Amandoua am fi dispuse sa lasam tot si sa ne reluam relatia

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Povesti de dragoste intre doua femei

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Numele meu este Laura si am 20 de ani. Povestea mea incepe in urma cu 4 ani cand am intalnit pe internet o fata. Am intrat in discutii interminabile parca inca din prima zi cand am vorbit pe messenger. Am ras, am glumit, am povestit vrute si nevrute, parca ne-am fi cunoscut de-o viata.

Am vorbit zile intregi, abia asteptam sa vina ora cand ea vedea de la munca sa povestim, sa radem… Si asa, cu fiecare zi care trecea, intensitatea lucrurilor crestea. Au urmat multe nopti vorbite la microfon, la telefon, multe mesaje care incepeau sa fie nu chiar prietenesti, si toate astea virtual, pentru ca ea era plecata in Spania cu familia.

Asa au trecut zilele, saptamanile, lunile… si ne-am indragostit una de alta, atat de tare incat nu mai puteam sta una fara alta (iar eu pentru ca eram in timpul scolii nu puteam sa fac nimic pentru a ne vedea, cu atat mai mult cu cat eram minora).

A venit si vacanta de vara iar Paula, cea care-mi devenise intre timp iubita, a venit sa ne vedem, sa ne cunoastem, asa cum ar fi trebuit sa ne cunoastem de la inceput (pentru ca in ciuda tuturor sentimentelor noastre pana atunci nu fusese decat ceva virtual).

Nu voi putea uita niciodata sentimentul ala care a fost atat de intens si de coplesitor in momentul in care am avut-o in fata ochilor, in momentul in care am putut-o strange in brate si saruta-o, mangaia-o. A fost ceva de nedescris ce niciodata in viata nu voi mai putea trai si de fiecare data cand imi aduc aminte, sentimentul e la fel de puternic si intens.

Timpul a trecut iar noi eram atat de legate una de alta si ne iubeam atat de mult incat nu ne puteam gandi ca ne vom desparti vreodata (sau cel putin nu atat de curand precum s-a intamplat).

Vacanta de vara cu cele trei luni frumoase in care am fost impreuna, de nedespartit si am facut tot ce era nebuneste si frumos intr-o relatie, s-a terminat. A reinceput scoala si a venit vremea ca iubirea vietii mele sa se reintoarca in Spania pentru ca acolo ii era locul de munca si familia.

Nici nu imi puteam imagina cat de greu va putea fi sa ma desprind de fiinta pe care o iubeam atat de mult. Nu puteam sa constientizez si am trait tot ce se putea trai (atingeri, saruturi, imbratisari, strangeri de mana) pana in momentul cand a trebuit sa plece.

Am condus-o la gara iar in momentul cand s-a urcat in autocarul care o ducea atat de departe de mine, de inima mea, o parte din mine s-a rupt. Nu mai aveam nevoie de nimic altceva in afara de ea, de prezenta ei.

Acea perioada de dupa plecarea ei a fost critic pentru mine. Ma sufocam fara ea, nu puteam sa mananc, nu puteam sa dorm, si mai mult, nu ma mai puteam intelege cu nimeni din jurul meu, cu atat mai putin cu parintii mei care si-au dat seama ca nu sunt deloc bine si au incercat sa intre in sufletul meu. Dar desi au insistat, ce au auzit nu le-a placut deloc.

Dupa plecarea ei neplacerile si durerea au fost pentru mine mereu prezente. Ea nu mai era acolo pentru mine, cu parintii nu ma mai intelegeam deloc, am fost nevoita sa merg chiar si la un psiholog pentru ca, credeau ei ca am o problema iar psihologul ma poate vindeca. Nimeni nu a reusit sa ma vindece, si nimeni nu va reusi vreodata sa rupa legatura puternica care se afla intre sufletele noastre.

La scurt timp dupa aceea, nici relatia mea cu ea nu mai avea sa fie aceeasi, intervenind multe neplaceri atat din partea parintilor mei care au aflat cine e cat si din partea ei. Si a fost nevoie sa renuntam pentru ca alta modalitate de a calma totul in jurul meu nu era asa ca ne-am despartit. Ne-a fost mult mai rau dar pentru ca timpul vindeca orice rana, toata durerea imensa s-a atenuat cu timpul.

Ne-am reintalnit dupa doi ani, cand ea a revenit in tara si am incercat sa reluam ceva, ce am lasat neterminat pentru ca iubirea noastra nu se consumase. Dar am incercat sa fim cat putem de realiste pentru ca oricum, viata ei era undeva departe de mine, in Spania, si iar pleca, si se repeta aceeasi poveste cu un final deloc fericit.

Dupa 4 ani de zile, si doi de cand nu ne-am vazut, in vara acestui an am mers in Spania in vacanta la niste neamuri, iar destinul face ca ea sa fie in acelasi oras unde am mers si eu. Asa ca ne-am revazut. Si de fiecare data cand se intampla, revederea e atat de intensa, de frumoasa, ca in urma cu 4 ani cand ne iubeam.

Si amandoua, indiferent de relatiile prezente pe care le-am avea, am fi dispuse sa lasam tot si sa ne reluam relatia, undeva unde sa putem fi impreuna cum trebuie, sa ne traim iubirea, iubirea pe care nu o voi mai intalni niciodata in felul acela intens si maxim, pentru ca amandoua am dat ce a fost mai bun.

Stiu ca indiferent de orice, sufletele noastre vor trai mereu acolo undeva unul pentru celalalt si ca vom fi impreuna, asa cum este frumos si cum trebuie sa atunci cand doi oameni se iubesc, indiferent daca acum sau peste 10 ani.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 tatiana la 5:42 pm

Foarte frumoasa povestea de dragoste, pacat ca doua persoana care se iubesc din tot sufletul (indiferent de sex) nu pot fi impreuna. Crede-ma, mi-au dat lacrimile cand am citit: “Am condus-o la gara iar in momentul cand s-a urcat in autocarul care o ducea atat de departe de mine, de inima mea, o parte din mine s-a rupt. Nu mai aveam nevoie de nimic altceva in afara de ea, de prezenta ei…” Am trait si eu sentimentul asta, e groaznic, numai cine trece prin asa ceva stie… Laura iti doresc numai bine si sa fii fericita…

2 Anonim la 12:54 pm

Buna…crede-ma traiesc o poveste asemanatoare cu tine. Familiile noastre au aflat de ceva timp si nu-s de acord insa noi ne iubim enorm reciproc. Nu vad viata fara ea si nici ea fara mine. De cate ori vorbim la telefon plange si eu la fel.

Ne e greu acum suntem departe una de alta. Am o relatie cu un baiat de ochii lumii nu simt nimic pentru el (fac asta din obligatie pentru ca ai mei sa nu isi dea seama ca inca mai sunt cu ea). O iubesc enorm si suntem hotarate se reluam totul si sa luptam impotriva tuturor sa ne traim frumoasa iubire, sa ne mutam impreuna din nou asta vom face…mult succes si tie.

3 Kinder Pau la 12:24 am

Este la fel de greu pentru cel care ramane cat si cel pentru care pleaca !! Sa’tzi vezi sufletul cum pleaca….este la fel de dureros sa’l vezi cum ramane….
Si cel mai greu e pentru 2 persoane care…sunt 2 suflete identice !! Atat de diferite la caracter dar atat asemanatoare ca “lungime de unda” ….

4 Arianna la 2:23 pm

Ce te opreste sa mergi acum in Spania, sa fiti impreuna?
Ai spus ca si tu ai rude in orasul in care e ea, deci nu ar fi foarte greu pentru inceput. Plus ca Spania este destul de liberala in privinta gay-lor, sunt convinsa ca rudele tale au vazut destui pe strada sarutandu-se.
Pentru dragoste trebuie incercat totul, absolut totul, oricat de nebuneste si imposibil ar parea.

5 Kinder Pau la 12:17 am

Laura….dupa ce am citit aceasta minunata si in final…trista poveste….nu pot decat sa iti spun ca….iubirea nu moare niciodata !!! Paula probabil iti spunea ca….daca va este dat sa fiti impreuna veti fi…indiferent de relatiile pe care le veti avea si indiferent de anii care vor trece , cuvinte pe care le’ai redat mai sus ! Si iti mai spunea si ca … daca ne este dat sa murim …. noi vom invia ca pasarea Phoenix , din propria cenusa , mai puternice si mai frumoase !! Si probabil ca …. ea ar numi perioada asta …. o moarte clinica ( in timpul unei morti se spune k vezi cele mai importante momente din viata ta si iti dai seama de toate lucrurile pe care pana in momentul respectiv…nu le intelegeai ) …. apoi … cand va veti trezi ….veti relua …. fara piedici si fara teama de nimic …. flacara pe care candva ati lasat-o sa se stinga …
In cazul parintilor …. iti garantez ca va veni ziua in care vor spune … prefer sa am fata langa sufletul meu…asa gay cum e…decat sa o pierd ! Si toate in viata asta se intampla cu un scop…poate ca…nu s’a dat tot ce a fost mai bun…poate daca s’au intamplat lucrurile asa….a fost pt k….dupa ani de “lectzii de viata”care au fost si vor mai urma…veti invata sa faceti totul de asa natura incat sa fie….asa cum intotdeauna ti’ai dorit sa fie !!

Lala….sufletul meu….traieste…pt tine !!