea este, deci cred ca as putea incerca sa fiu si eu.

Am gasit o placere in a iubi o persoana fara ca ea sa stie, sa nu aiba nici cea mai putin credibila idee; un supliciu. O iubesc ca si cum mi-ar apartine mie si e valabila numai pentru mine; ceea ce face, chiar si cele mai meschine gesturi, felul in care arata, pana si cel mai nevizibil loc a ceea ce este vizibil.. Va regasiti si voi in randurile astea?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 9 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 3:41 pm

Nu esti fericita acum dar vei fi la un moment dat cand vei gasi pe cineva care sa te vrea cum o vrei tu pe ea. N-am inteles insa o chestie, daca i-ai spus ca o iubesti si ea a spus ca te iubeste, de ce n-ati fost impreuna?! Si voiam sa te intreb daca se poate, ce varsta ai?

2 TDkN la 6:11 pm

Pai mi-a spus ca ma iubeste dupa 4-5 luni,dar dupa un an jumatate aproximativ ne-am … certat (sau ceva).
Varsta mea 18. De ce? :)

3 Alexandra (admin) la 9:15 pm

De curiozitate. Si scuze in legatura cu citatul, am rectificat. Multumim mult pentru poveste :)

4 TDkN la 9:18 pm

Pentru nimic sincer dar multumesc mult pentru rectificare :P

5 A.P. la 11:45 pm

stiu ca acum e groaznic de greu, dar pot sa-ti promit ca nu va fi asa la nesfarsit.dupa o vreme o sa te poti linisti si cand va trece suficient timp o sa fii pregatita pentru altcineva.eu am trecut pe acolo-povestea mea incepe cu “mi-am negat sexualitatea multa vreme…”

6 Cristina la 11:33 pm

EU m-am despartit acum 2 zile. O iubesc mult dar mi-e mai bine fara ea. Sunt mult mai linistita. De ce? Pentru ca e foarte geloasa si cicalitoare fara motiv. Intre noi e diferenta de numai 7 ani, dar din cauza modului ei de a fi, am obosit psihic si nu mai pot continua relatia. Telefoane peste telefoane, “Ce faci? Cum stai? Mie imi spui ce faci in clipa asta!. Dar cine e la tine in birou? Pune pe speaker sa aud si eu etc”. Si numai asa.
Ajunsese enervanta rau. Altceva ce m-a deranjat, erau niste reprosuri fara motiv. Am primit de Craciun un ren din plush de la fratele meu si a inceput cu chestii de genu’ “acuma nu o sa te mai uiti la ce ti-am dat eu ca a trebuit frati-tu sa se bage repede, nu vezi ca vrea sa ma indeparteze de tine”? Seara cand vb pe mess cu frati-miu celalalt care locuieste in alt oras, imi zicea ca de ce imi pierd timpul cu el, ca sa-l las, ca el are nevasta, si ca acum sa-i acord ei atentie ca sunt intr-o relatie nu mai sunt singura de capul meu. Alta anomalie, erau controalele la serviciu, sau venea noaptea acasa sa verifice daca sunt singura, tot timpul avea impresia ca la mine in casa mai este cineva, desi vb ff mult la telefon si pe mess. Toate astea m-au obosit. Desi sunt lesby convinsa sunt dezamagita de femei, dar sigur ca asta nu inseamna ca o sa am un barbat langa mine, NU.

7 dana la 9:49 pm

Ei draga, esti tu mai ghinionista sa dai peste femei mai loca, dar asta nu inseamna ca toate sunt la fel, norocul tau il am si eu, sincer sunt dezamagita rau de femei, dar sunt lesbi si n-am incotro tot la ele ma intorc

8 nobody... la 2:57 pm

Interesanta povestea… As putea sa zic ca ma regasesc si eu in unele randuri, in sensul ca e asemanatoare povestea ta cu a mea… Nu ar trebui sa te simti vinovata pentru ca nu ai stiut sa o pretuiesti cat timp a fost langa tine, deoarece dragostea invinge mereu si daca te iubea ca la inceputul relatiei, nu cred ca ar fi cedat asa usor la fiecare lucru care te deranja. Poate ca ea gaseste acuma fericirea de care are nevoie in persoana care e langa ea, dar cu siguranta nu va mai gasi acel ceva ce l-ai avut tu cat timp ai fost cu ea. Sunt nenumarate chestii pe care nici timpul nu le poate vindeca… eventual sa faca o rana si sa doara mai tare!

9 ionela la 12:23 am

Offff,nu ma regasesc in tot ce ai spus tu ,insa pe jumatate…sunt undeva pe acolo.
Sincera sa fiu,nu mai pot sa scriu nimic,pentru calacrimile imi curg incontinuu pe obrajei mei….sper sa iti gasesti jumatatea predestinata de steluta ta norocoasa si sper ca de acesta data fericirea sa aibe loc in inima ta si sa poti spune “esti a mea…”.
Pupici..