Drumul pana la prima relatie lesbiana linistita a fost furtunos

4 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: 35-45 ani Moment marcant: Adolescenta

Buna fetelor! Am citit multe povesti pe aici si m-am hotarat sa va spun si povestea mea. Am fost copil cliseu ca si alte fete: baietoasa, fotbal, pistoale, masini. Primele amintiri legate de iubirea pentru femei le am de prin clasele 6-7 cand in grupul de prieteni era si Andreea, o prietena pe care “daca as fi baiat te-as lua de nevasta”, si care brusc a disparut din grupul de prieteni si nu mi-a mai deschis usa.

Banuiesc ca le-a spus parintilor “dorinta” mea si i-au interzis sa se mai joace cu mine. Am intrat la liceu, cunostinte noi, prietene noi. Printre si o fashneata de fetita care in gluma ma fila prin oglinda in timpul orelor. Pe ea o amuza faptul ca pe mine ma deranjeaza filatul ei, pe mine ma deranja deoarece imi placea de ea.

Am ajuns colege de banca, am iubit-o in tacere pana dupa liceu si am ramas prietene foarte bune fara sa stie de sentimentele mele. In clasa a-XII-a am inceput sa chiulesc cu o alta colega de clasa de care m-am simtit indragostita. Unde era ea eram si eu, chiulit impreuna, o ajutam la lectii, la chefuri dansam cu ea (motivul era sa ma invete sa dansez :P ), respiram aerul din jurul ei, beam din acelasi pahar dupa ea, etc dar fara sa ii dau de inteles ce sentimente ma macinau.

Dupa liceu am incercat sa am si eu o viata asazisa normala. Am incercat 7 relatii hetero care de fiecare data s-au lasat cu ruptura de o parte sau cealalta. La 30 de ani am hotarat sa nu ma mai chinui cu inca un barbat pana nu incerc o relatie gay. De pe la 14 cand am constientizat ca ceva nu este in ordine cu mine pana la 30 cand am luat hotararea de mai sus am crezut ca este doar o simpla curiozitate cu toate ca daca eram in apropierea unei femei de care imi placea ma topeam toata, ma apuca un tremurat interior (placut totusi). Si pe mine ma macinau tot felul de intrebari.

Nu le repet pentru ca le stie toata lumea Ei bine, hotararea fiind luata am inceput sa socializez cu persoane gay pe diferite canale de chat, situri de profil, situri de socializare… ca sa ajund sa ma indragostesc de cineva din anturajul meu.

Era o colega de servici. Pe atunci am lucrat la o fabrica de mobila iar ea era vanzatoare la magazinul de prezentare al fabricii. Dupa servici mergeam la ea sa ii tin de urat si asa am ajuns sa ne imprietenim. Si prietenele ce fac? Isi fac confidente. Am tatonat terenul sa vad ce parere are despre persoanele gay. Prima reactie “sunt persoane bolnave”. M-am gandit:”inseamna ca tocmai stai de vorba cu o persoana bolnava… bolnava dupa tine iubire”. Nu i-am spus nimic totusi.

Dar cum nu este o fata proasta si-a dat seama din privirile mele ca… este “oarececeva” cu mine. Dupa jumatatea de an am readus in discutie subiectul gay si spre surprinderea mea (placuta) mi-a spus ca este curioasa cum se simt doua femei facand dragoste una cu cealalta. BIIIIIPPPPP… beculet aprins in capul meu. Ne-am facut subtil curte cateva luni si in vara am profitat de o excursie de-a parintilor mei si am invitat-o la mine, motivul “fac pizza si hai la papa”. Am si crezut amandoua ce am spus.

A venit, am papat pizza, ca doar facusem, si ne-am bagat la tv. Povesti, ras nebun, tachinat… masaj, tachinat ca nu as fi capabila sa fac ce face Emmanuelle in film… pupat pe spate… si s-a crispat. Am inteles gresit reactia ei dar ulterior mi-a spus ca a fost surprinsa de gestul meu. Ne-am bagat la nani dar ma tot atingea, ba cu mana, ba cu piciorul. Toanta de mine ba sa priceapa, pana cand si-a pus un brat peste mine. Mi-am spus acum este acum.

I-am luat mana si m-am jucat cu detele ei. Am intrebat-o daca stie ca degetele sunt zone erogene. Mi-a raspuns ca stie. Atunci mi-a fost evident ce urma sa se intample. Nu intru in amanunte pentru ca le cunoasteti cu toatele. Important este ca in acel moment mi-am dat seama ca ceea ce eu am crezut o simpla fantezie este defapt ceea ce mi-am dorit cu adevarat. A fost o explozie de sentimente, toate terminatiile nervoase imi erau excitate la maxim (si nu sexual ma refer), toate simturile imi erau la nivel maxim.

Nu am crezut niciodata ca un om poate simti asa ceva. In prima saptamana de dupa “dezvirginarea” mea am mancat distonocalm pe paine sa imi calmez “furtuna” din interior. A urmat un an jumate destul de furtunos. Ea era intr-o relatie de 6 ani cu un tip care nu prea ii acorda atentie, ma iubea dar vroia o familie hetero, i-am spus mamei de relatia noastra, saptamanal certuri pe aceasta tema (intre timp mama s-a impacat cu idea iar tatal meu nu a comentat niciodata subiectul), am slabit pana la 43 de kg, ma sulfa vantul.

Stiam ca nu este bine sa fiu cu ea dar nici nu aveam puterea sa rup relatia. A hotarat ea pentru noi tocmai de Craciun. In 27 cadou de la ea… “o pereche de papuci”. Am plans pana la epuizare inchisa la mine in camera dar am hotarat ca viata merge inainte si am considerat relatia cu ea ca fiind o experienta pozitiva din care am invatat sa ma cunosc, am invatat ce este bine pentru mine si cum trebuie sa imi duc viata mai departe.

Fara sa caut dupa 2 luni am cunoscut o femeie (avem amandoua 37 de ani deci nu mai suntem fete) din alt oras dar care m-a ajutat sa ma vindec de prima femeie din viata mea. Avem o relatie stabila de 3 ani, o iubesc simplu, linistit, fara furtuni interioare care sa ma macine pana la epuizare. Ne respectam reciproc dorintele, asteptarile. Singura problema este ca din cauza banilor nu avem posibilitatea sa ne mutam impreuna dar facem tot posibilul sa ne vedem cat mai des posibil face-to-face si in fiecare seara pe mess.

Nu este relatia perfecta (nici nu exista asa ceva) dar ne iubim si ne vrem una pe cealalta si nimic altceva nu conteaza.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 4 comentarii }

1 tinna la 12:23 pm

foarte tare povestioara ta ,nici nu prea imi vine sa cred ca este scrisa de o femeie de 37 de ani esti plina de umor si prin asta radeai tinerete:) bv suces mai departe sper din tot sufletul sa reusiti cumva sa va mutati inpreuna:*

2 Elsieva la 2:30 pm

Ma bucur ca esti fericita! Deci pana la urma daca cauti gasesti. Cred ca si acum sunteti impreuna si va doresc multa fericire de acum incolo! Ai fost o tipa puternica si-ai trecut peste perioada dificila din viata ta. Ce nu-mi place mie in viata asta de gay este ca; trebuie mereu sa te ascunzi si relatiile se rup foarte repede, apar suspiciuni, isi baga unul sau altul nasul, rudele, prietenii etc. Apoi totul se duce de rapa,asa cum sublinia cineva pe aici ,viata de gay nu este usoara!! Dar voi sa fiti fericite!

3 Arsena la 8:23 pm

Foarte TARE povestea ta.
Este o istorioara cu adevarat pe gustul meu- in sfarsit mai vad si putin umor chiar daca probleme avem cu totii- gay sau nu.
Imi place cum scrii- este defectul meseriei, asta observ in primul rand :) ai mesaj, claritate si spontaneitate in exprimare si mai ales- elementul preferat de mine: umor.
Referitor la povestea in sine, iti pot spune ca am trecut prin aceleasi experiente ca si tine- doar ca drumul meu pana la relatia linistita a fost mult mai lung si agitat si am scos par alb la multe fete pana sa ma cumintesc, dar nu am avut relatii la distanta-poate de aici si agitatia :) .
Nu stiu in ce situatie materiala sunteti amandoua, ca pana la urma- din pacate, relatiile functioneaza si in functie de asta…daca nu doar in functie de asta.
Eu stiu sigur ca nu as fi acum intr-o relatie stabila daca nu m-ar fi ajutat (sau constrans :) ) situatia financiara, ca dupa o anumita varsta nu mai ai chef de intalniri in parcuri si fuga de sora mai mica, iar in timp te obisnuiesti cu “stabilitatea”. De altfel, eu nici nu as fi asa de fidela, dar nu prea mai am chef ca la aproape 50 de ani sa primesc niste “papuci” pentru buna-purtare, nu de alta dar unde mai gasesti gagicile din tinerete? :)
Lasand glumele mele slabe la ora asta, iti spun doar MULT BAFTA si sper sa va mearga relatia si sa reusiti sa va mutati impreuna CAT MAI REPEDE.
PS: sa mai scrii !!

4 Michelle la 4:55 pm

Ce frumos! Si cat de linistitor sa stii ca…mai exista si finaluri fericite. Imi da sperante ca….poate, poate nu e totul pierdut. Si eu am avut o asemenea relatie, doar ca….sfarsitul e unul mult mai trist. Poate, ma voi aduna vreodata si voi “publica” si eu povestea mea.