Am crezut ca nu ma voi indragosti vreodata, asta pana sa iubesc o femeie

11 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Atrasa de o femeie

Cred ca o iau razna, incet dar sigur. Daca ar afla cei dragi mie ceea ce sunt, pentru mine ar fi iadul pe pamant. Nici eu nu am stiut pana acum, oare cum nu am putut sa vad atatia ani, cum am putut sa fiu asa oarba, sa ma mint singura, sa spun ca totul e ok, ca eu nu sunt ceea ce sunt si ca nu simt ceea ce simt?

Am incercat intr-un timp foarte scurt vinovatia, frustrarea, ura, dorinta, iubirea si gelozia, sentimente pe care nu le-am avut si de care nu am fost capabila toata viata. Pana acum. Nu am simtit niciodata nimic pentru nimeni, fie baiat sau fata, mereu am fost mai indiferenta, prietenii chiar imi spuneau in gluma ca mi-am vandut sufletul.

Am avut o copilarie normala, mi-a placut sa ma joc atat cu baietii cat si cu fetele. Cu fetele ma jucam cu papusile dar imi placea sa joc si fotbal cu baietii. E drept ca mereu m-am simtit mai bine in preajma fetelor decat a baietilor. Gaseam la ele ceva delicat si mereu am simtit nevoia sa le protejez.

Cu o fata e altfel, mereu gaseam subiect de discutie si nu a trebuit niciodata sa bat campii asa cum faceam cu baietii cand trebuia sa ma gandesc jumatate de ora ce sa le mai spun ca sa treaca timpul.

La 23 de ani m-am indragostit pentru prima si ultima oara. Pana la acea varsta nu stiam ce e iubirea nu credeam ca sunt capabila sa tin la cineva doar ca acea persoana era, surpriza, o fata. Cand mi-am dat seama ce simt pentru ea am cazut de pe scaun, la propriu.

Eu care nu ma deranjam nici daca ardea blocul, daca ma suna ea, in 5 minute eram unde vroia ea. Eram geloasa (sentiment pe care nu l-am mai simtit niciodata pana atunci) chiar si pentru amicele comune.

Doamne cat am mai tinut la ea, eram capabila de orice pentru ea. Am iubit-o, am urat-o si pe ea si pe mine, am iubit-o iar, pana cand a ajuns sa imi fie indiferenta. Indiferenta totusi cred ca e un cuvant prea tare pentru ca mereu o sa ii pastrez un loc in inima mea dar am ales sa o uit, sa plec. Asa o vad numai o data pe an dar tot imi tresare inima atunci cand o vad. Daca asa doare de fiecare data cand iubesti atunci eu aleg sa nu mai iubesc.

Nici acum, chiar daca a trecut ceva timp nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu sunt “normala” pentru ceilalti, pentru societatea in care traim. Daca ai intreba populatia Romaniei (si nu numai) ce cred despre noi, cei care iubim altfel, 99,99% ti-ar raspunde ca nu suntem normali.

Nu imi mai este rusine de ceea ce sunt sau de ceea ce simt acum dar nu pot si nu vreau sa recunosc public pentru ca le-as face rau persoanelor dragi. Asa ca prefer sa tac si sa sufar. Mai bine eu decat ei.

Mereu trebuie sa imi pun o masca atunci cand cate unul ma intreba “de ce nu vrei sa fii cu mine? esti pe invers?” iar eu zambesc frumos si spun “nu” cu toate ca in mintea mea raspunsul e altul. Mereu am spus “eu niciodata nu am sa iubesc o persoana de acelasi sex” dar acum am invatat ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata.

In concluzie nici eu nu stiu ce sunt (pentru mine nu exista bisexualitate, ori esti intr-o tabara ori in cealalta) si imi e frica sa spun ca imi plac fetele sau baietii, sa ma hotarasc unde sunt pentru ca mereu am in minte intrebarea “si daca gresesc”? Daca a fost doar ea si nu o sa se mai intample si cu altcineva?

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 11 comentarii }

1 Alexandra (admin) la 10:47 am

Anima, povestea ta e atat de emotionanta si ma regasesc in multe pasaje. Si eu am stiut mereu ca sunt capabila de multa afectiune dar mi-am zis mereu ca nu sunt genul care sa iubeasca nebuneste… asta pana cand mi-am dat seama ca sunt lesbiana iar ulterior m-am indragostit peste cap de o femeie. Stiu ce socanta poate fi realizarea ca esti capabila de sentimente atat de intense, pe care n-ai crezut ca le vei simti vreodata.

“Daca asa doare de fiecare data cand iubesti atunci eu aleg sa nu mai iubesc.”

Este alegerea ta daca vrei sa-ti deschizi sau nu inima ca sa iubesti din nou. Da, e riscant, devii vulnerabila, esti expusa, riscul de a suferi din nou este enorm, dar atunci cand dragostea e reciproca, si cand esti intr-o relatie buna, dragostea iti ofera ceva ce nimic altceva in lume nu iti poate oferi. De asta iubim, pentru ca ne implineste.

Si eu am suferit din dragoste dar refuz sa las teama de suferinta sa-mi rapeasca sansa de a ma bucura cu adevarat de dragoste pe viitor. Ar insemna sa-mi petrec restul vietii traind cumva pe jumatate, neimplinita niciodata total, si asta doar pentru ca mi-e teama! E nevoie de mult curaj ca sa iubesti cu adevarat… de ce o fac? Pentru ca acum ca stiu ca sunt capabila de sentimentele astea extraordinare, acum ca stiu cat de mult imi face placere, gandul de a-mi petrece restul vietii fara sa le mai simt vreodata ma deprima ingrozitor.

Asa ca aleg constient sa nu las teama sa ma opreasca. Voi simti teama in continuare, dar o voi face oricum. Ma voi indragosti din nou in ciuda faptului ca ma tem. E o decizie constienta pe care aleg sa o fac.

“Nici acum, chiar daca a trecut ceva timp nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu sunt “normala” pentru ceilalti, pentru societatea in care traim. Daca ai intreba populatia Romaniei (si nu numai) ce cred despre noi, cei care iubim altfel, 99,99% ti-ar raspunde ca nu suntem normali.”

Totul e relativ. Aici in UK a fi gay e considerat un lucru relativ normal. Bineinteles ca nu de toata lumea dar de majoritatea oamenilor. E trist ca societatea te impinge sa te conformezi mai ales cand individualitatea ta este cu totul alta. Desi nu o crezi iti spun din nou, si am sa o spun mereu: tu esti normala, eu sunt normala… toate noi aici de pe site, suntem oameni normali care iubim altfel.

“Nu imi mai este rusine de ceea ce sunt sau de ceea ce simt acum dar nu pot si nu vreau sa recunosc public pentru ca le-as face rau persoanelor dragi. Asa ca prefer sa tac si sa sufar. Mai bine eu decat ei.”

Am invatat ca a-ti iubi familia nu inseamna sa eviti sa-i faci sa sufere cu orice pret, mai ales cand acel pret este fericirea ta, adevarul tau personal. Chiar crezi ca e un sacrificiu pe care familia ti l-ar cere vreodata? Fericirea ta? Crezi ca ar vrea ca tu sa suferi, sa-ti petreci viata suferind doar de dragul lor? Sigur, e un stil de viata diferit de cel pe care si l-au imaginat pentru tine dar asta nu inseamna decat ca vor avea nevoie de o perioada de acomodare, mai scurta sau mai lunga. Tu le-ai cere vreodata un astfel de sacrificiu? Ma indoiesc.

Eu mi-am ranit parintii, dar am acceptat ca a iubi si a cauza suferinta nu se exclud reciproc atunci cand suferinta este o consecinta nefericita a vietii, atunci cand nu o faci cu rautate. Acum s-au acomodat cu ideea (desi e inca ceva greu de discutat) si incet incet ajung sa fie chiar mandri ca au crescut un copil care a avut puterea sa-si ia viata in propriile maini, sa fie el insasi chiar daca asta a insemnat sa mearga contra valului, contra conformismului. Inseamna ca si-au facut treaba de parinti bine. Mai bine decat sa creasca un copil care a lasat teama sa-i dicteze cursul vietii. Tu ce fel de copil ti-ai dori sa cresti?

“(pentru mine nu exista bisexualitate, ori esti intr-o tabara ori in cealalta) si imi e frica sa spun ca imi plac fetele sau baietii, sa ma hotarasc unde sunt pentru ca mereu am in minte intrebarea “si daca gresesc”? Daca a fost doar ea si nu o sa se mai intample si cu altcineva?”

Pot sa intreb de ce nu crezi in bisexualitate? Cred ca aici e si cheia temerii tale de a gresi. Teama ta de a gresi si eu am simtit-o. Am incheiat o relatie de 3 ani cu un barbat si m-am mutat in alta tara si in toata perioada asta m-am intrebat “si daca fac o mare greseala? daca de fapt nu sunt lesbi?”. Raspunsul? Nevoia mea de a afla cu adevarat cine sunt a fost mult mai puternica decat teama de a face o greseala sau decat consecintele acestei decizii daca s-ar fi dovedit sa fie o greseala.

Multe alte femei care s-au indragostit la un moment dat de o femeie se intreaba “daca a fost numai ea?”. Cunosc personal cateva. Iar eu iti spun, si daca nu e numai ea? Daca exista o femeie undeva in viitorul tau care iti poate oferi toata implinirea si fericirea pe care le doresti si care va trece pe langa tine doar pentru ca te-ai decis sa campezi in tabara 100% hetero? Poti fi impacata cu tine insati stiind ca poate lasi o astfel de sansa sa treaca pe langa tine? Cum te-ai simti la sfarsitul vietii? Numai tu poti raspunde la asta.

2 alice la 3:45 pm

Nu.Sa nu faci asta.Asa am decis si eu: la 30 de ani mi-am inchis sufletul intr-o cusca cu zabrele dese cu sapte lacate.Nu mai ajungea nimic la mine dar in aerul pe care il respiram zi si noapte era DUREREA.E tot ce am avut,asta a fost rezultatul sacrificiului meu tot ca sa nu-i doara pe ceilalti si pentru ca femeia pe care am iubit-o a ales un alt drum.A meritat?Nu.Am pierdut 12 ani din viata nestiind pe unde merg si pentru ce exist si in tot acest timp am iubit mereu aceeasi femeie pe care a interesat-o doar binele ei.Dupa toti acesti ani intr-o zi,inainte de craciun ascultand o melodie care candva ne placea amandurora, m-am trezit.Nu am mai vrut sa sufar si nu mi-a mai pasat de nimic si de nimeni am decis sa fiu eu insami.
La putin timp am descoperit site-ul acesta mi-am scris povestea si am descuiat lacatele.Asa cum spune alexandra, teama de a gresi sau de a suferi exista mereu(mi-e teama si mie si inca foarte tare)dar refuz sa-mi mai fie teama.Vreau sa ma simt vie sa-mi bata inima din nou,sa iubesc din nou.Si iubesc,mi-e bine,sufar,plang.Dar sunt EU.Asa cum am fost totdeauna.Nu imi mai este rusine de asta si nu mai vreau sa ma sacrific;am prieteni si pe fratele meu care o stiu si ei continua sa-si traiasca viata fara nici o problema si eu pe a mea.
Eu mi-am explorat sexualitatea si cu barbati si cu femei ca sa stiu ce-i cu mine.Si am aflat, sau mai bine zis am avut confirmarea.
Cand fratele meu m-a interbat:”esti pe invers?”atunci,in acel moment i-am raspuns fara ezitare-DA.Apoi a urmat calvarul dar am iesit cu bine din asta.
Merita!Pentru tine si pentru toti ceilalti care,daca te iubesc cu adevarat, vor digera mai greu adevarul dar o vor face in final.Evident nu am ales sa le spun parintilor.Sunt in varsta si nu ar putea intelege asa ceva dar stiu ca nu m-ar renega doar si pt faptul ca au nevoie de mine.
Traieste-ti viata!O ai doar pe asta.

3 Mary la 8:48 pm

Salut! ceva de genu se intampla si cu mine numa ca eu am avut relatii cu baieti, dar niciodata nu am incercat ceva cu o fata dar in fiecare seara imi e gandul la una nu la unu…exact asta ma intreb si eu ” ce simt defapt” ???????????????…..nu zice ca nu vei mai iubi….iubirii nu te poti opune oricat ai incerca cu cat incerci sa o refuzi cu atat de indragostesti mai tare…si nu te mai gandi la restu oamenilor dragi ca poate nici ei nu se gandesc la tine…o viata ai asa ca traieste-o…poate pierzi niste prieteni daca se afla…dar macar stii cine ti-e prieten adevarat sau cine se rusineaza cu tine ca esti gay…daca e sa asculti de toti unde ajungi? odata tot a trebui sa iti intemeiezi o fam cumva nuh? ai incredere si bafta multa:-*

4 Anima la 9:26 pm

De fapt ceea ce am scris, acea poveste, sunt doar sentimente, ceea ce am simtit pentru ea, e un manifest sa ii spun asa, e faptul ca am recunoscut public ceea ce am simtit si simt. Povestea dintre mine si ea e lunga si complicata asa ca nu o sa va plictisesc cu ea. Dar acum sa trecem la lucruri serioase si sa raspund la comentarii. Da, e un sacrificiu pe care familia mea mi l-ar cere. Nu ca sunt snobi sau inculti din contra sunt foarte educati dar pentru ei aparentele sunt totul.

Familia mea mereu se gandeste la mine, si ei ar renunta la multe lucruri si au si renuntat la anumite lucruri pentru mine. Vezi tu eu am fost mereu copilul care nu a dezamagit niciodata, mereu note bune la scoala, am terminat facultatea cu brio, o comportare exemplara in societate, am fost mereu copilul perfect. Daca mi-as dezamagi mama (pentru mine ea e cea mai importanta persoana din viata mea) ar fi cea mai mare durere pentru mine. Nu suport si nu am sa suport niciodata faptul ca ea ar suferi, ca ar plange din cauza mea, atunci,tot ce am facut pana acum, faptul ca mereu am protejat-o ar fi in van. Eu am aplicat mereu vorba aia “ceea ce nu stii nu iti poate face rau”. Ce fel de copil as vrea sa cresc? Nu m-am vazut niciodata cu copii, mi-au placut mereu copii, dar facuti si crescuti de altii.

Cum sa mai vreau sa pot iubi cand iubirea a fost cea mai mare dezamagire?!? Cand efectiv simteam ca nu mai pot, cand simteam ca ceva se rupe din mine, cand vroiam sa o tin langa mine dar nu puteam, cand aveam un dor nebun de ea…….cred ca multe persoane de aici cunosc sentimentele. Am spus ca aleg sa nu mai iubesc, nu am vrut sa o iubesc nici pe ea, dar incearca tu sa vorbesti cu inima…..dar iubirea nu e un lucru facultativ, nu poti alege, e mai puternica decat noi.
Poate constienta mi-a spus mereu ceva dar am actionat mereu cu inima, cand am spus ca aleg sa nu mai iubesc vorbea constiinta dar atunci cand iubesc vorbeste inima. Cine stie, poate, dar cu prudenta, voi iubi din nou.

Stiu ca sunt normala de asta am si pus in ghilimele cuvantul, eu stiu, voi stiti, mai trebuie doar sa conving si restul lumii :-) . Sunt persoane care afirma ca sunt de acord cu homosexualitatea dar cand sunt pusi in fata faptului e cu totul alta poveste. Hai sa-ti povestesc cat sunt de relative lucrurile: intr-o seara am iesit cu amicii sa mancam si langa masa noastra se aseaza o fata, dupa 5 minute vine o alta fata si o saruta (erau un cuplu de lesbiene) si o fata de la masa noastra spune ca ii fac scarba, ca ii vine sa vomite cand le vede etc. Ironia e ca cu 2-3 zile prima am avut o discutie cu acea prietena pe baza acestui subiect si mi-a spus ca ea accepta homosexualitatea, ca nu are nimic cu ei. Si gandeste-te ca acest lucru nu s-a intamplat in Romania, dar toti din acel fast-food au avut aceeasi reactie. Homosexualii, pana acum, nu sunt acceptati, sunt doar tolerati.

Bisexualitatea…..de ce nu cred in ea…….Din punctul meu de vedere cei care spun ca sunt bisexuali vor de fapt sa spuna ca sunt homosexuali (sau doar le pare ca ar avea aceste tendinte), e doar o scuza pentru a nu recunoaste ceea ce esti, scuza pe care am folosit-o si eu atunci cand am fost intrebata de ea daca sunt bi sau lesbi. I-am raspuns ca sunt bi deoarece bisexualitatea e acceptata mai bine decat homosexualitatea, pentru ei e ca si cum ar spune “mai are o sansa…nu e pierduta pentru totdeauna”. Bisexualii vor doar sa experimenteze, sa vada cum e, pentru mine ei de fapt sunt fie hetero (e la moda acum sa spui ca sunt bi cand de fapt ei sunt hetero) fie homo, se mint singuri, dar mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se hotarasca.

Nu poti afirma ca esti bisexual, poti spune ca as incerca sau am incercat si cu o persoana de acelasi sex dar pana la urma trebuie sa te hotarasti ori heterosexual ori homosexual. Sau poate vad eu lucrurile prea in alb si negru, dar pentru mine nu exista cale de mijloc. Si nu am campat in nici o tabara (nu imi place sa merg cu cortul), e doar acea teama de care vorbesti.

Iti pun si eu o intrebare daca nu e cu suparare. Ai iubit acea femeie in Romania sau in patria reginei mama?

5 Alexandra (admin) la 9:25 am

“Vezi tu eu am fost mereu copilul care nu a dezamagit niciodata, mereu note bune la scoala, am terminat facultatea cu brio, o comportare exemplara in societate, am fost mereu copilul perfect. Daca mi-as dezamagi mama (pentru mine ea e cea mai importanta persoana din viata mea) ar fi cea mai mare durere pentru mine. Nu suport si nu am sa suport niciodata faptul ca ea ar suferi, ca ar plange din cauza mea”

Parca as fi scris eu fragmentul asta. Si eu am fost copilul perfect care mama n-a crezut vreodata ca o va dezamagi iar eu am crezut ca ea e mama perfecta care va fi alaturi de mine si ma va accepta in orice. Eu am pus-o pe mama pe un piedestal iar ea m-a pus pe mine pe un piedestal. Cand i-am spus adevarul, amandoua am cazut de pe piedestal. A durut enorm sa o dezamagesc, sa vad ca nu mai e mandra de mine, ca ma priveste altfel dar si ea m-a dezamagit pe mine neacceptand cine sunt cu adevarat.

Stiu exact ce simti. A fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata dar nu regret nici un moment ca i-am spus adevarul. M-as fi urat daca as fi trait o minciuna doar ca sa-i crut pe ei de suferinta, as fi ajuns sa fiu plina de resentimente fata de ei. Relatia noastra e acum mult mai puternica, mai onesta, e altfel dar mult mai buna. Poate relatia noastra n-ar fi ajuns cum e acum daca as fi continuat sa-i mint, de fapt sunt sigura ca s-ar fi deteriorat. Raman la parerea mea ca a-ti iubi familia nu inseamna sa eviti sa-i faci sa sufere cu orice pret atunci cand acel pret este fericirea ta, adevarul tau personal. Iar de multe ori suferinta e cea care te face sa te formezi ca om deci poate le faci un deserviciu daca ii cruti pe cei dragi de suferinta cu orice pret.

Bisexualitatea este un subiect dificil care va atrage intotdeauna pareri contradictorii mai ales ca multi nu fac distinctie intre bisexualitate (a fi atrasa de ambele genuri) si lipsa monogamiei (a avea concomitent 2 parteneri de sexe diferite). Si exista o mare diferenta.

Ce spui tu referitor la bisexualitate se intampla, intr-adevar, si des atunci cand bisexualitatea reprezinta o etapa intermediara, de acomodare, o perioada de incubare poate, necesara pana poti accepta adevarul despre tine insati.

DAR, bisexualitatea este de asemenea o orientare sexuala de sine statatoare, si una extrem de valida. Exista persoane care sunt atrase de ambele sexe si asta nu pentru ca nu se pot hotari, ci pentru ca gasesc ambele sexe atractive. De ce? Nu stiu si nu voi intelege niciodata pe deplin pentru ca eu sunt lesbi (desi si eu am trecut prin aceeasi etapa de bisexualitate ca tine), dar la nivel logic, de ce nu ar fi posibil? De ce nu ai putea fi atrasa si de femei si de barbati?

Am prietene bune care sunt atrase si de femei si de barbati si stiu cat de mult si-ar dori sa poata spune cu certitudine cu sunt lesbi sau hetero. Si nu pentru ca se mint pe ele insele, dar pentru ca efectiv gasesc si femei si barbati deopotriva atractivi. Si da, mai devreme sau mai tarziu vor trebui sa decida, dar nu daca sunt hetero sau lesbi ci sa decida daca sa-si imparta restul vietii cu un barbat sau cu o femeie. Nu e acelasi lucru.

Eu de exemplu voi fi atrasa de mai multe femei in cursul vietii mele, dar la un moment dat va trebui sa decid, cu care dintre ele sa-mi impart restul vietii. Singura diferenta intre mine si persoanele bisexuale e ca ele sunt atrase de mai multe persoane (femei si barbati) in cursul vietii lor, pana sa ajunga la punctul cand se decid cu care persoana vor sa-si imparta restul vietii.

Poti fi bisexuala si sa alegi sa-ti legi viata de un barbat, sau de o femeie. E o alegere la fel de valida ca oricare alta persoana care alege sa-si lege viata de cineva, fie barbat fie femeie.

Si ca sa-ti raspund la intrebare, pe femeia respectiva am iubit-o aici in UK.

6 Anima la 12:39 pm

Multumesc pentru raspuns si scuze daca te-am deranjat cu intrebarea.Potrivit studiilor,cand se nasc,oamenii,au in ADN bisexualitatea,inca de cand venim in aceasta lume suntem programati sa ne simtim atrasi si de barbati si de femeii.Dar sunt persoane care pe tot parcursul vietii nu simt,un dezvolta aceste sentimente fata de sexul opus.Am citit si eu carti pe aceasta tema si am incercat sa imi formez o parere (buna sau rea).Dar asa cum am spus,potrivit studiilor,fiecare are dreptul sa aiba propria parere,iar eu nu vad lucrurile asa,nu ii vad capabili sa isi asume responsabilitatea pentru orientarea lor sexuala.Nu pot fi atrasa si de femei si de barbati deoarece de femei am fost intotdeauna atrasa (am reflectat mult ca sa ajung la aceasta concluzie) dar de barbati niciodata,am iesit cu ei ca sa fiu “normala” pentru ceilalti.Deci,la nivelul logicii,asta vrea sa spuna ca sunt lesbiana?

7 Dy la 7:31 am

Nici eu nu cred in bisexualitate..:D..O persoana spune ca e bisexuala atunci cand nu stie ce vrea, cand e nesigura si nu stie ce vrea de la viata:D
Parerea mea:D
App ce ai scris tu mai sus mi s`a intamplat si mie…exact acelasi lucru:D..
O sa treaca anii si o sa o uiti, dar o sa te indragostesti probabil de alte fete:D

8 PynkLove la 5:14 pm

Daca esti asa, nu inseamna ca nu esti normala. Doar nu ai 12 maini si 13 picioare, gandesti rational si uneori chiar se intampla in spatele unor oameni ca tine, care nu pot fi catalogati decat diferiti in cel mai rau caz, se ascund persoane deosebite si cu caractere de milioane. Societatea….societatea in care traim noi oricum e batuta in cap, cred ca 90
% dintre cei care catalogheaza lezbienele sau homosexuali sunt acei oameni care nici macar nu au incercat sa inteleaga acest lucru, daraminte sa il traiasca….
Sunt de acord cu ce a spus Dy, legat de bisexualitate, dar nu e problema ca persoanele by nu stiu ce vor de la viata, problema poate fi ca le este frica sa admita ca sunt lezbi si se chinui sa aiba relatii normale cu baieti, reusindu-le in diferite masuri…

9 afost la 4:20 pm

ba exista bisexualitate.
Daca voi nu ati cunoscut-o nu spuneti ca nu este.
M-am indragostit total de o fata, am avut o relatie cu ea.
Dupa 2 ani de zile de cand ne-am despartit m-am indragostit de un barbat. La fel cum era cu ea, il visez noapte de noapte, cand il ating tresar din tot corpul, si imi place sa fiu aproape de el. S-a intamplat insa, cand eram cu el, sa ma atraga fizic o alta femeie. Dar si pe el il doresc la fel. Bine, dupa ce o sa acceptam homosexualitatea, mai ne luptam 200 de ani sa acceptam bisexualitatea.

10 Zaza la 8:09 pm

Bineinteles ca exista bisexualitate.
Nu sunt, asta asa este…eu una pot spune ca sunt lesbi convinsa insa exista si bisexualitate.
De multe ori, multi fac greseala de a asemui bisexualitatea, cu o forma de prostitutie…. Scuze, dar asa este.
Tot ei ar trebui sa inteleaga ca o persoana bi nu inseamna ca se culca cu 2 persoane in acelasi timp (desi si asta face parte din bisexualitate) ci ca poate sa iubeasca si o femeie si un barbat, separat preferabil, bineinteles.
Adica, daca ai iesit dintr-o relatie hetero si stii ca esti bisexual/a, relatia urmatoare poate sa fie ori barbat ori femeie….Depinde de cum … iese.

11 Arcy la 6:02 am

Buna. Uite nici eu nu am crezut ca o sa pot iubi vrodata si tot timpul am avut relatii cu fete , femei chiar mai mari ca mine si din partea mea nici o picatura de pasare sau iubire. Doar atractie fizica, pana am intalnit-o pe actuala iubita. A fost dragoste la prima vede as putea spune. Da adevarat, nu poti face rau la 100 de persoane pentru fericirea ta, dar vine intrebarea:

“Ei ar face-o daca ar fii in locul tau? Ar renunta la FERICIRE, pentru tine?”.

Eu sunt de parere ca nu noi alegem cand si cum sa iubim , totul porneste de la suflet si nu poti decide cand unde si cine iti poate fura inima. In viata poti iubi mai multe persoane , da fiecare intr-un mod diferit si cum spuneam doua randuri mai sus , nu noi alegem , ci sufletul nostru.