Dupa ce iubita mea m-a parasit, am devenit o mama singura

35 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Povesti de dragoste intre doua femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Povestea noastra a inceput acum 10 ani. Aveam doar 15 ani pe atunci, cand am aflat ca ea, o femeie, ma priveste altfel, ca ma doreste. Am fost avertizata ca nu e normal, ca nu trebuie sa mai mentin legatura, ca o relatie de felul asta, la varsta mea, poate avea consecinte pentru toata viata, ca ea se plictiseste repede si cand va aparea altcineva nou ma va lasa si multe altele. Evident, n-am ascultat. Eram intrigata si incitata de persoana ei, o analizam, o provocam, doar sa ii vad reactiile.

Am inceput sa vorbim cu orele, sa ne vedem tot mai des si sa cautam sa stam cat mai mult impreuna. Ea tocmai iesea dintr-o relatie (aflasem de la aceeasi prietena comuna care m-a pus in tema de la inceput), era afectata si si-a gasit “refugiul” in mine. A continuat o perioada sa se vada si cu ea (plecase in alt oras), mergeau la munte, la mare, dar ma descoperea si pe mine.

Am cunoscut-o si eu mai tarziu si mi-am dat seama ca ea era tot ce nu eram eu: puternica, indrazneata spre tupeista, posesiva, puternica, increzatoare si apropiata de varsta cu fosta ei iubita. Cand s-a terminat de tot relatia cu ea si cand a inceput cea cu mine, nici ea nu a stiut sa-mi spuna; stiu doar ca imi cauta privirea din ce in ce mai des si ca vedeam in ochii ei dorinta, dragoste si fericire.

Totul s-a intamplat treptat, usor. Si-a dus micile batalii una cate una si a castigat din ce in ce mai mult din inima mea, din sufletul meu, din trupul meu pana cand, vorba cantecului, “i could feel her in my blood”. Si asa a ramas, imi curge prin vene.

Am urat-o pe cealalta doar pentru ca inca mai era in viata ei, fie ca era printr-un mesaj sau un telefon, dar nu am avut ce face. O iubeam deja pe ea prea mult, plus ca, daca eu nu-i puteam da ceva anume, nu aveam cum sa-i interzic sa isi ia acel ceva din alta parte, nu ar fi fost corect din partea mea.

Asta a durat pana cand, incetul cu incetul, am devenit una si aceeasi persoana, pana cand am simtit ca ne-am contopit complet, pana cand am simtit ca ma iubeste, pana cand ne-am iubit cu disperare. Nu trecea ora fara sa ne apelam, fara sa ne dam un mesaj si ne vedeam in fiecare zi. Profitam de fiecare ocazie si de fiecare jumatate de ora disponibila pentru a sta impreuna, pentru a ne vedea, pentru a ne imbratisa.

Uneori mergeam dimineata la ea si o surprindeam trezind-o din somn. Ma astepta somnoroasa si ciufulita, ma saruta, ma lua in brate si ma primea in patul ei cald. Mainile se cautau pe sub patura, trupurile se dezgoleau si ne iubeam cu atata pasiune. Ii simteam inima cum bate puternic, trupul cum tremura de dorinta si buzele cum imi cauta gura si asa ne incepeam ziua.

Faceam totul impreuna, eram cele mai bune prietene, eram confidente, stiam in fiecare secunda ce facem si unde suntem, faceam planuri impreuna, ne surprindeam reciproc si ne iubeam cu toata fiinta. Am trecut peste toate problemele si toate semnele de intrebare referitoare la relatia noastra impreuna, am plans si am ras si am stiut sa fim alaturi una de cealalta.

Lunile treceau, anii de asemenea (vreo cinci, poate sase) si noi ne traiam iubirea mai intens si cu mai multa pasiune ca inainte. Bineinteles ca erau certuri, dar durau cateva ore, maxim o zi si impacarea era mai dulce.

O iubeam atat de tare incat ma durea sufletul sa nu o am mereu alaturi. Era vesnic in gandul meu, in sufletul meu si imi doream sa-i simt parfumul mereu. As fi facut orice pentru ea, as fi dat orice pentru a o avea mereu langa mine.

Daca m-a iubit? Da, m-a iubit! Cand a incetat sa ma iubeasca? Nimeni nu mi-o poate spune, stiu insa cum si pentru cine. Si-a schimbat locul de munca, persoane noi, provocari noi, “prieteni” noi. Se imprietenise cu cateva colege, radeau, glumeau, povesteau si tot povesteau, pana cand a inceput sa nu mai simta nevoia sa-mi repete si mie ce vorbea cu ele.

Eu m-am angajat intre timp ca sa-mi pot plati facultatea si nu am mai avut atat timp liber, in schimb ea profita de fiecare moment de “libertate”.

Una dintre ele ma privea tare urat, cu ura si nu stiam de ce. Cand i-am spus, a zis ca exagerez. Apoi vorbea din ce in ce mai mult la telefon, chiar si de fata cu mine, cu ea. Chipurile avea probleme si era doar o prietena ce o ajuta ascultand-o. Cand a avut probleme cu masina, facuse un accident minor, “prietena ei” a ajutat-o financiar.

Mi-a povestit ca e casatorita si are si un baiat, dar ca nu-l iubeste pe sotul ei, nu e nimic intre ei, sta cu el doar pentru ca are influenta si pentru ca a amenintat-o ca, daca il paraseste, ii ia copilul. Si ca incearca sa compenseze punandu-i lunar o groaza de bani pe card cu care nu are ce face, asa ca a putut-o ajuta.

Nu stiam cum sa reactionez, fierbeam de furie si de gelozie pentru simteam si vedeam toate lucrurile astea, pe cand ea le nega, imi zicea ca sunt deplasata, ca doar vorbesc de serviciu sau de problemele aleia. 1000 de sms-uri pe luna date ei… eu nu mai primeam niciunul. Nu aveam cum sa lupt cu ea, se vedeau zilnic, ii facea cadou ceasuri scumpe si obiecte de aur de ziua ei, cand eu abia puteam sa iau ceva simbolic. Nu aveam decat dragostea pentru ea si toata fiinta mea de oferit. Nu a fost de ajuns.

Am reusit sa-i fac o surpriza: 6 zile la Paris de ziua ei. Trebuia sa ne apropie definitiv sau sa ne desparta. A fost data pe spate, fericita. Am ajuns acolo, a sunat-o “prietena” sa-i spuna ca ii e rau, ca nu stiu ce are, cand noi eram in Paris! Cand am intrebat-o, mi-a marturisit ca i-a zis ca pleaca cu “verisoara” ei sa-si sarbatoreasca ziua.

Mi-a cazut cerul in cap, bineinteles ca ne-am certat, dar am trecut peste, doar eram acolo sa ne iubim. Cand am ajuns acasa, imediat am sunat-o si era telefonul ocupat, era deja prea mult pentru mine. I-am dat un mesaj si i-am zis ca ma dau batuta, ca nu mai stiu ce sa mai fac si ca sper sa fie fericita cu “prietena ei perfecta”. Fara raspuns, fara niciun semn de la ea.

Se intampla acum 4 ani. Am murit atunci pe dinauntru, plangeam non-stop, nu mai vroiam sa traiesc. Am mai fost in vacante impreuna, dar nu a mai fost la fel, nu ma mai privea ca inainte, ii eram indiferenta. Stia cat de tare m-a ranit ca nu mi-a spus ce se intampla, nega in continuare totul si ma invinovatea pentru tot. Eram distrusa, ma culcam plangand si ma trezeam plangand, dar ei nu-i pasa.

Nu ma mai interesa ce se intampla cu mine, tot auzeam ca trebuie sa-mi gasesc un baiat, sa fac o familie, asa ca primul venit a fost si primul servit, dar fara sentimente. Intre timp, a aparut un altul care ma facea sa ma simt asa cum o facea ea, inchideam ochii si mi-o imaginam pe ea.

Am facut un copil, un baietel, am devenit mama singura. Aveam nevoie de el si el de mine, iar acum ma concentrez pe cresterea lui.

Ea? Se plimba prin lume cu prietena ei care ii poate oferi tot ce eu nu am reusit, usi deschise cu bani. Asta si-a dorit toata viata, sa vada lumea, iar pentru ca eu nu am reusit sa i-o arat, acum o vede cu ea. O duce in locuri noi si in locurile noastre, au fost la Paris si in alte orase mari.

Acum locul din dreapta nu mai are parfumul meu si nici pielea ei nu ma mai cunoaste. Acum ochii ei ma privesc goi, iar ea imi spune: “25 de ani…. ce mica esti… cate mai ai de trait!”. Acum sunt prea mica, acum are alte “proiecte”.

Sunt goala pe dinauntru, nu mai vreau nimic, nu mai stiu nici macar cine sunt. Stiu doar ca o voi iubi toata viata si stiu ca as face orice pentru o clipa de iubire din partea ei, apoi pot sa mor.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 35 comentarii }

1 tesoro mio la 10:44 am

ce trist!!!

2 RefinedDemon la 10:45 am

Sa mori? Nu, asta nu se poate.
Tu desi ai suferit cumplit, inca suferi, tu trebuie sa le dai altor femei puterea sa treaca peste, asa cum si tu vei primi ajutor, sprijin si caldura.
Tu trebuie sa te ridici, sa iti scuturi aripile de praf si sa crezi, sa crezi ca mai este o sansa, mai este timp. Timp pentru ce? vei intreba. Mai este timp sa te ridici si sa speri. Cineva este acolo pentru tine si stii bine asta. Spera, esti tanara. Ai cunoscut durerea, dar cea mai mare cred ca stii si tu, e ca persoana iubita sa moara. Macar, ea traieste.

3 Butterfly la 9:08 pm

Nu, am ales sa raman aici sa vad ce-mi mai rezerva viata. Nu neg faptul ca de multe ori “ma bate-un gand”, dar acum nu mai am voie….am o viata noua in grija si trebuie sa-i fie bine.
Cat despre putere…mi-as dori sa o pot avea…
Simt ca am trait deja o viata de om. Simt ca am avut parte de o iubire mare, bucurii si tristeti, multi oameni s-ar declara multumiti. Viata mea a fost data pe repede-nainte si, desi sunt inca tanara, (poate prea tanara pentru unii) speranta in “mai bine” paleste usor-usor.
Se spune ca cel mai greu lucru e sa te simti in plus acolo unde , candva, erai totul. E groaznic sa stai langa persoana iubita, cea alaturi de care erai intreaga, cea cu care ai impartit totul si care impartea totul cu tine, si sa-ti dai seama ca a trecut mai departe… Nu ma intelegeti gresit, ma bucur pentru ea din suflet, daca asta o face fericita si ii doresc sincer sa fie fericita, dar nu poate sa nu ma doara…Sentimentele ei pentru mine au murit si, desi respira si o pot atinge, atingerea mea nu o mai infioara, ochii mei nu o mai atrag si privirea mea nu-i mai priveste-n suflet.
Da, ea traieste pentru si iubeste pe altcineva…

4 alice la 8:08 pm

Cred, ma simt datoare si incerc sa-ti spun si eu ceva pentru ca, asa cum tu ai simtit imboldul de a-mi trimite un gand bun, acum ca ti-am citit povestea simt la fel.
Ca toate fetele care deja ti-au scris iti trimit toata compasiunea mea dar, cu siguranta nu te ajuta la nimic daca iti spun ca te inteleg, te pot asigura ca trece. Trebuie timp, ranile au nevoie de timp sa se vindece iar sufletul e cel mai greu de vindecat. E iubire? E obsesie? Nu am inteles. In final eu am numit-o nebunie. Acea dulce nebunie care te transforma dintr-o fiinta rationala in una fara vointa, cand tu nu mai contezi, nu mai stii cine esti, cand vrei doar ce vrea ea, te duci unde e ea, deschizi porti, usi pe care altfel ti-ar fi teama sa le deschizi, cand schimbi culoarea parului, a camasii sau a blugilor pt ca ei ii place mai mult asa.

Cand ti se pare ca ochi mai frumosi nu ai mai vazut si ca lumina aceea din ei te lasa fara respiratie. Cand simplul gest de a intoarce capul te face sa o doresti pana la disperare. Cand ii atingi pielea si simti ca explodezi. Nebunie, iubire – nu am inteles. Doare cand este, doare cand dispare.

Ai citit. Mi-a luat ani buni din viata sa uit asta, sa inteleg, sa iert. Si acum, azi, fiinta aceea imi este indiferenta. Nimic din ce era nu mai este. Nu stiu sa-ti spun cum de dragostea “nemuritoare” moare totusi. E in firea lucrurilor. Stiu doar ca dupa o perioada lunga de letargie am simtit nevoia sa dau la o parte totul si sa-mi las sufletul liber. Stiu ca in momentul acela am iubit-o din nou si a fost ca o explozie si apoi…nimic. Am auzit doar zavoarele sufletului meu cum se dau la o parte si apoi liniste!!!
Primul meu pas a fost gresit si ma straduiesc sa nu las sa se intample ce s-a intamplat mai inainte, dar al tau nu. Ai un copil. El iti va fi mereu al tau!

5 Butterfly la 11:27 pm

Indiferenta stiu ca nu-mi va fi niciodata. Nu mi-a facut atata rau. Sper insa ca ma voi detasa la un moment dat si-mi voi simti iar inima batand acolo unde ii e locul – la mine-n piept.
Stiu ca pentru a face asta trebuie sa accept si sa infrunt ce s-a intamplat…asta-i partea cea mai grea, sa nu mai traiesc in trecut si cand inchid ochii sa nu o mai vad pe ea. O voi face, trebuie sa o fac…
Piticul m-a adus cu picioarele pe pamant si mi-a oferit atat lumina de a vedea in haosul ce-l aveam in minte, cat si posibilitatea de a-mi oferi iubirea. Am atat de multa iubire de dat si el atata nevoie de ea si cu atata puritate raspunde la ea, incat ma simt din nou vie.
Nu e acelasi lucru, evident, dar imi alunga gandurile negre si ma tine ocupata.
Si totusi…

Spune-mi ceva!

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

6 alice la 9:28 am

Stii,acum 12 ani si chiar mai tarziu,spuneam acelasi lucru,eram absolut convinsa de asta.Nu putea sa-mi fie indiferenta.Eram acolo,in preajma ei ca sa pot face ceva daca are nevoie,sa fiu acolo la chemarea ei,sa rad cu ea sa plang cu ea.Deseori eram impotriva fratelui meu doar ca sa-i dau ei dreptate.Dar timpul a lucrat si micile deziluzii si…nu stiu.Lovitura cea mare am primit-o cand fratele meu a aflat si a vrut sa stie de la ea daca e adevarat sau nu(eu nu am negat)mai intai a negat si pe urma a dat toata vina pe mine si iubirea mea s-a transformat intr-un delict.Dar nu asta a dus la indiferenta sau raul pe care mi l-a facut ci,cred,nevoia de ma elibera de a putea iubi din nou;cu ea acolo,in suflet,nu era posibil.
Apoi m-am indragostit de altcineva si asta m-a ajutat sa uit trecutul.

7 noni la 7:49 pm

Cu siguranta ca te-a iubit ! este trist ca a ales sa nu te mai iubeasca si sa te arunce din viata ei ! As spune ca nu te merita ,si [probabil ca am dreptate…
Un singur cuvant mai am pentru tine : curaj !

8 Butterfly la 9:32 pm

Trist este ca nu m-a aruncat ea…am plecat eu cand nu am mai putut….asa ca oficial eu am hotarat.
De meritat, ne-am meritat si a meritat fiecare secunda petrecuta impreuna.
Curajul ne insoteste in fiecare dimineata si ne ajuta sa mergem mai departe…unii dintre noi il folosesc pentru a face bucurii, surprize, in timp ce pentru altii, pentru fiecare pas e nevoie de curaj.
Iti doresc sa faci parte din prima categorie!

9 Me la 8:29 pm

Mda…un capitol trist din viata ta. Dar viata iti ofera si lucruri frumoase, le-ai trait si ai sa le mai traiesti. Ai rabdare! Ia ceea ce a fost frumos din relatia cu ea si mergi mai departe, pentru ca vor veni si alte clipe minunate.
Si apropos,…te-ai gandit sa publici? Chiar ai talent, imi dau seama cand vad unul. Ai un stil frumos de a scrie si totodata, captivant :)

10 Butterfly la 9:46 pm

Multumesc pentru incurajari si apreciere!
Cat despre talent…am scris povestea noastra din suflet, ajutandu-ma de cuvinte. Nu, nu stiu sa scriu frumos si deseori cuvintele-mi sunt cei mai mari dusmani pentru ca nu le pot alege cum trebuie, dar am trait clipele fericite frumos si asta mi-a fost “talentul”.
Nu as sti sa scriu despre altceva… :)

11 alexa la 11:48 pm

tu spui Ea se plimba prin lume….iar tu ? sunt sigura ca ai privit zile in sir in gol cautand in mintea si-n sufletul tau sa vezi unde ai gresit tu intrebandu-te de ce tu suferi si ai sufletul pustiit iar EA are ce si-a dorit .USI deschise cu bani calatorii o alta lume o lume a banilor.Dar si-a pus intrebarea cat vor dura toate acestea? o femeie cu bani poate avea oracand pe cine isi doreste si poate intr-o zi va aparea la orizont o alta femeie care ii va lua locul si atunci????????????va trece si ea prin aceleasi clipe prin care ai trecut tu sau macar o parte din ele si va cunoaste si ea suferinta. poate suferinta zilelor lipsite de griji nu acea suferinta a ta a zilelor lipsite de iubire si atunci va privi in urma si-si va da seama ce a pierdut si poate va regreta ca te-a schimbat pt un pumn de bani.zici ca te-a iubit? poate dar nu intratat de mult incat sa ramana linga tine .Tu nu ai sufletul gol tu ai sufletul plin de iubirea pentru ea si vei mai suferi inca mult timp si greu iti vei gasi pe cineva atata timp cat vei trai in umbra ei.E usor sa dai sfaturi si sa spui uit-o.NU .Nu o vei uita asa usor iti va mai bantui inca mult timp de acum incolo zilele si mai ales noptile mereu iti vei aminti de ea cand vei trece prin locuri unde ati fost Dar timpul le rezolva pe toare si incet incet te vei obisnui cu situatia nu zic ca o vei uita pentruca nu cred asa.ITI doresc mai mult noroc pe viitor

12 Butterfly la 10:27 pm

Nu o acuz pentru ca isi traieste viata frumos si nici ca-si implineste visele, ma bucur pentru ea.
Sunt convinsa ca cealalta a atras-o in primul rand ca persoana si a avut norocul sa o intalneasca in fiecare zi si sa o cunoasca mai bine. E si ea, la fel ca tipa dinaintea mea, foarte diferita de mine. Nu am maturitatea, indrazneala, experienta, statutul, viclenia ei…nu am nimic din toate acestea si a atras-o prin noutate. Si sunt convinsa ca sunt si sentimente la mijloc.
Ea e intr-un progres continuu si in permanenta in cautare de ceva mai bun si a mers spre mai bine. Cu mine trebuia sa-si dramuiasca vacantele, cu ea e libera sa mearga oriunde pentru ca si ea-si permite. Eu nu am nimic, cealalta are sot cu relatii care deschid usi.
Nu, ea nu va fi niciodata parasita, oricum nu-i doresc asta. Si ea a suferit, dar a stiut sa treaca mai departe si o admir pentru asta.
Nu cred ca voi putea vreodata sa ma detasez de “umbra ei”, oricat de mult mi-as dori…Iar pe masura ce trece timpul imi dau seama ca sansele sunt tare mici…O vad in fiecare persoana pe care-o intalnesc, in fiecare vers din melodii si poezii, pana si aerul de afara imi aduce din cand in cand mirosul ei si da, noptile-i sunt rezervate. Asa ca mai zambesc amar din cand in cand si ma rog sa-i fie bine.
Imi doresc sa nu fi vorbit din experienta si sa nu fi avut parte si tu de tristete… Daca totusi…curaj si noroc in fiecare zi!

13 siropdesoc la 10:30 am

avem sentimentul ca relatiile pe care le avem sunt vesnice sau ca asa trebuie sa fie – vesnice. trebuie sa ne analizam daca nu cumva am facut o dependenta de fiinta cealalta, daca nu cumva ea e altfel decat ne-am imaginat, stim cu adevarat langa cine dormim?
Ti-as spune sa te dezlegi! Nu e usor insa sa o si faci.
Daca ea a avut nevoie de bani sa fie fericita (sic) atunci asta a gasit. Tu sti ca iubirea ta e mai presus decat banii…dar daca ea nu vrea sa vada asta…ce sa-i faci? Nu o poti obliga, nu o poti face sa gandeasca ca tine, desi daca ai putea ai surubari putin la mintea ei ca sa mai schimbi una alta. Se pare ca episoadele in care tu ai inteles tot felul de greseli de ale ei, nu au apropiat-o de tine. ea o posesiva este lasata libera? interesant..ea intelege ceea ce si ea face..celelalte gesturi raman nepricepute.

14 Butterfly la 10:45 pm

In orice relatie ne implicam cu tot ce avem mai bun si mai frumos si da, vrem sa reziste. Facem tot ce putem si tine de noi sa hranim dragostea si sa mearga.
Dupa un timp, 2-3-4 ani, in care ne-am cunoscut si cu bune si cu rele, daca inca mai suntem impreuna, inseamna ca exista sanse sa mearga.In momentul in care imparti totul, se creeaza automat o dependenta reciproca pentru ca EU cu TINE inseamna NOI.
Problema nu este ca am fost orbita de iubire si nu am vazut adevarul din fata mea, problema este ca ea s-a schimbat , sau mai bine zis a fost schimbata de “prietena ei”. Iar eu , vazand asta, am incercat sa discutam si a negat tot. Am vrut sa lupt si tot am pierdut-o…
Nu stiu unde am gresit si nici ce trebuia sa fac…sau poate nu trebuia sa fac nimic si sa o las pur si simplu libera…

15 siropdesoc la 4:12 pm

este remarcabil ca tu stii ce inseamna libertatea, sa acorzi libertatea, sa lasi o fiinta sa fie libera. este greu atunci cand inima ta iti da ghes catre ea, cea care s-a dezlipit de tine si mintea iti spune NU. iti inteleg lupta.
parerea mea – este ca ea nu s-a schimbat, avea in ea preferinta pentru partea materiala de dinainte. Si nu a schimbat-o cealalta. pentru ca asta ar insemna ca exiubita ta ar fi fost un vas gol in care puteai pune orice. ea nu are propria ei vointa si capacitate de a alege? cand se intampla situatii ca a ta nu poti lupta, adica nu merita sa lupti pentru ca lupti degeaba. intelepciunea – sa ne-o dea Dumnezeu tuturor ne va scoate din situatii din astea!!!

16 Butterfly la 8:12 pm

Nu,nu stiam inainte ce inseamna sa lasi libera persoana iubita…nici nu ma gandisem la asta. Dar am aflat-o the hard way, adica am fost obligata sa o fac pentru a nu o lua razna de tot. Iubirea pentru si cu ea ma omora incetul cu incetul si nu ma mai recunosteam. Nici nu ma lasa, nici la relatia cu cealalta nu renunta. Nu suportam sa ii vad telefonul ca suna, ca primeste mesaj sau pur si simplu sa-l vad…ma innegream la fata si ma durea enorm…ma gandeam ca e cealalta,ca pleca de la mine si cum iese pe usa o suna sau ii raspunde la mesaj… Si ironia sortii e ca AVEAM DREPTATE! Chiar daca ea ma acuza si nega tot… Va imaginati ce am simtit cand am vazut factura de tel cu 1000 de mesaje consumate? Asta inseamna cel putin 30/zi…Nu, catre mine erau maxim 5,poate 10/luna… Si cand eram plecate la prieteni si vorbea cu ea o ora sau chiar mai mult…eu fiind acolo…vazand lucrurile astea… Ce trebuia sa fac atunci??? Spuneti-mi voi care iubiti femeile si poate stiti cum reactioneaza…pt mine a fost prima…in toate.
Da, am ales sa zic STOP,nu mai pot…O buna perioada de timp cand o vedeam sau daca ma imbratisa de genul “de cand nu ne-am mai vazut”, imi curgeau lacrimile siroaie pe obraji…si acum daca ma suna,rar,e drept, ma podidesc lacrimile.
Nu, nu as fi lasat-o libera in veci, dar nici nu o puteam tine langa mine daca ea vroia altceva… Nu stiu daca a refuzat cu buna stiinta sa accepte ce se intampla cu ea si cealalta ca sa nu fie nevoita sa se desparta de mine, stiu ca eu nu puteam sa mai stau langa ea si sa vad ce se intampla. Ghinionul ei a fost ca o cunosteam mult prea bine…si poate si al meu. si, desi m-a acuzat ca eu am decis soarta noastra si ca nu am tinut cont de ea…”prietena ei” ii sta alaturi in masina, in avion, in ferry-boat, in pat si in suflet…
Prietena mea cea mai buna mi-a spus, dupa ce i-am confirmat povestea, vazand ca nu-mi revin si ca plang non-stop si de luni bune, “cat vrei sa te mai lasi calcata in picioare? cat sa mai suferi? nu ti-e de ajuns?”. Asa ca,da, a trebuit sa invat sa o las libera. Ar fi fost mult mai usor sa mi-o ceara? Da…dar nu atat de dramatic… Eu am facut “treaba murdara”…
As profita de orice motiv pentru a-i da un semn, un mesaj si cateodata o fac….si gresesc…incerc sa fiu “o cunostinta veche” si ma doare fiecare cuvant de-al ei si usurinta cu care-mi raspunde. Si de multe ori ma opresc inainte sa pun mana pe telefon…e mai bine asa.
Chiar si acum imi multumeste “ca exist in viata ei, chiar si asa rar cat ne vedem”.
Cred ca am spus prea multe…am intrat in detalii…scuze…
Multumesc pentru raspunsuri!

17 gina la 1:05 pm

sunt de acord!! de obicei citesc inceputul si “sar” la final cand vad o scrisoare de genul asta :) Ai talent in a scrie, serios! si stiu si eu cum e sa fii “lasat” de dragostea vietii tale, mie mi s-a intamplat de 2 ori. a fost cumplit dar mi-a trecut, m-am refugiat in meserie, prieteni, hobby-uri…gaseste si tu ceva care sa-ti ocupe mintea

18 Butterfly la 10:53 pm

Felicitari ca ti-a trecut! Si de 2 ori…cum a trecut???? M-am refugiat in munca dar tristetea tot nu a disparut. Am incercat cu un el….nu recomand. Am facut un bebe pe care-l ador si care ma tine ocupata dar….sufletul? durerea?

PS- Scrisoare “de genul asta”?

19 oanna la 9:05 pm

foarte frumos scris(chiar ai talent) dar foarte trist..
nu merita deloc dragostea ta, ar trebui sa nu te mai gandesti la ea…. cu timpul iti vei da seama ca nu a meritat sa suferi atat si ar fi trebuit sa-ti traiesti si tu viata. ea si-o traieste fara sa se gandeasca la tine….

20 Butterfly la 10:56 pm

Multumesc si da, ea e fericita si o admir pentru asta.
Din pacate suferim cat ne “e dat” sa o facem, oricat am vrea noi sa punem stop…

21 iulia la 6:38 am

am plans cand am citit povestea ta.. am plans pentru tine, dar si pentru mine!stiu prin ce treci si este o suferinta pe care cu greu o poti descrie in cuvinte, cu greu poate cineva sa inteleaga exact calvarul zilnic pe care trebuie sa`l suporti! si mie mi se spune sa am curaj, sa nu ma las infranta si sa merg mai departe zambind! dar oare mai poti gasi puterea sa zambesti cand fiecare particica din tine tanjeste dupa ce a fost atat de minunat dar stii ca nu va mai fi?!! sentimentul este ca te stingi incet, incet si apoi dandu`ti seama ca trupul inca rezista iti vin ganduri negre.. sinucidere.. pana la urma de ce sa nu parasesti si corpul cand sufletul e deja ingropat in lacrimi si suferinta.. uneori asa gandesc, apoi se intampla ceva ce ma scoate din starea de amorteala si decid sa lupt! s`a intamplat ceva!! o speranta mica, mica palpaie si sufletul invie.. doar pana moare iar! stiu ca nu e viata, dar e singura pe care o avem! eu acum sunt iar in faza de speranta si lacrimile iata mi se usuca lasand doar urme .. acum cred din nou!
se spune ca daca nu ai speranta nu ai nimic.. trebuie sa cauti in tine, in cei din jurul tau, oriunde! numai sa nu renunti la a spera! a spera= a trai
si acum as vrea sa stiu ca zambesti.. pentru ca indiferent de ce simti, cineva se gandeste la tine, adica nu esti singura! so smile.. for you, for me, for all of us who love or suffer

22 Butterfly la 11:48 pm

Iti multumesc pentru gandurile bune si ,desi destul de amar, zambesc. :)
E adevarat, cuvintele nu pot descrie cat doare si nu inteleg de ce trebuie sa trecem prin asta.
Eu acum sunt oarecum amortita…am prostul obicei de a ma ascunde de ce ma doare…inchid intr-un bol de sticla si ma ridic deasupra-i. Cateodata se mai sparge si iar simt ca ma topesc, ca nu mai vreau, ca nu mai pot, plang si sufar si trebuie sa ma prefac de fata cu toti din jur…Si atunci gasesc puterea in ochisorii piticului si in zambetul lui strengaresc…
Nu stiu cat va mai dura suferinta asta dar nici tu nu esti singura…putere sa ai in fiecare zi!

23 Butterfly la 12:04 am

@ Alexandra (admin) – Iti multumesc pentru ce faci pentru noi,pentru ca ne publici povestile, esti alaturi de noi si ne ajuti sa ne intelegem mai bine, ne oferi prieteni de suflet.

Mi-am facut curaj sa-mi scriu povestea pentru ca simteam nevoia sa ma descarc undeva unde sa fiu inteleasa, unde sa nu fiu judecata si nici sa mi se spuna “n-am ce-ti face, nu stiu”.Cu greu pot reda cuvintele anii care au trecut, intensitatea momentelor fericite si iadul singuratatii…Dezamagirea, deznadejdea, durerea, neputinta.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns si m-ati incurajat!

24 alexandraa la 3:52 pm

trist..imi pare rau.. ce pot sa zic.. in ziua de astazi nu mai gasesti o pers care sa te iubeasca cu adevarat ..pers din ziua de azi trec banii pe primul loc.. si eu am suferit foarte mult dupa o fata cu care am stat 4ani de zile.. am locuit impreuna..totul facem doar impreuna,ma gandeam la ea si dupa la mine.. au fost foarte multe.. dar ca si tine nici eu nu am putut sa ofer chear tot ce si-a dorit.. dar aici nu este vorba de banii.. este vorba de un copil.. iar ea a plecat de langa mine petru un barbat.. si cu care nu are nici copilul dorit si nici o relatie macar nu mai exista.. este foarte greu sa pierzi pers care este totul pentru tine… dar cu greu si cu mult timp ..am reusit sa trec peste..,. trebuia sa incerci sa gasesti o alta fata care sa te iubeasca.. nu trebuia sa te arunci in patul oricarui barbat.. dar oricum iti doresc multa sanatate si fericire pentru copilul tau .. si oricum de acuma viatza ta… si cu cineva si fara are un rost.. ai un copil.. este al tau si sigur va creste si vei sti ca este cel mai minunat lucru din viatza ta. te pup

25 Butterfly la 9:11 pm

De iubit m-a iubit cu adevarat…nu-i pot contesta asta,doar ca nu am stiut sa fiu suficienta pentru ea si poate am vrut prea mult o relatie mai matura…in care sa avem un loc al nostru unde sa ne iubim, unde sa o astept, unde sa ma trezesc alaturi de ea…Voi macar ati avut asta…
Cat despre o alta fata…nu-mi pot imagina relatia mea cu o alta femeie. Cred ca as vedea-o pe EA in fiecare gest, fiecare cuta a pielii, fiecare zambet…nu ar fi corect sa fac asta. Plus ca, intr-un mod bizar…as simti ca o insel…
Intotdeauna m-am vazut mama, niciodata sotie, niciodata alaturi de un el… Si nu, nu m-am aruncat in patul oricarui barbat, au fost doar doi pe o perioada de cateva luni… m-am lecuit si m-am ales cu, dupa cum are si numele, un “dar de la Dumnezeu” pe care l-am dorit enorm si la care nu as fi renuntat pentru nimic in lume, in ciuda situatiei si a tuturor celor care erau impotriva. Si de prima data cand l-am “vazut” si avea doar 1,7 cm,am stiut ca e al meu si ca merita sa ma priveasca cu ochii lui mari.
Poate ca exista voci care ma condamna ca am adus pe lume un copil, desi stiam din start ca nu-i pot oferi ceva foarte important, un tata. Nu trebuie sa stai alaturi de un el doar pentru un copil.
Dupa cum mi se pare nedrept sa renunti la iubire si sa accepti o casnicie doar pentru a face un copil pentru ca apoi ramai pentru el…Sunt atatea povesti aici ale sotiilor cu copii, nefericite si care duc o viata dubla, care se ascund de toti si se chinuiesc pentru o clipa de iubire… Dar daca ea asta si-a dorit, poate o va face fericita si tu vei fi fericita pentru ea.
E mare lucru sa stii sa treci peste o dezamagire asa ca, felicitari! Esti o luptatoare si o invingatoare.

26 b la 2:35 pm

Ai scris foarte frumos..curat si trist. Esti mare ! Numai bine suflete!

27 Cristina la 5:58 am

Doamne!!! iti jur ca am lacrimi in ochi. Mi se rupe inima cand citesc. Si eu am o relatie cu o femeie,dar din pacate nu putem fi impreuna(deocamdata). Iar cand citesc randurile tale,si-mi inchipui ca s-ar putea intampla si cu noi asa,imi vine sa urlu. Si noi mai avem certuri minore,dar ne impacam cel mult dupa o zi,dupa cum ai spus si tu. Dar tot timpul asta plang si sunt la paman si ,as prefera sa mor decat sa nu o mai vad. Te inteleg perfect prin ce treci si-ti doresc din tot sufletul sa ai putere sa treci definitiv peste asta,si consoleaza-te cu gandul ca ea nu te-a iubit destul de mult ca sa te merite.

28 Butterfly la 9:33 pm

Iti multumesc pentru incurajare!
Din pacate nu ies toate asa cum ne dorim…din pacate oamenii se schimba si in rau, nu numai in bine.Din pacate, oamenii mai cauta si “altceva”…. Poate ca e in firea lucrurilor, nu stiu.
Tot ce va pot sfatui este sa aveti grija de relatia voastra! Sa fiti una langa cealalta in momentele importante, sa va sustineti reciproc si sa faceti tot ce tine de voi sa “existe”, sa “mearga”.
Incercati sa lasati la o parte nimicurile pt care stati despartite o zi – aceea e o zi pierduta, maine pot fi 2! E greu cand nu poti fi alaturi de persoana iubita cand vrei, cand ai nevoie, cand simti…dar daca ea e cu gandul la tine, nimic nu mai trebuie sa conteze…inchizi ochii si o ai langa tine.
Si…e-adevarat…nu m-a iubit cat am iubit-o eu…
Aveti grija de voi si de dragostea voastra! Pretuiti-o si pretuiti-va mereu!

29 ALE la 2:37 pm

Imi pare rau pt momentele prin care ai trecut.Nu stiu ce sa spun,doar sa ai grija de bebe;e cel mai minunat lucru care ti se putea intampla.In rest,e timp pt toate.

30 tina la 8:21 pm

frate mam saturat de subectul asta bani bani bani si repet iar si iar bani de ce dracu distrug viata oamenilor,foarte trista poveste ta macar acuma ai ceva atat de valoros incat nici o avere din lume nu poate sa distruga relatia asta dinte tine si fiul tau ,sper sa treci peste asta stiu cum es sa perzi pe cineva din cauza banilor… putere bani vad si aud asta in viecare zi vad femei care stau cu cine nu vor doar pentru partea financiara si luxul pe care le ofera chiar daca nu exista nici un pic de iubire accepta orice doar ca sa aiba faima si bani pe astfel de femei imi este greu sa le numesc FEMEI .da lasa nuti fa griji de asta este un dumnezeu si pentru tine esti un suflet bun si curat si vei gasi persoana care sa te merite si sa te iubesca pana atunci ai cea mai de pret comoara de pe lume ingerasul tau va fi mereu langa tine va doresc la amandoi tot binele din lume .
p.s. scuzatimi ortografia

31 Giulia la 12:48 am

Hei,domnisoaro, nu ai voie sa fi trista,cine nu te vrea sa fii convinsa ca nu te merita!!!!te pupic

32 dreams la 5:32 pm

Am citit din intamplare povestea ta,la serviciu,neavand ce face. NU STIU DC SA MA BAZEZ PE INTUITIE DAR SIMT CA EU SUNT CEALALTA. Spui ca ai suferit dar te-ai gandit vreodata si la CELALTA? Te-ai gandit ca si ea poate o iubea,si ea poate suferea? Ii spusese ca esti “verisoara” ei. La un moment dat a inteles ca nu e asa dar era prea tarziu. O iubea cu toaat fiinta ei. Tu ai avut atatia ani privilegiul de a fi langa ea. Eu am suferit mult prea mult. Este adevarat am un sot,nu multi bani dar iubesc calatoriile. Vrei sa spui ca am cucerit-o cu cadouri si bani? Ar fi mult prea dureros. Acum spune ca ma iubeste cum nu a mai iubit pe nimeni. Dar oare asa este????? Stiu ca tot timpul am fost geloasa si voi fi pe tine.

33 Sharm la 3:47 pm

Dreams…poate ar trebui sa citesti printre randurile povestii..sau poate ar trebui sa-ti spui si tu povestea, sau poate cel mai bine ar fi ca Ea, care a avut un suflet “atat de mare” incat a putut sa va aiba pe amandoua in acelasi timp la un moment dat (acest moment insemnand luni din viata voastra ), sa va citeasca povestile si sa inteleaga ce ravagii au produs in sufletul unui om atitudinile duplicitare pe care le-a avut Ea ( sincer nu as scrie cu E , nu merita din punctul meu de vedere – nu a fost fair play cu nici una dintre voi ,dar nu am cum sa fac altfel distinctia ca identitate )..Voi nu aveati cum sa stiti ce simtiti ,ce sentimente aveti una fata de cealalta, e aiurea, dar in schimb aveati sentimente de frustrare si tristete gandindu-va cat pierdeti din povestea voastra de iubire, pentru ca a aparut cealalta..
Iar eu care nu am facut nici un comentariu pana acum la aceasta suferinta scrisa cu atata curaj pe site, ca un strigat de ajutor, spun acum la comentariul tau , Dreams : respecta-i suferinta, pentru ca amandoua ati suferit numai si numai din cauza sentimentelor foarte puternice pe care le-ati avut fata de Ea si a jocului duplicitar pe care l-a practicat cu brio.
Din putinele tale cuvinte, reiese ca v-a cam” jucat “pe amandoua , ceea ce este din punctul meu de vedere cruzime, egoism si lipsa de demnitate..un suflet mic este cel care provoaca atata suferinta..Am sa redau mai jos un comentariu facut la alta poveste, dar care se potriveste din pacate si aici, atat pentru tine Dreams, cat si pentru celalalt suflet ranit :
“Cat e iluzie din partea ei si cat e dorinta din partea ta? Cat este joc din partea ei si cat este slabiciune din partea ta? Cat este cruzime din partea ei si cat este orbire din partea ta?
..In general, falsul iese la suprafata..dar , sufletele “prinse” deja, incep sa-si creeze iluzii ca poate..si poate..dar daca..si tot amana sa rupa vraja, pentru ca e mai placuta iluzia decat realitatea..pentru ca daca au curajul sa distruga iluzia , s-ar putea sa se trezeasca intr-o realitate cruda si rece..si atunci, consuma timp din viata pentru a se complace in iluzoriu..poti sa condamni? nu..poti doar sa spui :e destin , chiar daca ni-l facem cu mana noastra..atat timp cat ALEGI, e destin. “…
Nu judeca, Dreams…sunteti amandoua victime..In schimb Ea..scuza-ma, dar cred ca as desfiinta-o…Iarta-mi furia, Dreams, sunt o fire pasnica , dar nu am suportat niciodata minciuna in sentimente, iar duplicitatea in relatii o consider ca fiind cea mai mizerabila forma de “afectiune” afisata fata de cineva..Atat…Cu drag, Sharm

34 Butterfly la 10:34 pm

Nu stiu daca tu esti “cealalta” si nu mi-as dori sa fii, pentru ca pe “cealalta” mi-am imaginat-o fericita alaturi de ea…Dar…iti voi raspunde la intrebari ca si cum ai fi… Nu, nu m-am gandit la cealalta cum ca ar putea suferi…si, sincer, nu aveam cum sa o fac… “Cealalta” avea parte de atentia Ei, pe cand eu ramaneam de caruta… Si-acum, te-ntreb eu : de ce sa sufere cealalta? De ce anii petrecuti cu Ea sa fie “un privilegiu”? Intr-o relatie au amandoua de castigat :timp frumos petrecut impreuna, sentimente, etc… Deci…ce e cu “privilegiul”, si, mai ales, de ce sa suferi “prea mult”?
Iarta-ma daca remarca mea referitor la situatia materiala te-a deranjat, dar eu asta am simtit atunci…poate foarte bine sa nu fie asa…
De iubit, imi place sa cred ca te iubeste…cum si cat…asta nu o stie decat ea.
Ma doare suferinta ta, chiar daca esti “cealalta” din povestea mea sau o alta “cealalta”…E greu sa te lupti cu fantome din trecut… Dar, pentru Ea, trecutul e trecut si punct…

35 Butterfly la 8:57 am

Multumesc mult pentru incurajare! Imi place stilul tau, m-ai facut sa zambesc! Primesc pupicul!