Cateodata refuz ceea ce sunt dar incep sa accept ca sunt lesbiana

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: Sub 19 ani Moment marcant: Indragostita de prietena cea mai buna

Ei bine, iata ca mi-am facut si eu curaj sa scriu: am 17 ani, iar povestea mea a inceput la 15 ani, cand m-am indragostit de cea mai buna prietena a mea. Ciudat ca pana atunci imi sustineam mie, sus si tare, ca asa ceva nu este posibil. Intrebarea persista insa de mult in gandurile mele: “Oare chiar ma simt atrasa de fete?”.

Cum a inceput toata povestea? Nici eu nu mi-am dat seama. Ea a avut o relatie cu o prietena de-a noastra care era lesbi [sa o numim T., pentru ca o sa o mai pomenim], doar pentru a ne demonstra ca face doar ce vrea ea. La inceput, am ramas foarte uimita de relatia lor, dar a trebuit sa tac, fiind prima persoana care aflase de ele.

Chiar daca aveam nevoie sa vorbesc cu cineva despre asta, m-am abtinut. Dupa un timp, dintr-un simplu joc, “adevar sau provocare”, ne-am sarutat. A fost prima fata cu care m-am sarutat si ma simteam foarte ciudat, ciudat de bine. Gandul asta m-a macinat destul de mult timp, nu intelegeam ce se intampla cu mine, iar ea facea glume pe tema “fricii” mele.

Abia incepuseram sa ne intelegem mai bine, cand am aflat ca trebuia sa ma mut din tara. Atunci a fost o durere enorma atat pentru mine cat si pentru ea, dar nu ne-am gandit nici un moment ca ne doare atat de tare pentru ca ne iubeam, ci din pura prietenie. Cat am fost plecata, am inceput sa-i simt din ce in ce mai mult lipsa si simteam ca ceva e in neregula, pentru ca aveam atatia alti prieteni cu care ma intelegeam la fel de bine, insa nu le simteam lipsa atat de tare.

Nu avea cum sa fie acelasi sentiment de prietenie, era clar, o iubeam. O iubeam deja de mult timp, dar abia acum realizam. A fost destul de greu sa ma impac cu ideea, dar ea imi placea foarte mult, asa ca am trecut cu vederea. Dupa o luna, m-am intors in tara si m-am vazut cu ea chiar din prima zi. Stiam, simteam ca o iubesc si era putin ciudat sa o privesc acum, ca stiam asta.

Era ciudat cand ma lua de mana (in calitate de prietene, cum faceam de obicei), simteam cum mi se face pielea de gaina si cum mi se inmoaie picioarele. Am aflat apoi ca ea inca era cu T., dar intre ele totul mergea foarte prost.

In ziua in care m-am intors, am dat o petrecere la mine. Eram singura si am chemat-o pe ea, pe T. si pe alte cateva prietene. Ele doua au inceput sa se sarute in fata mea, iar eu ma simteam ingrozitor, nu voiam sa mai vad aceasta scena. Intr-un final au incetat, iar asta a fost o usurare pentru mine, pentru ca simteam ca ma indragostesc din ce in ce mai mult de ea.

La un moment dat, am mers si m-am trantit pe pat, iar dupa un timp a venit si ea si a incercat sa ma sarute. M-am speriat si m-am retras, pentru ca nu stiam ce se intampla, atat de brusc a venit sa ma sarute. Nestiind ce sa fac, am intrebat-o daca e sigura ca-i bine ceea ce facem si mi-a raspuns ca da. Ne-am sarutat, dupa care totul a revenit la normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Apoi, a mai trecut vreo saptamana si deja eram tot timpul impreuna, pretuind fiecare clipa in care eram langa ea, fiecare zambet, fiecare privire, fiecare atingere. Eram indragostita de ea pana peste cap, dar incercam sa nu ma gandesc la asta, ci doar sa dau frau liber sentimentelor. In acelasi timp, era foarte greu pentru mine cand ieseam cu ea si cu T.

Intr-o zi s-au certat, iar ea a vrut sa se desparta de T. Ciudat lucru, dar am facut tot posibilul sa nu se desparta, probabil pentru ca imi era frica de ce va urma. Nu stiu sigur si nu am inteles niciodata de ce am facut asta, dar la un moment dat nu am mai putut si i-am spus unei prietene comune ce simt pentru ea. Dupa nici o saptamana a aflat.

Urma sa ne intalnim toate la T, iar intre timp ea s-a intalnit cu prietena careia ii spusesem totul, afland asadar ca o iubesc. Imediat ce i-a spus, acea prietena m-a anuntat si pe mine, iar eu urma sa dau ochii cu ea in nici 5 minute, acasa la T. Ma simteam foarte constransa, imi era rusine sa o privesc in ochi, imi era teama. Intr-un fel insa ma simteam foarte bine, pentru ca nu trebuia sa ma mai ascund si totul a fost ok.

Nu dupa mult timp s-a despartit de T., iar noi doua am inceput sa ne sarutam din ce in ce mai mult si mai des, simtind incet-incet cum ne indragostim tot mai mult una de alta. Am tinut-o asa vreo 3 luni, nu stiam niciuna dintre noi ce se intampla, ce este de fapt intre noi, stiam doar ca ne iubim. Intr-o zi mi-am facut curaj si am intrebat-o daca vrea sa fim
impreuna, iar ea mi-a raspuns ca da.

Am inceput sa fim pe bune impreuna si simteam ca absolut totul era minunat, dar se pare ca la un moment dat trebuie sa vina si timpul cand totul ia sfarsit. Ea s-a indragostit de unul din cei mai buni prieteni ai nostri, M., situatie care, evident, a devenit foarte dureroasa pentru mine. L-am incurajat pe el sa faca primul pas si l-a facut, iar ea, spre durerea mea, era foarte entuziasmata, habar neavand ca M. imi povesteste tot, detaliu cu detaliu (asta pentru ca el nu stia de relatia dintre mine si ea).

Au fost saruturi peste saruturi intre ei, iar ea nega de fiecare data cand o intrebam daca este adevarat. Intr-o zi cand deja ma saturasem, l-am incurajat pe M. sa o intrebe daca vrea o relatie cu ea. Ea i-a raspuns ca are nevoie sa se mai gandeasca, asa ca intr-o seara am vrut sa clarific lucrurile odata pentru totdeauna si am intrebat-o ce are de gand cu noi doua. Mi-a raspuns ca nu stie, ca ea nu poate trai fara mine, dar nici fara el.

Dupa o tura buna de plans amandoua, i-am zis ca daca ei ii e mai bine asa, atunci ar trebuie sa ramana cu el. Intr-un final, i-a spus lui M. ca vrea o relatie cu el, dupa care el m-a anuntat imediat, iar eu am intrebat-o pe ea daca e adevarat. Ce credeti? Ea a continuat sa nege, asa ca in seara respectiva ne-am despartit si am sperat ca asa va si ramane situatia. In ziua urmatoare insa, s-a intamplat invers: ea s-a despartit de el si s-a impacat cu mine. Era clar ca nu stia ce vrea.

Urmatoarea zi s-a impacat din nou cu el, iar eu i-am zis ca nu putem continua asa si ca trebuie sa ne despartim. In momentul acela a urmat o criza de plans cu amenintari de sinucidere si mi-a spus ca nu poate trai fara niciunul din noi. De frica sa nu faca vreo prostie, am mai ramas cu ea pana s-a calmat, iar dupa aia m-am despartit de ea, pentru ca nu suportam sa o impart cu nimeni.

Mi-am dat seama ca a fost prima mea dragoste si asta e ciudat, pentru ca nu m-as fi asteptat sa iubesc o fata pentru prima oara, in detrimentul unui baiat. Inca am cateodata tendinta de a refuza ceea ce sunt, cu toate ca de-atunci am mai trait o poveste de dragoste tot cu o fata. Am realizat ca pana atunci eu nu iubisem niciodata si ca ma simt foarte bine cand sunt langa fata pe care o iubesc. Ma bucur ca incep sa ma impac cu ideea asta.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 caharsis la 1:02 pm

you go girl! foarte bine ca te-ai impus.

2 Anonim la 1:33 pm

mmda.nu a fost foarte usor, dar a fost mai bine asa.cel mai ciuda mi´a fost ca nici dupa o luna ce ne´am despartit ei doi s´au despartit.chiar vroiam sa´i fie ei cat mai bine :)

3 diana la 1:26 pm

O poveste superba si incalcita de dragoste. E bine ca acum esti fericita cu alta fata si ca ai acceptat-o pe fosta ta iubita ca o mare dragoste ce a ramas in cartea vietii tale. Insa nu am inteles de ce ai mai intrebat-o sa fi impreuna cu ea dupa ce ca va sarutati nebuneste la momentul acela, puteai sa juri ca sunteti impreuna dar voi practic nu erati. Era o simpla joaca? In fine, faptul e consumat. Poate ea a luat-o in joaca dar inca se gandea la baieti. Cum spuneam , tot ce conteaza e ca tu esti fericita si te accepti asa cum esti!

4 Rien la 4:09 pm

Intr-adevar frumos de incalcita sau incalcit de frumoasa povestea ta. As vrea sa stiu si eu,insa,cum ai fost capabila sa treci peste.

De cca. 2-3 ani sunt (cred ca pot spune) indragostita de cea care a fost odata cea mai buna prietena a mea. Aceeasi situatie:sarutari (insa,foarte rar),imbratisari etc.
Ceea ce ma deranjeaza este ca mereu “dupa”,ea ramane foarte distanta pentru o perioada. Nu imi convine,o stresez sa imi spuna ce se intampla. Ne certam si ne impacam intr-una.

Dupa o LUNGA perioada de vreme,s-a intamplat (vezi minune!) din nou,aseara,dupa care a devenit foarte distanta. I-am trimis,dupa ce a plecat,un sms,dar al naibii telefon imi arata inca “Pending” (Delivery Reports),asa ca m-am apucat sa scriu aici,pentru ca nu mai stiu ce sa fac. De ce naiba n-am intrebat-o daca “ramanem” sau orice,dar nu “suntem OK?” ??? Vreau sa am curaj,insa imi e teama de o posibila respingere.

M-a mai deranjat faptul ca de multe ori cand imi spune ca ma iubeste am senzatia ca nu o spune cu sinceritate,iar asta ma termina.

O iubesc neconditionat,oriunde si oricand,ea este cea care da sens vietii mele,iar gandul acesta ma chinuie ingrozitor.

Crede cineva ca ma poate ajuta sa trec peste? Pentru ca altfel,cred ca as innebuni. Deja simt cum ma sting incet incet,nu mai am energie,iar mintea nu imi sta la nimic altceva.

Multumesc anticipat.

5 stefania la 8:21 pm

in orice relatie, fie ea straight sau gay, sunt doi oameni. nu poti sa faci tu munca a doi oameni. 2-3 ani e o perioada destul de lunga, pune problema pe masa, si cere-i un raspuns clar. o meriti. chiar daca ti se pare ca ea e sensul vietii tale, o sa treaca; nu e sfarsitul lumii, sunt multi oameni frumosi pe lume. crede-ma si eu am trecut prin asta, si nu credeam ca o sa mai pot sa zambesc, but i’ve done it and life is good. daca vrei, putem sa vorbim mai mult.