Am stiut de mica ca ma atrag fetele dar familia si societatea nu m-ar accepta

9 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Am implinit de curand 24 de ani iar norocul a facut sa dau peste acest site si sa citesc povestile multor fete in care m-am regasit. Intotdeauna m-am caracterizat ca avand un fel de a fi mai ciudat. Sunt foarte rationala si cu greu imi exprim sentimentele chiar daca sunt foarte sociabila.

Eu am crescut langa ai mei care se certau mai mereu, mama mereu a fost stalpul casei iar tata a fost pentru mine o dezamagire, asa cum au fost toti barbatii din viata mea. De mica am admirat taria de caracter a mamei si poate asta mi-a si format felul de a fi la nivel subconstient.

Mereu am admirat fetele, frumusetea si finetea feminina. In adolescenta am avut relatii pasionale de prietenie cu fetele, chiar daca erau amicale si nu ma gandeam la orientari sexuale. Am avut primul sarut cu o fata si ma sarutam destul de des cu prietenele mele din joaca.

Mi-am inceput viata sexuala destul de tarziu cu un baiat pe care nu l-am iubit. Ce m-a impins a fost curiozitatea si faptul ca e cazul sa fac sex. Am fost cu destui de multi barbati si pot sa zic ca niciodata nu m-am simtit implinita, niciodata nu am simtit mari scantei, intotdeauna simteam ca am un gol in suflet, gol ce il simt si acum.

Relatiile mele cu barbatii au fost in general reci, platonice si au fost mai mult de prietenie decat pasionale si de iubire. Dar iata ca ma gasesc iarasi intr-o relatie cu un barbat care ma iubeste dar pe care stiu ca il voi face nefericit din cauza faptului ca nu il pot iubi. De ce? Pentru ca e barbat.

De ce ma incapatanez tot sa incerc cu barbati? Niciodata nu m-am inteles, toate prietenele mele plangeau, lesinau dupa cate unul din adolescenta iar eu la 20 de ani i-am spus mamei plangand ca eu nu cred ca voi ajunge sa iubesc vreodata.

Sunt o persoana foarte atragatoare si feminina iar barbatii au fost mereu atrasi de mine. Dar eu in afara de incantarea ca sunt apreciata si placerea jocului de a flirta nu am simtit niciodata nimic profund fata de ei. Simt ca viata mea e un dezastru. Am sentimente contradictorii, din cauza parintilor isi doresc sa am o familie linistita, “ortodoxa”, cu copii, sa fim toti fericiti (adica tot ce nu am avut eu).

Stiu ca ma atrag fetele, am stiut-o de mica insa simt ca nu pot sa ma dedic exclusiv lor sau idealului meu — sa ma dedic unei relatii cu o femeie pentru ca societatea noastra in care traim e plina de prejudecati iar familia mea stiu sigur ca nu m-ar intelege, ar considera ca e moft toana, m-ar trimite la psiholog sau poate mai rau.

Ce e sigur ca in vara trecuta am intalnit o femeie care in 4 zile m-a facut pe loc sa simt toate focurile si scanteile ce nu au reusit sa faca toti barbatii pe care i-am avut. Problema e ca e casatorita plus ca eu am relatia pe care o am cu el (familiile noastre s-au cunoscut).

Simt ca nu pot sa iau decizie drastica si sa il parasesc, ma simt si vinovata fata de el pentru ca nu vreau sa imi bat joc de nimeni. Nu pot sa vorbesc cu nimeni pentru ca nu stie decat ea, ceea cu care am fost, si cel mai bun prieten al meu care e… barbat.

Ea este din alta localitate iar barbatul ei ar accepta relatia noastra. Ea ma vrea acolo… dar ratiunea imi spune sa stau cuminte unde sunt chiar daca as zbura la ea. Alte fete sa imi gasesc e destul de greu, mai ales ca prietenul meu, desi stie ca as fi bisexuala nu e de acord sa am o relatie cu o alta femeie. Dar eu simt ca golul ce il simt se face din ce in ce mai mare si nu stiu ce sa fac.

E cumplit, nu regret ca m-am nascut sau m-am format cu tendinte lesbi dar ce regret este ca ca din cauza asta niciodata nu voi cunoaste fericirea si implinirea. Sfaturi pentru alte fete nu sunt in masura sa dau pentru ca viata mea oricum mi-am facut-o un dezastru :( , dar sper ca poate povestea mea va ajuta intr-un fel sau altul pe cineva care simte ca mine, sa isi urmeze si sentimentele nu doar ratiunea cum am facut-o eu.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 9 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 9:55 am

“nu regret ca m-am nascut sau m-am format cu tendinte lesbi dar ce regret este ca ca din cauza asta niciodata nu voi cunoaste fericirea si implinirea”

Ana, asta depinde doar de tine. Poate ca iti pare imposibil dar nimic nu e imposibil. Mereu ai o alegere, sa faci ceva sau sa nu faci nimic. Poti sa ai parte de fericire si implinire intr-o relatie lesbiana si tu stii asta in strafundul sufletului dar ce te retine e reactia celor din jur. Fiecare dintre noi are dreptul la fericire si implinire. Tu i-ai cere cuiva drag sa-si sacrifice fericirea de dragul tau?

Ai de ales, sa-ti traiesti viata pentru tine sau pentru cei din jur. Asa cum s-a mai spus aici pe site, cei dragi te vor accepta si te vor iubi in continuare asa cum esti, chiar daca poate ca le va lua mult, mult timp.

Referitor la situatia ta, eu vad 2 aspecte diferite. Primul ar fi faptul ca femeia aceasta te vrea dar in acelasi timp nu va vrea sa renunte la casnicia ei. Deci iti cere tie sa faci sacrificii majore, sa renunti la prietenul tau dar ea nu e dispusa sa faca alte sacrificii. Nu conteaza ca barbatul ei e de acord, ce conteaza e ca vei avea mereu parte doar de firmituri cu ea, pe cand ea te vrea cu totul. Ar fi o relatie extrem de dezechilibrata si pe termen lung cred ca ti-ar face mai mult rau decat bine.

Pe de alta parte, faptul ca pentru prima data in viata ai simtit ceva atat de intens cu o femeie e un aspect semnificativ. Desi ai stiut de mica ca te atrag femeile cred ca aceasta experienta cu o alta femeie marcheaza punctul in care nu mai poti ignora adevarul, nu-l mai poti matura sub pres. Ai ajuns la rascruce de drumuri si cred ca stii asta, altfel nu ti-ai fi scris povestea aici. E momentul sa-ti asumi responsabilitatea pentru cine esti cu adevarat.

Si aici nu e vorba doar de ce e cel mai bine pentru tine dar si de ce e bine pentru prietenul tau. In dragoste avem o responsabilitate fata de cealalta persoana, sa fim sinceri cu ea si cu noi insine, si mai ales sa le redam libertatea atunci cand stim instinctiv ca nu vor fi fericiti langa noi. Cum ar fi ca rolurile sa fie inversate, tu sa fii indragostita nebuneste de el iar el sa fie mereu in dubii, sa se gandeasca la alta femeie, sa fie implicat mereu pe jumatate.

Daca nu iti poti imagina ca te-ar afecta asta (pentru ca e barbat), gandeste-te cum ar fi o relatie similara cu femeia pe care o doresti. Cum ar fi sa stii ca sta mereu in dubii, ca tot revine la barbatul ei, ca te tine la distanta, ca nu se implica niciodata total? E greu si in timp te va macina pana la disperare. Nu cred ca iti doresti asta pentru el.

Poate ca simti ca viata ta e un dezastru dar numai tu te poti elibera de acest dezastru. Dar nu fara a-ti asuma riscuri si nu fara a lua decizii grele care iti par poate imposibile pe moment.

Parerea mea e sa nu iei vreo hotarare in functie de ce iti ofera (sau nu) aceasta femeie ci mai degraba ia o hotarare in functie de semnificatia acestei experiente cu ea pentru tine.

2 Ana la 11:48 am

Am avut recent o cearta cu prietenul meu in care imi reprosa lipsa de comunicare, afectiune si implicare in relatia noastra. Mi-a spus el “Are rost sa ne mai incurcam unul pe altul asa” si am hotarat sa pun capat relatiei. Mi-e putin teama ca asta va insemna un nou inceput pentru mine, mi-am promis ca daca nu va fi nici el, va ramane ultimul barbat din viata mea, sper ca asta sa nu insemne singuratate pe vecie pentru ca pe mine numai acest gand ma sperie teribil. Dar mai bine singura ashteptand femeia potrivita decat cu un barbat si amandoi nefericiti. Daca as gasi-o nu mi-ar fi teama sa spun cine sunt, mi-as asuma.

In legatura cu ea tocmai de asta stau linishtita si nu vreau sa ma implic intr-o relatie cu ea, pentru ca shtiu ca pana la urma voi ajunge sa sufar. Iar vorba ta Alexandra nu sunt adepta “firimiturilor”, am ajuns la nenumarate discutii cu ea in care i-am spus ca eu nu ma multumesc doar cu jumatati de masura iar ea nu are cum sa imi dea ce imi doresc. In concluzie voi face schimbari majore in viata mea dar nu ptr femeia de care voream ci ptr ca acum shtiu exact ce vreau .

3 TDkN la 10:21 am

Si eu am aceeasi problema cu ratiunea, de cele mai multe ori aleg ceea ce e corect pentru altii, nu ceea ce imi doresc.
Nu pot sa spun ca te inteleg perfect, dar cred ca ar trebuii sa te gandesti daca vrei sa fii tu fericita sau daca vrei sa ii faci fericiti pe cei din jurul tau.
Cat despre parintii tai; nu cred ca oricare alt parinte sa spuna la aflarea marii vesti “Ok fiica mea, nu ma deranjeaza. Te sustin!” dar sper sa ma insel. Atat timp cat ei vor observa ca esti tot Ana, isi vor da seama ca doar iubesti “altfel”. Si asta nu e ceva care ne trasforma in niste ciudate care ar trebuii sa supravietuiasca in jungla, suntem speciale.
Si asa cum imi spun eu cateodata ” O data in viata avem voie sa fim egoisti”

4 Ana la 11:55 am

Si te-as mai completa cu o singura viata avem trebuie sa o traim din plin. Eu am fost “moarta” in toti acesti ani si m-am saturat. M-am gandit exact la ce mi-ai spus mai sus fara sa apuc sa citesc si sincer mi-a ajuns sa imi fac viata doar in functie de ce am crezut ca e “normal” sau ce isi doresc altii. Normalitatea mea inseamna femeia nu barbatul iar cine ma iubeste ma va accepta mai devreme sau mai tarziu cu fericirea mea nu a lor.
Gata fetelor mi-ati dat curaj si aripi .

5 TDkN la 7:02 pm

Atunci ne bucuram. Succes pe viitor, iar in iubire iti urez sa ai curaj, nu bafta.

6 Olga la 5:23 pm

Salu Ana, mi-a placut asta ,,Gata fetelor mi-ati dat curaj si aripi ! ” Zboara atunci scumpo, si fii fericita. Iti doresc numai binele, si nu te uita in jur, cine te iubeste nu are cum sa-ti incurce sa traiesti ;) Pup si ai grija ! :)

7 Ana la 5:46 am

Multumesc iubita la fel iti doresc si eu tie. Numai fericire, iubire si implinire.

8 Ana la 5:44 am

Mereu m-am simtit bine in gasti de barbati, mai confortabil si in largul meu. Femeile cred ca m-au speriat mai mereu adica ce pot simti pentru ele. Asa ca cel mai bun prieten si confidentul meu a ramas de 7 ani un barbat si i-am spus lui despre faptul ca ma simt atrasa mai mult de femei decat de barbati iar raspunsul lui m-a socat: “stiu, am observat de mult timp asta dar te-am lasat pe tine sa iti dai seama ce e cu tine si sa deschizi tu subiectul”. Am plans pentru ca el m-a acceptat de mult fara ca eu sa stiu.

9 Raluca la 8:45 pm

Mi se pare mult mai trist sa fii nefericita si desconectata fiind in cuplu decat sa fii singura. Nu-ti face griji toate se vor aseza incet, incet, trebuie doar sa ai curajul sa te construiesti asa cum ti-ar placea sa fii. Viata traita cu jumatate de suflet e prea gri, ma bucur ca ai hotarat sa-ti dai o sansa de a ajunge la implinire. Multa bafta.