Am orientare sexuala lesbi dar mi-a luat ani sa ma accept

1 comentariu

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Indragostita de prietena cea mai buna

Povestea mea incepe ca multe altele. De mica eram baietoasa, ma jucam cu masinutele, jucam fotbal cu baietii, pur si simplu feminitatea nu avea nici o legatura cu mine pe atunci si tocmai din acest motiv eu eram “baiatu lu’ tata”, parintii mei avand doar fete.

De mica m-au interesat fetele/femeile dar pana la 15 ani nu mi-am pus niciodata la indoiala propria sexualitate. Mama imi tot spunea ca ar trebui sa ma imbrac si sa ma comport mai feminin, sa iau exemplu de la surorile mele etc. Prietenii mei imi spuneau acelasi lucru, ca ar trebui sa ma schimb, ca nu e bine sa raman asa baietoasa si asa mai departe.

Prima data cand mi-am pus orientarea sexuala la indoiala a fost in primul an de liceu cand am simtit o atractie diferita fata de colega mea de banca. Tin minte ca in fiecare zi o asteptam in fata scarii de la bloc ca sa mergem impreuna la scoala (mergeam la acelasi liceu) si asa am ajuns cele mai bune prietene.

Pentru ea era o simpla prietenie dar mie in fiecare zi mi se facea tot mai dor de ea. La inceputul clasei a 10-a i-am spus ca sunt indragostita de ea. A inceput sa tipe la mine, sa imi spuna categoric ca nu se poate asa ceva. Si asa s-a incheiat prietenia dintre noi. De atunci mi-am tot spus ca nu e posibil sa imi placa fetele ca nu e normal ce se intampla cu mine. Sincer nu puteam sa accept ceea ce sunt, ceea ce se intampla cu mine.

La 17 ani am intalnit-o pe EA. Cand am vazut-o am simtit ca mi se inmoaie picioarele, inima imi batea cu putere simteam ca imi sare din piept. Noaptea aceea a fost cea mai frumoasa din viata mea. Am facut schimb de numere de telefon si din aceea noapte nu era zi sa nu vorbim de 5,6 ori la telefon.

Vorbeam prin mesaje cat era ziua de mare dar totul s-a terminat prea repede. EA avea o iubita si nu putea sa o paraseasca pentru mine. La inceput am crezut ca e mai bine sa astept, ca poate se va intampla ceva intre noi, dar am gresit. Probabil ca avea de gand sa imi dea o sansa dar am facut cea mai mare greseala din viata mea care pe ea a afectat-o cel mai mult si asta nu o sa mi-o iert niciodata.

Am iubit-o si o iubesc cu toata fiinta mea desi stiu ca nu o sa fie niciodata a mea. Am ajuns la aproape 20 de ani, singura, stand si asteptand-o pe ea. Am reusit sa accept ceea ce sunt, adica o femeie careia ii plac femeile. Din familia mea stiu doar 2 surori de orientarea mea sexuala si cativa prieteni. Parintilor mei nu am de gand sa le spun inca pentru ca mi-e frica de reactia lor.

Daca puteti sa ma ajutati si pe mine cu ceva sfaturi, v-as fi foarte recunoscatoare.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 1 comentariu }

1 Ioana la 9:25 pm

Buna! Eu sunt de parere ca fiecare esec sau gresala este ca o lectie in scoala vietii. Numai asa poti invata si numai asa o sa stii sa reactionezi ok in diferite situatii. Si inca esti asa de tanara….ai rabdare, acea EA va veni candva, la momentul potrivit. Si atunci vei vedea ca a meritat asteptarea. Bafta si tine-ne la curent cu viata ta.