Am refuzat puternic ideea ca as putea fi lesbi desi imi plac femeile

8 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Prima relatie cu o femeie

Sarutul ei m-a facut sa pierd controlul. Poate va suna ca un cliseu, dar este purul adevar. Totul a inceput de cand eram mica, si mai devreme chiar. Spre marea dezamagire a parintilor mei m-am nascut fata. Si acum, la varsta de 21 de ani, mai aud din partea familiei: “tu trebuia sa fii baiat”. Oare trebuia sa fiu baiat doar pentru ca am descoperit ca imi plac femeile? Hmmm…

Copilaria a fost o aventura minunata, eram mereu cu baietii, eram de-a lor. La tara, la bunici, aveam tot ce-mi puteam dori: padure, camp, prieteni, animale. De la fotbal, la vanatoare in padure, eram prezenta la toate.

Jocurile fetelor ma plictiseau la culme, cu exceptia celor in care ne pupam. Nu vedeam nimic gresit in a ma pupa cu ele si chiar in a mi placea acest lucru. Nu ma gandeam ca ar trebui sa-mi placa sa ma pup doar cu baietii (era un baiat de care imi placea).

In scoala generala eram baietoasa, aveam cateva colege care imi placeau si eram foarte draguta cu ele, insa nici pe atunci nu mi dadeam seama ce inseamna acest lucru. Gimnaziul nu a adus schimbari foarte mari, insa liceul si-a spus cuvantul.

Parca simteam ca trebuie sa ma conformez societatii. Da, am devenit mai feminina si am avut prieteni, imi placeau, dar poate erau mai mult experimente. Am avut si o relatie care se poate numi serioasa cu un tip pe care chiar l-am iubit in adevaratul sens al cuvantului, insa s-a intamplat sa ma indragostesc cat se poate de puternic si de EA.

Nu am stiut ca emotia poate fi atat de puternica. Efectiv avea ceva special, toti baietii erau indragostiti de ea si toate fetele erau geloase pe ea, in afara de mine. Pe mine ma fascina pur si simplu. Trebuia sa o am. Am inceput prin a ma muta cu ea in banca, ii acordam mare atentie, i-am castigat incerederea.

Am reusit sa ne tinem de mana pe ascuns fara sa ne dam una alteia vreo explicatie si asa am ajuns sa ne gandim sa ne sarutam. Ne-a luat mai bine de un an ca sa avem curaj cu toate ca vorbeam mult despre asta si petreceam mult timp impreuna. Nu voi uita niciodata momentul in care s-a intamplat.

Cand i-am atins buzele am simtit cum inima imi sare din piept si genunchii mi se inmoaie (eram pe punctul de a cadea de emotie). Jur ca pana atunci credeam ca aceste expresii sunt metafore, dar am descoperit ca de fapt poti sa le traiesti cu adevarat si asta e exact ceea ce am simtit.

Nu mai aveam niciun fel de control. A fost scurt si intens momentul. Lucrurile au evoluat de atunci: ne tineam de mana, ne sarutam, ne-am marturisit iubirea. In mod evident totul era pe ascuns si nu era deloc usor… pana in momentul in care am fost prinsa.

Am negat totul si am cam scapat de consecinte, dar am realizat cat de imposibila este aceasta iubire in lumea reala si am refuzat puternic ideea ca as putea fi lesbi.

Traiam o minciuna, m-am negat ca si persoana si a fost groaznic. Am suferit enorm amandoua. Cand lucrurile s-au mai calmat am simtit ca trebuie sa fiu iar cu ea, mi am dat seama ca nu am reusit niciun moment sa nu o iubesc, insa ea isi pierduse increderea in mine… nu mai era a mea.

A fost dramatica relatia noastra, sentimente si emotii duse la extreme, insa am invatat multe. Nu poti sa le ai pe toate, ea e singura persoana care mi-a frant inima, da… o parte din inima mea nu mai imi apartine… e a ei.

Am aflat cat e de greu si cat de mult doare, dar am reusit sa ascund destul de bine acest lucru. In mod evident au existat si prieteni, dar niciunul nu a reusit sa ma faca sa simt ce am simtit pentru ea.

A mai urmat inca o ea, a fost frumos dar trecator. Macar mi-am dat seama ca pot sa ma indragostesc din nou… ceea ce mi-a dat speranta. In momentul de fata sunt prietena cu ambele, insa de prima ma leaga mai mult de 4 ani din viata si amandoua suntem constiente de acest lucru.

Ele se considera hetero, sunt singura tipa de care s-au indragostit. Lor le plac baietii. Eu in schimb ma bucur ca am reusit sa simt ceea ce am simtit, insa odata ce am prins gustul parca vreau mai mult si stiu ca in momentul de fata nu am niciun interes fata de tipi.

Imi plac femeile cu toata feminitatea si complexitatea lor. Efectiv imi plac, dar este greu. Nu as putea spune familiei mele vreodata, iar putinelor prietene carora le-am spus nu prea inteleg.

Am fost plecata si peste mari si peste oceane si am vazut cum este sa fii deschis… e absolut minunat… e simplu si usor. Nu mi place societatea de aici, homofobia la noi atinge cote maxime si de aceea iau destul de serios ideea unui viitor in strainatate.

Nu vreau sa ma declar nici bi nici lesbi pentru ca nu imi plac etichetele. Eu sunt eu, iar orientarea mea sexuala e o parte din mine. Stiu ca mai sunt multi ca si mine, toti suntem oameni si avem dreptul la fericire. Nu sugerez ca sa fac propaganda, spun doar ca avem dreptul sa traim si simtim iubirea indiferent de forma pe care o ia.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 8 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 9:59 am

Alexia e nemaipomenit ca ai ajuns pana aici. Nu ti-a fost usor dar ai satisfactia ca te-ai regasit cu adevarat. E foarte adevarat de ce spui legat de mediul deschis si tolerant din “afara” si contrastul cu societatea noastra homofoba. Sper sa reusesti ce-ti propui si tine-ne la curent cu se te intampla in viata ta :)

2 alexa66 la 6:25 pm

Buna ALEXIA ce urmeaza sa-ti spun ne vreau sa te supere dar eu cred ca tu nu tratezi cu destula responsibilitate dorinta de a fi intr-o relatie cu o fata si inca esti in perioada de negare si de neacceptare a orientarii tale sexuale ascuzandu-te in relatii cu baieti neinteresante si nesemnificatine pentru tine. Daca tu ai fost in stare sa traieti un sentiment asa puternic alaturi de o fata atunci tu esti lesbi si iubesti femeia pentru tot ce inseamna ea. Si crede-ma ca stiu ce vorbesc si eu m-am negat ani de zile si m-am ascuns intr-o casnicie esuata din start si am sfarsit pana la urma tot in bratele unei femei.

Si ceea ce ai spus ca ai mai cunoscut pe cineva si a fost frumos si inca o sa mai cunosti destule probabil dar astea sunt simple aventuri dar cand o sa fii pregatita si impacata cu tine insati o sa-ti doresti o relatie stabila si o sa vrei sa te asezi la casa ta alaturi de o EA indiferent de ce discutii sau neajunsuri ar crea aceasta fapta. Mult noroc iti doresc in viata.

3 Olga la 9:44 pm

Bv, sint de acord cu tine ;) Succese, sper ca acest mesaj sa fie unul de incurajare celor care le este frica :)

4 Alexandra (admin) la 9:59 am

Nu stiu daca aici e vorba de negare, neacceptare sau de lipsa de responsabilitate. Se pare ca Alexia acum a acceptat faptul ca este atrasa de femei dar este decizia ei sa nu se eticheteze in vreun fel anume. Cred ca poti iubi femeile si te poti aseza la casa ta alaturi de o femeie fara sa fie nevoie sa te etichetezi drept lesbi.

Oricum, drumul pana la acceptarea completa a orientarii sexuale poate lua mult timp… nu toate femeile gasesc subit curajul sa mearga contra curentului, contra societatii si contra familiei… asta se intampla treptat, cum e si normal.

5 alexa66 la 11:12 am

Ai dreptate in ceea ce spui Alexandra dar eu nu a zis ca trebuie sa-si puna o eticheta pe spate pe care sa scrie lesbi ci dimpotriva cand va fi destul de pregatita pentru a se accepta pe ea insasi atunci isi va dori sa-si duca viata alaturi de o EA fara prea mult tam-tam dar i si sugeram ca nu vor fi ocolite de rautati aluzii apropouri pentru ca oamenii din anturaj isi pun tot felul de intrebari si de multe ori ii intereseaza mai mult viata intima a celor apropiati decat viata lor. O zi buna va urez si sper sa nu fi deranjat cu comentariile mele.

6 Alexandra (admin) la 1:54 pm

Alexa, n-ai deranjat absolut deloc, site-ul se vrea a fi un spatiu sigur si tolerant unde ne putem exprima toate opiniile, oricare ar fi ele deci, comentariile tale sunt binevenite :)

7 alexia la 12:14 pm

nu ai deranjat deloc,si consider ca in mare masura ai dreptate alexa..in privinta faptului ca nu tratez cu responsabilitate acest aspect al vietii mele…e poate si pt faptul ca nu vreau sa inghit toate comentariile oamenilor care nu inteleg..nu mi s ar parea deloc interesant sa traiesti o viata cu un partener de acelasi sex in romania.personal…mi se pare atat de greu de imaginat.

8 Anonim la 8:07 pm

“nu mi s-ar parea deloc interesant sa traiesti o viata cu un partener de acelasi sex in romania.personal…mi se pare atat de greu de imaginat.” spune alexia, iar eu nu stiu daca sa ma infurii sau sa rad… Poate ca n-o fi interesant, dar se intampla, multe dintre noi traim povesti de dragoste aici, in tara asta. E drept, tentatia de a pleca e mare, dar si aici trebuie sa putem iubi. Si o facem.