Casatorita timp de 49 de ani dar am iubit o femeie timp de 24 de ani

27 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Am barbat dar sunt indragostita de o femeie

Varsta: Peste 45 ani Moment marcant: Necunoscut

Maria e numele meu, am 72 de ani, si am descoperit si eu tainele internetului. Am fost casatorita o viata intreaga cu un om, 49 de ani, pentru ca asa au dorit parintii nostri. Avem 4 copii fiecare la casele lor, si am nepoti si stranepoti. Nu am fost niciodata implinita cu sotul meu. Nici sentimental, nici sexual.

Am cunoscut intr-o statiune o pereche, el s-a amorezat de mine, insa nu simteam nimic pentru barbati, in schimb m-am indragostit de sotia lui. 24 de ani am continuat povestea de dragoste cu femeia aceasta. Ea era din Bucuresti, eu din Breaza. Sotul meu nu a inteles niciodata de ce, dar a tolerat. A descoperit scrisorile mele intime. Nu a avut curajul sa plece din casnicia asta, nu stie sa isi poarte singur de grija, asa a fost toata viata lui. Dar Ea ma facea completa. Am trait intens acesti ani, emotional si fizic.

Iubita mea nu mai traieste, dar merg si ii duc flori la cimitir. Asta face o femeie. Isi da dreptul la fericire, acum cand ma uit in urma, stiu ca am fost fericita in viata aceasta. Respecta dreptul la fericire al celuilalt.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 27 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 1:58 pm

Doamna Maria, povestea dvs este una extraordinara. O poveste de viata adevarata care arata cum multe femei sunt constranse de societate si familie sa traiasca o viata dubla, cand de fapt viata care le-ar face cu adevarat fericite ar fi cea alaturi de o femeie. Sper ca povestea dvs sa serveasca drept model pentru toate femeile care se gandesc ca poate daca se casatoresc cu un barbat vor scapa de lesbianism. Va multumesc din suflet ca ne-ati scris si poate ne mai povestiti pe larg despre viata dvs si cum ati intalnit iubita? Daca v-ati pus vreodata intrebari legate de sexualitatea dvs? Cum a reactionat sotul dvs initial? etc.

2 Aura la 1:59 pm

Trist,profund si frumos in acelasi timp.Pacat ca viata asta e prea scurta..

3 Natalia la 2:04 pm

Genul de povesti din care as vrea sa fac colectie. Povesti spuse de persoane care au inteles viata si experienta carora nu mai este pusa sub dubiu, persoane care nu mai primesc intrebari de genul “Poate o sa te schimbi? Poate inca n-ai intalnit barbatul potrivit? Poate doar te distrezi?”. Povesti pe care as dori sa le arat mamei mele, care nu crede in asa realitate, dar care crede persoanelor mai in varsta cu o fidelitate nemaipomenita.

Multumesc, Maria, pentru ca ne-ai impartasit povestea ta!

4 HighOnRoad la 2:07 pm

Ma trec fiori in continuu. Nu se opresc!
Extraordinar de frumos. Asa ceva cred ca oricine isi doreste.
Eu sigur imi doresc sa iubesc o singura femeie o viata intreaga, si sper ca am gasit femeia aceasta.
Va urez multa sanatate.
Toata admiratia mea.

5 Blondybabe la 2:48 pm

Mi-au dat lacrimile la cata incarcatura sentimentala are aceasta poveste! Ma bucur enorm ca nu v-ati resemnat total si ati putut sa va traiti viata, poate nu chiar cum ar fi trebuit dar cu siguranta ati simtit cu adevarat iubirea!!

Sincere felicitari pentru curajul de a posta povestea dumneavoastra, mi-as dori sa mai fie astfel de suflete care au trait o viata asa de oculta si nu au avut cui sa impartasaeasca o viata intreaga toata fericirea lor , toate necazurile si toate momentele traite!!
Va multumesc , mi-ati oferit speranta!!

6 b la 3:44 pm

………m-ati facut sa plang……………………..

7 b la 3:46 pm

tot respectul ..!!

8 ALexa la 3:56 pm

Extraordinar, felicitarile mele doamna
!

9 antonia la 5:25 pm

multe felicitari ca ati avut curajul sa scrieti cea ce ati trait cu adevarat ,multe femei insa se rusineza de ele insele si nu accepta cea ce se inatmpla cu ele,ma bucur f mult ca ati avut curajul sa va spuneti povestea dumneavoasatara aici pe sait,felicitarile mele tuturor femeileor curajoase care au curajul sa isi infrunte realitatea

10 Olga la 6:41 pm

Ft frumoasa povestea dvs, mi-a dat un curaj nebun…va multumesc!

11 Butterfly la 8:17 pm

Felicitari d-vs, iubitei d-vs – speram sa fie intr-un loc mai bun, si sotului d-vs care v-a iubit cu adevarat si a acceptat tot…
O poveste incredibila, o poveste de dragoste…in toate felurile.
Si…cred ca “vorbesc” in numele multora de aici…mi-as dori sa ne impartasiti mai multe… Personal, mi-as dori sa va privesc in ochi…
Sanatate!

12 venividivici la 1:04 pm

Mi-a placut povestea sub aspectul intinderii in timp si al prezumtiei de respect pe care o acord autoarei, dar sunt putin contrariata de cateva aspecte:
1. Cum sa traiesc o viata cu un om pentru ca asa vor parintii?!
2. Cum sa nu iubesc un om, sa nu ma simt implinita cu el, dar sa facem 4 copii impreuna?!
3.Cum sa cred despre un barbat cu care am fost impreuna 49 de ani ca nu a avut curajul sa plece din casnicie pentru ca nu se descurca singur?!
…………………………………………………………………………………………………………………
Exista un roman, se numeste “Orele” scris de Michael Cunningham.
Iata un fragment: “Drept consolare ni se da cand si cand o ora, si atunci vietile noastre par, in ciuda tuturor adversitatilor si asteptarilor, sa ni se deschida plenar si sa ne ofere tot ce ne-am imaginat, desi cu totii, cu exceptia copiilor( si probabil ca si ei), stiu ca aceste ore vor fi urmate inevitabil de altele, mult mai intunecate si mai dificile. Cu toate acestea, ne bucuram de oras, de dimineata; speram , mai mult decat orice , sa obtinem mai mult.”

Ce se intampla cand ne dam seama ca ni s-a pus la dispozitie o viata. O viata urmata de nimic! Din povestea de mai sus am aflat exact raspunsul dorit: ne dam dreptul la fericire!
Doar ca eu cred ca fericirea adevarata este ca atunci cand, aflandu-ne in varful muntelui avem perspectiva absoluta asupra vaii! Daca valea pe care o vedem jumatate este in intuneric iar jumatate in lumina, inseamna ca avem o perspectiva plina de amagire alimentata de speranta! Daca valea este in intregime luminata, inseamna ca, desi viata este un drum plin de alegeri, de renuntari, am respectat intr-adevar prin toate acestea dreptul la fericire atat al nostru cat si al celor din jurul nostru. Dar sa nu uitam totusi ca pentru a avea persectiva vaii tb sa ajungem in varful muntelui, de asta mai cred ca senectutatea inseamna si eliberare si constrangere… esti liber acolo sus, dar iti dai seama ca mai departe nu poti ajunge!Si ne intoarcem la prezent, la maine…si la tot ce construim pana ajungem sus.
Credinta mea este ca fericirea absoluta se imparte doar la 2!

13 SHARMARGINA la 9:19 pm

Nu poti sa judeci un suflet,fiecare este unic si nu poti decat sa accepti , sa inveti si sa mergi mai departe..Asta e viata..Povestea Mariei este impresionanta pentru ca este suflet de la un capat la altul..Eu , de exemplu urasc cuvantul lesbiana..parca este denumirea unei boli…Cate dintre noi nu au simpatizat fete sau femei de-a lungul vietii, simtind mai mult decat prietenie, dar neavand curajul de a depasi bariera..nu e usor sa ridici capul intr-o comunitate si sa-ti declari sentimentele, dorintele, atunci cand nu sunt hetero..Eu am simtit intotdeauna o slabiciune pentru fete sau femei,si nu ma refer la relatii intime..ma refer la suflet..E fantastica senzatia de a comunica , de a te simti bine cu cineva pe care-l placi pentru ce este ca spirit, pentru cum arata fizic , fara sa te gandesti : este femeie sau este barbat..in momentul in care gandesti ca ceea ce iti place este de acelasi sex cu tine, apare constrangerea, temerea de a fi pusa la zid de intoleranta celorlalti si din lasitate, faci compromisul.

Accepti prietenia cu un barbat, eventual casatoria si in final, esti plina de frustrari, cu sufletul in colivie si iti este al naibii de greu sa respiri uneori..Pornind de aici, recunosc ca respir greu de multe ori..casatorita (am descoperit ca sexul cu un barbat poate fi un zero absolut atunci cand nu exista sentimente reale de afectiune, nu ma intrebati de ce m-am casatorit, motivele sunt complexe si tin de alta poveste, promit sa v-o spun alta data), am un copil si la varsta de 48 de ani recunosc deschis ca nu imi plac barbatii si sunt convinsa ca mult mai multe impliniri as fi avut langa o femeie ..De ce? pentru ca ma cunosc, sunt prin excelenta un fan al frumosului , al elegantei in sentimente, in atitudine , imi place la nebunie sa comunic, sa iubesc, sa fiu iubita , sa primesc si sa ofer..

Puneti va rog ceea ce simt in relatia dintre un barbat si o femeie si vedeti ce mai ramane ..In cazul meu, toate prieteniile cu putinii baieti sau barbati pe care i-am cunoscut, inclusiv sotul , parca au fost trase la indigo ( si incepe sirul infinit de trasaturi comune speciei masculine) : insensibilitate, lipsa de rabdare, nepasare, egoism cu carul, tandrete cu lingurita, comoditate si etc…(nu ating problema relatiilor intime, ca este universala: putini barbati stiu ce simte si ce vrea o femeie la orizontala, iar acestia nu s-au numarat printre prietenii mei ).

Sentimentul de iubire reciproca este aur pur, indiferent la ce varsta il simti si pentru cine.. conteaza ca-l traiesti, si trebuie sa te simti extraordinar de norocos daca il traiesti macar o data in viata.. Eu nu am avut acest noroc pana acum, cand am iubit , am iubit doar eu , ceea a m-a infuriat, m-a durut , mi-a trecut si am mers mai departe ..Sunt o fire mandra si nu imi place sa plang la usi inchise.

Ei, si totusi,sub aceasta platosa exterioara, mi-e cumplit de dor sa tin la cineva ,sa ma bucur de tot felul de clipe petrecute impreuna, sa-i simt umarul lipit de al meu, sa-i aud respiratia usoara , sa o privesc cu toata fiinta mea si sa stiu ca simte la fel ca mine..Uau, ce feeling vibreaza in mine.
De asta ma inclin in fata Mariei , pentru ca nimic nu este mai valoros pe lumea asta decat sa iubesti si sa fii iubita ..Si cum sunt o fire optimista , niciodata nu e prea tarziu..
Pe curand, Sharm-Argina

14 tesoro mio la 11:31 am

viata bate filmul :)

15 Raluca la 12:09 pm

E o poveste foarte frumoasa si sunt tare curioasa sa aflu mai multe detalii. Felicitari pentru curajul da e a va urma inima si a trece peste prejudecati pentru a va oferi o viata mai implinita. Prea multe femei isi ingroapa dorintele si nevoile si se sacrifica pentru ceilalti. Cine se sacrifica pentru ele? De ce sunt ele mai putin importante decat ceilalti? E o idee tare pacatoasa pe care femeile o tot adopta…

16 dana la 1:02 pm

Impresionanata povestea,este f important sa nu te minti ,nu-mi doresc sa ma casatoresc eu fiind lesbiana asta nu pot accepta !

17 dana la 1:13 pm

SHARMARGINA- respect tot ce ai scris,inclusiv semnele de punctuatie:))),scri f frumos ,pentru tine conteaza sufletul,iubirea,sentimentele,intr-o lume dominata de sex ,iubirea intre femei pune pe un piedestal sufletul si iubirea!. Ma declar admiratoarea ta:)

18 SHARMARGINA la 8:49 pm

Buna, Dana..multumesc si tinem aproape..Daca stii ce esti , e corect, nu te poti casatori cu ceea ce nu suporti..Sant cazuri in care nu stii inca ce e cu tine, totul e latent si te induce in eroare..Cazul meu..Daca as da timpul inapoi stiind ceea ce stiu acum, nu m-as mai casatori, dar un copil tot as creste…

Prietenii sunt rari, chiar si virtual..
Pe curand, Sharm-Argina

Sharm-Argina

19 Zaza la 4:02 pm

Va admir draga doamna pentru ca in ochii mei, sunteti un exemplu de urmat. Eu am 25 de ani si adesea ma lovesc de copilariile ce se ascund in spatele relatiilor lesbiene din zilele noastre. Impresia ca poti sa spui cuiva “Te iubesc!” si in scurt timp sa retragi cuvintele imi da impresia ca iubirea adevarata este din ce in ce mai greu de gasit si din ce in ce mai greu de pretuit. Vreau si eu ce dumneavoastra ati avut….si prin amintiri de neuitat inca aveti. Am putine relatii la activ si tocmai pentru ca sunt una dintre cele ce nu se avanta la prima persoana intalnita, ci asteapta aceea persoana care sa aduca in viata ei sentimentul puternic ca trebuie sa faca parte din existenta ei.
Asadar se poate chiar si in secret sa traiesti o iubire ca a dumneavoastra. Ce mai conteaza gura lumii sau impedimentele ce par a vrea sa taie stransa legatura de iubire… Tocmai povestea dumneavoastra imi spune raspicat ca dragostea adevarata, invinge.

20 Arsena la 9:27 pm

Buna tuturor.
Foarte frumoasa povestea si respectul meu pentru cine a scris-o, chiar daca are sau nu 72 de ani si povestea chiar a existat in realitate. Important este ca a mai inviorat putin tematica “femei gay” cu ceva plin de intriga- bine spus: viata bate filmul :) Si totusi… ca un contra argument total inofensiv si fara vreo intentie de a supara pe cineva… povestea mea e alta.

21 Alexandra (admin) la 10:22 am

Arsena, ti-am publicat comentariul ca poveste separata aici: Sunt lesbi si crescuta la manastire dar refuz sa aleg o viata dubla. Multumesc mult.

22 Ioana la 8:47 pm

Felicitari doamna …e extraordinar!!!!

23 Bella la 9:15 pm

doamne ce poveste am ramas profund impresionata <3 e ca intr-un film :)

24 anka la 12:16 pm

wow…e o poveste f.frumoasa si merita sa fie produsa ca un film de dragoste ptr femeile cat si fetele lesbiene..va admir mult ptr curaju dvs si mi-ar place mult sa ne povestiti mai multe detalii.felicitari d-mn Maria.

25 Arsena la 8:03 pm

Da, ar iesi un film grozav! De acord.

26 Bella la 8:26 pm

:X

27 catalin la 10:38 am

am vrut sa spun heterosexual si respect comunitatile gay si lesbi,imi cer scuze!