De 30 de ani traiesc o iubire neimpartasita pentru o femeie

11 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Viata unor lesbiene

Varsta: Peste 45 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Ma numesc Cecilia, nu sunt chiar tanara, am 50 ani. Povestea mea mi se pare mai deosebita si de aceea m-am gandit s-o impartasesc si altora de pe acest forum. De fapt prietena mea din copilarie m-a indemnat s-o fac. Am trecut pe la ea intr-o vizita si mi-a aratat c-a descoperit acest forum.

Eu locuiesc intr-o zona mai izolata si nu am Internet. In adolescenta, la noi in localitate a venit la scoala noastra o profesoara ce-si satisfacea stagiatura, cum era pe atunci. Eu lucram ca invatatoare de mai multa vreme acolo. Soarta a facut sa locuim la aceeasi gazda. Dupa mine se tinea scai un invatator tot de la aceeasi scoala, numai ca eu eram foarte rece cu el si-l puneam pe jar de fiecare data.

Nu eram constienta ca mi-ar placea altceva decat un barbat, nu ma atrasese nici o femeie pana atunci, dar s-a intamplat sa ma simt atrasa irezistibil de aceasta profesoara. O bruneta superba, extrem de frumoasa cu un corp de miss. Au trecut cateva luni de scoala si intre noi nu era decat amicitie.

Ea era curtata de multi baieti si avea si un prieten din alta localitate indepartata. Ochii mei o urmareau mereu stralucind probabil mai mult ca de obicei si inima imi batea de trei ori mai repede, insa nu voiam sa admit nici in ruptul capului ca m-am indragostit de ea. Ma simteam inferioara ei din pricina studiilor, pana a venit iarna si gazda ni-a mutat in aceeasi camera si acelasi pat. Aici s-a schimbat totul.

Intr-o seara radea de mine ca mi-e frica de baieti si de asta il refuz pe colegul meu, eu in gluma i-am zis ca nu stiu sa sarut si ne-am trezit sarutandu-ne, cica sa ma invete. Apoi cand ne-am impreunat buzele, am zburat pana la cer, tot corpul mi-a fost strafulgerat de o vibratie puternica dar extrem de placuta. Avea buze moi si carnoase si nici un baiat nu ma sarutase ca ea. A fost o nebunie totala!

Si-am continuat lectiile de sarut in fiecare seara cand eram alaturi. Plangeam pe ascuns cand ii venea prietenul in vizita. Totul a durat pana la sfarsitul anului scolar. Ea a plecat de la scoala noastra intr-un oras mare, iar eu am ramas cu povara unei dragoste neimpartasite. Ne-am mai vazut o data, la invitatia mea de-a ma vizita acasa la parintii mei.

Bucuria revederii a fost mare. Ne-am sarut ca de obicei si atat, n-am avut curajul sa-i spun cat o iubesc de mult. Ea se logodise intre timp si urma nunta. Era fericita, avea un sot bun, frumos si prezentabil. fost coleg de facultate. Cu toate acestea ii citeam in ochi ca ma dorea si pe mine. Mai tarziu am realizat ca ea de fapt a venit sa ma testeze, sa fac un pas mai mult. Raceala mea a indepartat-o, n-am avut curajul sa-i spun cat de mult o iubeam, mi-a fost teama sa nu rada de mine.

A plecat pentru totdeauna, am plans multe zile. luni, ani. Am cautat-o si-o caut si acum sa mai faca macar o zi parte din viata mea. Ne-am mai intalnit o singura data intamplator, era cu sotul la brat, mi-a dat o adresa s-o vizitez sau sa-i scriu. Dar pentru mine deja cerul era cazut. I-am scris mii de scrisori dar niciodata nu am avut curajul sa i le trimit. Am iubit-o cu fiecare secunda, minut, zi, luna, an mai mult si-o iubesc enorm si acum.

Nici nu m-am casatorit si n-am mai iubit pe nimeni ca pe ea. Timpul a trecut si acum cred ca este prea tarziu si regret enorm ca n-am facut dragoste adevarata. Am ratat momentul si fericirea absoluta.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 11 comentarii }

1 claudia_ana92 la 7:52 pm

wow…impresionanta povestea ta!…si cred ca DA , ai gresit ca nu i-ai spus adevarul atunci cand ai avut ocazia.”trenul trece o data prin gara ta” iar tu l-ai pierdut (din nefericire)
mult succes macar de-acum incolo…nu se stie niciodata ce-ti rezerva viitorul!-*
sa fii iubita!

2 ALEXA la 8:09 pm

“Nu sunt chiar tanara,am 50de ani” Cum poti sa spui asta? si ce daca ai 50 de ani? Si la 50 de ani poti iubi ca la 30 si poate cu mai multa maturitate nu? Nu asta e problema ta cred. Problema ta e ca ti-ai irosit ani traind o iubire neanpartasita.Aici ai gresit si gresesti incontinuare.Lasi sa zboare viata ta pe langa tine.Fiecare dintre noi avem in viata noastra un tren de prins Inca mai ai timp sa te urci in trenul vietii tale. Crede ceea ce spun pentruca stiu asta din propie experenta Mi-ar face placere sa -mi scrii ca ti-ai gasit sufletul pereche pe acest site.Nimic nu e imposibil

3 Andreea la 9:10 pm

Povestea dumneavoastra m-a impresionat nespus…mi-au dat lacrimile.

Nu pot sa-mi imaginez ceea ce simtiti, dar am o intrebare: de ce va puneti in continuare piedici? De ce v-ati pus piedici atata timp? Nu meritati sa fiti fericita?

Poate ca i-ar face mare placere sa citeasca una din acele mii de scrisori pe care i le-ati scris, mai ales ca ati simtit dorinta si din partea ei. Poate ca si ea, la fel ca dumneavoastra si-a pus tot felul de piedici.

Aveti adresa ei, cautati-o. Desi suna a cliseu, niciodata nu este prea tarziu. Haideti, curaj si fara piedici. Nu-ul deja e al dumneavoastra ;) .

Numai bine!

4 Raluca la 9:07 am

Trecutul e intotdeauna mai frumos, alatura-te prezentului si traieste cu adevarat. Acorda-ti sansa de a descoperi ca timpul nu e pierdut ca se pot ivi si alte ocazii. Un cuplu de prieteni s-au reintalnit dupa 30 de ani in mod accidental intr-o cafenea , amandoi divortati cu copii, nepoti etc si stand la o cafea au depanat aminitiri. Dupa cateva saptamani el i-a marturisit ca inca era indragostit de ea, ea la fel si acum sunt un cuplu nemaipomenit. Toata lumea le-a zis ca sunt nebuni…nebuni de fericire. Multa bafta si sper sa ne dai vesti grozave in curand.

5 tinna la 9:05 pm

Doamna Cecilia,nu sunt in stare sa va dau sfaturi ,tot ce vreau sa va zic e o chestie … varsta nu are asa o mare importanta ,cautati-o si vorbiti cu ea cum ati spus, a asteptat sa faceti dumneavoastra un pas, poate ei i-a fost frica,macar spuneti-i ce simtiti nu strica , succes!!!

6 cecilia la 11:29 pm

Dragele mele N-am mai intrat de mult pe aici, multumesc tuturor celor care m-au incurajat. Am facut un prim pas. Am cautat-o la adresa veche pe care o aveam dar din pacate nu mai locuieste acolo,in schimb o prietena de-a ei din vecini mi-a dat noua adresa si asa m-am trezit in fata unei vile superbe. Am sunat si mi-a raspuns o tanara….era sa fac infarct cand am vazut-o mi s-au inmuiat picioarele de la genunchi si stiti de ce? Credeam c-am reusit sa dau timpul cu 3o de ani in urma ! In fata usii a aparut o tanara superba ce semana leit cu cea pe care o caut de atata vreme! Ce mai am crezut ca este ea si-a reusit sa fenteze timpul sau a descoperit tineretea vesnica. Nu stiu cum m-am abtinut sa n-o iau in brate? Imediat m-am trezit la realitate cand m-a intrebat? O cautati pe mama? Da ,stiu cine sunteti. Dar de unde stii? Am intrebat-o eu. Dintr-o poza, sau mai multe din albumul mamei. Cuvintele mi-au rasunat ca niste clopote in urechi si ma simteam deja pierduta in fata sosiei fiintei pe care eu o iubesc atat demult. Nu stiam cum sa reactionez, sa ma las balta si sa plec, sau sa merg pana la capat dupa ceea ce pornisem. Asa m-am trezit invitata la o cafea pe care n-o putem refuza, am trecut la subiect interesandu-ma de mama ei. Ati nimerit-o prost din pacate ,imi raspunde tanara. Mama nu mai locuieste de cativa ani in tara si nici noi fetele ei. Asa am aflat ca are doua fiice. In Romania venim f. rar si pe rand sa vedem cum se ocupa administratorul de vila si unele afaceri. Pe scurt ,acum locuieste in Germania,preda la o universitate de acolo si sotul se ocupa de afaceri. Ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul ca ea le-a vorbit fetelor ei despre mine si le spunea ca sunt o prietena speciala dar pe care n-o poate intelege ca nu si-a gasit timp sa mai treaca pe la ea. Asa ca am capatat incredere si i-am trimis un colet c-o parte din miile de scrisori in Germania. Acum astept sa vad cum o sa reactioneze! Si totusi sunt atat de fericita c-am aflat ca are o fiica superba care-i seamana intocmai si care mi-a rascolit tot trecutul de parca acel trecut devenise prezentul nostru si eu intinerisem prin ochii fiicei ei. M-a asigurat ca nici mama ei nu si-a pierdut din farmec si arata ca o tanara in jur la 35 ani, ceea ce m-a facut sa zambesc, a fost faptul c-a subliniat; nici dumnevoastra nu aratati rau desi cred ca nu v-ati facut nici o operatie de intinerire, asa ca mama. Am ramas ca la dentist din nou, pentru ca, cea care zicea ca-i este fiica avea in jur la 28 ani si mi-am zis in mintea mea; Ce face banul din om, nu o sa mai stiu care este fiica si care este mama daca ne vom intalni la vara cand va veni in Romania.

7 Raluca la 8:58 pm

Multa bafta cu reintalnirea…vezi nici ea nu te-a uitat…iti urez sa afli si restul detaliilor si sa se re-compuneti povestea voastra, cu siguranta v-a fi foarte interesant.

8 anonima la 10:08 am

Wow,frumoasa povestea ta! Am ajuns aici din intamplare,sau poate ca nu…cert e ca nu sunt lesbi sau bi,insa am avut tot timpul atractie pt femei frumoase,le admir si uneori ma visez facand dragoste cu o femeie frumoasa…insa vb aia”enough about me…”Sunt impresionata de poveste ta Cecilia,pt asta vreau sa te incurajez sa mergi mai departe cu capul sus,sa fii sincera intai de toate cu tine si apoi cu femeie care ti-a scos atatea sentimente la iveala,iar nu in ultimul rand as vrea sa ti spun ca ai putea sa scrii o carte cu povestea ta,sunt sigura ca va avea mare succes!
Tot binele ti-l doresc si sa stii k NU exista”prea tarziu” ,uita cuvintele astea! S’auzim de bine!

9 me la 11:47 am

Oh, Doamne…ce poveste! Foarte trist…si totul din pricina unor reguli societale si a unor bariere impuse fie de altii, fie de noi insine (insene) prin prisma educatiei primite….bariere pe care, multi (multe) nu avem puterea sa le depasim.
LIBERUL ARBITRU…de aceea Dumnezeu a lasat omului liberul arbitru!
Cred ca multe dintre femeile/fetele care au intrat pe acest site (fie ca si-au spus povestea, au dat stafuri, fie ca s-au multumit doar sa citeasca istorisirle altora), care se afla intr-o relatie cu un barbat sau cu o alta femeie (relatie aparent fericita sau cel putin multumitoare) simt cumva ca nu sunt cu cine ar trebui, simt ca nu au trait inca acea iubire adevarata sau ca au trait-o dar au renuntat la ea…si cu toate acestea se complac in situatia data.
Relatiile interumane sunt foarte complicate, nu stiu cate dintre noi au reusit sa le desluseasca… fericirea este relativa si tine de perceptia fiecarui individ in parte, insa marea dragoste este un dar unic. Oare cat si ce merita sa sacrificam ca s-o traim? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi….

10 Danik la 4:38 pm

Wow! Doamna Cecilia jos palaria ! Intradevar sunteti o femeie capabila de-o iubire adevarata, aveti un suflet mare in care ati putut purta o iubire unica ( putine femei sunt capabile de asa ceva, mai ales in ziua de astazi) Nu stiu cum ati putut suporta toate trairile astea? Probabil v-ati refugiat in munca dumnevoastra mai mult iar latura sentimentala ati lasat-o la timpul trecut sau ati tot sperat ca se va intampla o minune si ea va reveni, dar nu s-a intamplat asta. Femeia iubita si-a vazut in continuare de viata ei, de cei doi copilasi si de datoria morala fata de societate si de sot, si-a construit o cariera demna de invidiat si asa mai departe in timp ce tu strangeai doar iubire si suferinta ! Nu stiu daca m-as pune in locul acelei doamne ce-as simti? Un singur lucru cred c-ar fi; as ramane sigur fara cuvinte,trasnita de-o vinovatie grea ca ti-am luat cu mine inima pentru totdeauna fara sa stiu. Ai fi singura femeie in fata careia as ingenuchea sa-ti cer iertare pentru toata suferinta pricinuita fara vointa mea. Ti-as saruta talpile si ti-as darui o zi din viata mea sa fii cea mai fericita femeie pentru ca meriti! Asta as face eu, dar nu stiu daca ea va fi capabila s-o faca poate are acum alte standarde de viata ,de viziune asupra lucrurilor, tinand cont ca are sot si copii. Fericirea ta poate fi nefericirea ei din anumite puncte de vedere. Dar sa speram ca revederea sa va faca fericite pe amandoua cateva zile, eu ti-o doresc din plin! Si-i doresc si ei sa nu aiba de suferit de pe urma acestei aventuri, tinand cont de situatia in care se afla, atunci la inceput i-ar fi fost mai usor, acum nu stiu ce sa zic. Poate o sa ramana intre voi o prietenie demna de toata invidia sau o fuga a uneia dintre voi de teama din calea celeilalte ,asta nu se stie niciodata. Oamenii sunt imprevizibili si tu poti sa te astepti si la una dar si la cealalta,asa ca fii pregatita de orice! Apropo,ziceai ca i-ai trimis o parte din scrisori, ti-a raspuns in vreun fel sau nu?Scuza-mi curiozitatea! Dar asa suntem noi femeile. Iti doresc tot binele din lume si-ti doresc o noapte fierbinte cu iubirea vietii tale! Dorinta sa ti se implineasca si sa ai parte de mai multe zile din viata ta cu iubirea ta unica! Si inca o data: Jos palaria pentru Cecilia! Si sa ne dai numai vesti bune ! Cu respect Danik !

11 adina_albastra la 8:53 pm

Foarte emotionanta povestea dvs doamana Cecilia…asteptam sa ne tineti la curent cu reintalnirea…