Atitudinea voalata anti-lesbianism a psihologilor din Romania

Postat de Alexandra (admin)

18 comentarii

Azi dimineata am dat peste urmatorul articol: “Fiica mea e lesbiană?!” scris de catre doamna Cristina Boca, psiholog. Ca femeie lesbiana am fost revoltata de atitudinea “hetero e normal, lesbianismul e doar temporar” venita din partea unui psiholog care are obligatia sa fie obiectiv si sa nu-si lase propriile opinii sau concluzii fara baza stiintifica sa influenteze sfaturile pe care le ofera.

Am lasat urmatorul raspuns drept comentariu la articolul respectiv si va invit si pe voi sa va spuneti parerea aici sau in sectiunea de comentarii de pe site-ul respectiv.

Draga doamna Cristina A. Boca,

Cu tot respectul, mi se pare extrem de iresponsabil ca psiholog sa adoptati o atitudine homofoba deghizata sub forma unor argumentari ‘stiintifice’ selective care intaresc conceptul de heterosexualitate ca fiind unicul “normal” si care caracterizeaza lesbianismul drept o faza “temporara”.

Este extrem de evident ca articolul este doar o expresie a propriilor opinii sau/si a unor concluzii trase de pe urma observarii unui numar limitat de cazuri pe care le generalizati ulterior in mod gratuit, ca si cum s-ar aplica tuturor fetelor si femeilor cu alta orientare sexuala decat heterosexuala.

Concret, dvs afirmati ca atractia sexuala fata de femei si manifestarile de lesbianism sunt predominant:

  • o etapa temporara la majoritatea fetelor adolescente
  • influentata in principal de factori mediatici, sociali sau de grup
  • cumva o etapa de pregatire pentru relatiile sexuale, “cele adevarate”, cu baieti

1. Sunt de acord ca pentru multe fete experimentarea cu persoane de acelasi sex reprezinta doar o etapa din maturizarea lor sexuala, fie ca e aleasa constient sau nu.

Dar pentru MULT mai multe fete aceasta nu este o simpla etapa. Un numar extraordinar de mare de femei povestesc cum au stiut inca de mici copii sau din adolescenta timpurie ca sunt atrase intens de alte fete si deloc sau in mica masura de baieti.

Aceste femei fie s-au luptat cu propria sexualitate ani la randul, fie s-au acceptat pe sine insele fara prea mari dificultati (existand o mie de pasi intre aceste 2 extreme), dar cert e ca ele au ajuns la concluzia ca isi doresc sa-si imparta viata cu o femeie. Si asta pentru ca sunt lesbiene sau bisexuale.

2. Argumentul ca relatiile sexuale cu alte fete este influentat cumva de factori mediatici, sociali sau de grup arata cat de usor transformati o relatie de corelatie intr-o relatie de cauzalitate.

V-ati gandit vreodata ca tocmai faptul ca relatiile sexuale intre femei devin din ce in ce mai acceptate din punct de vedere social permite acestor fete sa dea frau liber unor sentimente care ERAU DEJA acolo, dar care nu puteau fi exprimate in mod liber de teama, de rusine, de sentimente de vinovatie?

Deci acesti factori de care vorbiti nu “baga” idei in cap acestor fete ci le ofera in sfarsit curajul sa actioneze conform propriilor sentimente, conform atractiei pe care o simt deja fata de alte fete. Acest curaj vine dintr-un sentiment ca e ok sau macar oarecum acceptat daca iubesc “altfel” si ca nu vor fi respinse si privite drept creaturi “anormale”.

3. Cat despre argumentul ca experientele sexuale cu alte femei sunt cumva doar o etapa pregatitoare pentru sexul cu baieti, ca intr-un fel sexul cu o alta femeie e oarecum inferior sexului cu un barbat, un substitut inadecvat cumva, va invit sa cititi nenumaratele povesti ale atator alte femei (de varste cuprinse intre 15 si 45 de ani) care mentioneaza repetat cat de intensa (dpdv sexual), cat de emotionala, cat de variata este o relatie cu o alta femeie decat cea cu un barbat, si cum nu au simtit niciodata ceva atat de intens.

Deci ‘concluziile’ trase de dvs se aplica exclusiv la acele fete pentru care lesbianismul e un experiment, o etapa. Dar ati studiat sa vedeti daca se aplica sau nu la fetele si la femeile care au o alta orientare sexuala decat heterosexuala?

Eu nu sunt psiholog dar sunt o femeie lesbiana care a citit multe carti academice si nu numai despre sexualitatea umana si gender in incercarea de a-mi intelege propria orientare sexuala. In plus, locuiesc la Londra unde atitudinea voalat sau deschis homofoba a psihologilor este de mult de domeniul trecutului, iar acei putini psihologi care inca mai traiesc cu o astfel de mentalitate sunt criticati si trasi la raspundere atat de comunitatea LGBT dar si de politicieni.

In concluzie, este iresponsabil si daunator pentru tinerele femei care incep sa-si puna la indoiala orientarea sexuala si pentru familiile lor sa lasati propriile opinii de gen “hetero ca unic drum cu adevarat valid” sa influenteze sfaturile pe care le oferiti. Astfel nu faceti decat sa contribuiti si sa accentuati sentimentele de vinovatie, teama si rusine cu care fetele la care lesbianismul NU e o etapa, se lupta zi de zi. Si nu cred ca asta e rolul dvs de psiholog.

As dori mult sa aflu sursele stiintifice care stau la baza concluziilor dvs. Cu cate fete adolescente ati discutat? Cu cate femei ati discutat? Ati discutat cu aceste fete si femei si dupa un anumit numar de ani ca sa vedeti cum arata viata lor si ca sa va confirmati concluziile? Ati luat in calcul scara Kinsey? Ce alte sondaje si rapoarte ati consultat?

Va invit de asemenea sa cititi cele peste 100 de povesti ale unor femei bisexuale si lesbiene pentru a va familiariza cu incredibila diversitate a sexualitatii feminine.

In atentia mamelor cu fete lesbiene: Credeti sau ati aflat ca fiica dvs este lesbiana? Atunci va recomand sa cititi povestile din categoria Fiica mea e lesbiana. Cititi si spuneti-va parerea sau propria poveste.

{ 18 comentarii }

1 Cristina A. Boca la 12:51 pm

1. Titlul de mai sus, “Atitudinea voalata anti-lesbianism a psihologilor din Romania” este abuziv. La ce foloseste o asemenea generalizare?!
2. Rog persoana care a scris textul de mai sus sa-l reciteasca pe cel pe care-l invoca la inceput si care, ulterior, constituie suport pentru pledoaria sa.

2 Zaza la 1:58 am

1.Mai abuziv decat scrierile dumneavoastra nu poate sa fie.
2. Un sfat: Incercati sa va formati pareri despre orientarea sexuala bazate in totalitate pe trairi si experiente proprii. Si apoi sa va puneti in valoare, cunostintele psihologice pe care se pare ca nu le stapaniti.

3 Zaza la 2:18 am

Tipul de “consiliere prin fax si e-mail.”
Dezamagitor…

Bineinteles doamna Cristina ca in aceasta situatie ati avut sansa sa analizati situatia fetei de 16 ani intr-un mod subiectiv.
“Outside the box” este in general modul in care un psiholog isi analizeaza “subiectul”.

Sexualitatea unei fete de 16 ani este inca in formare si sub forma de experiment. In cel mai mic caz “subiectul” discutiei noastre va deveni cu o orientare bisexuala. Rare imi par cazurile in care o tanara de 16 care inca isi descopera sexualitatea sa ramana la stadiul de “heterosexuala”.

Si daca este sa ramana in stadiul de “hetero” atunci cu siguranta decizia ei este direct influentata de factorii externi. Teama de a nu fi judecata pentru ca este atrasa de acelasi sex are o influenta foarte mare asupra multora dintre “subiectele” cu care se confrunta psihologii zilelor noastre.

4 Nina la 8:39 pm

Salut,

Nu am citit ceea ce a declarat Cristina Boca dar ca femeie care iubeste alte femei si care are a absolvit Psihologie, pot confirma ca homosexualitatea si lesbianismul sunt privite in interiorul profesiei ca boli, anormalitati, probleme ce tin de dezvoltarea sau istoria de viata a individului. Nu va pot spune cate bazaconii de tipul asta am inghitit in anii de facultate si cate pareri similare aud in continuare de la colegii de breasla. Nu am auzit discutii decat foarte, foarte rare despre paciente lesbiene sau barbati homosexuali in care “problema” sexualitatii sa fie nu fie pusa ca “problema” ce tine de pacient ci mai degraba ca o problema ( uneori patologica) a unei societati homofobe care te respinge, iti rade in nas si pe la colturi, te duce la biserica ca sa te faca bine si te alunga din familie pt ca nu iubesti pe cine trebuie.
Ma gandesc uneori sa ma intorc la practica si sa imi deschid un cabinet pe care sa scriu cu litere de-o schioapa..Psiholog tratez Homofobie!

Vreau sa va felicit pentru site. E minunat si imi da sperante..suntem atatea..si atat de diferite si toate iubim femei!

5 Cristina A. Boca la 6:59 am

Dialogul nostru a devenit chiar pasionant! Din perspectiva mea as putea adauga doar ca: psihologia nu percepe homosexualitatea ca boli sau anormalitati; ca intai se are in vedere individul ca atare, abia apoi se emit, eventual, concluzii, privitoare la mai multi indivizi, in baza unor aspecte comune; de regulă, în facultate nu se studiază decât un an (sau jumătate de an) de psihosexologie, ceea ce înseamnă puţin din această perspectivă – mai multe cunoştinţe se dobândesc din pregătirea ulterioară; o persoană hmosexuală nu este privită de specialist nicidecum în calitate de pacientă ci, cel mult, dacă este cazul, de subiect.

6 Nina la 1:58 pm

Draga doamna Boca,

In continuare nu v-am citit articolul..am citit numai comentariile facute de admin..deci nu ma pronunt in cazul expus de dvs . Cat despre comentariile dvs la comentariul meu..simplu si la obiect..psihologia din romania ..nu MAI priveste homosexualitatea ca pe o boala ( si asta de fff putin timp si nu de toti autorii – imi permit sa dau un titlu la intamplare Constantin Enachescu Tratat de Psihosexologie 2003- unde veti regasi un capitol tulburari de personalitate sexuala- homosexualitate si lesbianism; acesta este un titlu; in plus nu trebuie sa mergem numai spre partea de psiho-sexualitate, vedem si alte subdiscipline aceasi asumptie, o vedem si in curentele teoretice – clasic ramane psihanaliza dar nu mi-e rusine nici altii ca Adler si e drept acum amintirile mele din universitate sunt poate cam ruginite ).

Mi se pare important sa spunem ca depatologizarea homosexualitatii in psihologia romaneasca s-a facut si se face in primul rand la un nivel formal-declarativ ( nu de alta dar printre altele ar fi la limita legii sa vorbim de homosexualitate ca boala – si daca sunteti curioasa va rog sa corelati anul decriminalizarii homosexualitatii cu “noi” abordari psihologice asupra “problemelor” de identitate sexuala). E important de stiut ca in psihologie nu au fost decat ff putine voci si de fapt mai multe au fost din psihiatrie care au sustinut decriminalizarea homosexualitatii.
Dar cumva nici nu mai conteaza aceasta istorie ramane insa trist ca avem o practica in care este de la sine inteles ca lesbianismul este o etapa de dezvoltare spre o maturitate heterosexuala.

Va rog sa nu interpretati interventia mea ca un atac personal..departe de mine acest gand.. atat in prima interventie cat si in aceasta doream doar sa atrag atentia femeilor care utilizeaza acest site ca, din experienta mea profesionala si intima de femeie cu experiente lesbiene, urechile psihologilor nu sunt cele mai inocente.

7 Alexandra (admin) la 11:04 pm

La raspunsul doamnei psiholog Cristina Boca am postat urmatorul comentariu:

Da, sunt administratorul site-ului cu povesti (motiv pentru care m-am semnat cu adresa site-ului si adresa de email aferenta) dar identitatea mea este irelevanta intrucat site-ul nu imi apartine doar mie, ci tuturor femeilor care au contribuit cu propria poveste si cu alte comentarii.

Eu sunt doar una din cele multe femei lesbiene. Da, sunt una dintr-un numar extraordinar de mare de femei din Romania si din intreaga lume, care si-au scris povestea undeva in internetul asta mare, care au spus cuiva ca sunt atrase de femei, sau care n-au avut niciodata curajul sa articuleze aceste ganduri cu voce tare sau pe hartie.

“as sublinia ca raspunsul/ eseul de mai sus a avut In vedere mai ales situatii care se Intâlnesc In adolescenta unor fete (nu a tuturora!)”

Exact aici este problema. Dvs nu ati prezentat decat cazul in care manifestarile de lesbianism in adolescenta sunt doar o etapa. Nu am contestat niciodata ca acest lucru se intampla, si des, si ca asta e ok caci sexualitatea umana este complicata si schimbatoare. Fiecare dintre noi are dreptul sa iubeasca liber, fie ca iubim o persoana de acelasi sex, sau de sex opus.

Contest insa faptul ca ati ales sa nu prezentati deloc cealalta varianta… cand aceste manifestari NU sunt doar o etapa temporara. Si tocmai acest fapt va da de gol preferinta dvs pentru heterosexualitate. Acesta este motivul pentru care v-am scris. Puteti sa argumentati aceasta alegere?

“Raspunsul nostru este ca, cel mai probabil, fata Elenei, adolescenta, nu este “lesbiana” si ca, probabil, acesta este doar un episod din evolutia sa sexuala, generat de factori psihosociali si mediatici care, In mod mai preganant, le pot afecta In contemporaneitate pe tinerele fete.”

De ce nu spuneti ca e la fel de probabil ca fiica doamnei sa fie lesbiana/bisexuala, ca factorul care a generat acest “episod” este o atractie autentica si puternica fata de cealalta fata si ca acest episod poate fi factorul declansator in constientizarea orientarii sexuale? De ce nu spuneti ca numai timpul va spune care este adevarata orientare sexuala a fiicei?

“desi cel mai adesea astfel de episoade se sfârsesc relativ repede, odata cu trecerea tinerei Intr-o alta etapa a sexualitatii sale sau, cu alte cuvinte, odata cu maturizarea sa sexuala”

De ce nu spuneti ca in acelasi timp e posibil ca acest episod sa NU se sfarseasca? Ca noua etapa a sexualitatii de care vorbiti sa reprezinte tocmai constientizarea propriei orientari sexuale?

“In ce ne priveste, ne este foarte greu a vorbi despre un “lesbianism genetic”, “Innascut”, dar mult mai usor despre comportamente, atitudini si manifestari induse, adesea, prin educatie (chiar si neurmarindu-se un asemenea rezultat), mimetism, influente personale, de grup sau sociale (inclusiv mediatice).”

Nu sunt nici pro nici contra argumentului genetic ca principala cauza a homosexualitatii. Dar dvs afirmati ca lesbianismul e “adesea” indus de o sumedenie de factori externi?! De ar fi atat de simplu… Si chiar daca ar fi asa, de ce nu luati in calcul si cazurile cand nu este vorba in principal de factori externi? Cum explicati faptul ca o femeie care nu a intrat niciodata in contact cu o alta lesbiana, in a carei viata si societate din care face parte lesbianismul nu e deloc acceptat, care creste cu ideea ca “normal” e a te casatori cu un barbat ajunge sa-si puna la indoiala orientarea sexuala si/sau constientizeaza ca este lesbiana/bisexuala?

“Insa manifestarile “lesbiene” cele mai Intâlnite sunt nu doar o expresie a unui mimetism social si cultural, ci mai ales una a derutei individuale (si nu neaparat – doar – sexuale)”

Deruta individuala?! Mimetism social si cultural?! Da, atitudinea dvs este intr-adevar complet impartiala si deloc pro-heterosexualitate.

“precizarea ca, cel mai adesea, pentru o fata, o asemenea perioada nu dureaza mai mult de 3-4 ani, uneori finalizându-se chiar dupa 2-3 luni sau doar dupa câteva Intâlniri cu substrat erotic) din motive ca cele care urmeaza: dorinta de a afla, de a se initia, de a exersa, de a compara (cu ce crede, face cealalta), refuzul temporar sau amânarea unor relatii sexuale (chiar si minimale) cu substrat sexual cu baieti/ barbati (din teama de sarcina, de complicatii cu familia etc. sau datorita faptului ca Inca nu se simt In stare sa administreze o astfel de relatie, asa Incât se simt mai confortabil, mai aparate de “cea mai buna prietena”). “

De acord ca aceste situatii exista in numar mare. Dar de ce nu precizati toate celelalte cazuri cand perioada cu pricina nu se sfarseste, ci continua timp de ani de zile, poate chiar tot restul vietii? Sau cand se sfarseste numai pentru a reveni la suprafata ani mai tarziu? Sau cand motivul acestor experiente este pur si simplu atractie si dorinta de a fi cu alte fete? Poate chiar concomitent cu lipsa de interes total sau mult mai redus fata de baieti? Aceste situatii de ce nu le prezentati in egala masura?

Preferinta dvs pentru heterosexualitate este tradata de alegerea dvs de a argumenta si analiza doar cazurile in care lesbianismul este o etapa temporara si de a exclude total posibilitatea ca acesta sa marcheze descoperirea adevaratei orientari sexuale a unei fete adolescente.

O mama care crede ca fiica ei ar putea fi lesbiana sau o fata adolescenta care isi pune la indoiala orientarea sexuala merita sa cunoasca ambele posibile variante si mai ales merita sa stie ca ambele sunt la fel de valide si normale. Si daca tot tratati subiectul, atunci este responsabilitatea dvs ca psiholog sa oferiti o perspectiva echilibrata si impartiala asupra acestuia.

Si e regretabil ca in ciuda bogatelor cunostintelor dvs teoretice (cu mult mai bogate decat ale mele!) este evident ca nu aveti idee ce e in sufletul unei fete care isi da seama ca e atrasa de o alta fata, sau de durerea unei mame care banuieste sau care afla ca fiica ei este lesbiana. Dvs ati redactat un eseu foarte academic si elocvent dar nu ati incercat deloc sa-i raspundeti doamnei Elena la intrebare: “cum si ce sa vorbeasca cu fiica sa”.

8 ioana la 9:44 am

Eu citesc cu drag blogul lui Dan Negru…toata lumea il stie pe om. Azi insa m-a intristat articolul lui http://www.dannegru.com/?p=3122

Ar trebui sa scriu un articol in propriul meu blog cu tema “Tulburari sociale – homofobia” sau ceva de genul. Cred ca argumentul ce mai de pret al unui homofob cu care e de parere ca “inchide gura” tuturor pro homosexualitate este povestea biblica cu Sodoma si Gomora……geeez

9 Nanna la 11:38 am

Am intrat de curiozitate pe blog-ul lui Dan Negru,si am citit postarile.E mare pacat ca lumea condamna fara sa se informeze corect,si nu m-am putut abtine sa nu postez cateva impresii.
Am descoperit acest site ieri,si sunt foarte incantata sa gasesc oameni care vin in ajutorul nostru.E un site adevarat si aici ma simnt “acasa”.Iar cand o sa dispun de timp,o sa-mi public si eu povestea mea.
O zi frumoasa si soare in suflet:)

10 venividivici la 9:15 pm

E trist articolul scris de doamna Cristina Boca….

Pe de alta parte, incep sa cred ca nu homosexualitatea in sine este o problema pentru societate, ci faptul ca din ce in ce mai multe persoane cu probleme psihice au inconstienta (nu pot sa spun curajul, ca nu e cazul) sa se afiseze in diverse ipostaze, in mass-media si sa afirme ca sunt homosexuali sau lesbiene, astfel incat comunitatea gay a ajuns sa se confunde cu astfel de oameni cu tulburari psihice grave.

Am vazut de curand la tv un concurs mister gay…nu de asa ceva are nevoie comunitatea gay, de maimutoi cu pachetele de muschi care sa defileze la tv, avem nevoie de oameni intelectuali, oameni care sa aiba ceva de transmis lumii, oamenilor in general, sa-i faca sa inteleaga ca homosexualitatea incepe si se termina in intimitatea fiecaruia si ca dincolo de asta…gandim si ne purtam normal. Pana acum s-a demonstrat contrariul…ca suntem o gasca de nebuni, motiv pentru care si articolul doamnei psiholog Boca este justificat.

Vrem sa fim respectati si acceptati insa ceea ce oferim lumii este circ si aparitii dezgustatoare.

Singura aparitie notabila a fost cea a doamnei Florentina Ionescu, de atunci…nimic notabil, nimic care sa starneasca altceva decat rasul.
Nu doamna Boca este vinovata pentru acel articol, noi suntem vinovati pentru ca ii oferim prilejul sa scrie astfel de articole.

Dezaprob in totalitate felul in care este promovata comunitatea gay.Sunt lesbiana insa nu ma voi putea identifica niciodata cu o comunitate care iese in evidenta prin nonvalori.

Va multumesc pentru intelegere tuturor celor care o sa cititi postarea mea!

11 Alex la 5:40 pm

“Ca femeie lesbiana am fost revoltata de atitudinea “hetero e normal, lesbianismul e doar temporar” venita din partea unui psiholog”

Nu am reusit sa gasesc citatul de mai sus in textul incriminat. Ma puteti ajuta, va rog?

12 Alexandra (admin) la 6:01 pm

“hetero e normal, lesbianismul e doar temporar” nu este citat din articolul respectiv (si nici nu este menit sa fie interpretat drept citat), este modul cum vad eu atitudinea doamnei psihlog Cristina Boca ca urmare a articolului scris de dansa.

13 Blondybabe la 11:13 am

Vorbind de psihologi care nu sunt obiectivi, Numa ce aparuse in urma cu cateva luni campania aceea cu panourile publicitare “Homosexualitatea nu este o alegere” organizata de PSI . Tin minte ca era reprezentantul PSI , invitat intr-o emisiune ! Inca un domn tare ingust la minte si o psihloaga. Am fost dezgustata de modul in care tratau subiectul, efectiv cu batjocura. Si tin minte ca atitudinea doamnei psiholog cu pricina era asemanatoare cu a d-nei Cristina Boca. (ar fi foat hilar sa fie aceasi persoana).
Ca sa inchei , sunt total de acord cu “venividivici” !

14 Maria la 1:45 pm

Respecta dreptul la fericire al celuilalt. Dumneavoasta doamna psiholog, degeaba aveti scoala multa, nu aveti sufletul inaripat.

15 Alexandra (admin) la 1:55 pm

Doamna Maria, v-am publicat povestea separat aici Casatorita timp de 49 de ani dar am iubit o femeie timp de 24 de ani si am lasat doar o mica parte din comentariu aici pentru doamna psiholog desi o rog mult sa citeasca povestea.

16 dana la 9:53 am

Da da se rade pe la colturi(spune NINA) si chiar femei ” de ale noastre” ca sa para hetero joaca teatru, dar eu sunt genul care citeste bine femeia ,manifestari anume te dau de gol ,privirea postura vocea atunci cand minti. In fine sa trec la subiect SIGMUNd FREUd a avut un caz o copila de 14 ani adusa de mama ei la psihanalist ptr vindecare.El a analizat timp de 2 saptamani siconcluzionat acest caz asa: lesbianismul nu se poate vindeca!!!
Psihologii nu au voie sa aibe prejudecatii!!!

17 dana la 9:54 am

NINA ptr ceea ce ai scris ,ai respectul meu!!!!

18 Cristina la 12:56 pm

Pagina a fost ștearsă, păcat. Aș fi vrut să-i arăt doamnei Boca aceste informații: http://argumentul-biologic.blogspot.com/2011/02/de-ce-nu-s-descoperit-gena-gay.html și http://homosexualitate.webs.com/