Vreau sa iubesc femei, sa le simt pielea catifelata si atingerea calda

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Ce vor femeile gay de la viata

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Cine sunt? Prin tot periplul vietii, intr-o lume in care este imperativ sa ai raspunsuri, cum am ajuns sa nu am raspuns la cea mai simpla, primitiva intrebare posibila? Si ma intreb! Daca stiu ca albul este alb si negrul este negru, eu sunt alb sau negru? O posibila imbinare a celor doua culori ar naste deja o alta persoana, o alta personalitate.

Iubesc. Nu stiu cine sunt dar stiu ca iubesc. Cum sa nu ma indoiesc de simtamintele mele cand eu am indoieli legate de mine? Si totusi simt — un sentiment dulce-amarui; trist si vesel in acelasi timp. O iubesc! Intotdeauna a fost o Ea care mi-a facut inima sa galopeze, gandul sa-mi tremure, stomacul sa mi se stranga de emotie, sa nu vad nimic altceva decat ochii, frumusetea chipului ei.

Ea care ma facea sa ingenunchiez langa-i si sa ma ofer ei prada si tot ea care ma facea sa ma transform intr-o bestie dornica de pielea ei, de corpul ei tremurand, de vapaia sangelui zvacnind alert prin vene. Iubesc femei indragostite. M-am pierdut undeva intr-o nebuloasa, in intuneric, in irealitatea irealului ce vreau sa il transform, sa il fac real.

M-am pierdut intr-o lume ce am construit-o pentru a se distruge, o lume ce va cadea. Mi-am construit cu propriile maini un univers ce ma distruge, ce ma rupe in bucati pentru ca mai apoi sa ma refaca, sa ma puna la loc bucata cu bucata. Femei indragostite ce au avut nevoie de o escapada, de o nebunie, de satisfacerea curiozitatii iar eu am fost acolo — si-am ramas acolo sa ma pierd in parfumuri din cearceafuri de femei indragostite.

La 24 de ani, lumea mea nu e deloc cum mi-am imaginat in copilarie. Nici macar nu am visat la varsta asta, caci ma vedeam direct la 30 si ceva de ani, cu o casa frumoasa, decorata placut si totusi simplist, cu masina personala si job-ul de vis, impacata cu mine, fericita, multumita.

Si-am mai visat o persoana, o fiinta care ma facea sa simt ca apartin langa-i, visam ca mergeam cu masina spre locuri noi si radeam si ne bucuram impreuna de fiecare molecula de aer. Visul meu era despre aceasta persoana care sa ma faca sa tresar de fericire cand aud cheia in usa si sa astept cu nerabdare sa-i vad chipul si mainile si linistea ce eu i-o ofer.

Vreau sa iubesc si Ea sa ma iubeasca. Daca tot sunt aici, vreau sa fie indragostita — de mine! Am obosit sa ajut femei sa-si descopere sexualitatea, de parca a mea nu mi-ar fi suficienta?! Cred ca vreau sa iubesc femei, sa imi mulez substantivele pe pielea catifelata, sa simt atingerea calda.

Vreau sa nu am gen; sa nu ma chinui sa fiu barbat si sa nu ma sfiesc sa fiu femeie. Dragostea e un prilej unic in felul sau de a ne cunoaste pe noi insine. Iubind, ne redescoperim pe noi insine, ne aflam ipostaze necunoscute, virtuti nebanuite. Daca ar fi sa reiau viata de la inceput, as face la fel caci nu regret nimic. Si de acum incep sa scriu cu ochi mijiti — povestea mea.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 ro la 12:12 am

Deci nu numai eu mi-am “ratat” copilaria traind intens un vis despre cum o sa arat la 30 de ani. Mai e un pic si ajung si la 30, mai e un an. Nu e asa cum am visat (partea fericita e ca am gasit-o pe ea si o iubesc mai mult si mai mult decat orice pe lume – mai mult decat pe mine, nici nu incape vorba). Inca visez ca mai e timp si, din acel vis copilaresc inca lipsesc bucati de puzzle, lipseste parfumul ei in aerul cald din noptile de iarna intre peretii intre care vreau sa ne crestem fii, lipseste telul meu de a avea un job perfect pe care nu il pot alege pentru ca nu-l gasesc in mine, gonind mereu dupa mii de idealuri nu reusesc sa ma identific in unul, precum nu reusesc sa ma identific atunci cand chipul imi reflecta in oglinda. Nu e inca visul implinit, nu sunt inca asa cum mi-am dorit in acel vis copilaresc, pe care inca il urmaresc si simt ca sunt aproape sa il traiesc, caci nu renunt, orice ar fi….

2 Julia la 10:13 am

Visul! Acel vis…el este cel ce ne indruma, sta la baza gandurilor, viselor adulte. Tu cat de mult iti doresti?

3 unknown la 11:45 am

Nu ma satur sa iti citesc povestea, vorbe atat de frumoase intr-o poveste atat de trista. Capul sus, fiecare are un suflet pereche, undeva ratacit dar il vei gasi sunt convinsa.

4 Anonim la 9:08 pm

Povestea mea s-a transformat intr-o zi intr-o poveste frumoasa.Imi traiesc visul…:) Am capul sus :) Iti multumesc pentru ganduri.

5 Kristen la 11:08 pm

Atat de frumos iti exprimi sentimentele… Superb! M-am bucurat sa citesc ultimul tau comentariu, ma bucur ca povestea ta este una fericita. Sper sa pot ajunge si eu la multumirea pe care o simti tu acum…