Sunt casatorita si am 2 copii, dar sunt indragostita de o femeie

50 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Am barbat dar sunt indragostita de o femeie

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Povestea mea e ceva mai complicata. Am 32 de ani, sunt casatorita si am 2 copii, si duc o viata dubla ce nu multe femei si-ar dori. Pe sotul meu nu-l iubesc si nu stiu sigur daca l-am iubit vreodata, pentru ca ce am simtit cu EA, ce sentimente am fata de ea, cu el nu am simtit si nu am avut niciodata sentimentele astea (probabil va intrebati de ce m-am casatorit daca nu l-am iubit).

Am refuzat sa cred in orientarea mea sexuala din cauza obiceiurilor, din cauza parintilor si uite in ce situatie sunt acum. Pe ea am cunoscut-o in august 2009, pe net bineinteles. La inceput am fost foarte dura cu ea, tot insista sa-i dau numar de telefon sa vorbim iar eu nu vroiam.

Am tinut-o asa 2 saptamani, vorbeam cand si cand, pana intr-o seara cand ea mi-a spus ca trebuie sa-mi spuna ceva (sotul meu in perioada asta era in Spania). Eram foarte curioasa sa aud ce vrea sa-mi spuna. A inceput sa-mi scrie: Ce vreau eu sa-ti spun e foarte important… pe mine ma atrag femeile si de cand te-am vazut m-ai atras foarte mult (in poza oricum ma vazuse).

In momentul acela m-a bagat in ceata rau de tot, am crezut ca face vreo gluma proasta, sau ca isi bate joc de mine. Ea insista sa-mi zica ca e adevarat iar eu refuzam sa cred, in fine am vorbit pana spre dimineata, mi-a povestit viata ei, mai putin eu pe a mea.

Incepand din acea seara am inceput sa vorbim zilnic la telefon, pe messenger, ea imi facea declaratii de dragoste, adevarul e ca imi placeau declaratiile ei. Stateam seara pana tarziu de vorba la telefon, povesteam diverse, glumeam, radeam… pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca eu nu mai pot sa stau fara sa vorbesc cu ea (am avut treaba intr-o zi si nu am putut vorbi cu ea si eram foarte nervoasa, nu aveam chef de nimic, imi era dor de vocea ei).

Atunci mi-am dat seama ca eu ma indragostisem de ea, nu mai putea sa stau fara sa-i aud vocea. Dupa trei luni de zile de vorbit la telefon ne-am hotarat sa ne intalnim, vreau sa va spun ca ce-am trait eu la prima intalnire, a fost ceva foarte special.

M-a invitat la ea la apartament. Adevarul e ca mie imi era foarte rusine, dar a stiut sa se poarte cu mine si m-a scos din starea in care eram. Eu eram asezata pe pat, iar ea s-a ridicat de pe scaunul de la birou, s-a urcat in pat in spatele meu a scos dintr-o sacosica de cadou un lantisor cu initiala mea.

S-a apropiat de mine, mi-a pus lantisorul la gat si a inceput sa ma sarute pe gat (simteam ca sunt in al noualea cer) m-a luat in brate si m-a sarutat pe buze. Bineinteles ca eu i-am raspuns la sarut, timp de o jumatate de ora ne-am imbratisat si ne-am sarutat de parca ne stiam de o viata.

Ne-am iubit cu foc si pasiune, a fost pentru prima data cand am facut asa ceva dar am simtit o placere deosebita. Au mai urmat si alte intalniri, cand la mine, cand la ea si de fiecare data cand ne intalnim ne iubim cu foc si pasiune.

Credeti-ma, cand imi spune iubita, cand ma mangaie, cand ma saruta, cand ma strange in brate, in momentele acelea simt sentimente puternice. Ne iubim foarte mult si ne intelegem foarte bine, dar situatia e foarte complicata.

Am momente cand simt ca cedez, dar ea de fiecare data ma ajuta sa trec peste aceste momente, e alaturi de mine mereu. Avem o prietena care stie de noi si care ne sustine. Mereu ne intrebam ce se va intampla cu noi, ne dorim foarte mult sa fim impreuna, dar dupa cum v-am spus situatia e foarte complicata sunt casatorita, am doi copii si mi-e foarte greu.

Poate ca am gresit ca m-am lasat dusa de val si m-am indragostit, pentru ca acum sufar foarte mult ca nu suntem impreuna. Credeti-ma, mi-e foarte, foarte greu, cine iubeste cu adevarat ma poate intelege…

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 50 comentarii }

1 Arianna la 9:06 am

Tatiana, copiii simt cand parintii lor sunt nefericiti. mai bine doi parinti fericiti separati decat nefericiti impreuna. Iti doresc sa ajungi sa cunosti libertatea … de a alege si de a iubi.

2 tatiana la 10:12 am

Iti multumesc Arianna! nu stiu cat timp voi mai suporta situatia, trebuie sa ma hotarasc ce fac cu viata si fericirea mea…

3 ro la 10:56 am

Buna! Asta asa este, libertatea unui om e mai presus de toate, e motivul pt care ne simtim noi insine. Si tu la randul tau vei oferi copiilor tai libertatea de a urma in viata proprii pasi, ba chiar mai mult, obtinand-o pe a ta ii vei invata sa alega si sa vrea mai mult si mai mult sa creada in ei. Apoi vin si celelalte: mentalitatea din jur, cea a sotului tau (care e tatal copiilor) si varsta copiilor! Dar copii daca ii cresti cu iubire, cu iubire te rasplatesc si, crescand vor vedea ochii mamei lor scaldandu-se in lacrimi de bucurie si nu de mahnire si durere. Alegi iubirea sau iti ineci amarul in continuare. Odata si odata, peste ani si ani va trebui sa accepti realitatea…fii subtila acum, mai ales ca stie doar o prietena (din fericire sustinatoare), nu trebuie sa stie protv-ul pe cine strangi tu in brate cand intunericul inunda juma de glob si pe cine saruti cand iti bei cafeaua. Intruchipeaza realitatea din casnicia ta, asa cum e si o traiesti zi de zi, si pune-i-o pe tava sotului tau, clar fiind ca, copii sunt lumina ochilor si nimic nu poate schimba asta, nici acum, nici pe viitor! El simte ca nu il mai iubesti? Te vede schimbata? Nu se intreaba macar daca ai pe altul? Daca ea, cea pe care o iubesti si-ar gasi alta, ti-ai da seama imediat ca ceva nu e in regula. Eu nu mi-am scris inca povestea, abia am descoperit aseara site-ul, dar timp este si pt a asta.
Imi plac povestile de aici, e o lume aparte si lumea din care fac parte. Am 29 de ani, am gasit iubirea vietii mele aproape 8 ani in urma. E asa cum am visat-o si mereu clipele langa ea sunt rupte din vis, chiar daca, firesc, pline de stress si altele uneori. Dar visul nostru calatoreste inca, mai are pana ajunge-n gara. Ea e casatorita si eu vreau sa fiu baiat si de aici si pana acolo, la acel rezultat mai e ceva din drum. M-a atins povestea ta, iubesc copii si ador persoanele PUTERNICE si sper din suflet ca tu sa fii ASA, te pup.

4 tatiana la 5:36 am

Buna ro, iti multumesc de comentariul facut, poate scrii si tu povestea ta. Te pup!

5 Andreea la 11:18 am

E destul de incurcata povestea ta..dar Arianna are dreptate,mai bine doi parinti fericiti separati decat nefericiti si impreuna.Ar trebui sa pui in balanta relatia ta cu el si cu ea,sa te gandesti bine.Sa sti ca si parintii mei au divortat,cand eu eram destul de mica(eu mai am o sora) si nu am fost afectate foarte mult,am reusit sa trecem peste.Ba chiar mai mult ,pe mine m-a intarit foarte mult aceasta expereienta si m-a pregatit intr-un fel pentru problemele care aveau sa vina.Te rog daca e ceva cu care as putea sa te ajut sa imi spui.

6 tatiana la 2:34 pm

Da Andreea, povestea mea e foarte complicata. Ma bucur pentru comentarii, parca mai prinzi curaj cand vezi si parerile altor persoane. Sper sa am curajul de care am nevoie pentru a-mi decide soarta. Ma bucur foarte mult ca am gasit acest site, nu ne cunoastem ca persoane, dar ne descarcam sufletele si ne mai ajutam dandu-ne sfaturi. Multumesc Andreea. Salut pe toata lumea care viziteaza acest site si care face comentarii…

7 Andreea la 8:25 am

Nu ai pentru ce sa imi multumesti, stiu cum e sa fi intr-o asemenea situatie. Ma bucur ca te pot ajuta, macar cu sfaturi. Iti tin pumnii sa faci alegerea corecta, aceea pe care o simti tu si pe care ti-o doresti.

8 Arianna la 10:40 pm

E incredibil in ce lume traim! ma incapatanez sa cred ca nu m-am nascut in locul nepotrivit, ca si Romania se va schimba, ca nu va mai trebui sa mintim (si sa ne mintim, in multe cazuri) pentru un dram de fericire. Avem doar o viata la dispozitie sa aratam cine suntem. 70 de ani sau mai putin. E pacat sa irosim si un an sa fim altceva decat putem.
Si eu imi mint parintii, si rudele, si prietenii (foarte putini stiu de mine). Am 30 de ani si mama ma intreaba din ce in ce mai des daca nu ma marit, sau macar de ce nu am un iubit. O mint ca dorm in acelasi pat cu “colega de apartament” ca sa facem economie la lenjerii,… spalam mai putin,… e criza deh :) ). O cunoaste si o adora pe prietena mea, dar nu stiu daca banuieste ceva sau cum ar reactiona la aflarea vestii ca odorul ei e minoritar.

9 tatiana la 10:04 am

Ai dreptate Arianna,in ce lume traim…mintim si facem multe pentru un gram de fericire…cateodata si parintii te aduc in situatia asta,ar trebui sa le pese de noi mai mult,de fericirea noastra,nu sa le fie rusine cu noi…

10 Arianna la 10:58 am

Cred ca parintii se impart in doua categorii: cei carora le este rusine cu un copil gay pentru ca le pasa foarte mult de parerea rudelor si anturajului in general si, cei care se tem pentru copil gay in societatea noastra, ca ei au nascut si crescut un copil si lumea isi va bate joc de el ca e altfel.

11 lia... la 4:07 pm

E frumoasa povestea de dragoste, nu sunt lezbi sau bisexuala, ma atrag doar barbatii, dar intotdeauna am sustinut dragostea indiferent de sex. Nu am nimic impotriva persoanelor de aceelasi sex care se iubesc. Totusi e foarte complicata viata ta Tatiana, daca era numai el iti era poate mai usor dar sunt si copiii…Eu iti doresc sa ai parte numai de iubire si de mult curaj ca sigur ai nevoie…

12 tatiana la 5:52 pm

Multumesc lia…

13 bya la 1:45 pm

Te lasa fara cuvinte povestea asta. E cumva atat de ciudat, dar atat de puternic si real…vaiii m-am emotionat serios. Frumoasa poveste dar si grea. Ca sfat: fa ce-ti zice inima! eu te sustin stii asta. :* :* Va pup si va iubesc !

14 tatiana la 1:57 pm

Multumesc mult bya,stiu ca ne esti alaturi…conteaza foarte mult…

15 Stamulea la 1:54 pm

Aaaammmm.. uhhh… interesanta poveste.. sunt in ceata in momentul de fata.. am citit-o de 2 ori si tot blocat sunt.
Ce iti pot spune este ca trebuie sa te gandesti la copii tai, daca sunt suficient de mari ca sa inteleaga unele lucruri atunci trebuie sa le spui adevarul.

Ma gandesc ca tu deja te ascunzi de ei, dar cred ca faci o greseala. Eu sunt contra persoanelor care sunt lesbi sau gay, nu este ceva normal dar daca iubirea te face sa alegi persoane de acelasi sex, nu cred ca este ceva grav. Dar mai intai de toate trebuie sa te gandesti la copii tai, caci ei nu au nici o vina ca s-au nascut, si trebuie sa le arati dragostea, trebuie sa le aratzi realitatea. Socanta poveste, mult success in continuare :*.

16 Anonim la 4:17 pm

Buna Stamulea, multumesc de comentariu. Copiii imi sunt pe primul loc in viata, nimeni nu le ocupa locul si vor ramane cate zile voi avea, ii iubesc foarte mult si mereu le arat dragostea mea fata de ei. Ma simt vinovata intr-un fel fata de ei, sunt totul pentru mine, le sunt alaturi mereu, pentru ei muncesc, ma las pe mine si le dau lor, ma ridic pana in panzele albe pentru ei. Am eu vreo vina ca sunt asa? Daca da, de ce?

17 geo la 4:22 pm

Cand ai o familie fara … ingerasi… si nu mai merge iei o decizie si o aplici indata. Insa cand sunt ingerasii intre voi, pentru ca le-ati dat nastere din dragostea mare (de asta sunt sigur) ce a existat in cuplu, se schimba un pic iubirea si apare ratiunea. Pe primul loc sunt copiii si dupa aceea voi. Traiesti si te rogi sa fii sanatoasa, sa ai putere, iti lasi orgoliile pentru ca pe primul plan sunt …. copiii. Nu te obliga convietuind cu cineva pe care nu il mai iubesti, dragoste cu sila nu se face, dar cand accepti pe altcineva .. ai senzatia de SUNT INDRAGOSTIT(A )il(o) iubesti… izbucneste un foc si se intampla sa se stinga acea dragoste la fel de repede precum a izbucnit. De un singur lucru vei fi sigura in viata ce va urma ….vei lupta necontenit sa iti ocrotesti ce ai mai de pret… COPIII. Si in iubire ,daca ar iubi fiecare dintre DOI mai mult …niciodata mai putin decat cealalta jumatate, si daca nu am uita acest lucru, ar fi o minune de viata si am sti sa trecem peste toate .. absolut toate. Sper sa nu supar, atata tot. Succes spre calea cea buna pe care o vei alege cu sufletul si intelepciunea ce o detii.

18 Laura la 4:38 pm

Povestea ta este foarte frumoasa dar totodata foarte trista. Pentru ca nu mai este o poveste adolescentina trebuie sa te gandesti foarte bine ce faci cu viata si viitorul tau, si trebuie sa te gandesti din mai multe perspective, a copiilor si a sufletului tau. Sper ca alegerea pe care o vei face sa fie cea potrivita pentru tine si pentru linistea ta interioara, care este cea mai importanta, cred eu. Succes

19 tatiana la 5:33 pm

Buna,Laura! multumesc de comentariu… da,mi-e foarte greu…cateodata simt ca cedez…sper si ma rog sa am puterea sa merg mai departe…numai bine…

20 leo... la 8:39 am

Foarte frumoasa povestea… Indiferent de alegere, cineva va suferi…

21 alina la 3:18 pm

foarte frumoasa povestea am ramas uimita!si ar fi bine sa faci ce iti zice inima

22 Andreia la 9:58 am

Buna, Tatiana
Indiferent ce decizie vei lua, cineva va suferi, asta e clar. Si asta fiindca in tara asta intoleranta fata de asa ceva e inca foarte mare, si teama mi-e ca va mai fi multa vreme, din pacate. Eu nu sunt gay, dar accept chestia asta, am si un prieten bun homosexual, casatorit in Germania cu un barbat.
Iti doresc multa bafta, si putere de a infrunta cu mult curaj ce ti se intampla, si de a gasi o solutie care sa te multumeasca.
Numai bine!

23 G la 9:02 am

Buna iubita mea! Ma bucur ca ai facut publica frumoasa noastra poveste de dragoste. Te iubesc la nebunie si nimeni si nimic nu ne va desparti. Stii asta! Cat traiesc te voi iubi iar daca exista ceva dincolo de moarte, te voi iubi si acolo. Te sarut draga mea iubita si nu am sa te parasesc niciodata indiferent de situatie.

24 tatiana la 7:17 am

Stiu ca ma iubesti G…si eu te iubesc foarte mult, ma bucur ca te-am surprins si ca nu te-ai suparat ca am publicat povestea noastra de dragoste…

25 stefyy la 10:12 pm

Buna, m-a impresionat mult povestea ta. Oarecum traiesc si eu astfel de relatie si inteleg prefect ceea ce simti si ce e in inima ta. E f greu sa iei o decizie acum pentru ca nu stii cum si incotro s-o iei, ce le vei spune copiilor :( … Dar tot ce conteaza e ca tu iubesti femeia asta, ea te iubeste, dar cand tu esti acasa cu copii si sotul ea ce face? Sta singura si se gandeste la tine. Offf e greu, f greu. Tot ce as vrea e sa poti avea curajul asta sa poti lua o decizie cat mai buna pt tine si sufletul tau si linistea ta si a ei… Asta e, traim intr-o tara de nimic, e greu atunci cand trebuie sa te fortezi sa faci ceva ce nu e de tine, sa intri intr-o relatie in care locul tau nu e acolo, nu e ceea ce te face fericita. Si asta o patesc cam multe femei carora le este teama de ce sunt, le este teama sa recunoasaca orientarile lor sexuale si uite unde se ajunge. Ce mai pot zice e ca imi doresc din tot sufletul sa poti face ceva din care sa fie bine pt toata lumea, ca stiu ce inseamna asta. Ti se rupe sufletul… Bafta si nu ceda niciodata atat timp cat e iubire adevarata, ca doar asta iti mai da putere sa mergi mai departe.

26 tatiana la 12:22 pm

Multumesc stefyy! Dupa cum ai scris coment, sigur ai si tu o poveste. De ce nu ne-o zici si noua? numai bine…

27 Andreea la 4:05 pm

Foarte nice povestea ta… Sfatul meu este sa fi cu prietena ta. Multe cupluri si casnicii se despart,nu vad de ce tu nu ai putea face asta. Copiii sigur o sa inteleaga cand or sa creasca,si sotul sigur stie deja ca nu sunteti fericiti si nu ar fi surprins de un divort. Ar fi pacat ca viata care o traiesti,sa o traiesti intr-o nefericire totala.. pt ca sunt sigura ca si prietena ta nu o sa mai poata sa accepte situatia ta la nesfarsit..si apoi o sa te simti mai singura ca niciodata fara ea…si alaturi de un barbat pt care nu simti nimic… Ai grija de tine and good luck:*

28 tatiana la 4:11 pm

Multam, Andreea de coment si de sfat…numai bine….

29 Aura la 12:19 am

Impresionata poveste, nu m-a socat pentru ca eu traiesc asa ceva de mult timp si nu mi-as schimba viata, nu am regrete. Iar sfatul meu este sa faci ce iti dicteaza inima, sufletul si toata fiinta ta, decat sa traiesti in minciuna. Copii vor intelege intr-o buna zi. Iti doresc sa faci exact ce trebuie, ai incredere in instincte si in ce iti dicteaza inima.

30 madalina la 11:59 am

Te felicit ca ai avut curajul sa ne impartasesti povestea ta de dragoste. Si eu am o prietena care este lesbi si nu mi-a spus nimic, a descoperit singura povestea si eu o incurajez si o sustin.Dar un sfat pt tine as vrea dar sa nu fie cu suparare….de ce nu stai casatorita sa fie bine pt copii tai sa creasca intr-un mediu normal, cum este lasat cu mama si cu tata si tu sa iti traiesti frumoasa poveste de dragoste in continuare.
E greu sa stai departe de persoana iubita dar gandeste-te la copii tai ca o sa fie si ei judecati de lume, lumea e rea, salbatica…ai grija de tine te pup si mult succes!!! an nou fericit

31 cris la 9:25 pm

E tare complicat, dureros etc, atunci cand convins fiind ca ti-ai gasit jumatatea, te afli in imposibilitatea de te bucura de ea. Oricum cineva va suferi din aceasta poveste, nu te gandi la copii, gandeste-te ca vor creste si ei vor urma alt curs al vietii, iar tu vei imbatrani nefericita cu sufletul gol doar de dragul copiilor si al acelora care nu au educatie si comenteaza, sau de dragul apropiatilor.
Gandeste-te egoist la fericirea ta caci pe acest platou esti singura si nu-ti cauta nimeni fericirea sa ti-o ofere, mai ales in societatea asta. Iti scriu si-mi dau lacrimile caci in esenta lor exista durerea primita in dar de la o persoana cu acelasi statut ca al tau. Alegerea ei nu a fost favorabila mie dar sper ca tu sa te gandesti bine si sa nu-i oferi aceasta suferinta cumplita iubitei tale. Daca imi permiti, parerea mea este sa fiti discrete si prudente pana vei hotara ce faci cu viata ta. Cu cat stie mai multa lume cu atat distanta dintre voi, in timp va fi mai mare. E suficient sa stiti doar voi, crede-ma.

32 Alexandra (admin) la 12:17 pm

Tatiana, vreau sa te intreb ceva. Spui ca:

Am refuzat sa cred in orientarea mea sexuala din cauza obiceiurilor, din cauza parintilor

Asta inseamna ca ti-ai pus intrebari in legatura cu orientarea ta sexuala inainte sa te casatoresti? Si daca da, atunci de ce te-ai casatorit daca spui ca nu crezi ca ti-ai iubit sotul vreodata?

Intreb pentru ca sunt sigura ca sunt multe femei care o iau pe drumul casatoriei chiar avand indoieli legate de sexualitatea lor si poate ca povestea ta le va face sa se gandeasca de 2 ori inainte sa se marite.

Eu personal am avut un moment de revelatie pe vremea cand eram cu prietenul meu cu care mergeam cu pasi siguri spre casatorie (baiat pe care desi l-am iubit acum stiu ca nu am fost indragostita de el) si anume constientizarea faptului ca daca ar fi sa intalnesc o femeie de care sa ma indragostesc, l-as parasi fara sa clipesc (chiar daca ar fi fost sa-mi devina sot si sa avem copii). La scurt timp dupa aceea am incheiat relatia si am realizat ca sunt lesbiana.

33 tatiana la 4:47 pm

Alexandra, sunt dintr-un orasel mic, traiesc printre oameni cu mintea foarte inchisa, cu idei foarte invechite…daca as fi cunoscut-o pe Ea cu multi ani in urma, poate soarta mea era alta. Nu poate, sunt sigura de asta…

Sunt dintr-o familie foarte credincioasa (pentru nimic in lume nu ar accepta asa ceva)… Aici in zona in care stau, nu ai cu cine sa vorbesti sa te inteleaga (chiar ma bucur ca prin intermediul internetului putem comunica cu persoane open mind)… Sunt foarte diferita de persoanele din zona in care locuiesc, gandesc foarte diferit fata de ei, dar nu am nicio putere, nimeni nu ma intelege si nu m-ar intelege vreodata… Crede-ma, cand citesc povestile, am momente cand le invidiez pe unele, au sansa sa fie cu persoana iubita si dau cu piciorul.

Sfatul meu, daca iubiti cu adevarat, mergeti mai departe, nu va uitati in gura lumii, nu lumea sufera, doar tu persoana in cauza…o sa faceti pe plac familiei, societatii si in final va alegeti cu suferinta…

34 Alexandra (admin) la 8:00 pm

Multumesc Tatiana, nu am vrut sa te critic, stii asta, dar cred ca clarificarea asta va rezona cu acele femei care simt ca trebuie sa urmeze calea casniciei cu un barbat chiar daca simt ca nu este ce isi doresc cu adevarat, sau macar nu sunt sigure.

35 tatiana la 1:39 pm

Stai linistita Alexandra,stiu ca nu-i vorba de critica…

36 crissy la 2:08 am

Oricare ar fi fost motivul pentru care te-ai casatorit cu el, s-a intamplat… Parerea mea este ca tu ar trebui sa faci exact ce iti dicteaza sufletul; nu ai zis cati ani au copii, dar sunt de acord cu faptul ca ei simt cand parintii lor sunt nefericiti si mai mult decat atat oricat de mult ai incerca sa te ascunzi, prefacandu-te ca esti fericita, ei vor vedea la un moment dat acest lucru. Tatal lor, din cate spuneai e plecat, asa ca ei s-au obisnuit oarecum cu lipsa lui si deci, cred eu, ca le va fi foarte greu sa inteleaga ca parintii lor nu mai sunt fericiti impreuna. Ei vor urma un alt drum in viata si se vor desprinde de parinti, in incercarea de a fi independenti, la fel cum ne-am dorit si noi o data, iar tu vei ramane alaturi de o persoana pe care nu o iubesti si care practic nu are nicio vina, veti fi amandoi nefericiti. Sincer e impresionanta povestea ta si am incredere in tine ca vei alege ce e mai bine pentru tine. Te pup si tine-ne la curent :*

37 tatiana la 2:38 pm

Buna Crissy!!! Multumesc de comentariu…asa e, multe greseli facem in viata…sufletul meu pe Ea o vrea, dar situatia e complicata… Traiesc cu speranta ca se va schimba ceva si vom ramane impreuna pentru ca ne iubim enorm, chiar daca multi nu ne vor intelege. Traim o poveste de dragoste foarte frumoasa, ne iubim si ne simtim bine impreuna. Iubesc cu sufletul curat, nu aventuri sau altele, e o dragoste sincera cu sentimente foarte puternice…

38 cineva la 9:31 am

eu zic sa nu regreti nimic in viata ai doi copii, presupun minunati, poate asa a fost sa fie..ei conteaza cel mai mult acuma, bineinteles si tu..iti doresc sa iei o decizie cat mai buna pt viata ta si sa reusesti sa fii langa copii si langa dragostea ta

39 valentina la 12:04 pm

Urmeaza-ti inima! daca esti bine sufleteste treci mai usor prin viata.

40 ony la 5:56 pm

Curaj si urmeaza-ti sufletul, e foarte greu in ziua de azi sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca asa cum ai mentionat in poveste. Am trait si eu o poveste asemanatoare si, ca sa fiu cu Ea a trebuit sa renunt la tot si la fam. Numai ca ei inca nu stiu de relatia mea pentru ca am plecat in afara sa ma debarasez de viata dubla pe care am dus-o in ultimii 27 ani ..
E complicata si povestea mea dar o sa imi fac curaj intr-o zi sa o public. NU va fi usor dar nu e nici imposibil sa fii alaturi de Ea, nush dar imi pari o femeie sufletista care, prin ceea ce face, incearca sa nu raneasca pe nimeni, dar uneori trebuie sa o faci pentru fericirea ta. Ai grija de tine si te rog sa ma tii la curent…

41 anonima la 3:37 pm

traieste clipa, ca n-ai sa o mai intalnesti

42 tatiana la 4:57 pm

Va multumesc tuturor pt sfaturi si incurajare…pup

43 anonima anonima la 6:00 am

scumpa mea povestea ta imi creaza emotii si ma tulbura, ma rascoleste sufleteste chiar daca au trecut 3 ani de cand n-am mai vazut-o. am si eu 2 copii si am trait o poveste identica cu a ta

44 simina la 9:30 am

Femeilor, eu zic sa pastrati totul tainuit. Eu inteleg si accept, dar copiii vostri?

45 anonima la 4:22 pm

buna am citit povestea ta si nu pot sa cred ca mai este si altcineva ca mine adica si eu sunt in aceiasi situatie tot 2 copii am ma-m indragostit de o femeie cu 2 copii si e maritata si eu sunt la fel ne iubim cind suntem fara soti dar cind apar ei e ca si cum am fi doar prietene ne este foarte greu ca nu putem fi impreuna da r nici nu putem renunta la relatia noastra din cauza ca ne iubim prea mult si ne simtim in al-9 cer nu renuntat la relatia voastra si vedetiva ori de cite ori aveti ocazia asa ceva greu se poate intilni succes si multa bafta

46 Arsena la 8:39 am

Ioi. ce complicat!
Muuulta bafta!
si curaj!

47 micutu_91 la 10:23 am

Buna Tatiana

sincer iti spun … ma regasesc in povestea ta … in totalitate. citind, parca retraiam primele vorbe, prima intalnire cu ea, primele momente petrecute cu ea …
si acum imi aduc aminte de parca a fost ieri …
mi-e dor de ea si imi lipseste in fiecare secunda cand nu este langa mine. mi-e dor de ea si cand o am in fata ochilor.

chiar mi-as dori sa mai vorbim din cand in cand, daca nu te deranjeaza.

te pup si aveti grija de iubirea voastra!

48 tatiana la 12:25 pm

Buna nu ma deranjeaza,chiar imi face placere sa mai vorbim…ma bucur ca mai sunt persoane in situatia mea,sau ceva asemanator…te pup…

49 tina la 11:45 am

pfffff. te inteleg perfect e dea dreptul complicat,sunt copii la mijloc dar na lupta tre sa gasesti o solutie incerca sa vb cu sotul tau na nu stiu ce sati zic mult curaj sa fii iubita

50 Irina la 9:55 am

Eu nu am orientari sexuale spre femei, nu sunt lesbiana, dar cred ca nu are vreo importanta asta. Sunt si eu un om care simte.
Daca te ajuta cu ceva si opinia mea, consider ca e o chestiune de demnitate sa fii sincera cu tine insati si cu ceilalti. Nu neaparat ca trebuie sa iti clarifici si declari orientarea -asta depinde de tine si e doar treaba ta, in fond- dar ca trebuie sa te desparti de un om (indiferent de sexul acestuia) pe care nu il iubesti, pentru a fi fericita, tu insati, vie. Copiii nu cred ca vor fi mai fericiti daca stai tu legata. Ramai mama lor iar sotul tau va ramane tatal lor in continuare, asta nu se schimba. Dar chiar si pentru copiii tai, cred eu, va fi o lectie de viata, de demnitate, de cum trebuie sa fii fericit in viata, daca tu le vei fi exemplu.
Traiesc si eu ceva incurcat, o mare dilema, dar am inteles ca mai intai de toate trebuie sa fac miscarea care ma va face sa imi recastig demnitatea de om: trebuie sa las in urma ceea ce nu iubesc pentru ca acum nu ma mint doar pe mine dar si pe el. Nu il mai iubesc si nu ma pot preface ca il iubesc. Simt ca il insel mai mult asa, decat daca as avea un amant (desi nu am). Si simt ca ma mint foarte mult pe mine. Ma simt o paiata. Iti doresc putere.