Am aflat ca fetei mele ii plac femeile si simt ca mor pe dinauntru

5 comentarii

Din categoria: Ea e lesbiana>Fiica mea e lesbiana si nu o pot accepta

Buna ziua, va scriu pentru ca fiica mea mi-a spus ca e bisexuala, insa eu cred ca e lesbiana. Ma simt de parca fiica mea, asa cum o stiam pana acum, a murit, iar acum am o alta fata. As vrea sa pot accepta situatia asta si sa nu fac din tantar armasar, pentru ca nu vreau sa o ranesc. Cine sunt eu s-o ranesc pentru ceva ce nici macar nu poate controla?

Va intreb insa cum as putea sa fac ca sa nu mai simt toata durerea asta, cum s-o ascund, cum as putea sa ma port normal in continuare si sa nu fiu tot timpul extrem de atenta la ce spun sau ce fac, ca sa nu gresesc?

Inteleg ca ea are nevoie ca eu sa ma port normal si ca viata sa continue ca si cum nu s-ar fi intamplat mare lucru. Dar cum as putea sa fac asta atunci cand simt efectiv ca mor pe dinauntru? Da, stiu, e problema mea, nu a ei, dar nu vreau ca viata mea si a ei sa devina un chin.

Inteleg… cel putin incerc sa inteleg ca ea nu are cum sa se schimbe pentru ca asta e natura ei, dar oare eu ma pot schimba? Sentimentele mele sunt mai putin importante decat ale ei? Cine e victima aici? Am auzit o gramada de pareri, cum ca ar trebui s-o accept pur si simplu, s-o iubesc in continuare si sa n-o judec pentru ca nu e un capat de tara, ci e vorba doar de preferinte sexuale.

Insa daca ar fi asa de simplu, atunci de ce chiar si homosexualii si lesbienele care sunt acceptati de societate au in continuare o viata grea? Multi dintre ei spun ca tot mai simt uneori ca ii dezamagesc pe ceilalti, insa daca totul ar fi chiar asa in regula, atunci de ce ei simt ca inca ii ranesc pe cei din jur?

As vrea sa pot sa imi reiau viata de unde a ramas, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. As vrea sa pot sa imi privesc fata in ochi si sa o vad pe ea asa cum e, nu sexualitatea ei. Ea nu are cum sa se schimbe, deci eu sunt cea care va trebui s-o faca, pentru ca nu vreau s-o pierd. Mi-e teama insa ca pe parcursul acestei transformari ma voi pierde pe mine insami.

Deocamdata nu avem niciun raspuns, nici eu, nici ea. Se spune ca timpul le rezolva pe toate, de unde inteleg ca trebuie sa am rabdare. Fie ca Domnul sa imi dea putere sa ma controlez, sa imi dea intelepciunea sa nu-mi ranesc fiica pe care o iubesc foarte mult si sa ma intareasca astfel incat sa nu las ca lucrul asta sa imi distruga vechea viata.

Voi reusi oare? Avand in vedere ca ea nici nu poate si nici nu vrea sa se schimbe, oare eu voi fi capabila sa ma schimb? Nu stiu… Imi pare rau ca m-am tot repetat, imi pare rau pentru negativism, pentru ignoranta si pentru lipsa de curaj de care am dat dovada.

Fie ca Dumnezeu sau orice altceva in care credeti sa va ajute si fie ca noi toti sa ne gasim pacea in viata asta atat de scurta pe care o petrecem aici, in lumea asta. E mult mai bine atunci cand esti impacat cu tine insuti.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 Raluca la 2:26 pm

Fata dumenevaoastra nu a murit, este EXACT aceeasi ca si pana cand v-a spus. Ceea ce a murit este ideea pe care o aveati despre ea, planurile si visele pe care le aveati pentru ea. E normal sa fiti socata, dati-va timp sa internalizati informatia, sa va ganditi, fiti sincera cu ea explicati-i cum va simtiti si puneti intrebari daca vreti sa stiti mai mult dar cu mult tact.

Deja fata dv v-a facut un mare dar imparatasind cu dumneavostra viata ei in totalitate. V-ar fi placut sa sa intrebati mereu de ce pare ca se indeparteaza, de ce nu are un iubit, de ce nu stiti ce se intampla in viata ei?

“Sentimentele mele sunt mai putin importante decat ale ei? Cine e victima aici?”

NU exista nici o victima si nici un calau, nu trebuie sa uitati de dumneavoastra, e contraproductiv, sentimentele negative neexprimate se intorc impotriva ta si rabufnesc in momentul cel mai nepotrivit. E un proces de acceptare, de cautare si nu e cazul sa cautati cine e vinovat, nu exista vinovati e un dat!! Cum bine ziceti ea nu se poate schimba si trebui sa va ganditi ca si pentru ea a fost un proces foarte complicat si poate dureros sa isi dea seama cine este.

Parintii sotiei mele (da, in Spania personale de acelasi sex se pot CASATORI), au avut nevoie de vreo 2 ani pana s-au obisnuit cu ideea, sunt oameni foarte religiosi merg in fiecare duminica la biserica si cu toate astea au inteles ca ea nu se va schimba, ca ne iubim cu adevarat, o vad fericita si acum eu si parintii ei avem o relatie deosebita de mult respect si afectiune.

“Insa daca ar fi asa de simplu, atunci de ce chiar si homosexualii si lesbienele care sunt acceptati de societate au in continuare o viata grea?”

Viata lor e grea pentru ca multi oameni din necunoastere, pentru ca au prejudecati si nu cunosc persoane homsexuale vad doar aspectele negative ale unei astfel de relatii. Dar o relatie este o relatie, e dificil sa gasesti persoana adecvata si sa o iubesti. Daca vreti sa vedeti o familie normala de lesbiene va recomand filmul The kids are all right, o sa vedeti ca nu e diferit de povestile altor cupluri doar protagonistii sunt diferiti, doua femei:).

Capul sus si multa intelepciune in a gasi ce e mai bine pentru amandoua.

2 Alexandra (admin) la 2:53 pm

Ba eu cred ca esti extrem de curajoasa pentru ca ne-ai scris povestea ta. Cati alti parinti citesc site-ul asta oare fara sa aiba curaj sa ne scrie? Arata cat de mult iti doresti sa fii alaturi de fiica ta, sa o accepti asa cum e si cred ca pana la urma vei reusi tocmai pentru ca iti doresti asta atat de mult.

Cum as putea sa fac ca sa nu mai simt toata durerea asta, cum s-o ascund, cum as putea sa ma port normal in continuare si sa nu fiu tot timpul extrem de atenta la ce spun sau ce fac, ca sa nu gresesc?

Desi pe fiica ta o va durea sa te vada suferind, nu cred ca ar trebui sa iti ascunzi sentimentele. Sentimentele tale sunt la fel de valide ca si ale ei. Si tu si ea trebuie sa acceptati ca ele nu se vor schimba peste noapte. Numai dezvaluind ceea ce simti si comunicand cu ea veti ajunge treptat la un consens. Ascunzandu-ti sentimentele nu vei ajunge nicaieri, vei ramane intr-o stare de negare si de durere perpetua.

E posibil sa spui lucruri care o supara, da, e posibil sa spui lucruri gresite, da. Dar esti si tu om. Desi fiica ta isi doreste din toata inima sa fii intelegatoare, in sufletul ei stie ca nu se poate asteapta sa fii perfecta, sa ii spui exact ce vrea sa auda atunci cand ceea ce crezi tu despre viata, despre ea, a fost zguduit din temelii. Si tu si ea trebuie sa aveti rabdare, si orice lucru gresit pe care il zici sa il discutati cu calm, sa il demontati ca pe un zid care sta in calea voastra. Asuma-ti riscul de a spune ce simti pentru ca doar asa veti comunica. Dar trebuie sa te astepti ca ea sa fie defensiva, deci incearca sa discuti cu ea fara sa para ca o ataci. Caci daca o ataci, se va apara cu toata fiinta ei.

Cine e victima aici?

Amandoua sunteti victime, victimele unei societati care impune un anumit standard de viata — unul singur — si respinge orice alt drum, orice alta alegere pe motiv ca ameninta majoritatea. Diversitatea este o realitate in orice aspect al mamei natura. A fi gay/bi/lesbi este o variatiune naturala si cine sustine ca nu e asa este ignorant. De ce sa urmam cu totii acelasi drum? De ce insista societatea sa fim toti la fel?

Multi dintre ei spun ca tot mai simt uneori ca ii dezamagesc pe ceilalti, insa daca totul ar fi chiar asa in regula, atunci de ce ei simt ca inca ii ranesc pe cei din jur?

Pentru ca mai mult decat orice, copii care sunt gay sau bi isi doresc sa fie la fel de iubiti si acceptati ca inainte, isi doresc ca parintii sa fie inca mandri de ei iar realizarea ca ceva care ii defineste (dar care nu defineste intreaga lor persoana), doar acel ceva, a schimbat permanent modul cum ii privesc si ii iubesc cei din jur doare, doare foarte mult. Poti sa ranesti pe cineva chiar atunci cand nu ai gresit cu nimic, dar asta nu inseamna ca esti imun la durerea pe care ai provocat-o.

Mi-e teama insa ca pe parcursul acestei transformari ma voi pierde pe mine insami

Ce vei pierde este atitudinea de intoleranta si ignoranta. Poate ca pana acum nu ti-ai pus niciodata problema ca cei care sunt gay sunt si ei oameni obisnuiti, cu sentimente si ganduri. Te-ai gandit poate ca sunt bolnavi, anormali dar acum ca cineva apropiat tie ESTE lesbi, nu ii mai poti ignora. Trebuie sa incepi sa-ti pui singura intrebari “de ce e gresit?”, “de ce e pacat?”, “de ce lumea e mai toleranta cu criminalii si violatori decat cu cei care pur si simplu iubesc altfel?”, “de ce tin mortis ca fata mea sa calce pe urmele mele?”. In tot procesul asta te vei elibera de credintele si principiile intolerante impuse subtil de societate, dar in schimb vei castiga altele noi, mai corecte, mai potrivite vietii secolului 21. Si mai ales, care vor salva relatia ta cu fiica ta. Si vei fi mult mai castigata.

3 Hany la 9:49 am

Stimata doamna tot respectul pentru curajul dvs, si pt dragostea dvs fata de fiica dv. Am sa incep cu sfarsitul povestirii dvs….
Suntem si noi oameni cu principii si credinta, prin urmare cel care ne va ajuta este D-zeu. Parintii mei sunt acum deja obisnuiti cu orientarea mea sexuala/sentimentala. Eu le-am spus pe rand mamei mele si apoi tatalui meu, mi-au spus doar ca ma iubesc si asta a fost tot.

Au trecut luni de zile si nu am mai vorbit de acest lucru…intre noi nu s-a schimbat nimic. In prezent suntem la stadiul de a vorbi deschis si fara retineri, probabil ca au sperat si vor spera toata viata sa apara Fat Frumos si sa ma cucereasca, dar sunt constientii ca e doar o visare…. realitatea este ca fiica lor iubeste si este iubita de o femeie.

Fericirea fiicei dvs va fi pasul catre realitate… si realitatea este ca dvs va doriti sa fie fericita si iubita… intoleranta socetatii nu trebuie sa influenteze iubirea unei mame. Iubirea si relatia cladita in atatia ani de dvs si fiica dvs nu trebuie dastramata doar pentru simplul fapt ca fiica dvs doarme alaturi de o femeie…. nu acest fapt o caracterizeaza…. si cine poate sa o cunoasca pe fiica dvs, mai bine ca dvs?!

4 Mihai la 6:50 pm

Draga mea
In primul rind, nu ai o certitudine ca este lesbiana.Certitudinea este acel fapt in care esti pus direct in contact cu persoana de acelsi sex care isi imparte viata cu fiica ta. Abia atunci poti fi sigura de faptul in sine. Eu de doi ani sunt un tata cu nora neofiaciala, desi in mod normal ar fi trebuit sa fiu socru mic la nunta , pentru ca o fiica. Nora mea nu este romanca, este de pe un continent unde cind la noi e vara, acolo e iarna.Fii ca mea e acum acolo. Avem o relatie deosebita cu parintii ei, sotia mea i-a cunoscut personal,mai au si alti copii care sunt heterosexuali si cu toate asta sunt niste persoane open mind, ca si noi, cu amendamentul ca ei traiesc intr-o tara unde peste tot sunt insemne de gay friendly si nu se jeneaza sa iasa de mina pe strada. Aici, cind ele si-au petrecut o vacanta, prilej cu care ea a vazut pt prima oara zapada si ce inseamna frigul, eu a trebuit sa le insotesc pretutindeni, pentru a le crea o protectie, pt din pacate Romania este departe de tarile civilizate ale lumii.
De ce nu te poti impaca cu ideea? Inseamna ca nu ai destula incredere in fata ta si asta e grav. De fapt iti este jena pentru consecintele sociale ale acestei probleme si de faptul ca te va judeca lumea din jur(rude , prieteni, colegi de serviciu). Nu stiu daca i vreo contributie, negativa sau pozitiva la orientarea ei. Pur si si simplu asa simte ea, si daca e dorinta si implinirea ei sufleteasca, accept-o fara nici un dubiu. Este la fel daca ea vrea sa fie medic si tu vrei sa urmeze traditia de economist in familie. Nu-i influenta viata si destinul in privinta sentimentelor si a orientarii sexuale . Fii mindra de ea,e copilul tau si sa stii ca o relatie de cuplu gay este mult mai sudata si mai bazata pe respect decit o relatie de cuplu mixt. Si mult mai sensibila la stimulii din jur. Stii, copii au un al ….simt.. si te miros de la distanta daca ai vreun dinte in plus in relatia ei. Mai bine nu ii spune nimic daca nu e ceva curat si din suflet. In definitiv, nu te intereseaza fericirea ei? Fiica mea e fericita, e vesela, e plina de viata. De vede ca ii prieste relatia.Daca ea e fericita, sunt si eu . Daca ea e vesela, sunt si eu. Daca ea e plina de viata, iau si eu de la ea un procent si tot ceea ce conteaza este faptul ca o am linga mine mereu, desi ne despart zeci de mii de km. Intra in clubul nostru si lasa la o parte prejudecatile. Nu esti nici prima, nici ultima de pe pamint care are o asemenea problema. Stiu ca vine si intrebarea:De ce tocmai mie sa mi se intimple?
Adica ce? Ce asa de grav? Grava este sanatatea subrezita, boala incurabila, nefericirea, sufletul searbad.
Aici e vorba de o optiune. A ei. De la un anumit timp, nu-i mai poti controla viata. Las-o sa si-o faca singura. Tu doar ajut-o. Cu orice. Chiar si cu luna de pe cer.
PENTRU CA ESTE FIICA TA. ATIT AI PE PAMINT. RESTUL E …MEDIU INCONJURATOR

5 claudia_ana92 la 12:12 pm

felicitari pentru modul de a gandi!!!